de Preot Sorin Croitoru
Mă gândesc la Preacurata,
Cred că ne gândim cu toții,
Mă gândesc la Preacurata
Și îmi vin adânci emoții:
Cred că ne gândim cu toții,
Mă gândesc la Preacurata
Și îmi vin adânci emoții:
Cum a fost ca o Fetiță
Să se vadă dintr-odată
La o vârstă-atât de mică,
Fără mamă, fără tată?..
Să se vadă dintr-odată
La o vârstă-atât de mică,
Fără mamă, fără tată?..
Nu i-au fost răpiți părinții,
Nu a fost nici Ea răpită;
Ea fusese dinainte
Tatălui Ceresc menită,
Căci Maria, mica Pruncă,
S-a născut din rugăciune.
Mult ceruseră părinții
Să o aibă prin minune..
Cugetând la Preacurata
Simt un fel de-înfiorare.
Când copiii după mame
Strigă care mai de care,
Prunca de trei ani, Maria,
Fără lacrimi de mâhnire
Va cunoaște-o lume nouă
Și o altfel de iubire..
Moise oarecând pe munte
Cunoscu Iubirea pură;
Eva și Adam, strămoșii,
În Eden o cunoscură,
Iar Mariei, Pruncei Sfinte,
În al treilea an de viață
I se dă să guste-n Templu
Din a Harului dulceață.
Ioachim și Sfânta Ana
Au știut mai dinainte
Că Maria o să-L aibă
Chiar pe Dumnezeu Părinte,
De aceea când fu vremea,
După multă rugăciune,
Au plecat cu Ea la Templu
Și au dat-o “pe mâini bune”.
Cugetând la Preacurata
Bucuria mă cuprinde
Căci o văd cum de iubire
Tot mai tare se aprinde.
Suflețelul Ei de pruncă
Rai cuvântător devine;
Ca un elixir al vieții
Harul sfânt îi curge-n vine.
Tatăl pururi o alintă,
Duhul Sfânt o veselește,
Anii trec pe nesimțite
Iar Maria-n Templu crește..
În a patra zi din postul
Dedicat Măicuței Sfinte
Să privim cu ochii minții
La Copila cea cuminte
Care împlinea în sine
Într-o taină absolută
“Taina cea din veac ascunsă
Și de îngeri neștiută “..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu