Orice femeie care năştea, pentru concepţia vechi-testamentară, era considerată impură pentru o perioadă de patruzeci de zile, dacă copilul era băiat. Dacă mama năştea o fetiţă, perioada de impuritate se dubla.
După perioada de impuritate, părinţii copilaşului trebuiau să aducă, ca dar, fie un miel, dacă erau mai înstăriţi, fie doi porumbei sau două turturele, dacă erau mai săraci. Unul dintre porumbei era dat pentru ardere de tot, iar celălalt era dat preotului.
În virtutea acestei prescripţii, Maica Domnului şi Pruncul Iisus se duc la templu. Desigur că Maica Domnului nu era impură. Ea a născut în chip feciorelnic prin lucrarea mai presus de fire a Duhului Sfânt. Mergea doar să împlinească Legea. Sfântul Evanghelist Luca ne spune că Maica Domnului a adus două turturele şi doi porumbei, pentru că ei erau dintre cei săraci.
De asemenea, mai era prevăzută o prescripţie: orice prunc de parte bărbătească trebuia închinat Domnului. Maica Domnului a împlinit acest lucru întocmai. Cine dorea să nu lase pruncul lui Dumnezeu (în slujba Templului), îl răscumpăra, plătind cinci sicli - o monedă de argint, echivalentă a 20 de zile de lucru. Evanghelia nu ne spune că Maica Domnului ar fi plătit să Îl răscumpere pe Iisus (adică să Îl ia înapoi acasă), aceasta pentru că Iisus, prin excelenţă, este Cel care se dăruieşte Tatălui Ceresc spre slujire şi spre mântuirea lumii.
După împlinirea prescripţiilor Legii mozaice, Preacurata Fecioară Maică și Sfântul Iosif, logodnicul - purtând în brațe pe Hristos Pruncul -, sunt întâmpinaţi de Dreptul Simeon şi de Prorociţa Ana. Mai bine spus, Dumnezeu îi întâmpină pe cei doi bătrâni, care duceau o viaţă sfântă. Despre Simeon ni se spune că era drept şi temător de Dumnezeu, iar Prorociţa Ana, văduva cea bătrână, stătea tot timpul în Templu, rugându-se şi aducând slavă lui Dumnezeu.
Sărbătoarea de astăzi are în centrul ei această mare taină: "Cel Vechi de zile" S-a făcut copil și a fost întâmpinat de un bătrân. Bătrânul Simeon vede, purtat fiind de Duhul Sfânt, taina mare a mântuirii poporului său, dar și a neamurilor: „Lumină a neamurilor spre descoperire și [spre] slavă poporului tău, Israel”. De asemenea, Îl vede pe Iisus ca fiind semnul ce stârnește împotriviri. Și așa a fost (și este):
a) Întruparea lui Hristos: Dumnezeu s-a făcut om și Fecioara s-a făcut Mama. Ereticii s-au împotrivit;
b) Crucea lui Hristos: pentru iudei sminteală, pentru păgâni nebunie, însă pentru cei credincioși puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu;
c) Biserica cea Una, adevăratul Trup al lui Hristos: ortodocșii intră și rămân în ea, eterodocșii au părăsit-o;
d) Dincolo, toți îl vor vedea pe Hristos, dar pentru unii El va fi Rai, iar pentru alții Iad.
Simeon profețește, de asemenea, că Taina Fiului și taina Maicii Domnului sunt nedespărţite: "Și prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi".
Ca un reprezentant al poporului ales, dar și al lumii întregi, al întregii creaţii, Simeon, plin de pacea lui Hristos, cere eliberarea din starea de așteptare: "Acum slobozește pe robul Tău...". Aceasta, nu pentru că era obosit sau plictisit, ci pentru că era împlinit.
Să avem cu toții parte de această împlinire!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu