de Preot Sorin Croitoru
Sunt ca smochinul fără rod,
Lipsit mereu de fapte bune,
Căci tot promit, dar nu le fac,
Și iată, viața-ncet apune..
Mă voi trezi că sunt bătrân,
Privindu-mă într-o oglindă,
Și cine știe ce tristeți
În suflet or să mă cuprindă..
Puțină vreme mi-a rămas
Ca să îmi cumpăr untdelemnul
Și încă trag de timp și-amân,
Deși aud mereu îndemnul
De a-l agonisi, lucrând
Cu hărnicie fapte bune,
Ca nu cumva să plâng și eu
Precum fecioarele nebune..
O, suflet leneș și-mpietrit,
Nu vezi cât de aproape-i moartea?..
De ce nu vrei să faci nimic
Din cele ce te-nvață Cartea?..
Nici rugăciuni, nici plâns, nici post,
Tu nici nu știi ce-i pocăința..
Nici milostenie nu faci,
Nici nu îți înmulțești credința..
Vai ție, suflet adormit,
Că zboară timpul vieții tale..
Măcar în post să te trezești,
Să plângi cu-amar, cuprins de jale..
Să-I ceri iertare lui Hristos
De clipele-n zadar trecute,
În care-atâtea se puteau
Și totuși nu au fost făcute..
Să-I ceri iertare lui Hristos
Că vremea dată pentru ele,
În loc să o petreci lucrând,
Ți-ai cheltuit-o doar în rele!..
Să-I ceri iertare lui Hristos
De-atâta har primit degeaba,
Rămas în suflet fără rod,
Căci te-ai luat mereu cu treaba..
Să-I ceri iertare lui Hristos
Că ai trăit în nepăsare
Și-n loc să te aprinzi de dor,
Te-ai stins în lene și-n uitare..
Acum e vreme de canon,
Când inima de plâns se frânge ,
Acum e vremea pentru plâns,
Te roagă, suflete, și plânge!
Și poate bunul Dumnezeu,
Văzându-ți inima umilă,
Ți-L va trimite iar din cer
Pe Duhul Său Cel Sfânt din milă
Și poate-atunci vei învia
Ca Lazăr, mort de patru zile,
Și-n viața ce ți-a mai rămas
Îl vei slăvi și tu, copile..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu