Pe 1 februarie 1854, icoana Maicii Domnului de pe catapeteasma Bisericii „Schimbarea la Față a Domnului” a început să plângă la sfârșitul Sfintei Liturghii. Primul care a observat minunea a fost paraclisierul, apoi ieromonahul Isaia, care l-a înștiințat pe Episcopul Filaret Scriban, rectorul seminarului.
Episcopul Filaret a scos icoana din cadru și a examinat-o, crezând că este stropită cu aghiasma săvârșită de ziua Sfântului Trifon (1 februarie). După ce a șters icoana cu un prosop, a așezat-o din nou în cadru. Apoi episcopul a cerut tuturor să părăsească biserica, după care a încuiat ușile. Seara, când s-a întors în biserică pentru a săvârși Vecernia împreună cu elevii și profesorii, au observat că din icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu curgeau șiroaie de lacrimi.
Vestea minunii petrecute la Iași s-a răspândit în scurt timp în toată România, pelerinii adunându-se la mănăstire pentru a se ruga Maicii Domnului. Știrea că la Iași plânge o icoană a Maicii Domnului s-a răspândit imediat și în Rusia. Unii dintre credincioșii ruși consideră icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Socola ca fiind cea despre care a scris Lev Tolstoi în romanul Război și pace.
Lacrimile au continuat să curgă din icoană în fiecare zi, până la sfârșitul lunii aprilie. Spre sfârșitul lunii aprilie, icoana lăcrima tot mai rar, la intervale de două, trei, cinci, zece și chiar cincisprezece zile. Apoi lacrimile s-au oprit, dar credincioșii alergau din toate părțile să sărute sfânta icoană, așa cum aleargă până astăzi Praznuirea
Episcopul Filaret a scos icoana din cadru și a examinat-o, crezând că este stropită cu aghiasma săvârșită de ziua Sfântului Trifon (1 februarie). După ce a șters icoana cu un prosop, a așezat-o din nou în cadru. Apoi episcopul a cerut tuturor să părăsească biserica, după care a încuiat ușile. Seara, când s-a întors în biserică pentru a săvârși Vecernia împreună cu elevii și profesorii, au observat că din icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu curgeau șiroaie de lacrimi.
Vestea minunii petrecute la Iași s-a răspândit în scurt timp în toată România, pelerinii adunându-se la mănăstire pentru a se ruga Maicii Domnului. Știrea că la Iași plânge o icoană a Maicii Domnului s-a răspândit imediat și în Rusia. Unii dintre credincioșii ruși consideră icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Socola ca fiind cea despre care a scris Lev Tolstoi în romanul Război și pace.
Lacrimile au continuat să curgă din icoană în fiecare zi, până la sfârșitul lunii aprilie. Spre sfârșitul lunii aprilie, icoana lăcrima tot mai rar, la intervale de două, trei, cinci, zece și chiar cincisprezece zile. Apoi lacrimile s-au oprit, dar credincioșii alergau din toate părțile să sărute sfânta icoană, așa cum aleargă până astăzi Praznuirea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu