DACA DORESTI SA ASCULTI PARACLISUL MAICII DOMNULUI, POTI SA PORNESTI DE LA BUTON...DOAMNE AJUTA!

PARACLISUL MAICII DOMNULUI!

5 iunie 2012

SFINTELE ICOANE IN CREDINTA SI EVLAVIA ORTODOXA



DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Pretutindeni bisericile crestine ortodoxe, paraclisele si casele credinciosilor sint impodobite cu sfinte
icoane. Marturii ale credintei si evlaviei crestinilor, icoanele s-au pastrat cu sfintenie din cele mai
vechi timpuri pina in zilele noastre dovedind statornicia Bisericii in credinta cea adevarata. Ele invata
necontenit adevarurile de credinta ortodoxa, asa cum au fost formulate de catre Sfinta Biserica si
cum au fost traite de catre multimea credinciosilor de-a lungul veacurilor. Ca un izvor nesecat si un
tezaur duhovnicesc neimputinat, sfintele icoane cheama pe fiii credinciosi ai Bisericii la desavirsire.
Inchinarea la sfintele icoane ale Mintuitorului, Maicii Domnului, ingerilor si sfintilor este o invatatura
de baza a Bisericii Ortodoxe. Astfel sfintele icoane reprezentind pe Mintuitorul au la baza dogma
intruparii Fiului lui Dumnezeu. Icoana reprezentind pe Mintuitorul Iisus Hristos este o marturie a
faptului ca Fiul lui Dumnezeu s-a intrupat cu adevarat.
Este adevarat ca <<pe Dumnezeu nimeni nu L-a vazut vreodata>> (Ioana 1, 18), dar asa cum explica in
continuare Cuvintele Sfintei Scripturi: <<Fiul cel Unul-Nascut, care este in sinul Tatalui acela L-a
facut cunoscut>>. Pe Dumnezeu-Tatal L-a facut cunoscut Fiul Sau prin intruparea Sa. In raspunsul dat
de Mintuitorul la rugamintea lui Filip <<Doamne arata-ne noua pe Tatal si ne este de ajuns>>, El
precizeaza: <<De atita vreme sint cu voi si nu M-ai cunoscut Filipe? Cel ce M-a vazut pe Mine, a vazut
pe Tatal>> (Ioan 14, 9). Intruparea Domnului, asadar, ne-a dat dreptul sa-L pictam in icoane, fara ca
aceasta sa insemneze ca despartim trupul Sau de dumnezeirea Sa, pentru ca icoana ortodoxa nu-L
infatiseaza numai dupa frumusetea naturala, ci mai ales intr-o forma care sa conduca pe cel ce o
priveste la adevarul credintei ortodoxe ca Hristos cel intrupat este Dumnezeu adevarat si om
adevartat. Daca n-am infatisat pe Iisus Hristos in icoane ar insemna ca negam firea Sa cea
omeneasca, viata Sa pe pamint si rastignirea.
Cele spuse despre sfintele icoane reprezentind pe Mintuitorul sint in strinsa legatura cu cele ce
infatiseaza pe Maica Domnului. Daca negam calitatea Maicii Domnului de Nascatore de Dumnezeu,
inseamna ca nu primim invatatura Sfintei Biserici despre intruparea Fiului lui Dumnezeu. Maica
Domnului n-a nascut pe omul Hristos, cum zicea Nestorie, ci persoana Fiului si Cuvintului lui Dumnezeu.
Marturisind pe Maica Domnului Nascatoare de Dumnezeu, marturisim ca Acela pe care L-a nascut
este Dumnezeu adevarat si om adevarat.
Pictarea in icoane a Maicii Domnului in Biserica Ortodoxa se face intr-o forma care conduce pe
credincios la marea taina care s-a savirsit prin Ea - adica la intruparea Fiului lui Dumnezeu. Icoana
Maicii Domnului nu reprezinta pe Fecioara Maria inainte ca Duhul Sfint sa vina peste Ea si puterea
Celui inalt sa o umbreasca. Numai dupa ce harul lui Dumnezeu s-a pogorit peste Ea, a devenit cu
adevarat Nascatoare de Dumnezeu.
Invatatura Bisericii noastre este clara in formarea tipului de iconografie a Sfintilor si a martirilor,
care au trait <<viata cea noua in Hristos>> si luptind au cistigat in aceasta viata <<cununa cea
nestricacioasa a vietii celei ceresti>>. Fiecare sfint a devenit pentru crestin un model de renastere in
Hristos. Figurile lor nu sint infatisate in icoane ca fiind materiale, cum sint cele dinainte de har, ci ca
unele care exprima sfintenia adica ca unii care au slava in ceruri.
Aceasta porneste de la invatatura Bisericii: <<Sint trupri ceresti si trupuri pamintesti; dar alta este
slava celor ceresti si alta a celor pamintesti>>(I Cor. 14, 40). Sfintii sint reprezntati ca unii care au
iesit din stricaciune si inspirea realitatea binecuvintata dincolo de aceasta lume. Figurile sfintilor, in
Page 217 of 449
felul acesta, devin un permanent comentator la credinta <<ca trebuie ca acest trup stricacios sa se
imbrace in nesticaciune si acest trup muritor sa se imbrace in nemurire>> (I Cor. 15, 53). Astfel
iconografia ortodoxa incearca sa dea o idee despre trupurile spirituale, care vor urma invierii din
morti. Pentru aceasta icoana trebuie sa faca, prin arta, evidenta prezenta harului Sfintului Duh in
figurile sfintilor.
Cinstirea icoanelor are o baza si in Scriptura Vechiului Testament. Astfel, Moise a primit porunca din
partea lui Dumnezeu sa puna chipurile heruvimilor la chivotul legii (Exod, 25, 18-22; 36, 8), in fata
carora poporul se inchina cazind cu fata la pamint, in fata carora se aduceau jertfe (III Regi 3, 15);
preotii le tamiiau inaintea lor (Exod 30, 8) si inaintea lor se aprindeau candele (Exod 27, 20-21).
Odata cu intruparea Domnului, cind descoperirea dumnezeiasca s-a implinit, Biserica crestina a
continuat si amplificat cinstirea sfintelor icoane intr-un context nou superior. In sfinta icoana
Biserica crestina n-a vazut numai o podoaba in general, ci cuvintul Sfintei Scripturi. Sfintul Vasile cel
Mare scrie in acest sens: <<Ceea ce cuvintul transmite prin auz, pictura arata in tacere prin imagine>>.
Urmind legatura strinsa cu cultul Bisericii si cu evlaia credinciosilor, sfintele icoane au continuat viata
si traditia Bisericii exprimind invatatura ei conform cu posibilitatile caracteristice fiecarei epoci. In
primele veacuri crestine, adica in timpul persecutiilor iconografia a avut un caracter simbolic si
alegoric. Picturile din catacombe folosesc simboluri ca pestele, ancora, mielul etc. Nu lipseau de aici
nici reprezentarile biblice, care, cu toata naivitatea lor, intareau pe credinciosi si le incalzeau
credinta in atotputernicia lui Dumnezeu.
Dupa edictul de la Milan, cind Biserica a dobindit libertatea de manifestare, reprezentarile simbolice
s-au dovedit insuficiente pentru a exprima invatatura crestina. In secolul IV si V numeroase scene din
Vechiul si Noul Testament ca si din viata Bisericii exprimau diferite evenimente din iconomia divina
precum si sensul unor sarbatori, consacrate in amintirea unor momente importante din istoria
mintuirii. Cind primele erezii cautau sa puna crestinismul pe acelasi plan cu idolatrie, sfintele icoane
amintesc credinciosilor invatatura cea adevarata a Bisericii. Astfel, literele grecesti alfa si omega,
care in perioada persecutiilor aminteau de vesnicia si dumnezeirea Mintuitorului, acum asezate pe
icoana Mintuitorului, arata deofiintimea Fiului cu Tatal impotriva ereticului Arie care considera pe
Fiul creatura a Tatalui.
In perioada anilor 726-843, datorita inconoclasmului, multi cinstitori ai sfintelor icoane au suferit
persecutii aparindu-le ca pe unele ce sint roada credintei celei adevarate, pe care o exprima, o
nutresc si o vestesc. De atunci si pina azi sfintele icoane s-au pastrat fara intrerupere in Biserica
noastra. Victoria restabilirii cinstirii sfintelor icoane, alaturi de celelalte invataturi ale Sfintei
Biserici este sarbatorita in fiecare an de catre toate Bisericile Ortodoxe in Duminica Ortodoxiei,
prima Duminica din Postul Sfintelor Pasti.
Sfintele icoane departe de a fi legate intr-un fel oarecare de idolatrie, multe dintre ele sint
executate cu maiestrie, ferecate in aur si argint, dar niciodata credinciosul ortodox nu a confundat
pe Dumnezeu cu aurul si cu argintul icoanei care reprezinta chipul lui Dumnezeu.
Iata ce hotaraste Sinodul VII Ecumenic (787) privitor la sfintele icoane: <<Urmind dumnezeiestile
invataturi ale Sfintilor Parintilor nostri si ale Traditiei bisericesti universale, rinduim ca chipul
Cinstitei si de fata facatoarei Cruci sa se puna in sfintele biserici ale lui Dumnezeu, pe vasele si pe
vesmintele cele sfinte, pe pereti si pe scinduri, in case si la drum, asa si cinstitele si sfintele icoane,
zugravite in culori din pietre scumpe si din alta materie potrivita, facute precum icoana Domnului si
Dumnezeului si Mintuitorului nostru Iisus Hristos si a Stapinei noastre Nascatoare de Dumnezeu,
precum si ale sfintilor ingeri si ale noastre Nascatoare de Dumnezeu, precum si ale sfintilor ingeri si
ale tuturor sfintilor si a prea cuviosilor barbati. Caci de cite ori ei ni se fac vazuti prin inchipuirea in
Page 218 of 449
icoane, de atitea ori se vor indemna cei ce privesc la ele sa pomeneasca si sa iubeasca pe cei inchipuiti
pe dinsele si sa-I cinsteasca cu sarutare si cu inchinaciune respectuoasa, nu cu adevarata inchinaciune
dumnezeiasca (latria) care se cuvine numai unicei fiinte dumnezeiesti, ci cu cinstire dupa acel mod
dupa care se da ea chipului cinstitei cruci si prin tamiiere si prin aprinderea de luminari precum era
pioasa datina veche. Ca cinstirea care se da chipului, trece la prototip si cel ce se inchina icoanei se
inchina fiintei celei inchipuite pe ea. Astfel se intareste invatatura Sfintilor Parintilor nostri, aceasta
este traditia Bisericii Universale, care a primit Evanghelia de la o margine la alta a pamintului>>.
De asemenea Biserica Ortodoxa, candidatul la hirotonie intru episcop, facind cuvenita marturisire de
credinta, spune cu referire la inchinarea la sfintele icoane urmatoarele: <<Ma inchin sfintelor si
cinstitelor icoane ale lui Hristos insusi, ale Prea Curatei maicii lui Dumnezeu, si ale tuturor sfintilor;
nu insa cu inchinaciune ca lui Dumnezeu, ci inaltindu-ma cu mintea la chipul ce infatiseaza, pentru
aceasta si cinstea catre acelea o trec la prototipuri, iar pe cei ce intr-alt chip si nu asa cugeta ii lepad
ca pe niste cugetatori de cele straine>>.
Iconografia Bisericii Ortodoxe nu este numai o simpla arta, ci o arta religioasa, teologica. Ea
infatiseaza evenimente din istoria mintuirii noastre care s-a facut prin Hristos Domnul. Intreaga
atmosfera picturala in Biserica este dominata de lumina invierii. Tot continutul picturii ortodoxe
reprezinta un cer si un pamint nou, anume acela al lucrarii mintuitoare a Domnului nostru Iisus
Hristos. Ea arata omul si lumea regenerata prin harul divin. Locuitorii acestei lumi sint ingerii si
sfintii. Iconografia ortodoxa nu are in centrul personalitatea artistului, ci cauta mai degraba sa
exprime semnificatia evenimentului pictat din revelatia divina. Prin ea se exprima crezul sfintei
noastre Biserici. Cind vorbim despre personalitatea unui pictor bisericesc, intelegem puterea lui de a
exprima cit mai profund si mai clar idealurile sprirituale ale credintei ortodoxe. Fiind o arta
spirituala, liturgica si teologica ea infatiseaza temele in profunzime si nu impresioneaza pe cei ce se
marginesc la suprafata lucrurilor.
Biserica se straduieste sa fie interpreta fidela a lumii spirituale. Continutul transcendent al icoanelor
in Biserica noastra nu este frumusetea naturala. De aceea, si cel mai putin initiat in problema de arta
va putea face cu usurinta deosebirea intre o icona ortodoxa si o pictura antica. Aceasta pentru ca
apare evident idealul picturii ortodoxe este exprimarea sfinteniei. In acest sens Sfintul Ioan Gura de
Aur spunea: <<Astfel spunem ca orice vas, anima, sau planta sint bune nu prin forma, sau culoare, ci
prin serviciul pe care-l aduce>>. Fiind o arta liturgica sfintele icoane contribuie la intelegerea si rostul
intregului cult divin. In primul rind iconografia ajuta pe credincios sa inteleaga ceea ce se savirseste
in cadrul cultului divin. Cu mijloace empirice ea ajuta pe credincios sa inteleaga misterul iconomiei
divine. Pentru un cult care este <<in duh si adevar>> Biserica Ortodoxa foloseste mijloacele cele mai
potrivite pentru a sluji lucrarii de mintuire a credinciosilor. In cadrul Sfintei Liturghii privind pictura
credinciosul care asista la slujba intelege ca <<acum puterile ingeresti impreuna cu noi slujesc>>. Daca
iconografia ortodoxa s-ar margini la frumusetea naturala, nu s-ar putea ridica la asemenea inaltimi
duhovnicesti. Sfintele icoane, in afara de prezentarea celor tainice infatiseaza si alte scene din viata
Mintuitorului, a Maicii Domnului si a Sfintilor. Acestea nu ramin destinate numai celor ca nu stiu
carte, ca prin vederea lor sa-si aminteasca de faptele celor care au slujit pe Dumnezeu. Ele indeamna
la urmarea pildei acestor slujitori ai adevaratei credinte. In plus sfintele icoane fixindu-se asupra
unor teme principale ca scena Nasterii Domnului, a Patimilor si a invierii, care nu lipsesc din nici o
biserica pictata, stabilesc obiectivul esential al cultului divin. Noi teme iconografice legate de cultul
Maicii Domnului au imbagatit pe parcurs bisericile crestine. Imnul Acatistului a creat in iconografia
ortodoxa 24 de noi scene legate de el. In privinta sfintilor, acestia sint pictati in legatura cu viata si
martiriul lor, laudat in imnele din cultul divin. Trecerea la cele vesnice a sfintilor si infatisarea
miinilor Mintuitorului, oferindu-le cununa martiriului, se afla in strinsa legatura cu imnele care
vorbesc despre martea lor martirica.
Page 219 of 449
Sfintele icoane pictate nu oglindesc numai viata Bisericii in toata varietatea si adincimea ei, ci sint o
parte integranta a ei, asa cum sint ramurile in legatura cu trunchiul. Icoana nu numai ca se inspira din
cultul Bisericii, ci formeza cu el un tot omogen, completindu-l, explicindu-l si marindu-I actiunea
asupra sufletelor credinciosilor. Sfintele icoane sint o marturie a pogoririi lui Dumnezeu catre om si a
efortului omului de ridicare catre Dumnezeu. De aceea iconele trebuie sa faca perceptibila prin
aceasta arta prezenta harului Sfintului Duh. Este vorba de harul care insoteste pe cei care sint
reprezentati in sfintele icoane. In acest sens Sfintul Ioan Damaschinul spune: <<Fiindca sfintii au fost
plini de Duhul Sfint in viata fiind si chiar cind au trecut la cele vesnice harul Sfintului Duh s-a pogorit
asupra lor in morminte si asupra chipurilor lor in icoane nu in esenta ci dupa lucrare>>.
Daca cuvintul si cintarea Bisericii sfintesc sufletul prin auzire, icoana il sfinteste prin vaz, caci dupa
cuvintul Sfintului Evanghelist <<Luminatorul trupului este ochiul>> (Matei 6, 22). Aflindu-ne in fata
unei sfinte icoana il sfinteste prin vaz, caci dupa cuvintul Sfintului Evanghelist <<Luminatorul trupului
este ochiul>> (Matei 6, 22). Aflindu-ne in fata unei sfinte icoane simtim rolul ei ziditor de suflet: <<Iar
noi toti, privind ca in oglinda cu fata descoperita, slava Domnului, ne prefacem in acelasi chip din slava
in slava, ca de la Duhul Domnului>> (II Cor. 3, 18).
† Vasile Targovisteanul, Episcop-vicar patriarhal,
"Indrumator pastoral", Arhiepiscopia Bucurestilor, 1981, pag. 83-86.
 coltisorul meu de rugaciune...

ARHIVA BLOG

ICOANA MD

MD. POCEAEV