Minunea Sfantului Mina - Undeva in Timisoara

 

Auzind ca in Timisoara s-a deschis o bisericuta pe calea Lipovei, mi-am facut timp sa merg sa o vad. Intr-adevar, era o bijuterie, nu pot sa intru acum in detalii, dar cred ca acea biserica este mandria Banatului.

Era o dupa-masa mohorata si am crezut ca nu este nimeni in biserica, dar la un moment dat dintr-un colt a iesit un batranel ca din povesti iar eu tare m-am bucurat ca am gasit pe cineva care putea sa imi dea mai multe informatii despre bisericuta, si l-am inundat de intrebari. Mi-a raspuns la toate, imi amintesc ca mi-a spus ca este pictata de monahi din Athos, ca o singura manastire in Romania are acest tip de pictura care in parte se vede si noaptea, am aflat ca acea icoana este donata, nu mai stiu de catre cine si era unica in tara la vremea aceea.

In fine, din vorba in vorba, omul mi-a spus ca face parte din Oastea Domnului si ca este foarte atasat de Sfantul Mare Mucenic Mina. Nu l-am intrebat de ce pentru ca si eu la vremea aceea eram atasat foarte de un alt sfant. Dar dupa o vreme m-a intrebat daca am auzit ce s-a intamplat zilele astea "pe-aici". Eu am raspuns ca nu pentru ca sunt cam "novice "in cele bisericesti, numai ce m-am intors la credinta.

Si atunci mi-a povestit aceasta intamplare:

La leaganul de copii din Timisoara. O ingrijitoare de acolo a imprumutat unei colege 100 de marci germane. Dupa cateva zile i-a primit inapoi in timpul serviciului, fiind in halatul alb, a bagat banii (bancnota) in buzunar. Seara a uitat de bani, a agatat halatul in cuier si a plecat acasa. Acasa si-a amintit dar si-a spus ca dimineata o sa ii ia din halat si o sa ii puna bine.

A doua zi insa banii nu mai erau in buzunarul halatului deoarece o colega a folosit halatul ei pe timpul noptii. Pe timpul acela 100 de marci reprezenta salariul unei asistente de acolo pe o luna de zile.

A inceput sa planga si ruga colegele, care a gasit cei 100 de dm sa ii puna la loc, ca pe ea nu o interesa cine este acea colega, doar sa isi recupereze banii. S-a plans sefilor, schimburilor din leagan dar toti aveau pe buze acelasi cantec: "Eu nu ti i-am luat". A insistat o vreme, ca suma nu era tocmai mica, fiind o luna de munca si in final, vazand ca hotul nu se indura, s-a dus la biserica, desi nu era o fire religioasa inainte de aceasta intamplare.

In fine, s-a dus la Catedrala Mitropolitana, care este chiar in centru, nu departe de leagan si s-a plans unui parinte despre aceasta nedreptate. Printre alte sfaturi, parintele i-a spus sa citeasca in fiecare zi Acatistul Sfantului Mina si sa nu deznadajduiasca ca Sfantul a facut si face minuni permanent.

Ea a inceput in forta ascultarile si povetele parintelui si dupa o luna de zile s-a resemnat si-a acceptat pierderea, incetand rugaciunile. In acest timp, o colega de a ei s-a simtit rau, odata, de doua ori, de zece ori si s-a dus la doctor. A facut analizele si nimeni nu i-a gasit nimic, insa fata se simtea tot mai rau. Cineva a trimis-o si la preot, zicandu-i ca poate este deocheata. A fost la preot, tot la Catedrala, s-a spovedit, a facut rugaciuni, a facut canoane, a aprins lumanari, nimic, starea ei generala a fost insuportabila si nu stia de unde ii vine.

La urmatoarea intrevedere cu parintele, aceasta ii spune ca starea ei nu s-a imbunatatit, ba din contra, atunci parintele, om cu multa experienta duhovniceasca, i-a spus ca precis ca are o fapta mai veche pe care a uitat-o sa o spovedesca. Vreau sa va spun ca acest parinte era altul, nu cel al pagubasei. Atunci i se deschide mintea femeii aceleia si incepand sa planga ii marturiseste preotului ca intr-o seara a luat din garderoba un halat la intamplare si in buzunar au fost 100 de marci, bani pe care si i-a insusit si nu i-a mai intors, desi stie ai cui au fost.

Atunci parintele, la rugamintile ei a elaborat o strategie in asa fel incat pagubasa sa isi primesca banii, dar sa nu afle niciodata cine i-a luat. Asadar intr-o zi, parintele se deplaseaza la leaganul de copii si cere la poarta sa vorbeasca cu domana A, sa spunem, pagubita. Doamnei A mare i-a fost surpriza cand a vazut un preot in reverenda, pe care nici nu il cunostea uitand despre bani si rugaciunile ce le-a facut Sfantului Mina. Atunci preotul ii spuse pentru ce a venit si i-a dat banii, banii ei pe care ii pierduse cu mai bine de o luna in urma, cu rugamintea sa nu ceara alte explicatii, doar atat spunandu-i ca pacatoasa este una dintre colegele ei... nici in ziua de azi nu a aflat cine i-a luat banii, dar si i-a recuperat si mai mult decat atat a devenit o credicioasa practicanta in urma aceste minuni.

A facut valva mare intamplarea asta mai ales in randul credinciosilor. Parintele acela a povestit intamplarea la fratii de la Oastea Domnului si asa a ajuns la urechile mele. Eu pe timpul acela am avut un coleg a carui sotie lucra la leagan si l-am intrebat daca nu a auzit de minunea petrcuta acolo, dar el nefiind prea credincios, mi-a zis ca auzit ceva despre niste bani furati, dar nu l-a interesat.

Naiv, ori nu, eu cred aceasta intamplare ca adevarata asa cum am auzit-o si dau slava lui Dumnezeu ca a ajuns pana la mine. Va dati seama ca de 14 ani o tin in mine si de multe ori o rememoram pentru ca mi-era frica sa nu o uit. Acum sunt mai linistit ca am scris-o si o vor citi si altii spre zidirea lor sufleteasca si nu va ramane in uitare cum atatea fapte minunate ale sfintilor au trecut in nestiinta.

Atunci mi-am dat seama de ce avea evlavie omul acela catre Sf. M. Mc. Mina. Din nefericire nu am mai trecut pe acolo niciodata si nici nu stiu cine a fost acel om, pur si simplu a fost un batran intr-o biserica.

Va rog sa ma credeti, asa cum am primit aceasta povestire, asa v-am scris-o si eu, fara adaugiri personale si fara taieturi.Va multumesc pentru atentie si bunul Dumnezeu sa ne mantuiasca pe toti. Amin.

Luca Ionel Branislav