De-atâta priveghere si-asteptare,
Mi-e inima bolnava, istovita,
De grea si îndelunga alergare
Si plânge ca o pasare ranita.
Când ochii mi-i închid si cat în mine
Puteri sa sui Golgota pâna sus,
O voce, un ecou din adâncime
Îmi spune blând: Viata e Iisus,
Margaritarul pretios e-n tine.
Privesc la dimineata minunata
A Învierii Tale din mormânt,
Ca Magdalena, ca si altadata,
Îngenunchez ‘naintea Ta plângând
Si-s fericit si plâng cu Tine-n gând.
de Valeriu Gafencu – “Sfântul închisorilor”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu