CÂND VENI-VA ZIUA-ACEEA..

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru

Când veni-va "Ziua-aceea"
- Vai de noi când va veni! -
Plângere și tânguire
Mare pe pământ va fi

Fiindcă știe toată lumea
Că S-a mâniat Hristos
Și-a venit să pedepsească
Pe tot omul păcătos!

Sfinții, care veacuri multe
Au trăit în Rai deja,
Îl vor aștepta în pace
Pe Hristos în slava Sa.

Pentru ei e bucurie
Judecata tuturor
Căci își vor primi cununa
Cea gătită-n ceruri lor

Pentru viețile jertfite,
Pentru sângele vărsat
Pentru că-L mărturisiră
Pe Hristos ca Împărat.

Milioane, cete, cete,
Toți vor aștepta cuminți
Să-și primească răsplătirea
Pentru viața lor de sfinți.

Pentru că întreaga viață
Au trăit cu Dumnezeu
Și I-au împlinit cuvântul
Și L-au adorat mereu,

Cade-se ca veșnicia
S-o petreacă-n slava Lui,
După cum în Cartea Sfântă
Domnul a promis oricui.

Despre ceilalți, prieteni,
Are rost să vă descriu
Spaima lor la Judecata
Dumnezeului Cel Viu?..

Când mergea la multe chinuri,
Mucenicul se-ntărea
Cu ideea că acestea
În curând se vor curma,

Câtă spaimă păcătoșii
Osândiți la iaz de foc
Vor simți, știind că chinul
Nu se va curma deloc

Fiindcă nici o milă Domnul
N-o să le arate lor,
Ci-i va arde-n veșnicie
Iezerul mistuitor?..

O, ce tragică sentință..
Înspăimântător momentul!
Vă îndemn ca-n pocăință
Toți să ne trăim prezentul

Și să facem fapte bune,
Cât mai multe fapte bune,
Ca să ne găsească ceasul
Când arhanghelii-or să sune

Fără frică, ci în pace,
Așteptând cu bucurie
O cunună pregătită
Pentru noi pe veșnicie..

Icoana Maicii Domnului „Zaonikievskaya”

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Pe 23 iunie 1588, ajungând la locul mlăștinos indicat de Sfinții Doctori Cosma și Damian, Ilarion a văzut deodată o lumină neobișnuită ieșind dintr-o icoană a Maicii Domnului. Atingând icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, bolnavul a primit vindecare.

Traducere și adaptare: Mihai-Alex Olteanu

Icoana Maicii Domnului „Zaonikievskaya” este prăznuită pe 23 iunie.

Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu își are denumirea de la Mănăstirea Zaonikievskaya, întemeiată de călugărul Iosif Zaonikievsky.

Monahul Iosif a fost un țăran evlavios (Ilarion) din regiunea Vologda, care suferea de o boală a ochilor. După rugăciuni neîncetate către Maica Domnului și Sfinții Doctori fără de arginți Cosma și Damian, Ilarion a avut o vedenie în care Sfinții Cosma și Damian l-au călăuzit spre pădure, promițându-i vindecarea.

Pe 23 iunie 1588, ajungând la locul mlăștinos indicat de Sfinții Doctori Cosma și Damian, Ilarion a văzut deodată o lumină neobișnuită ieșind dintr-o icoană a Maicii Domnului. Atingând icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, bolnavul a primit vindecare.

În cinstea minunii săvârșite, el a construit în acel loc un mic paraclis în care a așezat icoana Maicii Domnului de la care primise vindecare. Imediat după aceasta, Ilarion s-a stabilit lângă paraclis, primind voturile monahale cu numele de Iosif.

Icoana Maicii Domnului „Zaonikievskaya” a continuat să săvârșească minuni.

Ulterior, cu binecuvântarea Sfântului Antonie, Episcopul de Vologda, numărul călugărilor adunați în jurul icoanei a crescut, întemeindu-se astfel Mănăstirea Zaonikievskaya. Monahul Iosif a fost ales egumen al mănăstirii proaspăt înființate.

Primind cu umilință sarcina ce i-a fost dată, Iosif a dus o viață ascetică, luând totodată și nebunia pentru Hristos.

Sfântul Iosif a murit în ziua de 21 septembrie 1612, la vârsta de 83 de ani și a fost înmormântat în mănăstirea pe care o ctitorise. El este prăznuit pe 23 iunie (în ziua prăznuirii icoanei Maicii Domnului „Zaonikievskaya”) și pe 21 septembrie (ziua adormirii sale în Domnul).

Datorită asemănării cu icoana Maicii Domnului din Vladimir, icoana Maicii Domnului „Zaonikievskaya” mai este denumită și „Vladimir-Zaonikievskaya”.

https://doxologia.ro/.../icoana-maicii-domnului...

Știi ca Te iubesc.

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Doamne știu ca Tu ma ierți
Mai mult decât pot greși,
Îți făgăduiesc mereu
Ca ma-ndrept în orice zi.

Început bun îți promit.
Dar când vine o ispită,
Tare mult ma necăjesc,
Nu știu ce sa fac de frică.

Când sunt tânăr și bolnav,
Zic ca nu îs pregătit.
Ce-am făcut în lumea asta?
De ce oare-s pedepsit?

Ori de sunt bătrân de zile,
Singur si neputincios...
Parcă moartea nu mai vine,
Ca mi-ar fi mai de folos.

Nu înțeleg ca toate-s drepte,
Pentru mântuirea mea.
Este crucea a mai mică.
Se cuvine a mi-o da.

Cu lacrimi și rugăciune,
Sper ca să mă mântuiesc
Primeste-ma și pe mine
Doamne știi ca Te iubesc.

Mihaela Stoica-Cucoanes

Icoana Maicii Domnului Axion Estin de la Protaton

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...




Icoana Maicii Domnului numita "Axion Estin", ceea ce inseamna "Vrednica Esti", este una dintre cele mai renumite si iubite icoane din Biserica Ortodoxa. Icoana este pastrata in Biserica Protaton, biserica centrala din Careia si cea mai veche din intreg Sfantul Munte Athos. Aceasta icoana este legata de o minune petrecuta in chilia unui calugar, numita astazi "Chilia Axion Estin".

Biserica Protaton, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, a fost ctitorita de Sfantul Imparat Constantin cel Mare (324-337). In anul 361, pe vremea patriarhului arian Eudoxiu, Biserica Protaton a fost incendiata, urmand a fi rezidita de catre imparatii bizantini. Biserica actuala dateaza din secolul al X-lea, aceasta fiind doar reparata in decursul timpului. Cea mai importanta reparatie a bisericii a avut loc sub imparatul Andronic al II-lea Paleologul (1282-1328). Biserica Protaton a fost pictata de catre Manuel Panselinos, undeva in jurul anului 1300.



Aceasta minunata biserica a fost aleasa drept resedinta administrativa athonita inca din secolul al X-lea, aici avand loc mai toate sinoadele si dezbaterile athonite. Sinodul Sfantului Munte se aduna aici, anual, la data de 15 august, odata cu praznuirea Adormirii Maicii Domnului.

Icoana Maicii Domnului "Axion Estin" de la Biserica Protaton

Icoana Maicii Domnului "Axion Estin" este legata de descoperirea rugaciunii "Cuvine-se cu adevarat", unui calugar nevoitor cu viata sfanta. Istoria icoanei Axion Estin a fost scrisa in anul 1548, de catre "calugarul Serafim". Inaintea acestei icoane ne-a fost daruita rugaciunea sus-numita. Astazi, scena descoperirii rugaciunii, calugarului nevoitor, s-a zugravit si ea intr-o icoana aparte, numita "Descoperirea rugaciunii catre Maica Domnului".



Minunea a avut loc intr-o chilie din apropiere de Careia, in anul 980. In aceasta chilie vietuia un parinte, impreuna cu ucenicul sau. Sambata seara, parintele a mers in Careia, la privegherea de rand, iar ucenicului i-a spus sa cante singur laudele si slujba de noapte. Ucenicul a facut in tocmai cele spuse de batran.

Ucenicul se ruga in fata icoanei cu rugaciunea "Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si mai marita fara de asemanare decat serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu Cuvantul ai nascut, pe tine cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeute marim."



Intr-o noapte, in vremea privegherii sale, calugarului i-a aparut Sfantul Arhanghel Gavriil, in chipul unui calugar pelerin. Calugarul s-a numit pe sine Gavriil, fara a spune mai multe ori a arata ceva in plus. Ajuns la chilie, el a cerut ucenicului sa il primeasca si pe el la priveghere.

In vremea Cantarii a noua, de la Canoane, ucenicul a cantat "Ceea ce esti mai cinstita", dupa randuiala. Venind randul ingerului, acesta a cantat toata cantarea "Cuvine-se cu adevarat..." In aceasta vreme, icoana s-a umplut de lumina negraita.



Ingerul i-a aratat sa se roage in modul urmator: "Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si preanevinovata si maica Dumnezeului nostru" la care sa adauge rugaciunea pe care deja o stia, anume: "Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si mai marita fara de asemanare decat serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu Cuvantul ai nascut, pe tine cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeute marim."

Ucenicul i-a cerut calugarului sa ii scrie si lui aceasta noua cantare, fiindu-i teama ca nu cumva sa nu o retina. Ingerul i-a zis: "Adu-mi cerneala si hartie, pentru a scrie imnul." Ucenicul insa i-a zis: "Nu am nici cerneala, nici hartie." Apoi, ingerul i-a zis: "Adu-mi o lespede." Atunci, calugarul inger a luat tigla de piatra, de genul celor de pe acoperis, si a scris cu degetul intreaga rugaciune. In acel moment, ucenicul si-a dat seama ca acela nu era un om, ci un inger, anume Arhanghelul Gavriil. Tot atunci, ingerul a disparut.



La inceput, icoana era adusa in Biserica Protaton numai de cinci ori pe an, anume: de Nasterea Domnului si de Sfintele Pasti, in Duminica Sfintilor Parinti de pe Muntele Athos, de Adormirea Maicii Domnului si in data de 11 iunie, cand se face praznuirea minunii icoanei.

Icoana Maicii Domnului "Milostiva", inaintea careia ucenicul a primit descoperirea rugaciunii "Cuvine-se cu Adevarat", a fost luata si mutata in Biserica Protaton, din centrul localitataii Careia. Tigla scrisa de inger a fost dusa in Constantinopol, atunci cand Sfantul Nicolae al II-lea Chrisobergul era patriarh (984-996). Aceasta piatra s-ar pastra pana in zilele noastre, in Careia.



In ziua de Luni, a Saptamanii Luminate, se face procesiune, in Careia, cu icoana Maicii Domnului Axion Estin. Ziua in care se face amintire de minunata descoperire a Arhanghelului Gavriil este 11 iunie, cand are loc o mareata si deosebita priveghere.

Teodor Danalache

SFANTA TREIME...

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

https://pildepentrutoti.blogspot.ro/

Un om ce calatorea in tovarasia unui preot, l-a intrebat asa: Parinte, nu inteleg cum de Tatal, Fiul si Sfantul Duh sunt Trei Persoane, unite, nedespartite, dar, fara a se amesteca una cu cealalta, adica, UNUL IN FIINTA, INTREIT IN PERSOANE. Bucuria mea, i-a raspuns preotul, sunt si lucruri mai presus de mintea noastra, insa, pentru a intelege, sa privim de exemplu soarele. Sa zicem ca DISCUL este Tatal, LUMINA care ne vine de la soare este Fiul, IISUS HRISTOS, ce a venit sa ne lumineze viata si sa ne scape de pacate. Apoi CALDURA, sa zicem este DUHUL SFANT, care cu dragostea Sa, ne incalzeste mereu sufletele inghetate de rautate si ne curateste pe noi de toata intinaciunea. Vezi tu bucuria mea, discul soarelui, lumina si caldura lui, nu sunt unul si acelasi lucru si cu toate acestea cele trei raman diferite cand vorbim despre fiecare. La fel si in Sfanta Treime, Tatal, Fiul si Sfantul Duh, sunt unul si acelasi Dumnezeu, caruia noi credinciosii ne inchinam. Omul ca si toate celelalte vietati si lucruri, este creat de Dumnezeu din iubirea Sa infinita. Dar omul este doar o creatura si intelepciunea sau puterile sale nici nu pot fi comparate cu cele ale Lui Dumnezeu, insa oamenii mandrii pacatuiesc indraznind sa creada ca nimic nu este mai presus de ei si ca toate mai devreme sau mai tarziu le sunt accesibile. Omul credincios stie insa ca nu mintea, nici puterea, ci doar iubirea le poate cuprinde pe toate. 

Bucuria mea sa tii minte ca: CINE NU CREDE IN SFANTA TREIME, NU CREDE IN NIMIC!

                                                                                                                            Preot Ioan ??.

Cum recunoaștem o icoană ortodoxă cu Maica Domnului?

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

     ,,Icoanele ortodoxe ale Maicii Domnului se recunosc cel mai degrabă după cele trei stele - una pe frunte, a doua pe umărul drept, a treia pe umărul stâng. Aceste trei stele simbolizează fecioria Fecioarei Maria înainte de naștere, în naștere și după naștere.

După aceea, culorile veșmintelor. Ca regulă, veșmântul Maicii Domnului se zugrăvește în trei culori îi principale: în auriu, roșu și albastru. Haina de dedesubt este albastră, cea de deasupra roșie, amândouă întrețesute, țesute și împodobite cu aur. Culoarea aurie simbolizează nemurirea, cea roșie - slava și domnia, iar cea albastră - cerurile. Ceea ce înseamnă: înveșmântată în slavă nemuritoare în ceruri este ea, cea oarecând pătimitoare și roabă a Domnului pe pământ.

        Fața Sfintei Născătoare de Dumnezeu nu este niciodată în icoanele ortodoxe plină şi rotundă, ci prelungă și destul de trasă. Ochii, mari și gânditori. Tristețe lină, gata de un surâs mângâietor: tristețe pentru nefericirea lumii, surâs pentru nădejdea în Dumnezeu Mângâietorul, însă atât tristețea, cât și surâsul sunt reținute, și totul este reținut, totul este supus duhului. Este chipul unei biruitoare, care a trăit toate amărăciunile durerii și restriștii și poate să ajute celor care se luptă cu durerea și cu restriștea. Părul ei este întotdeauna acoperit cu totul.

Chipul Născătoarei de Dumnezeu nu pare nicicând de o frumusețe firească. El e în așa fel, că alungă orice gând de trupesc. El este de o frumusețe mai presus de fire, care nu se arată altminteri decât prin sfințenie. El întoarce gândul privitorului către înalta realitate duhovnicească și frumusețe a sufletului.

Capul Maicii Domnului este aplecat lin către pruncul Hristos, pe care îl ține la piept. Această lină aplecare arată supunerea în toate față de voia lui Dumnezeu, pe care ea a arătat-o cândva și în cuvinte binevestitorului Gavriil, zicând: iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău. Și mai înseamnă recunoașterea faptului că Cel pe Care îl ține în brațe este mai mare decât ea.

În icoanele ortodoxe, Maica Domnului e zugrăvită foarte rar fără pruncul Iisus. Iar atunci când e zugrăvită singură, este concepută de către iconar ca Maică a durerii sub cruce, cu mâinile încrucișate și capul plecat, câteodată cu săbiile simbolice îndreptate spre inima ei. Dar inima nu este zugrăvită niciodată, nici nu se vede. Cel mai des întâlnită este icoana ei cu Fiul în brațe. Ea s-a și arătat în lume pentru Fiul. Misiunea ei în lume a fost în Fiul ei. Ca nimeni să nu vadă în ea femeia, ci, totdeauna și pentru totdeauna, mama. Ea reprezintă cea mai înaltă, mai curată și mai sfântă maternitate, de la un capăt la celălalt al timpului. Ea este Maica Domnului nostru Iisus Hristos, dar e și mama noastră, mângâietoarea noastră și grabnica noastră ajutătoare.

Ea să-ți fie și ție întotdeauna mângâiere și ajutor!

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi vol. 1)

TÂNGUIREA

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

https://colajeortodoxe.blogspot.com/

In Cetatea zisa Sfanta, de prooroci ucigatoare, 

Cine striga cu durere, cine n-are alinare? 

Cine pasii isi indreapta spre Golgota insangerata, 

Unde Fiul ei, pe umeri, tot pacatul lumii poarta.

 E Maria, Maica vietii, Porumbita cea Aleasa, 

Si cu lacrima durerii fata ei se-nroureaza, 

Cand, privind indurerata, Fiul ce povara-si duce, 

Il vazu lovit cu pietre, il vazu cazut sub Cruce!

 Ii vazu inalta-i frunte, ce era ca albii crini, 

 Inrosita, sfasiata de cununa cea de spini,

 Ochii Lui ce altadata, bland priveau cu-nduiosare, 

Sunt inchisi sa nu mai vada ura tuturor cea mare.

 Istovit il vede Maica si cazut sub greul Crucii, 

Cate mame mai sunt astazi ca sa-si vada astfel pruncii?

 Care mama-n lumea asta chiar de pruncul i-a murit, 

La vazut cazut sub cruce, l-a vazut batjocorit.

 Care pictor poate prinde cu penelul sau usor, 

Sfanta lacrima ce-i curge, plansul ei sfasietor,

 Ce poet ar fi in stare ca sa scrie-n a sa carte, 

Suferinta Sfintei Mame, drumul Fiului spre moarte? 

Cine poate sa socoata, lacrimile care-au curs? 

Cine poate sa asculte hohotele ei de plans, 

Numai Fiu' al carui suflet, jalea ei o simte-ntruna,

 Si a lor inimi se-mpreuna si-amandoua bat in una! 

,,Fiul meu ! Īl striga Maica, cat de mult azi patimesti, 

Pentru marea Ta iubire... ce osanda grea primesti! 

Pentru mila Ta cea mare, cu spini Te-au incununat, 

Tu le-ai dat din Apa vie, ei cu otet te-au imbiat!" 

Si durerea ei tot creste si in brate vrea a-L strange..

 Si ar vrea sa fie acolo, langa Fiul ei, pe Cruce... 

Dar cunoaste Prea Curata, vrerea Domnului de Sus, 

Ca s-aduca impacarea, moare Fiul ei, Iisus.

Preot Ioan.

Rugăciune de mulţumire către Maică Domnului

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Preasfântă Fecioara, Preacurată Maică Născătoare de Dumnezeu, Îţi mulţumesc că ne eşti şi nouă Mama Bună, Iubitoare şi Grabnic Ajutătoare! Îţi mulţumesc pentru toate iconele Tale făcătoare de minuni şi pentru tot Harul care se revarsă prin ele! Îţi mulţumesc Măicuţa pentru toate comunicările Tale sfinte, pentru sănătate, pentru ajutor, pentru grijă Ta de Mama Iubitoare faţă de noi toţi! Îţi mulţumesc că nu ne laşi pradă celui rău, ci ne aperi şi ne acoperi sub Sfânt Acoperământul Tău! Iartă- mă Măicuţa pentru multele mele păcate şi Te rog ajută-mă să mă pocăiesc pentru toate greşelile mele din această viaţă! Îţi mulţumesc că Te rogi pentru noi şi că duci rugăciunile noastre la Bunul Dumnezeu, că să ne ajute să trecem din viaţă această la viaţă veşnică! Îţi mulţumesc Măicuţa că Te rogi pentru întoarcerea la credinţă a celor din familia mea, dar şi a celor care-L caută pe Dumnezeu şi încă nu L-au găsit! Îţi mulţumesc Măicuţa pentru grijă Ta de Mama, pentru iubirea Ta sfânta şi pentru tot ajutorul Tău! Şi eu Te iubesc, Te preamăresc şi Îţi mulţumesc pentru toate! Amin.

Măreţia Creaţiei şi A Tot Strălucirea lui Dumnezeu !

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Sfântul Vasile cel Mare spune în cartea sa numită Exaimeron că „toată lumea văzută este şcoală şi imagine a lumii nevăzute”. Tot el spune că „toată floarea şi toată iarba ne învaţă că este Dumnezeu”. Zidirea văzută tâlcuieşte pe Scriptură şi Sfânta Scriptură tâlcuieşte pe zidire.
Atât una, cât şi alta, sunt ca două file de carte. Pe o pagină citim cuvintele Sfintei Scripturi, pe cealaltă pagină citim în cartea zidirii, care vorbeşte de Dumnezeu. La fel spune şi Sfântul Grigore de Nyssa: „Toată zidirea, ca o trâmbiţă strigă la noi că a făcut-o Dumnezeu”. Am citit într-o carte cum un filozof se plimba cu băţul în mână pe un câmp şi bătea florile cu băţul: „Le bat pentru că prea tare strigă către mine că le-a zidit Dumnezeu!”.
Toate creaţiile văzute se numesc darurile lui Dumnezeu. Şi precum face mirele cu mireasa că îşi dau daruri care întăresc dragostea între ei, tot aşa face şi Dumnezeu cu noi. El pune mintea noastră între El şi creaţii, ca să-L putem mai bine înţelege şi vedea. Dumnezeu ne dă cele create în dar, iar noi îi dăm lui Hristos, Mirele inimii noastre, gândurile, rugăciunile şi dragostea noastră. Sfântul Antonie cel Mare nu ştia multă carte, dar era atât de înţelept în cele duhovniceşti că uimea pe toţi filosofii care veneau la peştera lui. Odată, l-au întrebat câţiva filosofi: „Antonie, care sunt cărţile tale pe care ai învăţat?” Iar el, arătând cu mâinile cerul, stelele, marea şi întreaga natură din jurul său, le-a zis: „Acestea sunt cărţile mele pe care le citesc şi care întrec pe toate celelalte”.
(Arhim. Cleopa Ilie, Arhim. Ioanichie Bălan, Lumina şi faptele credinţei,

IUBIREA UNEI MAME

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



de Eliana Popa

Într-o casă mititică străjuită de doi nuci,
Cu șindrilele căzute și cu rosturi în uluci,
O mămică și-un pruncuț au pe-o masă un colț de pită,
Doar copilu-i e comoară și o face fericită!

 
Este tânără vădană, greul o apasă mult
Mai că-i vine să-și blesteme ziua-n care s-a născut.
Dar privind la prunc cum suge înfășat într-o maramă,
Îl sărută cu iubire și cu un fior de teamă!

 
O, ce gând mai e acesta? Parcă răul stă să vină
Și pruncuțul plânge des, n-are pace, nici odihnă!
Este-o noapte friguroasă, dintr-o iarnă timpurie,
Cineva îi bate-n geam! Cine ar putea să fie?

 
A deschis cu teamă ușa și puțin nedumerită
A văzut în fața sa, o bătrână gârbovită.
A dat buzna în colibă, nepoftită, nechemată
Și s-a așezat pe scaun lângă foc, sub o corlată.

 
I-a făcut un ceai fierbinte gazda noastră necăjită,
Apoi s-a întins să doarmă fiind tare obosită.
Dar când zorii dimineții i-au aprins lumini în tindă
A văzut că nu-i copilul și nici baba gârbovită.

 
Și-a-nțeles, atunci, femeia, că în cea trecută noapte,
În căsuța ei intrase musafir, cumplita Moarte!
Și atunci ca o nebună, jeluindu-și copilașul,
Alergă strigând cu ură:,, Moarte, ți-ai găsit nănașul!

 
Nu te las sa-mi iei copilul, de ți-oi da sufletul meu,
Chiar de-ar fi să trec hotarul pân' la Bunul Dumnezeu!
Dar deodată vede-n cale o femeie-n strai cernit:
,, - Spune-mi, rogu-te și mie, dacă cumva ai zărit

 
Moartea hâdă, nemiloasă, încotro a apucat?
Cu pruncuțul meu cel dulce în maramă înfășat! "
,, - Am să-ți spun, grăi femeia cu ochi reci ca doua stele,
Dacă-mi cânți acum și mie, toate-acele cântecele

 
Care-ți înfloreau pe buze cum înfloare trandafirul,
Și țeseau o rugă sfântă când îți legănai copilul!
Eu sunt Noaptea și adesea, te-ascultam lângă fereastră
Parc-o vrajă mă lega lângă bătătura voastră! "

Și cu lacrimi de durere, mama a-nceput să-i cânte
Toată jalea ei cea mare se lovea de văi și munte,
Și plângea cu ea în cântec, tare-nduioșată, Noaptea
Care-i arătă drumeagul spre care pornise Moartea.

 
Și porni din nou sărmana alergând pe drumul Morții
(Și rugându-i pe toți sfinții ca să i se schimbe sorții)
Merse preț de-o zi întreagă și dădu într-o răscruce,
Se opri nedumerită, neştiind pe un' s-apuce!

Dar văzu lângă picior, cam uscați, doi mărăcini
Arțăgoși nevoie mare și împodobiți cu spini!
,, - Măi ciulini, fie-vă milă, n-ați văzut de dimineată
Moartea hâdă și bătrână cu un pruncuşor în brață? "

,, - Am văzut-o, am văzut-o, ducea-n brațe pruncuşor
Însă dacă vrei a-ți spune, au grăit spinii în cor,
Să ne strângi la pieptul tău, ca să înflorim și noi
Iară lacrimile tale să ne fie stropi de ploi!"

 
Și femeia-i strânse-n brațe, curgea sângele șiroaie
Lacrimile ei de mamă îi udară ca o ploaie
Sângele cădea rubine, furând sărutări luminii
Şi-mbrăca în flori de maci iarba și cu mărăcinii!

 
Fericiți, nevoie mare, i-arătară din răscruce
Peste care deal să treacă și pe unde s-o apuce!
Însă alt necaz, mai mare, se abate și o-ncurcă
Când în fața ei se-ntinde un lac cu o apă adâncă.

 
De durere și de ciudă, neștiind ce să mai facă,
Încercă să-i soarbă apa, poate astfel o să-l treacă.
Însă lacul, plin de gheață, îi vorbi din unda-i rece :
,, - Nu mai încerca degeaba, numai eu, pe mal, te-oi trece!

 
Însă vreau în schimb să-mi dai, din a ta înfățișare,
Ochii tăi frumoși și limpezi ca două mărgăritare!
Atunci mama plânse, plânse, ochișorii s-au uscat
Margărite prețioase, jertfă lacului s-au dat!

 
Atunci lacul a cuprins-o ridicând-o pe un val
Și-a trecut-o ca pe-un fulg de pe-un mal, pe un alt mal.
Acolo simți miresme de rămase fără grai!
Flori alese, soiuri multe de credeai că ești în Rai

 
Însă își veni în fire și strigă în gura mare:
,, - Unde să-mi găsesc copilul? Știi tu, iarbă, știi tu, floare? "
,, - Cum să îți găsești copilul dacă nu mai poți vedea,
Îi grăi o bătrânică care florile păzea.

 
Dă-mi cosița ta de aur și de mână te voi duce,
Printre florile acestea (ce nu-s flori să se usuce)
Poate-ți vei găsi copilul, fiindcă multe inimioare
Se ascund înmiresmate în potirele de floare.

 
Tu ascultă-le atentă, poți de vrei, să le mângâi
Și-ai să afli într-o floare, bătând, inimioara lui!
Și atunci cu bucurie și simțindu-și biruința,
Și-a smuls biata mamă părul și i-a dăruit cosița!

 
Și a mers cu ea bătrâna pe la fiecare floare
Și a ascultat atentă, multe, multe inimioare!
În sfârșit, găsi copilul într-o floare delicată,
Însă Moartea se arată și-i strigă înfuriată:

 
,, - Cum ai îndrăznit, femeie, să ajungi până aici? "
,, - Dorul mamei tu nu-l știi, n-are temere nici frici!
Am venit să-mi iau copilul, l-ai răpit precum o hoață
Îmbrăcată-n zdrențe negre și cu chip de cotoroanță!"

 
,, - N-ai să poți ați lua copilul, fiindcă n-am să te las eu!
Căci răspund de fiecare în fața lui Dumnezeu!"
,, - Dă-mi copilul! strigă mama, punând mâna pe-alte flori,
Altfel smulg toată grădina, chiar de-ar fi să mă omori! "

Speriată hâda Moarte, de-așa dragoste de mamă,
O lăsă un pic mai moale, lângă o cișmea o cheamă
,, - Hai, privește în fântână! Iată am adus cu mine,
Ochișorii tăi din lac și-ai să vezi cu mult mai bine!"

 
Se-apleacă atunci femeia, peste marginea fântânii
Unde Dumnezeu arată soarta pruncilor și-a lumii!
Și văzu înmărmurită, mai să i se facă rău,
Ce amar și ce durere, ce chin pe copilul său!

 
În genunchi cazu sărmana, ca un trunchi, lângă fântână
Și strigă spre cer umilă :,, Doamne, voia Ta e bună!
Nu mă asculta pe mine, ține-L în a Ta grădină
Decât rob în întuneric, lasă-l floare în Lumină! "

( după o poveste de Hans Christian Andersen)

Pentru ce mai trăim, o viață?!

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Pentru ce mai trăim, o viață?
Dacă nu știm să prețuim ce-i sfânt...
Iubirea ne dă aripi și speranță
Iubirea este totul pe pământ.

Pentru ce mai trăim, o viață?
Dacă n-avem puterea să zâmbim...
Când lacrima de dor curge pe față
Simțim iubirea numai când iubim.

(la fel e și cu ura)

Pentru ce mai trăim, o viață?
Când dragostea nu are nici un rost...
Căci ea topește inimi chiar de gheață
Pentru acum și pentru tot ce-a fost.

Pentru ce mai trăim, o viață?
Când visul se destramă neîmplinit...
Trăiește bucuria și învață
Să fii și tu și altul fericit.

Pentru ce mai trăim, o viață?
Dacă nu găsim leacul să ne vindece...
Căutați-l... îl găsiți... este ,,speranță"
Și-Ți mulțumesc, Doamne!... știi Tu, pentru ce!

Pentru ce mai trăim, o viață?!

Lucia Opria, 24. 08. 2009

MĂRTURII

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE... 

de Eliana Popa

 
Un ateu, la Înviere, mi-a răspuns infatuat,
(Când l-am salutat frumos cu ,,HRISTOS A ÎNVIAT")
,, - Fugi de-aici cu vorba asta! Voi visați așa frumos...
Cine îmi dă mărturie că a Înviat Hristos? "

Mărturie vrei ca Toma? Tu o ceri din răutate.
Toma n-a tăgăduit! Domnul a-nviat din moarte.
Dintre toți aceia care călcau urma lui Hristos,
( Ucenici cât și apostoli) era cel mai credincios!

A cerut să se convingă dacă Fiul cel ceresc
A-nviat și e acolo ȘI CU TRUPUL OMENESC!
Iată, el e mărturie! L-a văzut cu ochii lui
Și-a pus degetul în rană și pe urmele de cui!

Mărturia Învierii, Celui ce ne e Lumina, 

Ne-o arată Cartea Sfântă prin Maria Magdalina.
L-a văzut în fața sa, a fost martoră minunii,
A vestit și-ncă vestește că a Înviat Rabuni .

Mărturie-ți dau martirii ce-n iubirea Lui au ars,
Toți acei ce i-au urmat precum Saul cel din Tars,
Care-n temniță și-n chinuri pe Hristos n-a lepădat,
Nici când sabia lui Nero pe grumazul lui a stat.

Și de vei citi Scriptura, unde-i mărturia Lui,
Vei vedea cum L-a-ntâlnit pe drumul Damascului!
Mărturia Învierii o dau peste veacuri sfinții
Ce s-au lepădat de lume dându-și la săraci argintii,

 
Mărturia stă-n Altare, în Potir, în Liturghie
Când din nou s-aduce Jertfă, Hrană Sfântă să ne fie!
Stropul de cuminecătură este veșnica dovadă
Că-n Potir e Învierea ce spre Veșnicii ne poartă!

Eu pot da o mărturie fiindcă-n beznă mult am stat,
Însă sufletu-mi, cu Domnul, spre Lumina a săltat!
Și-n pământul țării noastre, mărturii -ngropate zac
Sfinte moaște ce arată Învierea noastră-n Veac!

Acatistul pe care să îl citești de Izvorul Tămăduirii

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Acatistul pe care să îl citești de Izvorul Tămăduirii dacă vrei să îți meargă bine tot anul
Condacul 1
Pe fântâna cea pururea curgătoare şi de viaţă dătătoare, pe izvorul cel dumnezeiesc care izvorăşte apele darului, mai presus de cuvânt, cu un glas să-l lăudăm cei ce cerem lui dar, ca cel ce izvorăşte tămăduiri în toate zilele. Pentru aceasta, după datorie apropiindu-ne cu dragoste, să scoatem apă cu credinţă şi să zicem rugămu-ne rourează-ne cu darul tău, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!
Icosul 1
Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Ceea ce ai născut fără de sămânţă pe Cuvântul Tatălui, Cel mai înainte de veci, deschide-mi gura mea spre lauda ta, ca să te slăvesc strigând către izvorul tău unele ca acestea:
Bucură-te, ocean înţelegător care asemenea norilor reverşi minuni peste toată lumea;
Bucură-te, Siloame al doilea, care covârşeşti curgerile Nilului cu revărsarea darului;
Bucură-te, apa care izvorăşti ca dintr-o piatră cu preaslăvire, şi a Iordanului lucrare ai primit;
Bucură-te, mană de mântuire care te faci arătată spre trebuinţa celor ce cer bogata ta apă cu adevărat îndestulătoare;
Bucură-te, izvor din care curge toată bunătatea şi îndestularea de tămăduire;
Bucură-te, că din tine izvorăsc din destul facerile de bine;
Bucură-te, că tuturor le dai celor ce cer, întărire sufletelor şi sănătate trupurilor;
Bucură-te, Ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!
http://www.manastireaghighiu.ro/.../acatistul-izvorul...

Veniti de luati Lumina!

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Veniti de luati Lumina!, 

Veniti de luati Adevar!,

Veniti de luati Viata!, 

Veniti de luati Sens!, 

Veniti de luati Putere!, 

Veniti de luati..,  doar ....  veniti. .. si restul va veni de la sine.  Nu uitati ca Pastile nu este ceva ci, Cineva.  Hristos a inviat!

Un om i-a spus unui părinte :

- Cred in Dumnezeu,dar nu prea merg la Biserică. Si nici nu mă spovedesc.

-Fiule ,i-a spus părintele ,ai o cămașă foarte frumoasă .

Spune - mi, porți toată ziua cămașa asta ?

 -Da, răspunse omul .

- Dar două zile o porți ?

-S-ar putea.

- Dar o săptămână sau două o porți ?

-Nu părinte, bineînțeles că nu .

- De ce ,il mai întrebă părintele ?

- Fiindcă se murdărește si trebuie spălată . Abia după aceia o iau iarăși pe mine , când este curată si frumoasă !

- Păi , vezi fiule ! Așa cum se murdărește cămașa ta si trebuie spălată pentru a o purta iarăși ,la fel si sufletul se ,, murdărește " prin păcate .Si pentru ca el sa nu fie lepadat niciodată de Dumnezeu trebuie curățat .

-Cum?

-Prin spovedanie si participarea la slujbele Bisericii

Icoana Maicii Domnului din Cassiope – Corfu

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Cea mai vestită minune săvârşită prin mijlocirea Maicii Domnului din această icoană s-a petrecut în anul 1530.

 Minunata reînnoire a ochilor lui Ştefan prin lucrarea Maicii Domnului
Un tânăr ţăran de 14 ani, pe nume Ştefan, fiind acuzat pe nedrept că a furat nişte saci de făină dimpreună cu alţi tineri, a fost dus înaintea guvernatorului insulei – nobilul veneţian Simone Leone Balbi. Guvernatorul l-a declarat vinovat şi i-a dat de ales între a-şi pierde ochii sau mâna dreaptă. Ştefan, lipsit de orice nădejde, a ales să fie lăsat orb şi a fost dus la casa de pedeapsă, unde i s-au scos ochii.

După aceasta tânărul, dimpreună cu nefericita sa mamă, au hotărât să meargă să cerşească la biserica din Cassiope. Ajunşi la biserică, ei s-au rugat şi s-au închinat înaintea icoanei, iar apoi au cerut să fie găzduiţi peste noapte. Monahul care i-a primit le-a spus că ar putea dormi în biserică.
În mijlocul nopţii, Ştefan s-a sculat în picioare ţipând, pentru că simţea limpede nişte mâini apăsându-l tare pe ochi. Deşteptând-o pe mama lui, băiatul i-a spus ce se întâmplase, stăruind că poate vedea. Mama i-a privit chipul îndeaproape la lumina candelei şi a văzut că avea cu adevărat ochi! Şi în vreme ce ochii lui fuseseră mai înainte căprui, acum erau albaştri! Cu frică şi bucurie mare, ei au început să strige şi să plângă, dând laudă Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Când guvernatorul a auzit ceea ce se întâmplase, a plecat el însuşi la Cassiope însoţit de slujbaşii lui. Deşi l-a văzut cu ochii lui pe Ştefan, guvernatorul se îndoia de minune, dar pe faţa lui Ştefan se vedeau limpede urmele pe care le lăsase unealta tocită de fier. Mai pe urmă, şi guvernatorul, şi slujbaşii au dat mărturie că aceştia erau căprui, şi nu albaştri. După ce Ştefan s-a întors acasă, guvernatorul a mers iarăşi la Cassiope, unde a reparat curtea bisericii şi a împodobit locul unde se afla icoana.

 Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, milu­iește-ne pe noi.

Amin și Aliluia!

Icoana Maicii Domnului Peruanskaia

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



Icoana Maicii Domnului Peruanskaia o icoana frumoasa si rara - Cantecul de leagan (purtând într-o eșarfă) a Maicii Domnului este o imagine foarte rară și minunată a Maicii Domnului. Această icoana ajută la somnul binecuvântat al bebelușilor și mamelor, calmează si aduce pace in suflete, ocroteste de boli si ajută la bolile existente.
Această icoană o arată pe Maica Domnului purtându-l pe Iisus într-un sal mare in spate care pare sa faca un intreg . Apropierea lui Dumnezeu o umple de lumină, libertate și bucurie. Merge acolo unde o aduce dragostea. Fiul ei se odihnește lângă ea și îi ascultă gingășia completă, care doarme și, judecând după zâmbetul său, este fericit. Hainele Maicii Domnului îi arată modestia, dar sunt umplute cu lumina stelelor, de parcă Creatorul însuși ar vrea să o împodobească.
Icoana nu se numește Cantecul de leagan degeaba, pentru că atunci când o mamă se roagă în fața acestei imagini, somnul ei și al bebelușului ei se îmbunătățește imediat. Și vă puteți ruga în fața acestei icoane si în boală.
Icoana originala se află acum pe Sfântul Munte Athos, în mănăstirea Xenofont. Icoana a fost creată de pictorul sârb de icoane Marija Cumic. Cu toate acestea, imaginea este considerată rară si este canonica in ortodoxie.
SURSA
Inaltarea gandului

10 reguli pentru Postul Mare

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

De multe ori se vorbeşte despre perioada Postului Mare ca despre una specială în viața Bisericii: mai mult timp pentru rugăciune, înfrânare în multe sfere ale vieții, o atenție sporită la propria stare spirituală.
Pentru ca să petrecem Postul cu Hristos și ucenicii Săi, dar nu să-l transformăm într-o lună și jumătate de dietă aspră și inutilă, vă recomand câteva reguli importante.

1. Bucuraţi-vă pururea!

« Bucuraţi-vă pururea. Rugaţi-vă neîncetat. Daţi mulţumire pentru toate» (1 Tes.5:16-18), — sfatul înţelept al apostolului fiind şi mai actual şi relevant în zile Postului Mare.
Amintiți-vă că Dumnezeu nu are nevoie de stomacul și picioarele noastre, ci de inima noastră, El vede în noi dorința sinceră de a-I sluji, şi ne vede slăbiciunea.Iată această amintire constantă despre Dumnezeu - și va fi bucuria noastră neîncetată în El.

2. Rugaţi-vă neîncetat!

Desigur, cu nu trebuie să devenim pe parcursul postului toţi isihaşti, dar să încercăm să fim mai aproape cu jumătate de pas de ideal, ar fi posibil.
Rugăciunii ar trebuii să-i acordăm puţin mai mult timp, decât o facem de obicei. Cu o mai mare atenţie să fim la slujbe – uneori poate ar fi necesar să luăm o carte cu textele sfintei liturghii. Cu o atenţie sporită să ne îndeplinim pravila, să ne ridicăm de la calculator cu o jumătate de oră mai devreme, pentru a avea mai mult timp pentru rugăciunile de seară. Să adăugăm rugăciunea Sfântului Efrem Sirul. Dacă petrecem mult timp pe drum, să ascultăm sau să citim în acest răstimp Psaltirea.
Iar rugăciunea lui Iisus să ne devină arma de bază în lupta cu numeroasele ispite : iritarea, furia, disperarea.

3. Rugăciunea în Biserică.

Grijile casei, drumul către casă în timpul traficului din orele de vârf, problemele la locul de muncă - chiar dacă noi am reuşit să ne organizăm astfel viața, ca să consumăm doar alimentele permise, să ne facem zilnic pravila de rugăciune, de la toate acestea adesea obosim foarte mult. Și aici în ajutor ne vine Biserica.
În mănăstiri, şi în multe parohii din orașele mari în perioda Postului Mare slujbele se săvârşesc zilnic, dimineața și seara. Ar merita după posibilitate înainte sau după programul de muncă să intrăm pentru puţin timp în biserică şi să asistăm la o parte a slujbei. Acestea ne-ar ajuta mult pentru stabilirea unei stări sufleteşti complet diferite.
Iar pentru unele slujbe din Postul Mare nu ar fi rău şi să plecăm puţin mai devreme de la serviciu. Acestea sunt - Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul în primele patru zile ale Postului Mare, Acatistul Maicii Domnului în seara de vineri, slujbele din Săptămâna Patimilor ...
Cel puțin o dată pe parcursul postului ar fi bine de participat la Liturghia Darurilor mai înainte sfințite - apropo, în unele biserici ea se face şi seara.

4. « Uşile pocăinţei deschide-mi mie, Dătătorule de viaţă!»

Este bine cunoscut: că de post nu are nevoie Dumnezeu, doar noi. Postul Mare este format din două părți: Patruzecimea și Săptămâna Patimilor. Prima parte – este timpul de pocăință, şi a doua - timpul de purificare, pregătire pentru Paști.
Nu în zădar biserica de două ori în Postul Mare ne propune lectura canonului Sf. Andrei Criteanul. Nu în zădar auzim în Biserică în fiecare sâmbătă din Postul Mare « Uşile pocăinţei deschide-mi mie, Dătătorule de viaţă!». Cu bună știință Biserica cu trei săptămâni înainte de Postul Mare, ne cheamă la pocăință: prin parabola fariseului și a vameșului, a fiului risipitor, şi prin amintirea Judecății de Apoi și a alungării lui Adam din Rai.
Anume pentru pocăinţă şi avem nevoie de acest răstimp. Dacă nu intenţionezi să te căieşti de viaţa şi faptele tale, nu are nici un rost nici postirea, va fi doar o risipă de sănătate.

5. Ai grijă de sănătatea ta!

Apropo, de sănătate. Dacă în timpul postului îţi apar problemele de sănătate, gradul de abstinenţă ar trebui să fie imediat discutat cu duhovnicul.
Nu poate fi vorba de nici un post după rânduiala din pravila, în cazul unor boli a sistemului digestiv sau a metabolismului. În condițiile moderne, chiar și în mănăstiri, nu se posteşte doar cu mâncare uscată, nu-l va judeca Dumnezeu nici pe mireanul, care are grijă şi de starea sănătăţii sale.
(Merită să ne amintim că în biserici în timpul Postului Mare se săvârşeşte taina Sf. Maslu – ungerea cu ulei sfinţit unită cu rugăciune pentru vindecarea bolnavilor.)
Nici într-o modalitate nu ne va apropia de Dumnezeu ulcerul dobândit din râvnă peste puteri, dar poate chiar şi ne va îndepărta, căci e prea fin hotarul între o dorință reală de ascultare față de pravile, şi mândria pentru propriul efort.

6. "Uită-te în farfuria ta!"

"Vanitatea postirii" este periculoasă și merge la braţ cu condamnarea. Fratele tău mănânca pește în prima săptămână a Postului Mare, în timp ce tu stai pe pâine și apă? Nu e treaba ta. El bea lapte, dar tu nici zahăr nu pui în ceai? Tu nu ai de unde să cunoşti caracteristicile organismului său. A mâncat o crenvuşcă și a doua zi a mers la împărtăşire, atunci când tu ţii post euharisic început înainte de Priveghere? Este hotărârea sa și a duhovnicului său, care i-a permis împărtășania.
"Vanitatea nepostirii" care ne aduce în faţă şi un alt personaj actual, vameşul care se mândreşte că nu e fariseu. El nu foloseşte untdelemn – în schimb eu fac o sută de metanii înainte de somn! El nu consumă deloc alcool – în schimb eu mă căiesc în fiecare duminică!

7. "Nu numai cu pâine va trăi omul..."

Şi în genere, mai puțin să discutăm despre alimente. Nu contează cât de ştiut nu ar fi acest adevăr, totuşi îl vom repeta perioada Postului Mare – nu este doar o schimbare a regimului alimentar. Vegetarienii nu mănâncă niciodată produse animaliere şi de Dumnezeul aceasta nici nu-i apropie, nici nu-i îndepărtează.
Continuarea versetului : « ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu», — este perfectă pentru perioada Postului Mare, când lecturii sfintei scripturi -a Cuvântul lui Dumnezeu - i se acordă o atenție deosebită.
Pentru Postul mare ar fi posibilă recitirea întregii Evanghelii. De asemenea, în această perioadă în biserici se citește zilnic Vechiul Testament. Este util a se citi din Sfinții Părinți - "Scara Raiului ", Filocalia, tâlcuiri la Evanghelie .

8. Grăbiţi-vă să faceţi fapte bune

Ar fi bine să învăţăm şi să combinăm scăderea interesului faţă de conținutul farfuriilor ale altor oameni cu o sporire a atenției faţă de aproapele nostru în general.
Acordând o atenţie sporită la propria stare spirituală, nu ar trebui să devinim indiferenți față de ceilalți. Mesajul Postului ar trebui să meargă înspre cultivarea ambelor virtuți - iubirea faţă de Dumnezeu și iubirea față de aproapele.
Sfântul Ioan Gură de Aur ne îndeamnă ca banii economisiţi pe mâncarea de post să-i folosim la ajutorul celor nevoiaşi. Din câteva prânzuri de post s-ar putea de cumpărat nişte mănuși pentru un cerșetor ce îngheaţă sau o jucărie pentru casa de copii.
Nu este necesar în timpul postului să întrerupem comunicarea şi cu cei care au nevoie de sprijinul nostru, o prietenă însărcinată, un vecin în suferinţă, o rudă singuratică. Conversația cu ei la un ceai - nu este o distracţie, dar un ajutor pentru aproapele nostru.

9. Iubirea de oameni fără de încercarea să le fim mereu pe plac

Relațiile bune cu apropiaţii, uneori sunt însoţite şi de o latură neplăcută: încercarea să le fim mereu pe plac. De fapt, nici o atitudine bună aici nu poate exista, - existând doar lipsa de caracter și dependența de opiniile altor oameni. Anume în post această patimă poate să devină mai accentuată.
"Hai să ne întâlnim vineri după serviciu într-o cafenea" – te invită o prietena, şi iată deja ai comandat împreună cu ea o prăjitură – doar nu poţi să o superi!
"Vino-o în vizită sâmbătă seara" – te invită vecinii, și nu mai mergi la slujbă, în loc să-ţi ceri scuze și să amâni pentru un timp mai târziu sau pentru seara de duminică.
"Mănâncă o bucată de pui, de altfel mă supăr" – te indeamnă o rudă, și s-ar putea cu respect să refuzi, dar nu o faci, deşi să te ascunzi după falsa nedorinţă de a merge la un conflict, nu mereu înseamnă să dai dovadă de iubire față de aproapele.
Pentru a ne elibera de această patimă de a fi plăcuţi altora, ne putem aminti de sfatul dat de cuviosul Paisie Aghioritul: noi trebuie să ascundem propria postire, ca să nu ne postim de văzul lumii, dar postul bisericesc – este o trăire şi o mărturisire a credinței. Noi nu trebuie doar să-i respectăm pe alţii, dar şi să tindem ca şi pe noi şi credinţa noastră să fie respectată.
Cei mai mulți oameni înțeleg explicația politicoasă și acceptă poziţia noastră. Dar şi adesea se adevereşte că interpretarea noastră este neîntemeiată. Prietena în cafenea nu va fi deranjată de faptul că vom comanda doar o cană de cafea, vecinii vor fi bucuroși să ne întâlnim și după participarea noastră la slujbă, iar cu ruda putem servi cu placere şi nişte cartofi cu ciuperci.

10. Să-l urmăm pe Hristos

Şi în cele din urmă, cea mai importantă regulă a Postului Mare – să nu uităm pentru ce există această perioadă.
Postul Mare – este timpul așteptării Învierii Mântuitorului. Dar nu o simplă aşteptare, ci una de acţiune. Vom încerca să trecem cele patruzeci de zile împreună cu Hristos, să venim la mormântul lui Lazăr, cu Domnul să intrăm în Ierusalim, Îl vom asculta în Biserică, ne vom împărtăşi împreună cu apostolii la Cina cea de Taină, îl vom urma în ducerea Crucii spre Golgota, unde ne vom alătura suferinţei Maicii Domnului şi ucenicului iubit ...
În cele din urmă, împreună cu mironosiţile ne vom apropia de mormântul deschis şi din nou vom trăi bucuria:
Nu este aici. Hristos a inviat!

http://ortodoxia.md/

Buna Vestire ...

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

BUNAVESTIRE

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Eliana Popa

 
În ținutul Galileei, într-o casă de tâmplar,
Pogorâtu-s-a cu veste Îngerul Marelui Dar.
Gavriil, cel care poartă mândrul crin al bucuriei,
Se închină și rostește vrerea Domnului, Mariei:

 
,, - Bucură-te! îi șoptește îngerul cu veselie,
Bucură-te întru Domnul, Cea plina de Har, Marie!
Zămisli-vei și vei naște Fiul Celui Preaînalt
Și prin El întreg pământul fi-va binecuvântat.

Va fi mare peste lume, Iisus se va chema
Și în scaunul lui David, Domnul Îl va așeza
Căci și-n ceruri, lângă Tatăl, peste îngeri a domnit
Iar a Sa Împărăție fi-va fără de sfârșit"

Și se tulbură Maria cugetând cu glas smerit:
,, - Cum va fi mie aceasta? Domnul cum m-a fericit ?
Feciorelnic îmi e trupul și bărbat n-am cunoscut,
Cum să-ncapă-n al meu pântec Cel ce e Neincăput?"

Cu respect i se închină voievodul cel ceresc:
,, - Duhul Sfânt azi se pogoară peste trupu-ți fecioresc!
Nu te speria, Marie, cea aleasă-ntre alese!
Căci Înaltul a Sa putere peste Tine-o s-o reverse.

 
Bucură-te întru Domnul, tu, a lumii Bucurie,
Că la Domnu' totu-i taină, Cea plină de Har, Marie!
Amintește-ți cum toiagul lui Aaron a înverzit
Și cum Sara, fiind stearpă, pe Isaac a zămislit.

Veselește-te căci, iată, sunt trimis să îți vestesc,
Azi Cuvântul trup se face în al tău trup fecioresc!
Astăzi Taina cea ascunsă iata-ncepe a se țese,
Cum au spus-o din vechime gurile cele alese."

Preacurata glăsuiește voievodului ceresc:
,, - Iată roaba Ta, Stăpâne! Cum vrea Domnu-așa voiesc.
Fie mie dupa voia și cuvantul Său cel mare
Și din trupu-mi să răsară peste lume Mândrul Soare!"

Iar acest răspuns strabate pân' la Tronul cel de Sus,
Unde îngerii așteaptă întruparea lui Iisus
Pogorându-se din ceruri Slava Tatălui Divină
O umbreste pe Fecioară și o umple de Lumină!

Totul începu atunci...

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Preot Sorin Croitoru

Totul începu atunci,
Într-o zi pe înserate,
Când Fecioara Preacurată,
Porumbiță albă toată,

Unea mâini nevinovate,
Înălțând în rugăciune
Inima cu gânduri bune,
Ridicând spre cer ușor,

Ochi curați și plini de dor..
Totul începu atunci,
Când un Înger de lumină
Îi grăi cu vorbă lină:

"Bucură-te, că ești plină
De har și de mare bine,
Domnul e mereu cu tine.
Binecuvântare ai,

Raza Duhului din Rai".
Totul începu atunci,
Când Arhanghelul cel blând
Binecuvânta Fecioara

Prin cuvintele-i supuse,
Semănând uimire-n gând:
"Ce fel de închinăciune
Mi se face-n rugăciune"?..

Totul începu atunci,
Când Arhanghelul cu crin
Îi vesti cu glas senin:
"Tu ești mare-ntre femei,

Căci în pântece-o să-L iei
Pe Fiul lui Dumnezeu,
Ziditorul tău și-al meu,
Și-ai să-I fii Maică, Marie",

Iar Fecioara zise: "FIE"!
Cu acel răspuns supus,
L-am primit noi pe Iisus,
Dumnezeul întrupat
În pântece fecioresc,
Pentru neamul omenesc.

amin

T A N G U I R E A

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

https://colajeortodoxe.blogspot.co.at/?m=1

In Cetatea zisa Sfanta, de prooroci ucigatoare, 

Cine striga cu durere, cine n-are alinare? 

Cine pasii isi indreapta spre Golgota insangerata, 

Unde Fiul ei, pe umeri, tot pacatul lumii poarta. 

E Maria, Maica vietii, Porumbita cea Aleasa, 

Si cu lacrima durerii fata ei se-nroureaza, 

Cand, privind indurerata, Fiul ce povara-si duce,

 Il vazu lovit cu pietre, il vazu cazut sub Cruce!

 Ii vazu inalta-i frunte, ce era ca albii crini, 

Inrosita, sfasiata de cununa cea de spini, 

Ochii Lui ce altadata, bland priveau cu-nduiosare,

 Sunt inchisi sa nu mai vada ura tuturor cea mare.

 Istovit il vede Maica si cazut sub greul Crucii,

 Cate mame mai sunt astazi ca sa-si vada astfel pruncii? 

Care mama-n lumea asta chiar de pruncul i-a murit, 

La vazut cazut sub cruce, l-a vazut batjocorit. 

Care pictor poate prinde cu penelul sau usor, 

Sfanta lacrima ce-i curge, plansul ei sfasietor, 

Ce poet ar fi in stare ca sa scrie-n a sa carte, 

Suferinta Sfintei Mame, drumul Fiului spre moarte?

 Cine poate sa socoata, lacrimile care-au curs?

 Cine poate sa asculte hohotele ei de plans, 

Numai Fiu' al carui suflet, jalea ei o simte-ntruna, 

Si a lor inimi se-mpreuna si-amandoua bat in una! 

,,Fiul meu ! Īl striga Maica, cat de mult azi patimesti,

 Pentru marea Ta iubire... ce osanda grea primesti! 

Pentru mila Ta cea mare, cu spini Te-au incununat,

 Tu le-ai dat din Apa vie, ei cu otet te-au imbiat!" 

Si durerea ei tot creste si in brate vrea a-L strange.. S

i ar vrea sa fie acolo, langa Fiul ei, pe Cruce... 

Dar cunoaste Prea Curata, vrerea Domnului de Sus, 

Ca s-aduca impacarea, moare Fiul ei, Iisus.

 
Preot Ioan.

DE CE PLÂNGI, MĂICUȚĂ ?

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Eliana Popa

De ce plângi, Măicuță, Preasfântă Marie?
Unde stă ascunsă sfânta-ți bucurie?
Dacă lângă Domnul Preaslăvită ești,
De ce plângi Măicuța? De ce tânguiești?

,, - Ochii mei nu pot să privească-n jos,
Cum vor să mi-L vândă, iarăși, pe Hristos!
Câte iude văd, astăzi, pe pământ
Pregătind Pretoriu pentru Fiu-mi Sfânt!

Jalea mea e mare, plâng privind la bici,
Ce stă pregătit pentru ucenici,
Pentru voi cei care, azi, Îl însoțiți
Căci și voi la fel, fi-veți prigoniți!

Ce cununi de spini cu sârg vă-mpletesc!
Cuie sure-ascut și le oțelesc,
Crucile sunt gata, trupuri își așteaptă
Pilați pregătesc loc de judecată!

Câte mame plâng îmbrăcate-n sac
Lângă prigoniții ultimului veac,
Câte Magdalene, câte Veronici
Vor păși pe Cale lângă mucenici!

Ane și Caiafe mai mulți și făloși,
Pregătesc din umbră martori mincinoși,
Și pe voi v-așteaptă, lacomă, Gabatta
Multă suferință, crudă judecata!

Dar mi-a spus Hristos să nu aveți teamă!
Veți simți durerea doar la prima rană,
Va purta cu voi chinul și calvarul
Vă va ține tari, mâna Sa și Harul!

Va urca Golgota, păzind a Sa turmă,
Lângă mucenicii neamului din urmă!
Dacă pe pământ spini vă împletesc
Pentru voi, în ceruri, crinii înfloresc!

Că această vreme trebuie să vină!
Unii-s Întuneric, alții sunt Lumină
Vremea-n care iadul urlă furios
Luptă cu tot omul, luptă cu Hristos!

Eu mă rog, copii, să rămâneți treji!
Să vă numărați printre cei alesi,
Să pășiți Golgota de Har întăriți
Să urcați Taborul în sobor de sfinți!"

Icoana Maicii Domnului ”Moldoveneasca” (Mijlocitoarea)

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

s.n. 13 martie / s.v. 26 martie-patroana celor nascuti de ziua ei!
Icoana este pomenită pe data de 13 martie - Se presupune că este aceeași icoană ca și cea cunoscută sub numele de Icoana Maicii Domnului de la Hârbovăț, despre care se scrie la 1 octombrie. Mai există o icoană a Maicii Domnului Moldoveneasca, ce se mai numește Româneasca, și se află pe Athos, în schitul Moldovenesc. Ea este pomenită la 12 iulie.
Cuvine-Se cu adevarat sa Te fericim pre Tine, Nascatoare de Dumnezeu, Cea pururea fericita si preanevinovata si Maica Dumnezeului nostru.
Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat serafimii, care fara stricaciune pre Dumnezeu Cuvantul ai nascut, pre Tine, Cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, Te marim.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

R U G A C I U N I si B I N E C U V A N T A R E

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE... https://sfantulnectarie-babylenuta.blogspot.co.at/?m=1

Dis de dimineata, sculandu-ne din somn strigam ție: Doamne, mantuieste-ne pe noi ca tu esti Dumnezeul nostru, afara de tine pe altul nu stim, numele Tau numim.
Pe unul din Sfanta Treime l-ai nascut, Fecioara Maria, in chip de negrait, indoit in fire si indoit in lucrare si Unul in persoana, deci, pe Acesta roaga-L pururea pentru cei ce se inchina tie cu credinta, ca sa fie izbaviti de toata asuprirea vrajmasului, ca toti acum la tine scapam Stapana, de Dumnezeu Nascatoare.
Pre tine Maica lui Dumnezeu, Prea Curata, Pururea Fecioara Maria, care mai presus de minte si de cuvant ai nascut in chip de negrait sub ani, pe Iisus Hristos, Cel fara de ani, noi crestinii ortodocsi, intr-un gand te marim: MILUIESTE-NE, MAICA LUMINII!
Dumnezeu si Maica Domnului sa te binecuvanteze, multa sanatate sa-ti daruiasca, in credinta crestin ortodoxa sa te intareasca si sufletul sa ti-l mantuiasca! Amin si Aliluia!
                                                                                                                         Preot Ioan .

CUVANT DESPRE NECAZURI

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE... 

             Bucuria mea, necazul este o neplacere, o mahnire, o stramtorare, un impas. Necazuri au si cei credinciosi sau virtuosi, ca si cei rai si nedrepti. Mantuitorul nostru Iisus Hristos, desi nu a avut absolut nici-un pacat, a patimit multe necazuri si suferinte. De aceea ii indeamna pe cei care vor sa-L urmeze: “In lume, necazuri veti avea, dar indrazniti Eu am biruit lumea” (Ioan 16:33). El ne-a prevenit ca vom fi prigoniti pentru numele Lui si ne-a asigurat ca vom fi fericiti prin acele necazuri. “Domnul n-a promis, Cer mereu albastru, Flori in calea noastra, Viata ca un vis, Domnul n-a promis, Senin fara nori, Ras fara tristete, Pace fara fiori, Dar El ne-a promis, Putere sa traim, Odihna dupa truda, Lumina pe cale, Har in incercari, Ajutor de sus, Mila neclintita, Iubire nesfarsita”. Fiecare om poarta in el pofta, o poarta ca pe un arc, ce se intinde din cand in cand dupa placere. Pricina primordiala si directa a caderii omului, nu este fuga de durere, ci cautarea placerii. Cu placerea trebuie data lupta. O istorioara minunata, ne spune ca atunci cand Dumnezeu a facut lumea, a facut și necazul. Altfel, viata ar fi fost prea usoara si oamenii ar fi uitat de Dumnezeu. Ziditorul lumii mai avea insa, mult de lucru si ca sa aiba mainile libere, a pus necazul pe un pietroi. Dar pietroiul s-a facut praf intr-o clipa. Atunci l-a pus pe un copac, dar copacul, indata s-a uscat. Vazand asa, Dumnezeu a luat necazul si l-a pus pe umerii omului. Si “omul l-a adus”. Fiecare dintre noi isi va duce necazul pe umeri, cu ajutorul lui Dumnezeu! Rostul necazurilor poate fi diferit. Ele se trimit, ori pentru taierea raului, ori pentru inteleptire, ori pentru mai multa slava in viata viitoare, ori ca pedeapsa pentru pacatele savarsite mai inainte. Toti isi poarta crucea lor, asa cum si tu iti porti cruciulita... Necazurile puternice, sunt intotdeauna semnul Harului lui Dumnezeu si trebuie doar sa rabdam! 

                                                                Asa ne trebuie pentru pacatele noastre! 

                                                                     Amin si Aliluia!

Preot Ioan .

CAND TE POCAIESTI, LA PACATELE CELE IERTATE PRIN SPOVEDANIE, SA NU TE MAI GANDESTI!

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

 https://sfantulnectarie-babylenuta.blogspot.com/?m=1

Bucuria mea, atunci cand omul se pocaieste cu adevărat, nu trebuie sa se mai gandeasca la pacatele pe care le-a savarsit, ca nu cumva sa pacatuiasca iarasi. Acesta este cuvantul Sfantului Antonie cel Mare: “Pazeste-ti mintea ca nu cumva sa se intineze cu aducere aminte de pacatele trecute, fiindca, aducere aminte de pacate poate noi iarăși pentru tine păcatul”. Si tot el ne spune: “Nu-ti intari in suflet, pacatele tale cele de mai inainte prin cugetarea la ele, ca nu cumva sa nu se innoiasca intru tine. Se spune despre Sfantul Ammona, ca ajunsese atat de desavarsit incat, prisosind in Harul cel dumnezeiesc nu mai știa ce este raul. Cand l-au intrebat care este “calea cea stramta si ingusta”, el a raspuns: “Calea cea stramta si ingusta aceasta este, a-si infrana cineva gandurile sale si a-si taia voile sale, spre ia mplini voia lui Dumnezeu”. Este creștin ortodox care si eu franează gandurile cele pacatoase, nu cugeta nici la păcatul sau, dar nici la pacatele aproapelui, nu cugeta la nimic stricacios si pamantesc. Mintea unui astfel de crestin ortodox, petrece necontenit in ceruri, unde nu este rautate. Astfel, pacatul inceteaza de a mai lucra intr-insul ne mai aflandu-si loc, nici chiar in cugetele sale. 

                                                                                                          Amin si Aliluia!
                                                                                                            Preot Ioan .