,,Icoanele ortodoxe ale Maicii Domnului se recunosc cel mai degrabă după cele trei stele - una pe frunte, a doua pe umărul drept, a treia pe umărul stâng. Aceste trei stele simbolizează fecioria Fecioarei Maria înainte de naștere, în naștere și după naștere.
După aceea, culorile veșmintelor. Ca regulă, veșmântul Maicii Domnului se zugrăvește în trei culori îi principale: în auriu, roșu și albastru. Haina de dedesubt este albastră, cea de deasupra roșie, amândouă întrețesute, țesute și împodobite cu aur. Culoarea aurie simbolizează nemurirea, cea roșie - slava și domnia, iar cea albastră - cerurile. Ceea ce înseamnă: înveșmântată în slavă nemuritoare în ceruri este ea, cea oarecând pătimitoare și roabă a Domnului pe pământ.
Fața Sfintei Născătoare de Dumnezeu nu este niciodată în icoanele ortodoxe plină şi rotundă, ci prelungă și destul de trasă. Ochii, mari și gânditori. Tristețe lină, gata de un surâs mângâietor: tristețe pentru nefericirea lumii, surâs pentru nădejdea în Dumnezeu Mângâietorul, însă atât tristețea, cât și surâsul sunt reținute, și totul este reținut, totul este supus duhului. Este chipul unei biruitoare, care a trăit toate amărăciunile durerii și restriștii și poate să ajute celor care se luptă cu durerea și cu restriștea. Părul ei este întotdeauna acoperit cu totul.
Chipul Născătoarei de Dumnezeu nu pare nicicând de o frumusețe firească. El e în așa fel, că alungă orice gând de trupesc. El este de o frumusețe mai presus de fire, care nu se arată altminteri decât prin sfințenie. El întoarce gândul privitorului către înalta realitate duhovnicească și frumusețe a sufletului.
Capul Maicii Domnului este aplecat lin către pruncul Hristos, pe care îl ține la piept. Această lină aplecare arată supunerea în toate față de voia lui Dumnezeu, pe care ea a arătat-o cândva și în cuvinte binevestitorului Gavriil, zicând: iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău. Și mai înseamnă recunoașterea faptului că Cel pe Care îl ține în brațe este mai mare decât ea.
În icoanele ortodoxe, Maica Domnului e zugrăvită foarte rar fără pruncul Iisus. Iar atunci când e zugrăvită singură, este concepută de către iconar ca Maică a durerii sub cruce, cu mâinile încrucișate și capul plecat, câteodată cu săbiile simbolice îndreptate spre inima ei. Dar inima nu este zugrăvită niciodată, nici nu se vede. Cel mai des întâlnită este icoana ei cu Fiul în brațe. Ea s-a și arătat în lume pentru Fiul. Misiunea ei în lume a fost în Fiul ei. Ca nimeni să nu vadă în ea femeia, ci, totdeauna și pentru totdeauna, mama. Ea reprezintă cea mai înaltă, mai curată și mai sfântă maternitate, de la un capăt la celălalt al timpului. Ea este Maica Domnului nostru Iisus Hristos, dar e și mama noastră, mângâietoarea noastră și grabnica noastră ajutătoare.
Ea să-ți fie și ție întotdeauna mângâiere și ajutor!
(Sfântul Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi vol. 1)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu