24 februarie 2019

ÎȚI ÎNCHIN UN IMN, FEMEIE !

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...




(de Eliana Popa)
Îți închin un imn, femeie , leagăn vieții și iubirii 
Tu ai stat și pe Golgota lângă Crucea Răstignirii 
Tu L-ai însoțit pe Domnul spre Calvar cu lacrimi grele ,
Tu i-ai îndulcit amarul când i-au dat oțet și fiere !
Tu, smerită Veronica , înfruntând întreaga gloată 
Ai sărit ca o zvârlugă din a casei tale poartă,
De pe cap ți-ai smuls năframa să-i ștergi ca o mamă bună 
Toată fața de sudoare, sângele de sub cunună!
Pe năframa ce L-a șters, ca o mână diafană
Și-a pictat Prea Sfântu-i chip să-ți rămână drept icoană
Răsplătindu-ti bunătatea când toți Îl scuipau cu ură
Fapta ta stă scrisă-n ceruri și în Sfânta Lui Scriptură!
Tu, frumoasă Magdalena, ai trăit cu El, Calvarul 
Mângâind-o pe Măicuță, i-ai mai stins din suflet jarul,
Și în clipa răstignirii, împietriți sub Crucea Lui,
Doar femeile și Ioan simt durerile de cui !
Când pe Lemnul Crucii grele răstignită sta Lumina ,
Doar Maria lui Cleopa și Maria Magdalina,
Împreună cu Măicuta și cu Ioan ce sade trist 
Sunt icoane de durere și simt lacrima lui Hrist.
Așa,cum demult prin Eva, sarpele-a adus căderea 
Tot femeii la mormânt i s-a vestit Învierea 
Tot femeii i s-a spus să vestească atunci lumii,
Când El a strigat : ,, Maria !" și ea i-a răspuns : ,, Rabuni!"
Cine a născut pe-aceia care au slujit Iubirii ?
Cine a ținut în brate mucenicii și martirii ? 
Cine le-a sădit sămânța dragostei pentru Hristos ?
Tot femeia ce e mamă , născătoare de frumos !
Dar Femeia cea mai sfântă, e Cea Pururea Fecioară
Și în cer și pe pământ e cea mai de preț comoară 
Prin ea s-a-ntrupat Iubirea , prin Mireasa fără Mire ,
Să ne ducă firea noastră cea de lut, spre Nemurire !
Te-ai născut din Sfânta Ana și-ai călcat prin glodul humii
Dar ca tine n-a fost alta de la-ntemeierea lumii
Mai frumoasă ca frumosul ,ce-as putea spre slavă-ati scrie ?
Când te laudă toți sfinții , Prea Curată-n veci, Marie !
Îți închin un imn femeie, mama mea cu părul nins 
M-ai crescut cu multă trudă și în suflet crini mi-ai prins 
Și-au crescut plini de lumină ,să îi port și-n veșnicie 
Însă azi, cules-am unul să ți-l dau măicuță, ție !

4 februarie 2019

Vei îngădui Hristoase?

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Vei îngădui Hristoase?
Ispitei şi înşelăciunii,
Să îți zdruncine zidurea?
Cu durere si suspinuri.
Vei îngădui Hristoase?
Oamenii aša voiesc!
Că nu se opresc din fapte,
În Iisus mereu lovesc.
Vine vremea de slăbire,
Vremea mării tulburate,
Când năluci vor ține umbră,
Zburând prin văzduh a moarte.
Cerul îşi va închide poarta,
De la apus la răsărit,
Căci obraznicul balaur,
Pe pământ va fi stăpân.
Vei îngădui Hristoase?
Crucea Să-ți batjocorească,
Si pe frunte ,şi pe mână,
Cu pecete diavolească.
Vei îngădui Hristoase?
Oamenii aşa voiesc!
Cu veninul răutății
Mereu în Iisus lovesc.
Pân la marginile lumii,
Suflete s-or clātina,
Mânios cumplit sălbatic ,
Anticrist v-a apărea.
Când cu frică şi cutremur ,
Lumea sclavă se va face,
Dumnezeu din cerul sfânt,
Va trimite un sol de pace.
Pe Ilie Tesviteanul,
Cel cu trup urcat la cer,
Să se lupte zi şi noapte,
Ajutând pe cei ce pier.
Plânge marea,şi plâng sfinții,
Şi biserica v-a plânge,
Heruvimii,Serafimii
Vor suna cu toți din trâmbiți.
Lumea se v-a rupe-n două,
La venirea lui Iisus,
Mulți la dreapta cu păstorul,
Mulți la stânga vor fi puşi.
Cei cu inima curată ,
Cu cei drepți Doamne-or să fie,
Cei cu inima murdară ,
În osânda veşniciei.
Niculina Festila 3 02 2019

3 februarie 2019

CE-AI IUBIT IN MINE, DOAMNE ?

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


( de Eliana Popa)
Pașii mei pornesc spre Tine, ochii mei spre Tine cată
Tu mi-ai fost, Hristoase, Doamne mai aproape ca un tată 
Mi-ai vegheat copilăria și-acum anii tinereții
Chiar si-atunci când rătăceam suflet trist pe drumul vieții !
Multă vreme-ai așteptat să-Ți deschid în suflet poartă
Însă ochii mei de lut , nici c-au vrut atunci să vadă
Deși, Te știam ,Hristoase, de la bunu' din pruncie
Te-am lăsat uitat și singur în a mea copilărie !
Ai pășit mereu cu mine, mi-ai fost ajutor și pază
Ochiul Tău și Sfântu-Ti înger ieri și astăzi mă veghează
Am fost singură-ntre oameni , nici ai mei n-au fost aproape
Lacrima și suferinta mă trăgeau să mă îngroape...
Dar o aripă de înger lângă mine a stat ,scut
Am învins și-am stat ca stânca când putere n-am avut !
Mi-ai șters lacrima din suflet și cu dor m-ai așteptat
Să-mă-ntorc iar în pruncie, să văd unde Te-am lăsat!
Te stiam, dar nu am vrut, să mă-ntreb unde mai ești
Te-am lăsat inchis in vreme și in tolba cu povesti
Deși amintirea Ta îmi ștergea din suflet frigul.
Te țineam închis și singur tot in casă la bunicul.
Până când pribeagu-mi suflet( ce-azi îți cântă Psaltirea)
Te-a zărit într-o icoană și Ți-a întâlnit privirea
Dragostea din ochii Tăi a ucis atunci în mine
Toată stăpânirea morții si mi-am amintit de Tine !
Și-am văzut atunci o lume diferită de ce-a fost
Și am întâlnit Iubirea ce-o cătasem fără rost
Doar in oameni și în vise, doar in lumea mea nebună,
Obosind s-o țin aprinsă, să n-o pierd sau să apună !
N-am știut c-acea Iubire doar la Tine o găsesc
Nu in oameni sau în lume sau in ce e pământesc !
Ce-ai iubit in mine, Doamne, ce--ai văzut în mine bine ?"
,, - Tot ce n-au putut vedea oamenii de lângă Tine!
Așa mi-ai răspuns ,Iisuse,si-astăzi tare drag îmi ești
Te-am chemat să stai cu mine, nu în tolba cu povesti
Eu Te-am căutat în oameni, Tu erai aici în mine
Te strigăm sa vii , Iubire,de prin zările străine!
Însă Tu erai la ușă îmi băteai in geam si-n zid
Și târziu în ceas de noapte am venit să îți deschid !
Tu Mi-ai dăruit Iubirea...ce Iubire Doamne Sfinte
Mai curata decât roua, liniștită și cuminte !
Și Iubirea Ta, Iisuse, îmi aduce mângâiere
Nu rănește și nu doare e balsam peste durere,
Nu doboară, ne ridică , șterge ale lumii plângeri
Ne dă aripi și ne-naltă lângă sfinți și lângă îngeri
O , ce dragoste, Iisuse, omului ai dăruit !
O Iubire ce nu are început și nici sfârșit,
O Iubire cum nu-i alta...căutați și o aflați
Din ea s-a născut Zidirea și din ea am fost creați !

2 februarie 2019

Intampinarea Domnului


            O, Preasfântă Fecioară, care strălucești prin curăție cerească, porumbiță preablândă, mielușea neprihănită, ajutătoare bună a lumii, Maica lui Hristos Dumnezeul nostru, tu ești începutul și mijlocul și sfârșitul bucuriei noastre de acum, că dintru tine a strălucit Soarele Dreptății, Hristos Dumnezeul nostru, pe Care L-ai adus în sfintele tale brațe în a patruzecea zi, în locul cel sfânt, întru întâmpinarea noastră și spre bucuria și mântuirea întregii lumi. Pentru aceasta te fericim și te proslăvim, pentru că tu ești cortul lui Dumnezeu și prin tine S-a sălășluit între noi, pentru ca să fim poporul Lui. Tu ești ușa cerească vestită de Iezechiel, prin care iarăși ni s-a deschis intrarea în locașurile raiului. Tu ești scara cea înaltă văzută de Iacob, prin care Dumnezeu S-a pogorât pe pământ. Tu ești pod care duce de pe pământ la cer. Pentru aceasta te rugăm să privești spre noi, ca ceea ce ai intrat în locul cel sfânt purtând pe mâini Focul Dumnezeiesc, binecuvântată. Cu focul rugăciunii tale să arzi focul patimilor noastre, ca să ne izbăvim de focul cel veșnic al gheenei. În locul cel sfânt ai venit pentru curățirea cea după lege, ție netrebuindu-ți curățire, Fecioară Curată, și prin aceasta învață-ne cumse cuvine a ne păzi în neprihănire și curăție și cum să purtăm nevoința fecioriei, că tu, fiind mai presus decât Heruvimii, ai venit la biserică, laolaltă cu femeile necurate. Tu, o, Maică Preasfântă, însăți fiind biserica lui Dumnezeu care ai adus la biserica legii pe Fiul tău, Hristos Dumnezeul nostru, învrednicește-ne și pe noi să iubim mai mult în lumea aceasta bisericile Fiului tău, să le cercetăm în toate zilele vieții noastre, acolo să vedem frumusețea Domnului, pentru că mai bine este să petrecem o zi în curțile Domnului, decât să locuim în locașurile păcătoșilor. Dăruiește-ne și nouă, Preacurată, precum lui Simeon, să purtăm neosândiți, în brațele inimii noastre, pe Fiul tău și Dumnezeul nostru, ca să fim părtași pururea Preacuratului Său Trup și Sânge, și ajută-ne să ne păzim în frica lui Dumnezeu și să nu întinăm biserica trupului nostru. Și așa întâmpinând totdeauna, o, Maica lui Dumnezeu, pe Fiul tău în inimile și în sufletele noastre, să ne învrednicim prin rugăciunile tale să dobândim și acea întâmpinare în văzduh a Domnului și așa vom slăvi și vom cânta împreună cu toți sfinții pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
(Din acatistul Întâmpinării Domnului)

Rugăciune la Întâmpinarea Domnului


DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...




“Doamne, Iisuse Hristoase, Fiule, Unule Născut și Cuvântul lui Dumnezeu, Care mai înainte ai fost văzut de prooroci ca prin oglindă, în ghicitură, și mai pe urmă în aceste zile, Te-ai născut nestricat cu trupul din Preasfânta Fecioară Maria, și în a patruzecea zi, în locul cel sfânt întru întâmpinarea întregii lumi Te-ai arătat ca prunc, purtat în brațele dreptului Simeon pentru mântuirea tuturor celor din Adam! Cât de proslăvită și de prealuminată este aducerea Ta în brațele Născătoarei de Dumnezeu în biserica Domnului, și întâmpinarea Ta de către bătrânul Simeon. Astăzi cerurile se veselesc, și pământul se bucură de venirea Ta, Dumnezeule, de venirea Dumnezeului și Împăratului nostru. De demult Moise s-a urcat în munte ca să vadă slava Ta, dar nu a putut să-Ți vadă fața Ta, pentru că i-ai arătat doar spatele. În această zi prealuminoasă a întâmpinării Tale, Tu Te-ai arătat pe Tine Om, strălucind de nespusa lumină dumnezeiască, ca împreună cu Simeon să Te vedem față către față, să Te pipăim cu mâinile și să Te primim în brațele noastre, ca să Te cunoaștem pe Tine ca Dumnezeu venit în trup. Pentru aceasta, proslăvim nespusa coborâre a Ta, și marea Ta iubire de oameni, că prin venirea Ta ai dăruit acum bucurie cerească neamului omenesc căzut de demult în păcat. Că Tu prin dreapta Ta judecată ai izgonit pe strămoșii noștri din raiul desfătării în lumea aceasta, iar acum ne-ai miluit și iarăși ne-ai deschis locașurile cerești, și ai prefăcut plânsul nostru întru bucurie, iar Adam nu se mai rușinează pentru neascultare, și nici nu se va mai ascunde de la fața Ta, fiind chemat de Tine, pentru că Tu ai venit acum ca să iei asupră-Ți păcatele lui, să-l speli cu sângele Tău și să-l îmbraci pe el, gol fiind, în haina mântuirii, în podoaba veseliei, și să-l înfrumusețezi pe el ca pe un mire. Iar pe noi pe toți, care prăznuim Dumnezeiasca ta întâmpinare, învrednicește-ne ca împreună cu fecioarele înțelepte, să Te întâmpinăm pe Tine, Mirele nostru ceresc, cu candelele credinței și curăției aprinse, să privim cu ochii credinței dumnezeiasca Ta față, să te purtăm în inimi, în toate zilele vieții noastre, ca să ne fii nouă Dumnezeu, și noi să fim poporul Tău. Iar în slăvita și înfricoșata zi a venirii tale, când toți sfinții vor ieși în văzduh pentru marea Ta întâmpinare, învrednicește-ne și pe noi să Te vedem, și astfel pururea cu Domnul vom fi. Slavă milosârdiei Tale, slavă împărăției Tale, slavă purtării Tale de grijă, Unule Iubitorule de oameni, că a Ta este împărăția și puterea și slava, împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte, și cu Preasfântul și Bunul și de viață făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.”

RUGĂCIUNE DE MULȚUMIRE PENTRU ÎNSĂNĂTOȘIRE

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



De binefacerile Tale ca un rob nevrednic învrednicindu-mă, mulţumire Îţi aduc Ţie, Dumnezeule al îndurărilor şi a toată milostivirea, că nu ai trecut cu vederea cererile mele, ci mi-ai arătat iubirea Ta de oameni.
Grele au fost încercările prin care am trecut, şi teama m-a cuprins că nu voi şti să le stau împotrivă. Ştiam că neputinţa mea este mare, dar m-ai făcut să simt că mai mare este dragostea Ta faţă de tot omul care Te cheamă în ajutor.
Preadulce Iisuse, aşa cum ai împlinit cererile mele, aşa întăreşte-mă să plinesc şi eu poruncile Tale cele sfinte. Precum nu ai şovăit a tămădui trupul meu, aşa nu şovăi a curăţi şi sufletul meu de toată întinăciunea. Căci ce folos voi avea dacă trupul va avea sănătate, dar sufletul va fi cuprins de boală? Sau ce folos voi avea dacă până la sfârşitul vieţii pământeşti trupul meu nu va cunoaşte boala, dacă după Înviere va fi pradă durerilor?
O, să nu-mi pun nădejdea în sănătatea trupului, ca să nu fiu ruşinat. Căci cine se laudă cu sănătatea poate fi smerit de Dumnezeu prin amară suferinţă. Iar mie să nu-mi fie a mă lăuda decât în numele Tău, Doamne, Dumnezeul meu.
Îndrăznesc să Te rog, Preabunule Doamne, ca ori de câte ori furtuna încercărilor se va abate asupra sufletului meu, să mă ajuţi aşa cum m-ai ajutat şi de data aceasta. Pentru că în afară de Tine nu pot afla izbăvire.
Mulţumindu-Ţi iară şi iară pentru facerile Tale de bine, pentru cele arătate şi cele ascunse, Te rog ocroteşte cu harul Tău pe tot poporul binecredincios, pe toţi cei ce iubesc Biserica Ta şi defăimează învăţăturile pierzătoare de suflet, ca să Te lăudăm şi să Te slăvim în vecii vecilor. Amin.
( Trimiteti această rugăciune tuturor celor aflați în suferință și veți avea răsplată în Ceruri!)

RUGĂCIUNE PENTRU DOBÂNDIREA RĂBDĂRII


DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



Doamne, Dumnezeul nostru, Care ai răbdat prigonirile, batjocurile şi chiar moartea pe cruce pentru mântuirea noastră, Cel Ce ne-ai spus că „prin răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre”, arată-mi, mie, păcătosului, milele Tale cele bogate şi dăruieşte-mi duhul răbdării, ca sufletul meu cel încercat să dobândească alinare.
Vezi deznădejdea care mă ispiteşte, vezi încer­carea prin care trec şi ajută-mă să ies din ea curăţit de păcate şi pregătit să-Ţi slujesc în toate zilele vieţii mele, şi să slăvesc numele Tău cel sfânt, cântând împreună cu toţi îngerii şi sfinţii: Aliluia!

RUGĂCIUNE PENTRU ÎNTREAGA OMENIRE

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


 a Sfântului Paisie Aghioritul 

”Dumnezeul meu, să nu-i părăsești pe robii Tăi care trăiesc departe de Biserică; dragostea Ta să-i aducă pe toți lângă Tine.
Pomenește, Doamne, pe robii Tăi care suferă de cancer.
Pomenește, Doamne, pe robii Tăi care suferă de boli ușoare sau grave.
Pomenește, Doamne, pe robii Tăi care suferă de infirmități trupești.
Pomenește, Doamne, pe robii Tăi care suferă de infirmități sufletești.
Pomenește, Doamne, pe conducătorii țărilor și ajută-i să conducă creștinește.
Pomenește, Doamne, pe copiii care provin din familii cu probleme.
Pomenește, Doamne, pe familiile care au probleme și pe cei divorțați.
Pomenește, Doamne, pe orfanii din toată lumea, pe toți cei îndurerați și nedreptățiți în această viață, pe văduvi și pe văduve.
Pomenește, Doamne, pe toți cei întemnițați, pe anarhiști, pe narcomani, pe ucigași, pe făcătorii de rele, pe hoți, luminează-i și ajută-i să se îndrepte.
Pomenește, Doamne, pe toți cei înstrăinați.
Pomenește, Doamne, pe toți cei ce călătoresc pe mare, pe uscat și prin aer, și-i păzește.
Pomenește, Doamne, Biserica noastră, pe slujitorii sfințiți ai Bisericii și pe credincioși.
Pomenește, Doamne, toate frățiile monahale, pe stareți și pe starețe, pe monahi și pe monahii.
Pomenește, Doamne, pe robii Tăi care sunt în vreme de război.
Pomenește, Doamne, pe robii Tăi care sunt prigoniți.
Pomenește, Doamne, pe robii Tăi care sunt precum păsările vânate.
Pomenește, Doamne, pe robii Tăi care și-au lăsat casele și serviciile lor și se chinuiesc.
Pomenește, Doamne, pe săraci, pe cei fără casă și pe refugiați.
Pomenește, Doamne, toate popoarele, să le ții în brațele Tale, să le acoperi cu Sfântul Tău Acoperământ, să le păzești de orice rău și de război. Și iubita noastră țară, zi și noapte să o ții la sânul Tău, să o acoperi cu Sfântul Tău Acoperământ, să o păzești de orice rău și de război.
Pomenește, Doamne, familiile chinuite, părăsite, nedreptățite, încercate și dăruiește-le lor milele Tale cele bogate.
Pomenește, Doamne, pe robii Tăi care suferă de tot felul de boli sufletești și trupești.
Pomenește, Doamne, pe robii Tăi care ne-au cerut nouă să ne rugăm pentru ei. Amin!”.

31 ianuarie 2019

CUNUNA LUI HRISTOS

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

V-ati intrebat vreodata din ce a fost impletita cununa lui Hristos ? Multi vor spune : din spini ! Dar nu orice fel de spini, ci din spin târâtor ! Aceasta specie este fara floare, fara frunze...numai niste nuiele elastice, pline cu spini ascutiti, care se intindeau in tot pietrisul si bolovanisul drumurilor din Ierusalim.
E atat de dureros incat de te-ar intepa in picior, imediat s-ar umfla si s-ar innegri locul, de parca acel spin ar fi otravit...iar in vremea aceea, ca sa fie scos de catre un doctor, ar trebui sa fie scos cu o bucata din locul in care s-a infipt pentru ca alta posibilitate nu exista.
Ganditi-va acum : cununa lui Hristos a fost impletita din trei nuiele de spin târâtor care aveau patruzeci si doi de spini ! Iata marturia lui Sotirios Crotos, unul din cei saptezeci de ucenici si unul dintre cei care au ajutat la coborarea de pe Cruce a lui Hristos ( Sotirios Crotos, inainte sa-l intalneasca pe Hristos practicase medicina) :
,,...Coroana de spini era foarte indesata pe cap.Am zis in gand :,,Doamne ajuta-ma!".Mi-a dat in gand sa torn ulei de jur imprejurul ei, pe dedesubt.Am turnat si cele trei nuiele de spin tarator au iesit, LASAND SPINII INFIPTI IN CAP....
Doamne Dumnezeule, tot capul era numai cheaguri de sange, amestecate cu par.I-am spalat capul, l-am masat usor cu ulei de migdale si am cules usor toti spinii, LASAND IN URMA LOR GAURI, CU TOTUL PATRUZECI SI DOI
.L-am uns cu uleiuri aromate si mirodenii.L-am pieptanat.Fata si gatul erau numai siroaie de sange, iar barba plina de scuipat.
Ah ! Spatele, tot spatele, de la umeri la brau era o masa de carne.In douazeci si sase de ani de practica a medicinii am intalnit bolnavi rupti, flagelati,arsi de vii, cu ochii scosi, ciopartiti, batuti, jupuiti, dar n-am intalnit un spate asa de sfaramat si faramitat.
Vai ! Cata durere a putut rabda fara murmur.Nu e de mirare, ca la fiecare pas cadea...."
Deci cine putea sa bea acest pahar al durerii ??? Numai un singur OM..numai Cel care a venit sa ne rascumpere si care a purtat toate crucile si pacatele firii omenesti, numai Cel care a impacat Cerul cu Pamantul si pe Om cu Dumnezeu : IISUS HRISTOS.
Si cata suferinta trupeasca a indurat , nu aceasta a fost cea mai crunta ! 

TREI MARI SI IUTI DURERI A AVUT DOMNUL :

- cand i-au intins soldatii trupul pe Cruce de I s-au desfacut toate incheieturile( Crucea fiind mare si trupul Sau delicat).Atunci s-a implinit proorocia lui David :,,Numarat-au oasele mele"
- cand a vazut ca nu multi s-au intors la credinta si si-a varsat sangele in zadar
- cand a vazut-o pe Preacurata Maica Sa zdrobita de durere la picioarele Crucii .

                                                                 RUGĂCIUNE
                                                                          DE
                                                                  MULTUMIRE

Multumim, Multmilostive Doamne, ca ai primit a pogori din inaltimea Sfintei Tale maretii si a Te rastigni de bunavoie pe Cruce ca sa ne scoti pe noi din adancul iadului si din legaturile pacatului si sa ne aduci Duhul Tatalui.Pe Acesta, Preasfinte Dumnezeule, nu-L lua de la noi, nici Preacuratele, Preacinstitele si de Viata Facatoarele Tale Taine, ci binevoieste a ne curati, lumina si mantui cu ele, Dumnezeul parintilor nostri, si pe noi, pacatosii, si pe tot neamul nostru mic si mare, viu si adormit.Amin !

                                                                                                                                de Eliana Popa

28 ianuarie 2019

Multe lacrimi varsă omul

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...DORUL DE TINE..


de Preot Sorin Croitoru

Multe lacrimi varsă omul într-o viață de creștin..
Unele mai cu dulceață, altele cu-amar și chin,
Dintre toate-acestea însă, plânsul mai chinuitor
Este plânsul după Domnul, este plânsul cel de dor..

Plânsul omului ce-'n viață a pierdut și-i supărat
Se alină, însă plânsul cel de dor nu-i mângâiat!
Plânge mama după fiică, tatăl, dup'-al său fecior,
Dar eu plâng fără odihnă de dumnezeiescul dor..

Vino Doamne și oprește plânsul meu nepotolit,
Căci mai mare Ți-e pedeapsa decât fapta ce-am greșit..
Ceartă-mă în alte feluri, bate-mă cu biciul Tău,
Dar nu mă lipsi de Tine, că acesta-i mare rău!

Findcă dragostea de Tine este foc mistuitor,
Este fier topit ce curge: arde inima de dor!
Ce mă pedepsești, Hristoase, cu pedeapsa cea mai rea?
Focul Tău ce-mi arde-'n oase, pustiește viața mea!

Eu nu plâng din amăgirea unor pofte ne-'mplinite;
Lacrima ce-mi varsă ochiul e a inimii rănite..
Taina arătării Tale, ce o am în amintire,
Smulge lacrimi de tristețe care-mi cad fără oprire..

Numai Tu, Iisuse Sfinte, poți să faci să nu mai cadă:
Nu-mi încețoșa privirea, lasă-mi mintea să Te vadă,
Să se bucure, săraca, și să uite de durere,
Ca și Sfinții Tăi Apostoli după Sfânta Înviere!

Fă-Ți din nou Împărăție înăuntrul celui care
Te întâmpină cântându-Ți și ținând în mâini stâlpare:
Binecuvântat ești Doamne, Ziditor, Stăpân și Frate,
Vino cu a Ta putere să mă aperi de păcate!
amin

Acatistul Maicii Domnului Grabnic Ascultătoare si Ajutătoare



FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE!
BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


PSALTIREA MAICII DOMNULUI - CATISMA INTAIA - PSALMUL 1


FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NĂDĂJDUIT INTRU TINE!
BINECUVANTEAZĂ-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PĂCATELE NOASTRE...


27 ianuarie 2019

TÂLHARUL SI CUVIOSUL


DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



( de Eliana Popa)

Mari minuni trăit-a omul până azi...dar sunt uitate
Le mai spun bătrânii noștrii și Părinții in vreo carte !
Azi va povestesc cu versul, vouă dragii mei la toți
Despre un tâlhar vestit pentru banda lui de hoți !
Era om foarte puternic ,respectat de-ai săi ortaci,
Care jefuiau de bunuri și bogați dar și săraci !
Însă-acest tâlhar temut avea și-o virtute mare
Că se închină tot timpul Preacuratei Născătoare
N-a trecut o zi să uite sau să nu vrea să rostească
După câteva metanii ,rugăciunea îngerească !

Dar când se țesea amurgul a trecut pe drumul lor
Un bătrân și bun duhovnic , om cu duhul văzător,
Și când l-au văzut tâlharii către el s-au năpustit
I-au luat-un ceaslov din rasă ! Alte lucruri n-au găsit !
Nu s-a tulburat bătrânul dar a zis cu voce tare :
,, - Acum vreau să mă conduceți la al vostru, ăl mai mare !"
Rușinați de-a lui blândețe și de chipul lui de sfânt
I-au îndeplinit dorința făr' a scoate un cuvânt !
Și l-au dus la seful bandei ( cel cu ruga îngerească )
Că dorea preacuviosul doua vorbe să-i grăiască !

,, - Cheamă-n fața mea, te rog, toți ortacii...mic și mare
Să le spun câteva vorbe spre folos și spre-ndreptare!"
Si a poruncit tâlharul ca sa vină toți supușii
Numa' unul a rămas...stând pitit în dosul ușii !
,, - Nu sunt toți...mai este unul , porunceste-i ca să vina !

Stă ascuns în umbră nopții că se teme de lumină."
După ce a zis acestea, toți au remarcat cu groază
Că lipsește , cine credeti ? Slugă cea mai credincioasă
Ce făcea de toate-n casa pentru șeful 'ăl mai mare
Avea grijă de bucate și de-ntreaga-i bunăstare !

Și fiind chemat din nou a spus că s-a luat cu treaba
Da-i venea s-o ia la fugă sau la mos să-i smulgă barba
A venit dar sta departe și-și lăsă privirea-n jos
Nu putea privi defel la plăcutul lui Hristos !
Atunci preotul ii spune, pe un ton poruncitor :

,, - Spune-n numele-Acelui ce-i Atoate Ziditor!
Cine ești și pentru ce ai venit din locul tău ?
Și ce vrei să faci, spurcate , robului lui Dumnezeu ?
Hai grăiește adevărul ,spune-n fața tuturor
Să te-audă și stăpânul căruia-i ești slujitor !"

O putere nevăzută l-a silit și a răspuns :
,, - Ce-ai cu mine tu, bătrâne, ce slujești la Cel de Sus ?
Eu nu-s om , cum toți crezut-au ...sunt un drac venit din iad
Și am fost trimis aici, să-l o omor pe-acest bărbat !
Dar nu-l pot ucide fiindcă, acest om peste hoți mare,
Are multă evlavie la Prea Sfânta Născătoare !

De vreo zece ani de zile îl pândesc ca pe o pradă
Să-i duc sufletul în iad, și în focul lui să ardă !
Dar degeaba că nu uită nici o zi de rugăciune
Dimineata-n zori de ziuă și când soarele apune !
Și puterea Preacuratei mă împiedică mereu
Să îndeplinesc porunca lui Satan, stăpânul meu !"

S-au cutremurat toți hoții , șeful lor stătea uimit
Până ce bătrânul preot către diavol a grăit :
,, - Azi îți poruncesc viclene ,în numele lui Hristos
Să dispari pentru vecie , jos in iadu-ntunecos !
Nici un rău să nu mai faci ,omului cu evlavie
Către Maica Preacurată , către Preasfânta Marie!"

Și a dispărut vicleanul și tâlharul bucuros
A făcut o-nchinăciune și-a dat slavă lui Hristos !
Și-a mărturisit cu lacrimi, toate relele făcute
A-mpărtit tot ce-a furat și-a făcut chilie-n munte
A ales calea cea strâmtă cu o mare bucurie,
Viețuind in rugăciune mult smerit și cu trezvie !

Eu te rog Prea Sfântă Maică să privești și către mine
Că și eu în pun nădejdea ca tâlharul , doar la tine
Nu sunt vrednică de milă , nevointa-mi e săracă
Rugăciunea mea putină o-ndrept către tine, Maica !"

( după o pilda ortodoxă )

Cât costă un zâmbet?


DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...




Duminica a XXXI-a după Rusalii (Vindecarea orbului din Ierihon), Luca 18, 35-43:

„În vremea aceea, pe când Se apropia Iisus de Ierihon, un orb şedea lângă drum, cerşind. Şi, auzind el mulţimea care trecea, întreba ce se întâmplă. Şi i-au spus că trece Iisus Nazarineanul. Şi el a strigat, zicând: Iisuse, Fiul lui David, fie-Ţi milă de mine! Şi cei care mergeau înainte îl certau ca să tacă, iar el cu mult mai mult striga: Fiule al lui David, fie-Ţi milă de mine! Şi oprindu-Se, Iisus a poruncit să-l aducă la El; şi apropiindu-se, l-a întrebat: Ce voieşti să-ţi fac? Iar el a zis: Doamne, să văd! Şi Iisus i-a zis: Vezi! Credinţa ta te-a mântuit. Şi îndată a văzut şi mergea după El, slăvind pe Dumnezeu. Şi tot poporul care văzuse a dat laudă lui Dumnezeu.“


„Cinci sute! O mie! N-ai?”. Insistenţa cu care cere bani te face să te uiţi înspre dânsa… Şi neapărat trebuie să te întrebi: oare cere lei noi sau lei denominaţi? Zâmbetul aciuat în colţul gurii dispare însă cu repeziciune când vezi faţa celei care cere, când vezi trupul ei… „Cinci sute! O mie!”. Nu cere prea mult la urma urmei… Pentru ea timpul a rămas în loc pe vremea când încă se mai cerea o mie sau cinci sute de lei. Cizmele ei de cauciuc intră în contrast flagrant cu vitrinele unui nou deschis magazin de încălţăminte… aşijderea şi hainele ei fac de ruşine buticurile din apropiere care vând haine turceşti… ce să mai vorbim de miros… prezenţa ei este o batjocură la adresa civilizaţiei. Prin preajma ei unii îşi cară diplomatele pline cu acte sau cu alte lucruri valoroase… ea duce cu sine o plasă de plastic şi un băţ. „Cinci sute! O mie!”. Ce mai poţi lua cu banii ăştia astăzi? Te şi enervează cererea ei: numai atât? Nici nu ne mai uităm la ei când ne sunt daţi rest căci ne umplu inutil portofelele. Dar ei, ei îi trebuie cinci sute sau o mie…

Strigătul surd al orbului

Un cerşetor este personajul principal şi în parabola citită în Duminica a XXXI-a după Rusalii. Nu ştim mai nimica despre el. Dacă am voi să facem un documentar prin intermediul căruia să aflăm ce a fost el, ce a făcut în viaţa lui, cum a ajuns el acolo lângă drum, cerşind, ar trebui să ne lăsăm bătuţi. Nu ştim nici dacă era orb din naştere… nu putem să ne lamentăm că nu ştia cum arată soarele sau floarea de cireş… Ştim că era orb şi atât… şi că stătea lângă drum. Drumurile leagă oamenii între ei, şi pe drumuri sunt mai tot timpul oameni şi caravane… cel mai bun loc de găsit oameni mulţi sunt drumurile. Acestea sunt spaţiile publice cele mai aglomerate. Aşa că şi orbul cu pricina se afla lângă un astfel de drum nădăjduind spre mila trecătorilor.

Zic trecători, pentru că oamenii asta fac pe drumuri: trec încoace şi încolo, fără a se opri prea mult. Din întâlnirea trecătorilor cu orbul care cerşea lângă drum, ambele categorii au astfel de câştigat. Trecătorii nu sunt nevoiţi să suporte un cerşetor în alte locuri în care se stă, nu se umblă, iar orbul este scutit astfel de reproşuri şi de ghiontiri. Primii pot face astfel milostenie fără să se implice prea mult, cel de-al doilea este miluit fără măcar să ştie cui mulţumeşte… Lângă drum nu poţi zice nici un cuvânt de încurajare, nu poţi lega o prietenie, nu poţi să fii atent decât pentru scurtă vreme la cel de lângă tine. Ce mai, lângă drum se fac afacerile perfecte…

Strigătul rămas celebru

Mai ştia să facă ceva orbul din parabolă: să strige… să strige tare, ca să fie auzit. Defect profesional, ar spune unii. Căci orice orb care voieşte să fie luat în seamă trebuie să audă mai bine şi să strige mai bine decât alţii.

Este interesant că în imnele şi cântările Bisericii noastre, cuvintele şoptite nu sunt la mare cinste. Toată lumea strigă, chiar dacă o face în cămăruţa de taină a sufletului. Strigăm către Dumnezeu ca să ne audă şi să ne miluiască, iar către Născătoarea de Dumnezeu: Bucură-te Maică, pururea Fecioară! Strigăm împreună cu îngerii, cu oamenii şi la nevoie cu pietrele… Strigăm de bucurie şi strigăm la necaz, oricum strigăm cu glas mare, mărturisindu-ne astfel nevoia de a fi auziţi… Căci Dumnezeul nostru nu este surd… Pentru noi strigăm; pentru a ne auzi pe noi înşine că strigăm şi că astfel facem într-adevăr ceva pentru a fi luaţi în seamă… Şi orbul strigă: „Iisuse, Fiul lui David, fie-Ţi milă de mine!”. Iar strigătul său este întemeietor pentru toate liturghiile şi rugăciunile Bisericii.

Strigătul orbului din Ierihon se transmite şi astăzi, atât în celebrarea somptuoasă a Liturghiei bizantine, cât şi în plânsul smerit al celui ce caută mai presus de orice iertarea. Şi monahul şi vlădica, şi credinciosul şi învăţatul adaugă strigăt la strigătul orbului: „Iisuse, Fiul lui David, fie-Ţi milă de mine!”. Şi aşa se păstrează şi se duce mai departe strigarea, doar, doar, va auzi Cel ce a făcut urechea şi a sădit auzul.

Strigătul trist al bucuriei

Şi Iisus aude. Deşi era înconjurat de o mulţime, spune evanghelia, El aude strigătul orbului. Şi mulţimea îl ceartă pe orb... Cum, nu ştie orbul că oamenii trec pe drumuri fără a se întoarce mai apoi deloc înspre cei pe lângă care au trecut? Ce vrea orbul? Să strice învoiala? Să stea acolo, lângă drum, şi trecătorii să se prefacă cu isteţime că le pasă şi astfel el îşi va primi tainul... afacerea perfectă.

Dar orbul nostru, pentru că ştia să strige, învaţă să strige şi mai tare. S-a săturat să mai fie lângă drum... el vrea pe drum... el vrea pe Cale. Şi Iisus aude... Nu aude El strigătul unui cerşetor mulţumit că primeşte, ci strigătul unui cerşetor nemulţumit cu ceea ce primeşte. Aude Iisus, fiul lui David, un om care nu mai voieşte ca lumea să treacă pe lângă el, un om care doreşte să fie şi el în centrul atenţiei. Atenţie dorea orbul... nu pomană! Atenţie dorea orbul... nu pleaşcă! Voia şi el să salute pe cel de lângă el şi să se uite drept în ochii lui pentru a-i mulţumi după cuviinţă, voia să vadă şi el cum este zâmbetul pe faţa unui copil şi cum dau rod merii.

Voia să fie un om normal, şi mai ales, să fie tratat ca un om normal. Şi pentru asta vine la Iisus... acolo el şi Iisus este în centru, iar mulţimea este acum pe margine. El care a stat lângă drum se regăseşte împreună cu Cel ce este Calea spre Dumnezeu.

Va găsi ea, oare, un Fiu al lui David?

Pentru orb aşadar nu era atât de anormal faptul că nu vedea ci faptul că nevederea îl scotea din rândul oamenilor care se credeau normali şi care făceau chiar mare caz de normalitatea lor. Excluderea îl durea pe orb mai tare decât nevederea. Şi de aceea doreşte să vadă, şi de aceea vine la Iisus, fiul lui David.

Nevăzând încă, orbul ştie că normalitatea se dobândeşte numai în prezenţa lui Iisus Hristos. Şi de aceea vine la El... şi de aceea strigă cât îl ţin puterile. Şi cererea îi este îndeplinită pentru că a fost sincer şi pentru că a sesizat Cine este centrul acelei mulţimi care trecea pe lângă el, şi astfel s-a dus drept la ţintă, fără să mai întrebe sau să se codească. Iar Hristosul, care a venit să spună oamenilor tocmai aceste lucruri, îl priveşte cu simpatie pe acest om care îşi depăşeşte condiţia şi caută ceva mai încolo de drum şi de oamenii care trec pe dânsul. Şi atunci, îi laudă credinţa şi atunci o arată lucrătoare prin chiar faptul vindecării. Iar aceasta arată ca o mustrare faţă de toţi cei care trec fără să le pese şi faţă de cei care stau fără să le pese că celorlalţi nu le pasă.

Vindecarea a confirmat faptul că orbul era mai sănătos decât ceilalţi care îi spuneau să tacă. Vindecarea a adeverit că orbul era mai văzător decât cei care vedeau şi mai sprinten duhovniceşte decât cei care mergeau pe drum şi mai bogat decât aceştia şi decât caravanele lor. Orbul stătea pe lângă drum, e drept, dar stătea şi în faţa lui Dumnezeu cu inima curată şi neprihănită. Pe drum treceau afacerile, problemele, frustrările în chip de oameni, pe lângă drum stătea el, orbul care ştia că o vorbă bună şi un dram de înţelegere, o mână aşezată prieteneşte pe umăr şi o rugăciune scurtă valorează mai mult decât orice.

***

„Cinci sute! O mie! N-ai?”. Strigătul ei ne poate enerva, ne poate scoate de-a dreptul din sărite, ne poate strica ziua… dar nu ne poate lăsa insensibili. Sacoşa ei de plastic şi băţul ei, cizmele ei de cauciuc, mâinile îngheţate şi hainele murdare o arată că stă lângă drumul pe care toţi mergem grăbiţi înspre ale noastre probleme. Va găsi, oare, ea un Fiu al lui David?

Auzit-a orbul, Doamne...

...că Tu treci pe cale şi a strigat : Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă; şi chemându-l i-ai deschis ochii lui. Luminează cu mila Ta şi ochii cei cugetători ai inimii mele, ai celui ce strig şi grăiesc:
Iisuse, ziditorul celor de sus;
Iisuse, răscumpărătorul celor de jos;
Iisuse, pierzătorul celor de dedesubt;
Iisuse, înfrumuseţătorul făpturilor;
Iisuse, mângâierea sufletului meu;
Iisuse, luminătorul minţii mele;
Iisuse, veselia inimii mele;
Iisuse, sănătatea trupului meu;
Iisuse, Mântuitorul meu, mântuieşte-mă;
Iisuse, luminătorul meu, luminează-mă;
Iisuse, izbăveşte-mă de tot chinul;
Iisuse, mântuieşte-mă pe mine, nevrednicul;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă ! (Icosul 4 din Acatistul Mântuitorului nostru Iisus Hristos)

text apărut prima oară în Lumina de Duminică din 22 ianuarie 2006
sursa text https://doxologia.ro/viata-bise…/predici/cat-costa-un-zambet
sursa foto https://str.crestin-ortodox.ro/…/124913_duminica_orbului1.j…

25 ianuarie 2019

Cinstirea Icoanei Maicii Domnului " Potoleste intristarile noastre"

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


25 - Ianuarie

Icoana Maicii Domnului Potoleşte întristările noastre este prăznuită pe 25 ianuarie şi 9 octombrie. Însuşi numele acestei icoane este o rugăciune către Maica Domnului pentru izbăvirea de mai multe boli şi întristări, trupeşti şi duhovniceşti. 

Icoana a fost adusă la Moscova de către cazaci în vremea domniei ţarului Mihail Fiodorovici (1613-1645) şi se află în biserica Sfântului Nicolae din cartierul Sadovniki. În această biserică se păstrau înscrisurile despre multe din minunile petrecute la sfânta icoană, însă incendiul din 1771 a nimicit întreaga arhivă. S-a păstrat doar amintirea unei minunate arătări prin mijlocirea acestei icoane făcătoare de minuni, întâmplată în a doua jumătate a secolului XVII.
Dintre numeroasele minuni săvârşite în vechime de această Sfântă Icoană, s-a păstrat amintirea unei vindecări minunate, săvârşită în a doua jumătate a secolului al XVII-lea.

O femeie de origine nobilă, care trăia departe de Moscova, a suferit pentru o lungă perioadă de timp de paralizia întregului corp. Deşi avea numeroase avantaje materiale, ea nu avea ceea ce este mai important - sănătatea. A consultat mulţi medici, dar nu a primit ajutor de la niciunul dintre ei, astfel încât ea îşi pierduse orice speranţă că se va face bine. În acest moment dificil, Născătoarea de Dumnezeu i s-a arătat în vis, spunându-i: Porunceşte să te ducă la Moscova. Acolo, în biserica Sfântului Nicolae, se află icoana Maicii Domnului cu inscripţia: Potoleşte întristările noastre. Roagă-te înaintea ei şi vei primi vindecare. În timpul arătării, femeia a văzut icoana Preasfintei. Când s-a trezit, i-a rugat pe cei ce o îngrijeau să o ducă la Biserica Sfântului Nicolae din Moscova.

După un drum anevoios au ajuns în Moscova şi au descoperit, în cele din urmă, biserica Sfântului Nicolae. Intrând cu credinţă, femeia bolnavă s-a închinat la toate icoanele, dar nu văzuse icoana care ce apăruse în visul ei. Pentru aceasta, a început să-i povestească preotului despre visul cel minunat. Preotul a poruncit paraclisierului să aducă din clopotniţă toate icoanele Maicii Domnului care erau păstrate acolo. Printre icoanele vechi şi prăfuite au descoperit o icoană a Maicii Domnului cu inscripţia Potoleşte întristările noastre.

Văzând icoana, femeia bolnavă a strigat cu bucurie: Ea este! Ea este!
După ce s-a săvârşit un acatist al Maicii Domnului înaintea Sfintei Icoane, femeia bolnavă s-a ridicat pe picioarele ei, fără niciun ajutor şi apoi, neavând nevoie de sprijin, a plecat în biserică prin propriile puteri. Prin mila Împărătesei Cerurilor şi prin credinţa ei fierbinte, femeia s-a întors acasă complet sănătoasă.

Această tămăduire a avut loc la data de 25 ianuarie 1760, zi pe care Biserica Rusă a închinat-o prăznuirii acestei icoane făcătoare de minuni, alcătuind şi slujba şi acatistul în cinstea ei.
Suferinzi din toate oraşele au început să sosească la icoana nou descoperită şi puterea lui Dumnezeu s-a arătat în numeroase alte minuni săvârşite la această icoană. Un număr foarte mare de minuni s-au săvârşit la Icoana Maicii Domnului Potoleşte întristările noastre şi în timpul epidemiei din anul 1771.

Mai multe copii ale icoanei Potoleşte întristările noastre au fost realizate şi împărţite în întreaga lume, numai în Moscova aflându-se patru icoane purtând acelaşi nume care au fost preamărite prin numeroase minuni. Icoana Potoleşte întristările noastre o înfăţişează pe Maica Domnului ţinând mâna stângă sub cap, care este uşor înclinat. Aceasta sugerează că Născătoarea de Dumnezeu ascultă lacrimile şi rugăciunile tuturor credincioşilor care apelează la ea, în nevoile, necazurile şi întristările lor. Cu mâna dreaptă, Fecioara Maria ţine Pruncul Iisus. Mântuitorul ţine în mâinile sale un sul desfăcut înaintea Lui, pe care sunt înscrise următoarele cuvinte:

Judecaţi cu dreptate, arătând milă unii faţă de alţii, nu jigniţi văduvele şi orfanii şi nu ţineţi răutate în inima voastră faţă de fratele vostru.


21 ianuarie 2019

Rugaciune la Maica Domnului prin Icoana Facatoare de Minuni “Odighitria” si Braul Ei de la Manastirea Mihai Voda

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


                                                         Rugaciune la Maica Domnului prin
                                           Icoana Facatoare de Minuni “Odighitria” si Braul Ei
                                                             de la Manastirea Mihai Voda

„Bolile cele grele le tămăduieşti si Dăruieşti Ajutor cald celor ce cer de la Tine , Născătoare de Dumnezeu , Curată Îndrumătoare ; 
De aceea Propovăduim Pururea Minunile Tale pe care le Faci neîncetat .
Mai Luminos decât soarele este pretutindeni Acoperământul Tău , Fecioară ;
Tu Vindeci boala cancerului si Dezlegi legăturile nerodirii celor ce cu evlavie cer Harul Tău , Cinstită Indrumătoare .
Pe Tine aflându-Te Zid si Mângâiere Dumnezeiască ,
Mânăstirea Mihai Vodă se Măreşte cu Icoana Ta cea Sfântă ,
Născătoare de Dumnezeu , Indrumătoare ;
Pe care tot glasul O Lauda ca pe O Păzitoare si Mare Scăpare .
Slava Tatălui si Fiului si Sfântului Duh !”
                                                                                                                                         Amin !

Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului „Hodighitria” de la Biserica Mihai Voda – Bucuresti


21 ianuarie: BUCURESTI – Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului
Intr-o publicatie ASA – Bucuresti, parintele Adrian Beldianu de la Biserica Mihai Voda marturiseste despre descoperirea valorii Icoanei de la Sfantul Munte Athos, detinuta de biserica. In ziua de 18 aprilie 1994, Icoana a fost gasita fierbinte. Parintele s-a hotarat sa o dea imediat spre restaurare, ea fiind intr-o stare nu foarte buna.
Doamna Irina Predescu, restaurator specialist de icoane cantacuzine, s-a aratat foarte interesata de acest lucru, observand pe ea o inscriptie cu numele „Odighitria” si un an de donatie, 1666, de catre monahul Ioan de la Rusicon. Pe spatele Icoanei se afla paramanul calugaresc (purtat de calugari cateva zile dupa calugarire), motiv pentru care Icoana se numeste si „Paramythia”. In timp ce parintele culegea date despre istoricul si slujba Icoanei, de la Manastirea Xenofon din Sfantul Munte, Icoana singura s-a descoperit a fi facatoare de minuni. Mai Intai, la zilele de praznuire a Maicii Domnului, Fecioara Maria din Icoana Isi schimba fata, se Imbujoreaza, Isi misca buzele. La momente mai grele pentru biserica, Maica Domnului se Intristeaza, lucru vizibil In Icoana.
Mai multe persoane care s-au rugat Inaintea Icoanei, pentru vindecarea sterilitatii, s-au vindecat.
Acestea au citit Paraclisul Icoanei Maicii Domnului si Acatistul Bunei Vestiri. Multe alte feluri de neputinte si boli s-au vindecat prin rugaciune si mila Maicii Domnului. Din istoricul Icoanei se desprinde si faptul ca este izbavitoare de cancer. La manastirea Xenofon din Sfantul Munte se afla o Icoana asemanatoare cu aceasta, care poarta acelasi nume, „Odighitria” („Hodighitria”), datata 1786. Se presupune ca Inaintea acestor doua Icoane a mai existat o alta, care le-a servit de model, In prezent pierduta sau ascunsa, Intrucat „icoanele noi se pictau dupa cele vechi facatoare de minuni, dupa un ritual foarte strict. Adica: Icoana facatoare de minuni se spala cu apa curata (prima apa scoasa din fantana In ziua aceea). Apoi, cu apa astfel sfintita, se spala lemnul icoanei celei noi, gata pregatit pentru a fi pictat, pentru ca darul primei icoane sa treaca la urmatoarea”, ne spune parintele Adrian de la Mihai Voda (de pe str. Sapientei).
Maica Domnului sa ne Binecuvanteze !
Biserica Manastirii Mihai Voda este una din bisericile ce au fost vizate pentru demolare, In timpul regimului comunist. Ea a fost translatata In panta, de pe dealul pe care fusese ctitorita de Mihai Viteazul, In anul 1985, pe o distanta de 289 m.

http://arhiva.lonews.ro/uncategorized/2039-21-ianuarie-icoana-facatoare-de-minuni-a-maicii-domnului-hodighitria-de-la-biserica-mihai-voda-bucuresti-vindecarea-bolilor-si-a-sterilitatii.html


RUGĂCIUNE CĂTRE MAICA DOMNULUI

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE..


                           prin Icoana Hodighitria de la Manastirea Mihai-Voda , Bucuresti 

O , Preacurată Stăpână , Limanul cel Binecuvântat al celor de patimi prigoniţi , caută cu milostivire spre robii Tăi şi ridică sarcina cea cumplită a durerilor noastre . 
Cu Mâna Ta cea tare scoate-ne din adâncul ispitelor şi ne aşează la limanul rugăciunii , ca să-Ţi aducem tămâia cuvintelor de mulţumire .
Cu adevărat Preacurată , Tu vindeci boala cancerului şi rânduieşti pocăinţă celor greu încercaţi de această cumplită neputinţă.

Mai cu osârdie Roagă-Te să ne tămăduim noi de boala cea înfricoşată a mândriei care greu chinuieşte sufletele noastre.
Cu smerite gânduri împodobeşte mintea noastră şi nerodirea inimii mele o vindecă trimiţând ploaia binecuvântată a rugăciunilor Tale.

Ca Una Ce ai Purtat în Braţele Tale pe Cel pe care L-ai zămislit Curat fără ispită bărbătească , pe cele ce doresc a se învrednici de naşterea de prunci le Binecuvântează cu a Ta Rugăciune ca să poarte în braţele lor Rodul Rugăciunilor Tale.

Mie , celui robit de multe patimi cumplite şi pururea nemulţumitor în necazuri, soleşte-mi grabnică pocăinţă , ca să nu mor eu neîmpăcat şi lovit de fulgerul Dreptei Mânii Dumnezeieşti . Cu Razele Minunilor ce Încununează Icoana Ta Luminează şi mintea mea căzută în întunericul cel greu al gândurilor rele şi mă povăţuieşte către Cărările laudelor Dumnezeieşti .
Alungă de la mine toată ispita cea otrăvitoare şi din Izvorul cel curat al înţelepciune mă adapă , Preafericită .

Povăţuitoare grabnică a monahilor Eşti şi a celor iubitori de feciorie scut nebiruit , Ocrotitoare a familiilor şi tuturor Acoperământ Luminat de rugăciune .
Miluieşte-ne şi pe noi şi în ceasul morţii noastre întâmpină-ne cu faţă veselă , izbăvindu-ne de toată mânia vrăjmaşilor nevăzuţi .
Soleşte-ne Dumnezeiască Iertare la Judecata Mântuitorului , ca să-Ţi aducem neîncetat mulţumire şi laudă , iar Ziditorului a toate Slavă , alăturându-ne zborului Ingeresc de Preamărire a Celui mai Presus de orice Laudă Cerească.
                                                                                                                                                    Amin !

.Dragomir Ioan

Icoana Maicii Domnului „Îndrumătoarea”

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


de la Manastirea Mihai Voda Bucuresti

"Acest străvechi Lăcaş ce strălucea odinioară pe Dealul Uranus , fiind cea mai frumoasă cetate medievală a scăpat de vitregiile vremurilor din urmă fiind strămutată în anul 1985 în strada Sapienţei . 
Din Mila lui Dumnezeu , Biserica a fost redeschisă în anii de Arhipăstorire a P.S. Teoctist Patriarh al BOR , Sfinţită şi Predată cultului la 17 aprilie 1994 de către P.S. Teodosie Snagoveanul şi încredinţată P.S. Preot Adrian Beldianu".
Din relatările părintelui paroh Adrian Beldianu aflăm că a doua zi după Sfinţirea Bisericii , doamnele venite pentru curăţenie au constatat că Icoana Maicii Domnului , pictată pe un fond albastru deschis , crăpata pe mijloc şi deteriorată , este fierbinte şi nu poate fi scoasa din lada în care se afla . Iniţial , părintele a crezut că Icoana s-a înfierbântat din cauza unor posibile lumânări aprinse în faţa ei , dar în biserică nu ardeau lumânări şi atunci părintele cu bucurie amestecată cu teama sfânta a constatat că este vorba de o minune . 
Văzând starea Icoanei , s-a gândit că Maica Domnului îl îndeamnă pe această cale să o restaureze . În timpul lucrării de restaurare , realizată de una dintre cele mai cunoscute restauratoare , specialistă în icoane cantacuzine , Irina Predescu , a ieşit la iveală inscripţia cu numele Icoanei , Odighitria , însemnul donaţiei făcute de monahul Ioan din Rusicon (Muntele Sfânt) , anul 1666 şi semnătura acestuia . 
Odighitria (Hodighitria) înseamnă "cea care te povăţuieşte şi care te întâmpina", "te previne înainte de necazuri". Icoana era un dar pentru Mihai Viteazul , insa a ajuns la Bucureşti la mult timp după moartea voievodului .
http://ganduridesprevoi.blogspot.ro/2010/02/paraclisul-icoanei-preasfintei.html

Copia Icoanei Maicii Domnului Îndrumatoarea de la Mănăstirea Xenofont , săvârşită în veacul al XVII-lea şi aflată la Biserica Mihai Vodă din Bucureşti 
http://sfintisiicoane.wordpress.com/tag/21-ianuarie/


 

Icoana “Maica-Domnului-Indrumatoarea-Hodighitria de la Xenofont”

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE..

Legăturile nerodirii grabnic le dezlegi de la cele ce pătimesc de sterpiciune, iar acum inima mea cea ţinută în legăturile patimilor o slobozeşte, ca să salte pe pajiştea Dumnezeieştii Inţelepciuni în cântări de: Aliluia !

Cumplita boală a cancerului o tămăduieşti cu grabnica Ta Rugăciune către Cel Ce poate a scoate pe toţi din adâncul durerilor , iar acum inima mea cea îmbolnăvită de mulţimea gândurilor răutăţii o tămăduieşte cu aceeaşi doctorie a rugăciunii , ca să strig Ţie :
Bucură-Te , Grabnică nimicitoare a cancerului;
Bucură-Te , că veştejeşti pornirile patimilor noastre;
Bucură-Te , vasul tămăduirilor celor minunate;
Bucură-Te , scăparea celor prigoniţi de boli cumplite;
Bucură-Te , limanul vidnecărilor mântuitoare;
Bucură-Te , că goneşti din inima noastră aprinderea ispitelor;
Bucură-Te , povăţuitoarea tuturor pe cărările Vieţii ;
Bucură-Te , că ne logodeşti Cuvântului pe calea Rugăciunii;
Bucură-Te , Floare PreaBinecuvântată din Grădina Raiului;
Bucură-Te , Cununa Laudelor celor mai presus de minte;
Bucură-Te , Veselia celor ce se nevoiesc pe calea fecioriei;
Bucură-Te , Lumina celor ce se luptă cu fiarele patimilor;
Bucură-Te , Născătoare de Dumnezeu, Îndrumătoarea creştinilor pe calea mântuirii !
Bucură-Te , că stingi focul necazurilor noastre în râurile Rugăciunii Tale ;
Bucură-Te , Vistierie a Darurilor celor mai presus de minte;
Bucură-Te , Cununa Slavei Arhanghelilor;
Bucură-Te , Bucuria cea negrăită a Ingerilor;
Bucură-Te , POVATUITOARE Nerătăcită la Calea Vieţii;
Bucură-Te , căci cârma sufletului nostru o îndreptezi spre limanul mântuirii ;
Bucură-Te , căci prin Cuvântul Tău s-a pecetluit voia Tatălui;
Bucură-Te , Corabie ce ne porţi pe marea vieţii;
Bucură-Te , că din Tine a răsărit Rodul mântuirii !
Amin !

RUGĂCIUNE CĂTRE MAICA DOMNULUI prin Icoana Hodighitria

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


O , Preacurată Stăpână , Limanul cel Binecuvântat al celor de patimi prigoniţi , caută cu milostivire spre robii Tăi şi ridică sarcina cea cumplită a durerilor noastre . 
Cu Mâna Ta cea tare scoate-ne din adâncul ispitelor şi ne aşează la limanul rugăciunii , ca să-Ţi aducem tămâia cuvintelor de mulţumire.
Cu Adevărat Preacurată , Tu vindeci boala cancerului şi rânduieşti pocăinţă celor greu încercaţi de această cumplită neputinţă.
Mai cu osârdie Roagă-Te să ne tămăduim noi de boala cea înfricoşată a mândriei care greu chinuieşte sufletele noastre .
Cu smerite gânduri împodobeşte mintea noastră şi nerodirea inimii mele o vindecă trimiţând Ploaia Binecuvântată a Rugăciunilor Tale .
Ca Una Ce ai purtat în Braţele Tale pe Cel pe care L-ai Zămislit Curat Fără Ispită bărbătească , pe cele ce doresc a se învrednici de naşterea de prunci le Binecuvântează cu a Ta Rugăciune ca să poarte în braţele lor Rodul Rugăciunilor Tale .
Mie , celui robit de multe patimi cumplite şi pururea nemulţumitor în necazuri , Soleşte-mi grabnică pocăinţă , ca să nu mor eu neîmpăcat şi lovit de fulgerul Dreptei Mânii Dumnezeieşti .
Cu Razele Minunilor ce Incununează Icoana Ta Luminează şi mintea mea căzută în întunericul cel greu al gândurilor rele şi mă Povăţuieşte către Cărările Laudelor Dumnezeieşti .
Alungă de la mine toată ispita cea otrăvitoare şi din Izvorul Cel Curat al Inţelepciunii mă adapă , Preafericită .
Povăţuitoare Grabnică a monahilor Eşti şi a celor iubitori de feciorie Scut Nebiruit , Ocrotitoare a familiilor şi tuturor Acoperământ Luminat de rugăciune .
Miluieşte-ne şi pe noi şi în ceasul morţii noastre întâmpină-ne cu Faţă Veselă , Izbăvindu-ne de toată mânia vrăjmaşilor nevăzuţi .
Soleşte-ne Dumnezeiască Iertare la Judecata Mântuitorului , ca să-Ţi aducem neîncetat Mulţumire şi Laudă , iar Ziditorului a Toate ,
Slavă , alăturându-ne Zborului Ingeresc de Preamărire a
Celui mai Presus de orice Laudă Cerească .
                                                                               

                                                             
                                                                                                                                    Amin !
                                                                                                                                          Dragomir Ioan

 

ARHIVA BLOG

BIBLIA ORTODOXĂ