ZAPISUL

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

( de Eliana Popa)

Povestea un sfânt părinte într-o scriere mai veche 
Că trăia un om bogat ce-n ținut n' avea pereche !
Cheltuia fără măsură pentru pofte păcătoase 
Pentru îndulciri trupești , pentru straiele frumoase .
Și tot aruncând cu banii, poftele mai mult creșteau 
Iar averea lui și banii zi de zi se-mpuținau 
Până se trezi bogatul într-o zi, sărac lipit 
Fără niciun ban in punga și de oameni părăsit ! 

Focul patimilor sale incă-l stăpâneau aprinse 
Se-ntreba, de unde bani, ca să poată a fi stinse ?
Și se hotărî atunci mistuit de focul lor 
Să pornească-n mare grabă la un mare vrăjitor !
A pornit la drum săracul , într-o seară...mintenaș
Dar cel rău îi iese-n cale luând chip de brav ostaș 
Căci pustiu era drumeagul de la marginea pădurii 
Si vicleanul ii grăiește cu un râs în colțul gurii : 

,, - Eu sunt cel pe care-l cauți ! Si-ti voi da averi și faimă 
Îți voi împlini dorințe , tot ce vrei...însă ia seamă !
Că-mi vei scrie cu-al tău sânge , dacă vrei să-ți fie bine 
Că te lepezi de Hristos și că te unești cu mine!"
Și-a făcut cu dracul târgul...n-a mai judecat sărmanul.
Că se leapădă de Domnul și se vinde la vicleanul.
A luat cel rău zapisul și apoi i-a împlinit 
Toată pofta lui și voia precum i-a făgăduit !

Îl urma ca umbra, dracul si-l tot îndemna la rău
La petreceri și oriunde a poftit cu trupul său ..
Dar s-a întâmplat odată ( așa zice-n povestire)
Să zărească pe o stradă o micuță mănăstire !
Și-a văzut nefericitul ( și-a simțit o groază mare)
Că-l privea dintr-o icoană Preacurata Născătoare ..

Și atunci și-a amintit cu durere și regret 
C-are sufletul vândut pentru traiul cel deșert !
Diavolul, văzând cu teamă ,unde omul s-a oprit 
A scrâșnit din dinți si-ndată cu mânie l-a lovit :
,, - Să nu îndrăznești cumva să privești către Fecioară 
Că pe mulți i-a smuls din gheară-mi și i-a tras din iad afară !
Și de-ai să-mi incalci porunca te voi omorî sărmane
Aruncându-te degrabă, unde-s veșnicele cazne !"

Rău s-a intristat bogatul și a cumpănit in minte 
Să înalțe către Maica rugăciunea lui fierbinte 
Că pe mulți i-a ajutat și i-a scos din grele patimi 
Și a alergat degrabă cu regrete și cu lacrimi :
,,- Miluieste-mă, Stăpână , izbăveste-mă de rău 
Rupe tu zapisu-n care l-am trădat pe Dumnezeu
Necuprinsă-ți este mila...vin și eu acum la tine 
Să mă izbăvești de demon ,să-ți pleci ochii și spre mine !"

Clocotea afară, dracul, făcea multă tulburare 
Și înfricoșat de chipul Prea Curatei Născătoare 
A strigat către bogat ca turbat, cu ciudă multă :
,, - M-a silit să plec, Fecioara ! M-ai trădat...însă ascultă!
Voi păstra zapisu-acesta pân' la Dreapta Judecată 
Vei fi dat în a mea mână și osânda-ți va fi plată 
Că de bunăvoie iată, de Hristos te-ai lepădat 
Judecata Lui e dreaptă pentru toți ce L-au trădat!"

A pierit apoi vicleanul ca un fum din fața porții
Iar bogatul se ruga și se da de ceasul morții 
Și de marea lui căință se înduioșau și sfinții 
Si-atipi un pic sărmanul ,dar văzu cu ochii minții 
Cum Fecioara maiestuoasă ii grăiește cu mânie :
,, - Tu te-ai lepădat de Domnul ! Si îmi ceri iertare mie ? "
,, - O Preasfântă Născătoare cad în fața ta smerit 
Fiul Tău și Domnul nostru, pentru cin' s-a răstignit ?

A venit pentru tâlhar , pentru orb, pentru lepros 
Și-a murit pe Sfânta Cruce pentru omul păcătos !
Și mărturisesc acum , vai și-amar de capul meu 
Că mai rău decât aceștia sunt Măicuță Sfântă,eu!
Daca i-a iertat pe-acestia cu iubirea Sa cea mare 
Când nu te aveau pe tine Maică și Mijlocitoare,
Cu atât mai mult eu astăzi îndrăznesc la Mila Sa 
Și te rog să nu mă lepezi...Domnul te va asculta !"

Și-a grăit atunci Fecioara către bietul osândit :
,, - Pentru marea ta căință, rugăciunea ți-am primit 
C-ai urât fărădelegea și ți-ai plâns păcatul greu
Mijloci-voi pentru tine să te-mpac cu Fiul meu!
Și voi lua de la vrăjmaș și zapisul scris cu sânge,
Facă-ti-se ție-aceastea pentru lacrima ce-ți curge!"

Iar când a grăit aceasta s-a cutremurat vicleanul 
Și-a strigat la Preacurata să i-l lase pe sărmanul: 
,,- O ,tu Maică a Luminii să nu-mi faci o nedreptate 
Nu mi-l lua c-a scris cu sânge să-mi slujească pân' la moarte! "
Îi răspunde atunci Stăpână : ,, - Ești un mare mincinos 
Însă-ai spus un adevăr, că sunt Maica lui Hristos 
Și voi face azi dreptate, celui ce păcătu-si plânge
Si voi lua din a ta gheară și zapisul scris cu sânge!"

Bucurie mare-n suflet a simitit omul când iată 
S-a trezit din vis și parcă nici nu îi venea să creadă
Că în mâini ținea zapisul...iute-n foc l-a aruncat 
Și slăvind pe Dumnezeu în pustie a plecat 
A ajuns la mari virtuti...cum mai greu ajunge-un om 
Asta-i pildă de pe vremea unui mare Sfânt, Leon !

( după o scriere veche ortodoxă )