DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...
Preot Sorin Croitoru, Mantova, Italia
de Preot Sorin Croitoru
Aș vrea să intru-'n mintea ta,
De ce nu Mă primești?
Tu ușa minții n-o deschizi,
Căci zi și noapte cugeți doar
Deșertăciuni lumești..
De ce nu Mă primești?
Tu ușa minții n-o deschizi,
Căci zi și noapte cugeți doar
Deșertăciuni lumești..
Din minte-apoi aș coborî
În inima-ți bolnavă,
Dar nici acolo nu e loc,
Căci trupuri goale și arginți
Poftești fără zăbavă..
În inima-ți bolnavă,
Dar nici acolo nu e loc,
Căci trupuri goale și arginți
Poftești fără zăbavă..
Am căutat, dar n-am găsit
Un colțișor mai sfânt
În inima-ți cea ostenită,
Căci fără milă te-ai legat
Cu totul de pământ!
Un colțișor mai sfânt
În inima-ți cea ostenită,
Căci fără milă te-ai legat
Cu totul de pământ!
O, omule, Eu te-am zidit
Ca să devii ceresc..
Deși ți-e trupul din pământ,
Prin suflet Eu te-am înrudit
Cu neamul îngeresc!
Ca să devii ceresc..
Deși ți-e trupul din pământ,
Prin suflet Eu te-am înrudit
Cu neamul îngeresc!
Iar tu ce faci? Te-afunzi mereu
Cu totul în noroi.
Te curățisem prin Botez,
Dar tu cu turma, iar în glod!
Cum să mai vin la voi?..
Cu totul în noroi.
Te curățisem prin Botez,
Dar tu cu turma, iar în glod!
Cum să mai vin la voi?..
Ți-am dat botezul pocăinței,
Te-am învățat să plângi,
Te-am îndemnat la milostenii
Ca dând săracilor măcar,
Comori în Cer să-ți strângi.
Te-am învățat să plângi,
Te-am îndemnat la milostenii
Ca dând săracilor măcar,
Comori în Cer să-ți strângi.
Din tot ce-am zis, nimic nu vrei
Să iei în serios,
Dar ține minte ce îți spun:
Nu-i infinită nici răbdarea,
Nici mila lui Hristos!
Să iei în serios,
Dar ține minte ce îți spun:
Nu-i infinită nici răbdarea,
Nici mila lui Hristos!
Ți le ofer cu dărnicie,
Primește-le acum
Când firul vieții e întreg,
Căci se va rupe într-o zi,
Sfârșindu-se-al tău drum!
Primește-le acum
Când firul vieții e întreg,
Căci se va rupe într-o zi,
Sfârșindu-se-al tău drum!
Un râu de Har e-'n jurul tău,
Aruncă-te în el!
Vărsat-am Duhul Meu în preoți
Ca să te ierte de păcate,
Deci caută-i cu zel!
Aruncă-te în el!
Vărsat-am Duhul Meu în preoți
Ca să te ierte de păcate,
Deci caută-i cu zel!
Nu te-'ngrozi de fapta ta,
Oricât ar fi de rea.
Păcatul tău e doar un strop
Ce cade în iubirea Mea,
Pierzându-se în ea!
Oricât ar fi de rea.
Păcatul tău e doar un strop
Ce cade în iubirea Mea,
Pierzându-se în ea!
Da, tu greșești iar Eu te-aștept
Mereu ca să te iert..
Deci crede-Mă că nu căderea,
Ci teama de-a veni la Mine,
Pe-aceea Eu ți-o cert!
Mereu ca să te iert..
Deci crede-Mă că nu căderea,
Ci teama de-a veni la Mine,
Pe-aceea Eu ți-o cert!
De vei veni smerit la preot
Să plângi sub patrafir,
Să-ți spui păcatul și necazul,
Îmi vei primi ca un prieten
Sărutul din Potir!
Să plângi sub patrafir,
Să-ți spui păcatul și necazul,
Îmi vei primi ca un prieten
Sărutul din Potir!
Cu buzele Mă vei atinge
Și Mă vei înghiți,
Apoi voi locui în tine,
Încet, te voi preface-'n Mine
Și te voi mântui!
amin
Și Mă vei înghiți,
Apoi voi locui în tine,
Încet, te voi preface-'n Mine
Și te voi mântui!
amin
CARE ESTE REALITATEA?
Poezia "De ce nu mă primești?" este concepută ca o scrisoare blândă a Domnului nostru Iisus Hristos adresată oamenilor pentru care a suferit atâtea.. Și Care suferă în continuare, văzând că sacrificiile Sale, dintre care cel mai mare este Răstignirea pe Cruce, au fost inutile pentru miliarde de oameni..
Noi, creștinii de azi cei mult-întunecați de pofte de tot felul, credem că Dumnezeu are nevoie de noi, că Biserica are nevoie de noi, că preoții au nevoie de noi.. Și avem o atitudine batjocoritoare față de Dumnezeu, față de Biserică și față de preoți.. Dar dacă am scăpa de patimile care ne robesc ("Cine face păcatul, ROB este păcatului"- Domnul nostru), am vedea altfel realitatea duhovnicească. Realitatea este că Dumnezeu moare de dragul nostru, așa cum un părinte moare de dragul copiilor săi. Realitatea este că Dumnezeu Și-a trimis pe Singurul Său Fiu ca să moară la propriu, în chinuri de Cruce, pentru noi. Realitatea este că Dumnezeul Fiu, Cuvânt și Om a murit pe Cruce, supunându-Se cu bucurie hotărârii Tatălui Său, pentru că și El ne iubește, fiind colaboratorul Tatălui la crearea noastră: "TOATE PRIN EL S-AU FĂCUT ȘI FĂRĂ EL NIMIC NU S-A FĂCUT DIN CE S-A FĂCUT".
Realitatea este că Dumnezeul Cel înviat din morți S-a înălțat la cerurile din care coborâse, dar L-a trimis pe Duhul Sfânt de la Tatăl, ca Acesta ("Mângâietorul") să continue lucrarea Sa de salvare a oamenilor. Realitatea este că Duhul Sfânt a fost dăruit prin suflare ("Luați Duh Sfânt") apostolilor, iar prin punerea mâinilor ("hirotonie"), preoților.
Realitatea este că preoții Bisericii dețin cheile Împărăției Cerurilor, iar aceste chei nu sunt altceva decât bogăția darurilor Duhului Sfânt pe care le împart EI credincioșilor.
Realitatea este că oamenii au nevoie de preoți, pentru că au nevoie de aceste minunate DARURI ale Duhului Sfânt. Au nevoie de iertare, de Euharistie, de pace, de sănătate, de binecuvântare, de mântuire..
Aceasta este realitatea. Când ne vom curăți de poftele care ne întunecă mințile, o vom vedea clar și o vom accepta. Sper să nu fie prea târziu atunci..
Domnul să vă curățe de patimi, amin.
Noi, creștinii de azi cei mult-întunecați de pofte de tot felul, credem că Dumnezeu are nevoie de noi, că Biserica are nevoie de noi, că preoții au nevoie de noi.. Și avem o atitudine batjocoritoare față de Dumnezeu, față de Biserică și față de preoți.. Dar dacă am scăpa de patimile care ne robesc ("Cine face păcatul, ROB este păcatului"- Domnul nostru), am vedea altfel realitatea duhovnicească. Realitatea este că Dumnezeu moare de dragul nostru, așa cum un părinte moare de dragul copiilor săi. Realitatea este că Dumnezeu Și-a trimis pe Singurul Său Fiu ca să moară la propriu, în chinuri de Cruce, pentru noi. Realitatea este că Dumnezeul Fiu, Cuvânt și Om a murit pe Cruce, supunându-Se cu bucurie hotărârii Tatălui Său, pentru că și El ne iubește, fiind colaboratorul Tatălui la crearea noastră: "TOATE PRIN EL S-AU FĂCUT ȘI FĂRĂ EL NIMIC NU S-A FĂCUT DIN CE S-A FĂCUT".
Realitatea este că Dumnezeul Cel înviat din morți S-a înălțat la cerurile din care coborâse, dar L-a trimis pe Duhul Sfânt de la Tatăl, ca Acesta ("Mângâietorul") să continue lucrarea Sa de salvare a oamenilor. Realitatea este că Duhul Sfânt a fost dăruit prin suflare ("Luați Duh Sfânt") apostolilor, iar prin punerea mâinilor ("hirotonie"), preoților.
Realitatea este că preoții Bisericii dețin cheile Împărăției Cerurilor, iar aceste chei nu sunt altceva decât bogăția darurilor Duhului Sfânt pe care le împart EI credincioșilor.
Realitatea este că oamenii au nevoie de preoți, pentru că au nevoie de aceste minunate DARURI ale Duhului Sfânt. Au nevoie de iertare, de Euharistie, de pace, de sănătate, de binecuvântare, de mântuire..
Aceasta este realitatea. Când ne vom curăți de poftele care ne întunecă mințile, o vom vedea clar și o vom accepta. Sper să nu fie prea târziu atunci..
Domnul să vă curățe de patimi, amin.
Preot Sorin Croitoru, Mantova, Italia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu