Cuvioasa Maria Egipteanca , pilda de pocainta

                                                              DOAMNE AJUTA!

     Trăia undeva într-o mănăstire a Palestinei un ieromonah pe nume Zosima care, prin nevoinţe şi osteneli pustniceşti, tulburat de unele gânduri, ca şi cum el ar fi fost desăvârşit în toate cele, vorbea în sinea sa: "Oare este pe pământ vreun monah care să mă poată folosi pe mine şi să-mi arate vreun fel de pustnicie pe care eu nul-am făcut? Oare, aflase-va în pustie vreun om ca să-mi covârşească lucrurile mele?" Acestui monah i s-a arătat îngerul şi i-a zis: "O, Zosima, precum era cu putinţă unui om, bine te-ai nevoit şi bine ai trecut pustniceasca alergare. Însă nimeni nu este între oameni care s-ar putea arăta pe sine că este desăvârşit. Mai multă îţi e nevoinţa ce îţi stă înainte, decât aceea pe care ai făcut-o până acum, pe care tu nu o ştii. Dar ca să cunoşti câte căi sunt spre mântuire, ieşi din pământul tău, precum altă dată Avraam cel vestit între patriarhi, şi mergi într-una dintre mănăstirile ce sunt pe lângă râul Iordan."


Cuvioasa Maria Egipteanca a fost descoperită tocmai de către acest ieromonah Zosima, care ieşise dintr-o mănăstire din apropierea Iordanului, conform rânduielii monahilor de acolo, în prima Duminică din Post, după Sfânta Liturghie. Ei aveau să se întoarcă în ziua praznicului Stâlpărilor, cu conştiinţa propriilor osteneli pe calea desăvârşirii prin post şi rugăciune. Dupa 12 zile de mers, el a întâlnit-o pe sfântă, care se îndepărta de el, trecând pe malul celălalt al unui pârâu uscat.
"Ava Zosima, iartă-mă pentru Domnul, că nu pot să mă arăt ţie, căci sunt femeie goală, precum mă vezi, şi trupul îmi este neacoperit; ci, dacă voieşti să-mi dai mie, femeii celei păcătoase, rugăciunea şi binecuvântarea ta, aruncă-mi ceva din hainele tale, ca să-mi acopăr goliciunea mea şi, întorcându-mă către tine, voi primi rugăciunea de la tine", a spus aceasta.

"Ţie ţi se cade să mă binecuvântezi"


Auzindu-se strigat pe nume de către o femeie pe care nu o întâlnise până atunci, Zosima a fost cuprins de frică şi de spaimă.
După ce i-a dat femeii o haină veche şi ruptă ca să se acopere cu ea, Zosima a căzut la pământ cerând binecuvântare de la această femeie care îl strigase pe nume. La fel a făcut şi femeia, care i-a zis: "Părinte Zosima, ţie ţi se cade să mă binecuvântezi şi să faci rugăciune, pentru că tu eşti cinstit cu vrednicia preoţiei şi, stând de mulţi ani înaintea Sfântului Altar, aduci Domnului darurile dumnezeieştilor Taine".

Sfânta se ridica în văzduh atunci când se ruga

În cele din urmă, bătrânul Zosima i-a dat binecuvântare femeii zicând: "Bine este cuvântat Dumnezeu, Cel ce voieşte mântuirea sufletelor omeneşti".


După ce s-a interesat cuvioasa despre felul în care mai vieţuiesc creştinii şi împăraţii, despre cum sunt sfintele biserici, cei doi au hotărât să se roage. În vremea când stătea el la rugăciune, ridicându-şi ochii din pământ, a văzut-o pe sfântă înălţată de la pământ, "ca un cot, stând în văzduh şi rugându-se".
Cunoscându-i gândurile, Cuvioasa Maria Egipteanca i-a zis bătrânului călugăr: "Pentru ce părinte Zosima te tulbură gândurile ca de o nălucire, zicându-ţi că sunt duh şi rugăciunea o prefac? Te rog, cu adevărat, fericite părinte, să fii încredinţat că sunt o femeie păcătoasă, şi cu Sfântul Botez îngrădită, şi nu sunt duh în nălucire, ci pământ, praf şi cenuşă, trup cu totul, negândind nimic duhovnicesc". Şi zicând acestea, şi-a însemnat cu semnul sfintei cruci fruntea, ochii, gura şi pieptul, spunând: "Dumnezeu, părinte Zosima, să ne izbăvească de cel viclean şi de cursele lui, că multe sunt războaiele lui asupra noastră".

După acestea, părintele Zosima a aflat viaţa sfintei.

Smerită, după o viaţă desfrânată

Cuvioasa Maria s-a născut în Egipt. La 12 ani, a plecat la Alexandria, lepădată de dragostea părinţilor, unde timp de 17 ani s-a dedat la desfrânare trupească. Într-un an, a plecat la Ierusalim, cu o corabie, la praznicul Înălţării Sfintei Cruci.
Dar, dorind să intre în biserică, nu reuşea. Abia atunci şi-a dat seama că nu putea intra în casa Domnului din cauza vieţii pe care o ducea. "Şi abia oarecând mi-am revenit în simţire şi am înţeles care a fost pricina ce mă oprea a vedea lemnul făcător de viaţă al Crucii Domnului. Pentru că se atinsese de ochii inimii mele lumina Domnului cea strălucită, care luminează ochii cei sufleteşti, arătându-mi că tina faptelor mele îmi opreşte intrarea în biserică. Deci, am început a plânge, a mă tângui şi a mă bate în piept, scoţând suspinuri din adâncul inimii mele", spune aceasta.
Apoi s-a rugat cu lacrimi la icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu: "Porunceşte ca să-mi fie şi mie neoprită intrarea în biserică şi nu mă lipsi de a vedea cinstitul Lemn, pe care cu trupul S-a pironit Dumnezeu, Cel născut din tine, Care Şi-a dat sângele Său pentru a mea izbăvire. Porunceşte, o Stăpână, ca şi mie, nevrednicei, să mi se deschidă uşa, spre închinarea dumnezeieştii Cruci, şi să-mi fii tu mie chezăşuitoare preavrednică de credinţă către Cel ce S-a născut din tine, cum că de acum nu-mi voi întina trupul cu niciun fel de spurcăciune a necuratei desfrânări, ci după ce voi vedea Lemnul cel Sfânt al Crucii Fiului Tău, mă voi lepăda cu totul de lume şi de cele din ea şi îndată voi ieşi oriunde, tu singură, ca o chezăşuitoare a mântuirii mele, mă vei povăţui pe mine". După rostirea acestei rugăciuni, a reuşit să intre în biserică şi să se închine la Sfânta Cruce. După ce a mulţumit apoi Maicii Domnului pentru ascultarea rugăciunii, plecând, la ieşire, a auzit o voce care i-a spus: "De vei trece Iordanul, bună odihnă vei afla".
Dă ţărâna ţărânei
A doua zi, povăţuită de Maica Domnului, a trecut cu o luntre Iordanul, ajungând la Biserica Sfântului Ioan Botezătorul, în imediata apropiere a locului în care fusese botezat Mântuitorul Iisus Hristos, unde s-a împărtăşit cu Preacinstitele şi de viaţă Făcătoarele Taine ale lui Hristos, retrăgându-se apoi în pustie pentru 47 de ani. În tot acest timp, s-a hrănit din cele trei pâini cu care plecase şi cu ierburile crescute în nisip, luptându-se cu "poftele cele nebuneşti". În urma rugăciunilor neîncetate rostite cu lacrimi ziua şi noaptea, harul lui Dumnezeu s-a pogorât asupra ei întărind-o şi ajutând-o să supravieţuiască şi să-şi mântuie păcatele, căci s-a hrănit şi s-a acoperit "cu cuvântul lui Dumnezeu, care cuprinde toate, că nu numai cu pâine va fi omul viu."
Auzind acestea, Zosima s-a pornit a i se închina sfintei, strigând cu lacrimi în ochi: "Bine este cuvântat Dumnezeu, Cel ce face lucruri mari şi înfricoşate, slăvite, minunate şi negrăite, cărora nu este număr! Bine este cuvântat Dumnezeu, Cel ce mi-a arătat mie câte bunuri dăruieşte celor ce se tem de El! Cu adevărat Doamne, nu părăseşti pe cei ce te caută pe Tine"!
Iar ea, apucându-l pe bătrân, nu l-a lăsat să se închine ei.
Maria i-a cerut apoi preotului, ca în anul următor, să nu mai iasă, conform rânduielii din mănăstire, ci, în seara Cinei celei de Taină, să ia într-un vas sfânt din Făcătorul de viaţă Trup şi Sânge al Lui Hristos, Dumnezeul nostru, şi să vină să o împărtăşească, "de partea cealaltă a Iordanului, care este aproape de locuinţa lumească… pentru că de când m-am împărtăşit cu ele în biserica Mergătorului Înainte, până acum sfinţenia aceea nu am dobândit-o",. Şi după ce a fost împărtăşită, conform cererii cuvioasei, bătrânul monah a venit şi în anul următor la locul de întâlnire. Numai că de data aceasta a găsit-o moartă pe cuvioasă, cu următorul text scris pe pământ: "Părinte Zosima, îngroapă trupul smeritei Maria la locul acesta. Dă ţărâna ţărânei şi te roagă Domnului pentru mine, care am răposat în noaptea mântuitoarelor patimi ale lui Hristos, după împărtăşirea dumnezeieştii Cine celei de Taină".
Cu ajutorul unui leu care slujise Cuvioasei, Zosima a reuşit să-i îngroape trupul, după care, întors în mănăstire, a povestit fraţilor tot ceea ce aflase despre această sfântă, meditând, cu siguranţă mai adânc, până la vremea chemării la Domnul, la modelul de desăvârşire ascetic, prin pocăinţă şi faptă, pe care îl întruchipa cuvioasa pustiului, desăvârşire despre care gândise cândva cu trufie că el o atinsese deja.

Cele mai vechi icoane ale Maicii Domnului

DOAMNE AJUTA!

Încă de la începuturile existenţei sale, Biserica a mărturisit şi a întărit adevărul revelat că Fecioara Maria este Născătoarea de Dumnezeu Învăţătura despre Maica Domnului este la fel de veche ca şi creştinismul Cea mai veche dintre reprezentările Maicii Domnului, cunoscute nouă, se află în catacomba Sfânta Priscila din Roma şi este socotită ca aparţinând veacului al II-lea Prima reprezentare în icoană a Maicii Domnului aparţine Sfântului Evanghelist Luca
Încă de la începuturile existenţei Sale, Biserica a mărturisit şi a întărit adevărul revelat că Fecioara Maria este Născătoarea de Dumnezeu, ocupând astfel locul central în planul mântuirii şi devenind povăţuitoare către Hristos. Recunoscându-i mijlocirea şi ajutorul ei pentru noi, Biserica Ortodoxă i-a închinat, din cele mai îndepărtate timpuri, laude, rugăciuni şi diferite denumiri ca: „Împărăteasă“, „Stăpână“, „Doamnă“, „Mireasă, pururi fecioară“, „Biserică Sfinţită“, „Stâlp al fecioriei“, „Rai cuvântător“, „Rug nears“, „Scară a Raiului“ şi altele. Mai mult, pe parcursul anului, îi sunt închinate patru sărbători mari - praznice împărăteşti - şi anume: Naşterea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu (15 august), Intrarea în biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie), Buna Vestire (25 martie) şi Adormirea Maicii Domnului (8 septembrie).
Dar locul pe care-l ocupă Maica Domnului atât în dogmă şi în viaţa liturgică, cât şi în inimile credincioşilor este recunoscut de Biserică, în special prin marea varietate de icoane închinate ei. Icoana Maicii Domnului ocupă locul imediat următor după icoana Mântuitorului Hristos.
Învăţătura despre Maica Domnului este la fel de veche ca şi creştinismul. La început, mulţi creştini care veneau în catacombe, se adunau în case şi în biserici pentru rugăciune împreună, nu ştiau să citească şi de aceea istorisirile biblice li se înfăţişau prin picturi, ajutându-i, astfel, să înţeleagă tainele mântuirii lumii. La jumătatea secolului al IV-lea, Biserica începe să iasă din catacombe, construindu-şi propriile bazilici.
Împrejurările şi necesităţile diferitelor perioade istorice au evidenţiat progresiv caracterul sacru al imaginii, au dus la dispariţia simbolurilor primitive şi au detaşat arta creştină de elementele străine, care îi mascau conţinutul. Tradiţia Bisericii menţionează existenţa unei icoane a Mântuitorului încă din vremea vieţii Sale pe pământ - imaginea de pe năframa Veronicăi -, iar a icoanelor Sfintei Fecioare pictate nu mult după aceea, mai exact după Pogorârea Sf. Duh.
Reprezentări din secolul al II-lea
Cele mai vechi şi cele mai numeroase fresce reprezentând-o pe Maica Domnului s-au descoperit în catacombele Romei, care erau folosite de creştini la începuturi pentru a-şi îngropa morţii, în cimitirele obişnuite interzicându-li-se acest lucru.
De asemenea, reprezentări ale Maicii Domnului aflăm şi pe pereţii catacombei Domitillei (proorocul Isaia şi Fecioara cu Pruncul - secolul al III-lea), pe pereţii catacombei Sfinţilor Petru şi Marcelin (Fecioara cu Pruncul, încadrată de doi magi - secolul al III-lea) şi pe pereţii Cimitirului Ostrian (Fecioara Orantă cu Pruncul - secolul al IV-lea).
Adesea, Maica Domnului era reprezentată singură, ca Orantă (rugătoare). Pe numeroase vase liturgice, găsite în catacombe, erau reprezentaţi alături de ea şi Apostolii Petru şi Pavel sau mama ei, Sfânta Ana.
În secolul al Vl-lea, icoanele Sf. Fecioare deveniseră foarte răspândite. Şi în Apus se aflau, în acest timp, câteva reprezentări ale Sfintei Marii, cum este Fecioara Orantă (rugătoare) din cimitirul „Sf. Agnes“ din Roma şi din biserica „Sf. Maria Maggiore“ sau de pe porţile Sf. Sabina. O astfel de icoană se află la Muntele Athos, la Mănăstirea Vatopedu sau Iviron.
Sfântul Evanghelist Luca, primul iconograf


Prima reprezentare în icoană a Maicii Domnului aparţine Sfântului Evanghelist Luca.
Tot părintele Adrian Dinu, a cărui lucrare de doctorat s-a referit la cultul Maicii Domnului, ne-a explicat că potrivit Tradiţiei, sunt trei icoane ale Maicii Domnului pictate de Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca, după Pogorârea Sfântului Duh:

Maica Domnului Odighitria - „Îndrumătoarea“, în care este reprezentată cu pruncul în braţe, amândoi stând cu faţa spre cel care priveşte la icoană;





Maica Domnului Eleusa - „Mângâietoarea“ (dulce-iubitoare). Pruncul este strâns lipit cu faţa lângă obrazul Maicii Domnului, pe care o îmbrăţişează. Chipul mamei este îndurerat, prevestind suferinţele viitoare ale Fiului.




A treia icoană este Maica Domnului Oranta - „Rugătoarea“, fără pruncul Iisus. Apare în Deisis rugându-se Mântuitorului pentru omenire.
Se pare că Sf. Ev. Luca a pictat aceste icoane în urma unor revelaţii. Potrivit Tradiţiei, el n-a pictat numai icoanele Maicii Domnului, ci şi icoana Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel şi poate şi altele. Alţi iconografi l-au urmat apoi, pictând pe Maica Domnului, însă aceştia sunt aproape necunoscuţi.
Originalele picturilor realizate de Sf. Ev. Luca nu s-au păstrat până astăzi, însă ele au devenit prototipuri pentru iconografia bizantină de mai târziu.
Afirmaţiile, potrivit cărora Sf. Evanghelist Luca este primul iconograf se fundamentează pe mărturia lui Theodor Studitul (sec.VI), care spune că împărăteasa Eudoxia ar fi trimis Pulheriei un portret al Maicii Domnului, Theotocos, pictat de evanghelistul Luca. Şi textele liturgice confirmă tradiţia că Sf. Ev. Luca este primul care a pictat icoanele Maicii Domnului, pomenindu-l adesea: „Zugrăvind prea cinstitul tău chip, dumnezeiescul Luca, scriitorul cel insuflat de Dumnezeu al Evangheliei lui Hristos, a înfăţişat pe Ziditorul a toate pe braţele tale“.
De asemenea, în Biserica Patimilor (Martyrion sau Martyrium), construită de Constantin cel Mare pe Golgota, pelerinii din secolele IV-VI puteau admira, printre alte relicve sfinte, şi o frumoasă icoană a Sfintei Fecioare, devenită celebră prin rolul determinant pe care l-a avut în convertirea Sfintei Maria Egipteanca.
O icoană pictată la începuturi, probabil din secolul al V-lea, se păstrează şi astăzi în biserica Santa Maria Maggiore din Roma.
Cea mai veche icoană a Maicii Domnului
Cea mai veche dintre reprezentările Maicii Domnului, cunoscute nouă, se află în catacomba Sfânta Priscila din Roma şi este socotită ca datând din veacul al II-lea. Pentru că în această catacombă au fost foarte multe reprezentări ale Maicii Domnului, ea a fost numită Catacomba sau Cimitirul Mariei.
Pr. lect. dr. Adrian Dinu, preot spiritual la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi, ne-a arătat că, pentru a indica faptul că femeia zugrăvită este Maica Domnului, alături de ea este zugrăvit un prooroc din Vechiul Testament, care ţine în mâna stângă sulul cu proorocia privitoare la Maica Domnului, iar cu mâna dreaptă arată la steaua zugrăvită deasupra capului Maicii Domnului. Acestă reprezentare a Maicii Domnului este, în acelaşi timp, un chip simbolic şi istoric.
Alături de această frescă, mai sunt două reprezentări ale Sfintei Fecioare: Buna Vestire şi Închinarea magilor. În prima scenă, Maria stă pe scaun, iar lânga ea, în picioare, se află Sfântul Arhanghel Gavriil, sub chipul unui tânăr fără aripi. În a doua, Maria este aşezată pe un tron, ţinând Pruncul pe genunchi, iar magii îi oferă daruri. Reprezentările acestei scene din urmă erau foarte frecvente, datând din perioada secolelor II-IV.
Icoana nefăcută de mână omenească
În Biserica Ortodoxă cinstim icoana nefăcută de mână omenească a Maicii Domnului. Despre „icoana cea nefăcută de mână“, a cărei copie se află, printre altele, în Rusia în oraşul Kazan, aflăm din slujba zilei de 22 octombrie, când se cinsteşte praznicul icoanei numită Kazanskaia.
Sfinţii Petru şi Pavel, aflaţi în oraşul Lida, lângă Ierusalim, au rugat-o pe Sf. Fecioară să vină la sfinţirea bisericii de aici. Ea le-a promis că va fi acolo şi i-a trimis înapoi la Lida. Întorşi la biserica ce urma a fi sfinţită, sfinţii apostoli au găsit, pe un perete, zugrăvit chipul Maicii Domnului. În timpul prigoanei iconoclaste, patriarhul Constantinopolului a trimis la Roma o copie a acestei icoane, ceea ce a făcut ca astăzi să poată fi încă cunoscută în întreaga lume creştină. De aceea, icoana Maicii Domnului din Lida s-a mai numit şi „romană“, fiind sărbătorită la 26 iunie.
De-a lungul timpului, tradiţia a reţinut mai multor tipuri de icoane ale Sfintei Fecioare Maria: cele trei amintite, la care se adaugă „Cea care tronează“ - Pantanassa; „Dulcea sărutare“ - Glikofilousa, „Fecioara alăptând“ - Galaktorophousa etc. Tipul de icoană Galaktorophousa - „hrănitoarea cu lapte“ - se află pe pereţii catacombei Sfânta Priscila din Roma.

Cele mai frecvente icoane
Încă din epoca lui Constantin cel Mare, iconografia închinată Fecioarei s-a orientat spre tipul impunător al Împărătesei (ca urmare şi în paralel cu chipul de Împărat al Domnului Hristos). După Sinodul de la Efes (431) Fecioara Maria a fost recunoscută „oficial“ ca Maica Domnului, dezvoltându-se iconografia ei cea mai cunoscută: „Fecioara cu Pruncul“. Fecioara Maria mai apare în icoane şi singură: Îndurerata de la Diveevo, a Sf. Serafim de Sarov, Ocrotitoarea Athosului - Gherontiţa (Athos), Călugărinţa (Rohia), Oranta, Acoperământul Maicii Domnului (Pokrov-ul). Unele icoane poartă numele localităţilor din care provin: Kazan, Vladimir, Smolensk, Prodromiţa etc.
Tot de la începuturi, unele dintre icoanele Maicii Domnului au dovedit puteri miraculoase, devenind astfel cunoscute icoane făcătoare de minuni. Cea dintâi icoană „făcătoare de minuni“ se pare că aparţine tot Sfântului Luca. Despre aceasta s-a spus, de exemplu, că în secolul al X-lea a fost apărătoarea Constantinopolului, ori a polonezilor în luptă împotriva suedezilor din 1662.
La noi, cea mai vestită dintre icoanele făcătoare de minuni de astăzi este icoana de la Mănăstirea Neamţ. În „Viaţa Preasfintei Fecioare Maria“, monahul Gamaliil Păvăloiu redă istoria acestei icoane. În jurul anului 35, pe când Sfântul Apostol Petru se afla la Lida, credincioşii au ridicat o sfântă biserică. Au făcut icoane simbolice: semnul crucii (ca simbol al credinţei), ancora (speranţa creştină) etc. Minunea nu a întârziat şi, pe stâlpul bisericii, a apărut chipul Fecioarei Maria, cu toate că în acele timpuri Fecioara trăia în Ierusalim. Auzind despre această minune, ea a venit la Lida şi a binecuvântat icoana creştină, aceasta primind astfel darul de a face minuni. Prima copie a acestei icoane a ajuns în Moldova fiind dăruită pe la 1400 de împăratul Ioan Paleologul Mitropolitului Iosif al Moldovei. Mai apoi Alexandru Muşat Vodă a dăruit-o Mănăstirii Neamţ, unde se află şi astăzi. Alte icoane ale Prea Sfintei Fecioare cunoscute ca fiind făcătoare de minuni sunt la Mănăstirea Hotin (1672), Mănăstirea Dintr-un lemn, Nicula, Bistriţa (Neamţ) ş.a

Spre ce ne indreptam-arta bisericeasca contemporana-Nowosiel

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Biserica ortodoxa ukraineana de la Loudres

Supus unui test de morala intelectuala zilele trecute de o tanara ce lauda pe Lady Gaga ,m-am gandit la un adevarat periplu cultural.
Tanara ma intreba ,nici mai mult sau mai putin,"Ce treaba are arta cu dogma crestina ? Asocierea zgaraie pe creier, mai ales pe contemporani.".Facea referire la titulatura grupului nostru-artasireligie.
Tocmai de aceea m-am gandit sa va prezint arta contemporana bisericeasca,o arta actualizata pana la cele mai mici tipare,dar care nu se departeaza catusi de putin de canoanele trasate de Dionisie de Fourma,cel ce a stabilit normele crestine aplicate picturii icoanelor.
Artistul este un pictor polonez,un zugrav si iconar-Jerzy Nowosielski -nume greu de pronuntat,dar greu de uitat dupa ce ii vezi catapetesmele.



Interiorul altarului

Pentru astazi,caci am de gand sa va mai arat din arta lui ,m-am oprit la pictura unei biserici ukraineene,nu neaparat ca este pictata de el,ci tocmai datorita faptului ca nu va fi vizitata niciodata.Motivul????Pai tocmai aici este......
Biserica se afla in Lourdes,unde se afla catedrala Maicii Domnului.Cine nu a auzit de "minunile" ce le "face" aici icoana Maicii Domnului,sau de "aparitiile" insasi ale Fecioarei,indelung mediatizate.
Pai cine sa mai mearga sa vada pictura lui Jerzy Nowosielski in biserica ukraineana?
Si atunci m-am gandit sa prezint eu biserica,profitand de peroratiile domnisoarei la blogul meu despre concertul sustinut la Bucuresti de cealalta doamna-Gaga.
Deoarece pictorul este polonez si am in lista prietenilor multi artisti polonezi va rog sa imi permiteti sa intercalez si cateva comentarii in limba poloneza.



Maria Magdalena-a se vedea vasul cu ulei,ulei cu care a fost uns Iisus pe picioare

Tak naprawdę więcej przeżyć duchowych dało mi inne miejsce w tym miasteczku - raczej nie odwiedzane przez pielgrzymów. Będąc na terenie sanktuarium wystarczy spojrzeć w górę (w kierunku północnym), by spostrzec złote kopuły. To ukraińska cerkiew greckokatolicka, w której polichromię w 1984 r. wykonał jeden z najlepszych polskich malarzy - niedawno zmarły Jerzy Nowosielski. Warto się tam wybrać - to tylko jakieś 10 minut spacerkiem od Sanktuarium Maryjnego.



Maria Egipteanca

Biserica nu este prea departe de catedrala renumita,circa 10 minute de mers pe jos de la Sanctuar.Merita vizitata macar pentru cupolele sale de aur,indelung mestesugite,dar mai ales pentru linistea spirituala ce ti-o confera acest mare pictor polonez-Jerzy Nowosielski.Eu spun ca aici veti avea mai multa experienta spirituala decat in Sanctuarul de la Loudres asteptand aparitiile Fecioarei.Aici ,in aceasta biserica ,SIMTITI PREZENTA FECIOAREI prin pictura,pictura ce va invita la introspectie si pietate.



Cei trei magi care dupa unii erau cinci-mare stiinta a picturiisi a cunoasterii religioase-a pictat cinci dar ingrupuri de trei,pentru a fi echidistant

Sama cerkiew jest bardzo mała - to w zasadzie kaplica, połączona z co najmniej dwukrotnie większym domem parafialnym. Wewnątrz ikony: ciemne twarze na niebieskim tle, które zachęcają do kontemplacji. Emanują z nich powaga i skupienie, nabożne sacrum, które nie tak łatwo znaleźć w pobliskim Sanktuarium.

Biserica în sine este foarte mica - este practic o capelă, raportata la casa parohială care este de cel putin doua ori mai mare.Asta este situatia,in biserica slujeste Domnul,care este unul singur,afara slujesc preotii care sunt milioane.



Nasterea lui Iisus

În interior-o icoana,in fapt totul este unitar,formand o imagine de intreg: fețele întunecate pe un fond albastru care încurajează contemplarea. Ele emana gravitatea și focalizarea devoționalul sacru, care nu este atât de ușor de găsit într-un altar din apropiere.
Intreaga conceptie a picturii,prin simetria culorii,prin perpetuarea ei neintrerupta de abundenta coloristica te duce ca finalitate de a vedea intregul ca o singura icoana-BISERICA.
Pictorul alege maiestuos culoarea,fondul este acelasi,iar corpurile Sfintilor practic sunt pictate cu aceleasi culori,astfel incat sa nu existe o disonanta intre registrele picturale,intre diversele scene biblice pictate.
Este o pictura novatoare,tine cont de toate descoperirile moderne in materie de umbra,tus,gross,duct sau linie ce creaza ideea de perspectiva,DAR TOTUSI RESPECTA CANOANELE BIZANTINE.



Fecioara Maria in chip Oranta

Cum reuseste?Ei bine va ramne un mister ,pe care artisti plastici il vor dezbate,caci pictorul a trecut de curand la Domnul.
Jerzy Nowosielski,pictorul acestei maretii,este cunoscut in special pentru zecile de tample,catapetesme,pictate si construite de el.Ca o ironie a sortii in acesta biserica tocmai catapeteasma nu este pictata de el,ci intreg ansamblul.

Jedyny "zgrzyt" w tym harmonijnym wnętrzu to nieco tandetny ikonostas - wielka szkoda, że nie został on wykonany także przez Nowosielskiego, który jak nikt potrafił stworzyć piękne, harmonijne wnętrze sakralne, także pod względem architektonicznym (jak to uczynił np. w cerkwi w Białym Borze).



Increstinarea poporului ukrainean de catre tarul Vladimir.

Cand iesi din biserica te orbeste lumina si coloritul naturii,parca pierzi ceva,ai impresia palpabila ca ai parasit raiul si esti,firesc,cotidian,pe pamant.
Pictorul creaza sacrul printr-o stiinta novatoare,el picteaza acelasi fundal color,aici albastrul,ca mai apoi si in cazul Sfintilor prezenti in scenele biblice ,sa recurca la un numar redus de culori,astfel creand un spatiu unitar,o lume noua,in adevaratul sens al cuvantului.Ai senzatia clara ca ai parasit pamantul si esti intr-o dimensiune noua,ce te inconjoara,te mangaie,un spatiu ,care desi nou,iti este extrem de familiar,dar cumva in particular,te individualizeaza,te face sa te simti in fata unei experiente ce te asteapta sa o traiesti.O experienta mistica.
Si va asigur ca doar am inchis ochii si v-am prezentat ce am trait,fara a folosi cuvinte mestesugite sau figuri de stil.Pur si simplu este traire,departe de ceeace iti ofera mult mediatizatele"Aparitii ale Fecioarei de la Loudres".



Iisus Pantocrator in chip de taran ukrainean ,port popular

Si se afla doar la 15 minute de mers pe jos de la Catedrala.Deci daca va aflati in zona,nu ocoliti aceasta biserica ukraineana.
Poate am facut greseli de scriere,nu vreau sa ma intorc asupra textului,a fost o experienta numai retrairea acelui moment in timp ce il descriam pentru voi.
Astazi am vrut sa deschid o fila spre acest pictor,maine vreau sa va prezint ,poate cea mai spectaculoasa constructie poloneza a unei biserici ortodoxe,unde arhitect si pictor este cel prezentat astazi.



Desi numele biserici,sau localitatii,Białym Borze,nu va spune nimic,va asigur ca este un lacas de cult pur ortodox,dar putin construit altfel,modern,dar ,la fel ca si pictura,respectand sacralitatea bizantinului.

,, Azi, vei fi cu Mine-n Rai ! "

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Tot necazul ti-l ridică, toată lacrima ti-o șterge
Cu a Lui milostivire ce din cer spre tine merge
Unde plângi, cu tine plânge peste tine-i mila Sa
Cum a plâns și pentru Lazăr, mergând în Betania !

Din adâncuri de durere, dacă strigi El te aude
Căci Păstorul recunoaște, glasul oilor pierdute
Din înalt veghează Domnul, știe sufletul și gândul
El îți este ajutorul, Hrana si-Acoperamantul !

Lângă patul suferinței, lângă văduvă săracă
Lângă pruncul fara mama, langă inima pribeaga,
In palate si-n colibe, la tot omul necăjit,
Face zâmbet din durere și din lacrimi mărgărit !

El e Doctorul ce-mparte, doctorie pentru toate
Iar Biserica, Spitalul unde-i leac pentru păcate,
Intri-n ea bolnav la suflet și ieși viu și sănătos,
Intri prigonind ca Saul, ieși Apostol lui Hristos!

Intri plin de murdărie,când ți-e sufletul ca zarca
Și ieși sfânt precum Fotini și Maria Egipteanca,
Intri hot, tâlhar sau vameș, desfrânat și plin de vină
Ieși spălat de zgura morții și în haină de lumină!

Și nu doar ca-ti dă iar viața și te face sănătos
Se jertfește in Altare, pentru tine om frumos,
Și de fi-vei cel din urmă, dacă inima i-o dai,
Ai s-auzi precum tâlharul :,, Azi, vei fi cu Mine-n Rai!"

Eliana Popa

Sfânta icoană a Precistei de la Biserica Icoanei

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE..

O SCHIMBARE DE TOPOS ŞI TROPOS


http://ziarullumina.ro/documentar/sfanta-icoana-precistei-de-la-bis...

De câţiva ani, în Duminica Ortodoxiei se organizează în Bucureşti, la Biserica „Adormirea Maicii Domnului“ din apropierea Grădinii Icoanei, o procesiune întru pomenirea înălţării sfintelor icoane de la 11 martie 843. Peste veacuri, o icoană şi puterea credinţei oamenilor au schimbat atât toposul, cât şi troposul.
De la sfârşitul secolului al XVII-lea, Biserica „Maica Precistei“ din mahalaua „Ceauş David“ a rămas în conştiinţa oamenilor drept Biserica Icoanei, iar cadrul natural ce o împrejmuia, Grădina Icoanei. Icoana care a schimbat nu numai denumirile puse de om (toposul), ci şi felul de gândire şi raportare al oamenilor (troposul) este „sfânta icoană a Precistei, tămăduitoare de bolnavi“, potrivit menţiunii în diata (testamentul) lui Misail Monahul, din 1777.

Schimbările politice, robirea străină, precum şi faptul că ţara noastră devenise teatrul operaţiunilor de război dintre ruşi şi turci i-au determinat pe românii de pe aceste meleaguri să nu-şi mai pună nădejdea de izbăvire în ajutorul omenesc, ci în Dumnezeu, în Maica Domnului şi sfinţii Lui, construind cetăţi spirituale, precum Biserica Icoanei, care a fost construită între 1784 şi 1786 de către nepotul lui Misail Monahul, Panait Băbeanu. Odată cu construirea bisericii de zid s-au ridicat împrejur şi chilii, „ca să fie pentru adăpostirea săracilor călugăriţi şi femei văduve scăpătate şi acelor streini bolnavi ce vor năzui la ajutorul Sfintei Icoane“. În acelaşi timp, se mai precizează în pisania bisericii, încastrată în prezent pe faţada vestică a bisericii, ca parte din venitul ce se va strânge la biserică să fie pentru ajutorul săracilor, „iar cine va strica vreun aşezământ dintr-acestea să aibă a da seama la înfricoşata şi dreapta judecată a cerescului Împărat“.


„Datorită folosului duhovnicesc pe care-l au credincioşii care se roagă Maicii Domnului, această sfântă icoană a transformat locul acesta într-o oază de rugăciune, iar împlinirea rugăciunilor lor a fost vestită la mulţi alţii. Sunt foarte multe cazuri de vindecări, întemeieri de familii şi căsătorii. Foarte multe familii s-au şi cununat aici în urma rugăciunilor pe care le-au făcut la această icoană, mare parte dintre ei fiindu-mi fini. Unii dintre ei, după ce au avut un necaz, vreo suferinţă, au primit înştiinţare în vis de la Maica Domnului ca să vină să se roage la această icoană. Noi îi sfătuim ca, după ce li s-au împlinit rugăminţile, să rămână pentru toată viaţa apropiaţi de Maica Domnului, să se roage şi să nu alunece spre superstiţii şi alte practici neortodoxe, fiindcă, de cele mai multe ori, un necaz sau vreo suferinţă este o chemare pe care Dumnezeu ne-o face ca să fim mai aproape de El. Dumnezeu este trist când noi ne depărtăm de El, la fel şi Maica Domnului, astfel că motivul necazului sau suferinţei a fost ca să fim alături de Dumnezeu şi să ne schimbăm viaţa“, a explicat pr. paroh Ion Popescu de la Biserica Icoanei.

Sunt multe lucrările Maicii Domnului şi nu toate au fost descoperite, deoarece, mai spunea părintele paroh, vin după mulţi ani diferiţi medici, profesori şi alţi credincioşi care au făcut o carieră să mărturisească faptul că atunci când erau elevi la Şcoala Centrală, aflată vizavi de biserică, se rugau Maicii Domnului să îi ajute la învăţat.
FRESCE ORIGINALE DE LA SFÂRŞITUL SECOLULUI AL XVIII-LEA


Din cauza vechimii şi perisabilităţii materialului, „sfânta icoană a Precistei, tămăduitoare de bolnavi“ va fi restaurată. Alături de aceasta, în curs de restaurare se află şi pictura bisericii. Pictura în ulei de la sfârşitul secolului al XIX-lea s-a exfoliat şi s-a aprobat de către Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional şi Comisia de pictură bisericească a Patriarhiei Române decaparea ei şi punerea în lumină a picturii originale, realizată în tehnica „a fresco“. Proiectantul şi coordonatorul lucrărilor este specialistul restaurator Gabriela Ştefăniţă. Din păcate, nu s-a păstrat întreg ansamblul pictural original, fiindcă în urma lucrărilor de decapare s-au descoperit şi suprafeţe albe. De asemenea, în urma cutremurului din 1838, cele trei turle au căzut, mai târziu fiind refăcute doar două turle, şi s-au adăugat o nouă boltă în pronaos şi un nou pridvor sau exonartex. „Fresce originale au fost decapate în pronaos, în partea de nord, Cuviosul Zosima împărtăşind-o pe Cuvioasa Maria Egipteanca, cei şapte mucenici Macabei cu maica lor, Solomoni, şi dreptul Eleazar, Sfântul Împărat Constantin cel Mare şi o parte din mama sa, Sfânta Elena, fiindcă zidul a fost spart pentru lărgirea ferestrelor. În registrul de sus, Sfânta Mare Muceniţă Marina care loveşte capul diavolului, mai mulţi cuvioşi cărora, deocamdată, nu le-am descifrat numele, iar în partea de miazăzi, mitropolitul Ungrovlahiei, Grigorie al II-lea. În acest spaţiu a fost soba, astfel că în spatele ei nu a fost pictat vreun chip de sfânt, ci doar cerul şi pământul. Este vorba de o frescă deosebită, atât prin vechime, cât mai ales prin programul iconografic, precum scenele din Apocalipsă din pridvorul Bisericii Icoanei. În restul bisericii s-au mai decapat mici porţiuni pentru a se vedea dacă se mai păstrează fresca originală“, a precizat Gabriela Ştefăniţă, specialist restaurator.

De curând, a fost restaurată o parte din pictura turlei circulare în stil realist, în ulei, iar în viitorul apropiat se vor decapa absidele din naos şi altarul.

SURSA
http://altmarius.ning.com/profiles/blog/show?id=3496555%3ABlogPost%3A381303&xgs=1&xg_source=msg_share_post

DUBLURA

SFATURI PENTRU CEI CE SE SPOVEDESC SI LISTA CU PACATELE POSIBILE

Fraţi creştini,

Toţi cei care am primit taina Sfântului Botez, ne numim creştini, căci ne-am spălat de păcatul strămoşesc şi ne-am făcut fii ai lui Dumnezeu, după dar, prin Iisus Hristos.
La Botez ne-am lepădat de satana şi de toate lucrurile lui, dar cum mai toţi am fost botezaţi de mici şi nu prea am ştiut noi ce mare importanţă are Botezul asupra sufletului şi trupului nostru, am început să uităm datoriile noastre către Dumnezeu şi ne-am lăsat prinşi de valurile vieţii care ne-au cufundat în marea păcatelor, făcând o mulţime de nelegiuiri şi chiar înecându–ne în tot felul de păcate.
De aceea, cu toţii am păcătuit de la vârsta de 7 ani, de când ni se ţin în seamă păcatele şi de Dumnezeu, cu toţii: bărbaţi şi femei, tineri şi bătrâni, bogaţi şi săraci, împăraţi şi domnitori, mireni, preoţi şi călugări şi fără îndoială că toţi suntem leproşi cu diferite păcate.
Nimeni nu poate să spună că n-a făcut păcate, căci este un mincinos. Păcate fac şi copiii până la 7 ani, dar nu li se socotesc de Dumnezeu; acele păcate cad asupra părinţilor lor şi asupra acelora care îi împing la rele şi nu-i învaţă cele bune.
Aşadar, iubiţi creştini, să mergem la Iordan ca Neeman Sirianul, care era lepros şi scăldându–se în apele Iordanului s-a făcut sănătos.
Să mergem la scăldătoarea oilor, ca slăbănogul cel de 38 de ani din Evanghelie, şi-L vom întâlni pe Domnul Hristos, prin persoana duhovnicului care îndată ne va tămădui după ce
ne-am spovedit păcatele.
Să ne sculăm din vicii şi păcate ca şi fiul cel rătăcit şi desfrânat şi să ne întoarcem la Tatăl cu căinţă şi cu lacrimi în ochi, să ne mărturisim, zicându-I: „Tată, greşit-am la Cer şi înaintea Ta, şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul Tău! Primeşte-mă şi pe mine ca pe unul din argaţii Tăi!”

Şi dacă venim cu lacrimile pocăinţii, cu zdrobirea inimii, adică să ne căim cu lacrimi amare, ca Petru care s-a lepădat de Domnul de trei ori, să ne pară rău din adâncul inimii şi să zicem: „cum am putut eu să fac asemenea păcate, cum m-am lepădat eu de Mântuitorul şi Binefăcătorul meu Dumnezeu, şi m-am împreunat cu lucrurile satanii, adică cu păcatele ?”
Căinţa să nu fie de moment, să ne căim ca Petru toată viaţa, până la sfârşit, şi să vedem păcatele înaintea ochilor ca David, care zice în Psalmul 50: „şi păcatul meu înaintea mea este pururea”, fiindcă cel ce nu se căieşte din inimă pentru ce a făcut foarte uşor se întoarce la aceleaşi păcate şi le face iarăşi, chiar mai grele şi mai multe.
Spovedania adevărată trebuie să se facă cu acest gând serios, cu hotărâre de a nu mai păcătui, adică să urâm atât de mult păcatul, încât mai bine să preferăm să murim decât să mai păcătuim.
Spovedania trebuie făcută fără să te ruşinezi a spune păcatul aşa cum l-ai făcut, adică arătând toată gravitatea lui. Să spui toate năravurile tale, să nu arunci vina pe unul şi pe altul, să te osândeşti pe tine însuţi înaintea lui Dumnezeu şi a preotului, şi să-i arăţi toate rănile păcatelor, zicând: „din lenevirea mea şi din nesimţirea mea, am mâniat pe Dumnezeu, mi-am rănit sufletul şi trupul şi acum mă aflu osândit la temniţele iadului şi la muncile veşnice”.
Spovedania s-o faci toată odată, adică să nu spui unele păcate la un preot şi altele la altul, de frică să nu te oprească de la Împărtăşanie, fiindcă mare greşeală faci, căci păcatele care le ştii şi nu le spui de ruşine sau din altă pricină, ţi se dublează şi mai bine nu te-ai fi spovedit decât să faci un asemenea păcat, asemănându-te cu Iuda cel plin de vicleşug care avea păcatul trădării lui Iisus în minte şi în inimă, şi nu-l mărturisea nici Domnului, care era de faţă, nici ucenicilor Lui. De aceea a căzut în deznădejde şi apoi s-a spânzurat. Numai păcatele cele mici, neînsemnate, se iartă la spovedit, dacă nu ţi-ai adus aminte cu nici un chip de ele, dar păcatele cele mari este imposibil să le uite cineva pentru că îl mustră conştiinţa.

Trebuie să ştim că pocăinţa (spovedania) este una din cele şapte taine, deopotrivă cu Taina Sfântului Botez.
Această taină se compune din patru părţi:
- prima, căinţa sau zdrobirea inimii,
- a doua, spovedania tuturor păcatelor fără ocolire,
- a treia, facerea canonului. Duhovnicul este dator să dea canon celui ce se spovedeşte, după păcatele lui şi după puterea celui ce s-a spovedit, ca să se poată vindeca făcând canonul. Iar dacă duhovnicul nu ţi-a dat nici un canon, să te canoniseşti singur frate creştine, ca Zaheu, ca Maria Egipteanca şi ca alţi păcătoşi, care prin canon s-au spălat şi curăţit de întinăciunea păcatelor.
- a patra parte a acestei Sfinte Taine, este dezlegarea păcatelor, care se face de Darul Sfântului Duh, prin preotul duhovnic, căruia i s-au dat cheile de a lega şi dezlega păcatele oamenilor.
Înainte de a merge la spovedit să–ţi aduci aminte dacă eşti supărat cu cineva şi nu l–ai iertat, şi să nu îndrăzneşti să te spovedeşti dacă n–ai iertat din inimă pe cel ce ţi-a greşit. Dacă l-ai rugat de iertare prin salutări şi prilejuri bune, şi nu vrea să-ţi răspundă, păcatul este al lui, iar dacă tu l-ai iertat din inimă poţi să te spovedeşti.
Să se ţină seama că dacă unui creştin îi lipseşte una din aceste părţi ale acestei Taine mari, adică căinţa din inimă, spovedania păcatelor, facerea canonului şi dezlegarea de către preot, acel creştin nu s-a folosit de spovedanie.
De aceea este de neapărată trebuinţă ca creştinul să caute cel mai iscusit duhovnic aşa cum zice Sf. Vasile cel Mare: că precum oamenii nu arată rănile trupului şi bolile la orice fel de doctori, ci numai la cei iscusiţi, aşa şi noi să căutăm doctorul cel mai iscusit care poate tămădui rana şi boala cea sufletească.
Cei care vreţi să vă mărturisiţi bine, întâi cercetaţi cu atenţie această cărticică şi scrieţi pe hârtie după ea numai păcatele pe care ştiţi sigur că le-aţi făcut; nu vă apucaţi să o copiaţi întocmai şi să mai adăugaţi şi cuvinte de prisos ca să-l obosiţi pe preot şi să nu vă poată asculta cu atenţie.
Încă un lucru foarte principal de ţinut seama: e bine să căutaţi să faceţi această spovedanie amănunţită atunci când preotul duhovnic nu este prea aglomerat (în ajun de sărbători mari sau când are servicii multe de făcut), să căutaţi timpul când este mai liber şi nu e rău chiar când vi se face o sfeştanie în casă să-l rugaţi să vă şi mărturisească, dacă e duhovnicul pe care vi l-aţi ales. Păcatele care le-aţi spus o dată şi nu le-aţi mai repetat nu mai trebuiesc spuse, mai ales dacă aţi primit canon pentru ele.
Schimbarea unui duhovnic nu se face decât în cazuri grave şi anume: atunci când afli că acel duhovnic a fost caterisit, al doilea când duhovnicul îţi poate deveni o pricină de sminteală fiind neputincios şi ispitit de persoana ta, eşti dator fără întârziere să nu-l mai întâlneşti niciodată. Mai sunt şi alte cazuri, abateri mai uşoare, dar care nu sunt periculoase.
Foarte mult contează spovedania sinceră care o faci în faţa lui Dumnezeu şi înaintea preotului care este martor că ai spus acele păcate. După ce ţi-ai întocmit lista cu păcatele care le-ai scos din cartea aceasta, mai întâi pregăteşte-te dacă se poate şi cu ceva post şi rugăciune şi citeşte-ţi-le singur în odăiţa ta, înaintea Sfintelor Icoane, cu candela aprinsă şi spune-le lui Dumnezeu cu lacrimi, cu metanii câte poţi şi zi rugăciunea aceasta:

„Doamne, Dumnezeul nostru, Cel bogat întru milă şi necuprins întru îndurări, Care eşti Singur din fire fără de păcat şi pentru noi fără de păcat Te-ai făcut om, ascultă în ceasul acesta, această dureroasă rugăciune a mea, că sărac şi lipsit sunt eu de fapte bune şi inima mea s-a tulburat întru mine. Că Tu, Doamne, Preaînalte Împărate al cerului şi al pământului, ştii că toate tinereţile mele le-am cheltuit în păcate şi umblând după poftele trupului meu, m-am făcut cu totul bucurie dracilor, cu totul am urmat în totul diavolului, tăvălindu-mă totdeauna în noroiul poftelor. Că întunecându-mi-se gândul, din copilărie şi până acum, niciodată nu am voit să fac voia Ta cea sfântă, ci cu totul robindu-mă de poftele care mă înconjoară, m-am făcut râs şi batjocură dracilor, nicidecum în minte socotind, că nesuferită este urgia îngrozirii Tale, cea asupra păcătoşilor şi gătită fiind gheena focului. Şi dintru această pricină în deznădăjduire căzând, şi nicidecum în simţire de întoarcere fiind, pustiu şi gol de dragostea cea de la Tine m-am făcut. Că ce fel de păcate nu am făcut? Ce lucru drăcesc n-am lucrat? Ce faptă grozavă şi înverşunată nu am săvârşit cu covârşire şi cu sârguinţă? Mintea cu totul mi-am întinat prin cugete trupeşti; trupul
mi-am spurcat prin amestecări; duhul cu totul mi
l-am pângărit cu învoire spre păcat. Toate mădularele ticălosului meu trup a lucra şi a sluji la păcate le-am pornit. Şi cine, dar, nu mă va plânge pe mine ticălosul? Cine nu mă va tângui pe mine osânditul? Pentru că eu singur, Stăpâne, mânia Ta o am întărâtat, eu singur urgia Ta asupra mea o am aţâţat, eu singur răutate înaintea Ta am făcut, întrecând şi covârşind pe toţi cei din veac păcătoşi, fără de asemănare păcătuind şi fără de iertare.
Ci, de vreme ce eşti Multmilostiv şi Multmilosârd, Iubitorule de oameni, şi aştepţi întoarcerea oamenilor, iată şi eu mă arunc pe
sine-mi înaintea înfricoşatului şi nesuferitului Tău divan şi, ca şi cum m-aş atinge de Preacuratele Tale picioare, dintru adâncul sufletului strig Ţie:
Milostiveşte-Te, Doamne, iartă-mă Îndurate, ajută neputinţei mele, pleacă-Te nedumeririi mele, ia aminte la rugăciunea mea şi lacrimile mele să
nu le treci cu vederea! Primeşte-mă pe mine cel
ce mă pocăiesc şi rătăcit fiind întoarce-mă, şi
întorcându-mă îmbrăţişează-mă şi mă iartă, căci mă rog. Pentru că nu ai pus pocăinţa drepţilor, nu ai pus iertare celor ce nu greşesc, ci ai pus pocăinţă asupra mea, păcătosului, pentru acelea care spre întărâtarea Ta am lucrat. Gol şi descoperit stau înaintea Ta, cunoscătorule de inimi, Doamne, mărturisindu-mi păcatele mele, pentru că nu pot să caut şi să văd înălţimea cerului, fiind împilat de greutatea păcatelor mele.
Deci, luminează-mi ochii inimii mele şi-mi dă mie umilinţă spre pocăinţă şi zdrobire de inimă, spre îndreptare, ca astfel cu bună nădejde şi cu adevărată şi deplină adeverire să merg la lumea cea de acolo, lăudând şi binecuvântând totdeauna Preasfânt Numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!”

Vă mai atrag încă o dată atenţia, fiindcă acest lucru este foarte important, să vă citiţi cu atenţie lista cu păcatele care le-aţi scos din cărticica aceasta, ca să le puteţi citi şi în faţa preotului duhovnic cât mai clar şi desluşit şi tare ca să audă şi el, să nu vă mulţumiţi că le înşiraţi la repezeală şi duhovnicul nici nu le aude cum trebuie sau nu le înţelege, fiindcă vă păgubiţi singuri.
Să spui duhovnicului cam de când nu te-ai spovedit, şi mai spune şi dacă nu ţi-ai mărturisit atunci toate păcatele tale, dacă le-ai ascuns sau
le-ai uitat, dacă ai primit vreun canon şi nu l-ai împlinit şi ce anume canon, dacă ai umblat din duhovnic în duhovnic, ca să nu fii oprit de la Împărtăşanie.

După ce v-aţi pregătit în felul acesta, mergeţi cu încredere la scaunul de judecată şi aruncaţi-vă cu faţa la pământ înaintea lui Dumnezeu şi a preotului, care este martor între om şi Dumnezeu şi închipuieşte-ţi că Judecătorul viilor şi al morţilor este în chip adevărat de faţă, că chiar aşa este, şi ascultă mărturisirea ta, iar tu frate şi soră creştină la El ai venit nu la preot, ca om. Şi înaintea lui Hristos şi a preotului începi a te spovedi aşa:
„Mărturisesc Dom-nului Dumnezeului Atotţiitorului, carele este slăvit şi închinat în Sfânta Treime: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, Prea-sfintei Născătoare de Dumnezeu şi tuturor puterilor îngereşti, tuturor sfinţilor şi sfinţiei tale sfinţite părinte, mărturisesc toate păcatele cu care am supărat pe Dumnezeu, în toate zilele vieţii mele până în ziua de astăzi, păcatele cu care am supărat pe aproapele meu şi cu care mi-am întinat sufletul şi trupul meu. Căci în păcate m-am zămislit, în păcate m-am născut din maica mea, în păcate am crescut şi am vieţuit până în ceasul de acum.”

Adu-ţi aminte mai întâi de păcatele împotriva Duhului Sfânt:
- Nu cumva ai avut încredere prea mare în mila lui Dumnezeu şi ai zis că El este Milostiv şi te va ierta de păcate şi aşa fără înfrânare ai păcătuit mereu şi ai amânat pocăinţa din an în an până la bătrâneţe?
- Nu cumva te-ai deznădăjduit de mila lui Dumnezeu, zicând că poţi păcătui mereu că tot nu te va ierta Dumnezeu ?
- Nu cumva ai întristat pe Duhul Sfânt stând împotriva adevărului, adică socotind Biblia scornituri mincinoase, sau hulind Sfintele Taine, înjurând de Grijanie, de Dumnezeu, de Biserică şi de cele sfinte?
- Nu cumva ai zis despre Maica Domnului peste care s-a coborât Duhul Sfânt că a mai avut copii şi că n-a rămas Fecioară după naştere, ci este o femeie ca toate femeile, cum zic sectanţii?
- Nu cumva ţi-ai împietrit inima şi ai stat nepăsător la predicile din Biserică şi la chemările dumnezeieşti, prin semne şi minuni ce s-au făcut?
- Nu cumva ai stat împotriva preoţilor evlavioşi care au propovăduit dreapta credinţă şi ai râs de ei, sau i-ai batjocorit zicând că-ţi merge rău că ţi-a ieşit popa înainte?
- Nu cumva ai stat împotriva copiilor sau la altcineva, care s-au hotărât să urmeze mai serios credinţa şi i-ai batjocorit zicându-le că au înnebunit, că s-au prostit, că s-au rătăcit, sau i-ai pârât la lume, ca să fie dispreţuiţi şi huiduiţi?
- Nu cumva din răutate ai dat învăţături la cineva contra dreptei credinţe ortodoxe?
- Nu cumva te-ai lepădat de credinţa ortodoxă şi te-ai rătăcit, trecând la vreo sectă?
- Nu cumva ţi-ai pus în minte să te omori, sau chiar te-ai hotărât vreodată să faci acest păcat cumplit?
Cercetează-ţi cugetul şi vezi dacă ai făcut aceste păcate strigătoare la cer, care urmează:
- Nu cumva ai ucis pe cineva cu voia, sau în combinaţie cu alţii, sau din cauza ta a murit cineva cât de târziu?
- Nu cumva aţi ucis prunci în pântece? Ca bărbat ai fost de părere la uciderea pruncilor cu soţia ta, ai ajutat pe cineva să facă avorturi cu injecţii sau cu buruieni, sau cu sfaturi?
- Nu cumva ai făcut sodomie, adică bărbat cu bărbat, femeie cu femeie? Nu cumva ai făcut păcate de urgie, care atrag urgia lui Dumnezeu asupra locului şi a acelor persoane, adică: când bărbatul nu întrebuinţează organele genitale aşa cum a lăsat Dumnezeu, ci întrebuinţează dosul, gura şi alte părţi?
- Nu cumva te-ai însoţit cu animale ? Ca bărbat cu ce fel de animale şi ca femeie, la fel, cu ce fel de animale?
- Nu cumva ai asuprit pe săraci, văduve şi orfani şi pe cei neputincioşi?
- Nu cumva ai oprit plata celor ce ţi-au lucrat ceva, sau celor ce ţi-au vândut ceva?
- Nu cumva te-ai împrumutat la cineva de bani şi nu i-ai mai dat înapoi?
- Nu cumva ţi-ai batjocorit părinţii şi i-ai vorbit de rău, sau te-ai judecat cu ei?
- Nu cumva te-ai arătat nemulţumitor faţă de părinţi, nu i-ai ascultat, i-ai bătut şi i-ai chinuit făcându-le viaţa amară?
- Nu cumva nu i-ai îngrijit când au fost bolnavi, sau la vreme de bătrâneţe, nu cumva ţi-ai uitat părinţii după ce au murit şi nu le-ai făcut pomeni şi parastase cum ne învaţă Biserica?

Cercetează-ţi acum cugetul şi vezi care păcate le-ai făcut din acestea, care sunt împotriva celor 10 porunci şi care mai sunt şi din cele 7 păcate de moarte:
- Nu cumva te-ai lepădat de credinţa ortodoxă şi ai trecut la vreo erezie? Ai fost măcar vreodată în adunările lor, ai zis vreodată că este bună şi religia lor? Să spui la spovedit şi dacă ai fost numai o singură dată la adunarea lor!
- Nu cumva ai primit binecuvântare de la sectanţi, sau i-ai primit în casă, sau ai mâncat ceva de la ei, ori ai mâncat cu ei la masă?
- Nu cumva eşti căsătorit(ă) cu sectant(ă), sau ai vreun copil căsătorit cu sectant(ă) sau rătăcit?
- Nu cumva ai citit cărţi sectante, ateiste, păgubitoare de suflet, care atacă şi batjocoreşte religia Sfintei Biserici Ortodoxe?
- Nu cumva faci glume la adresa ortodoxiei şi a clerului?
- Nu cumva râzi de orbi, şchiopi şi ciungi, nu cumva spui glume şi iei în deşert numele lui Dumnezeu? Nu cumva te ruşinezi să te închini când treci pe lângă Biserică, sau pe lângă o troiţă?
- Nu cumva te-ai rugat vreodată cu faţa spre apus, spre miazăzi şi miazănoapte ca unii păgâni?
- Nu cumva iubeşti mai mult ca pe Dumnezeu copiii, averea, soţia(soţul), banii, făcând din ei nişte idoli?
- Nu cumva fumezi tutun spre bucuria diavolilor? Nu cumva dai cu roşu pe buze şi unghii, sau te parfumezi? Nu cumva te-ai mascat vreodată, făcându-te din bărbat femeie şi din femeie bărbat, sau ţi-ai pus mască de capră, de urs sau de diavol?
- Nu cumva porţi cercei în urechi, brăţări la mâini, mărgele şi zgardă la gât, nu cumva ţi-ai tăiat părul, sau ţi-ai făcut aluniţe pe obraz ca să placi oamenilor?
- Nu cumva ai avut vreodată intenţia să placi şi altor oameni şi să-i atragi în cursa desfrânării, afară de bărbatul tău?
- Nu cumva ai fost la vrăjitoare, descântătoare, ghicitoare, la spiritism şi hipnotism şi dacă ai fost ţi-a descântat argintul viu, ţi-a turnat cositorul,
ţi-a ghicit în cărţi, sau având ură de moarte pe cineva ai cerut să le pună cuţitul, ai cerut să lege bărbatul, sau femeia să nu se mai poată împreuna? Nu cumva ţi-ai căutat norocul cu papagalul, cu zodii, cu şoarece?
Aici adu-ţi aminte în care cursă ai căzut la aceste vrăjitoare şi spune exact şi adu-ţi aminte dacă ai mai dus acolo şi pe altcineva.
- Nu cumva ai crezut greşit ca budiştii, zicând că sufletul ce iese din om trece în porc sau în diferite animale ?
- Nu cumva ţii în casă cărţi pentru descântece, cărţi pentru explicarea semnelor şi a viselor, a zodiilor, sau cărţi de ghicit sau de joc? Nu cumva ai obicei să zici zău lui Dumnezeu, să iei numele Domnului în deşert, pomenindu-L la orice treabă nefolositoare?
- Nu cumva te-ai jurat strâmb, nu cumva te dai diavolului, pe tine, pe soţie şi copii şi orice lucru din casă sau din afară?
- Nu cumva te-ai blestemat cu jurământ, ca să faci rău la cineva sau ai făgăduit cuiva ceva cu jură-mânt? Adu-ţi aminte dacă le-ai împlinit sau nu.
- Nu cumva înjuri de cele sfinte, nu cumva te-ai împărtăşit cu nevrednicie şi după împărtăşanie
te-ai întors cu bucurie la păcate?
- Nu cumva ai silit, sau ai înşelat pe cineva cu bani ca să jure strâmb, ai cârtit vreodată împotriva lui Dumnezeu, la vreo boală sau vreo supărare, nu cumva ai făgăduit să dai bani, veşminte, obiecte, case, pământ, la vreo sfântă Biserică, sau mănăstire şi nu te-ai ţinut de cuvânt?
- Nu cumva te-ai jurat zicând să orbesc, să mor, să n-am parte de copiii mei şi altele? Nu cumva ţi-ai cerut moartea la vreme de boală sau de necazuri?
- Nu cumva lucrezi în duminici şi sărbători, sau te duci la vânătoare în aceste zile sfinte, sau faci adunare nelegiuită cu băuturi, cu jocuri, cântece şi înjurături şi altele?
- Nu cumva vii prea târziu la Biserică şi când vii cauţi locul cel de frunte? Asculţi cu evlavie slujba Sfintei Liturghii, predicile şi Cazania, sau umbli de
colo-colo stricând liniştea şi celorlalţi?
- Nu cumva când vii la Biserică te împodobeşti cu bluze şi fuste transparente, cu capul descoperit, în pantaloni şi faci sminteală bărbaţilor, trufindu-te cu acestea? Să ştii că rugăciunea nu-ţi este primită dacă vii aşa şi în loc să te foloseşti, pleci cu blestem şi afurisanie înapoi.
- Nu cumva îţi place să vorbeşti şi să povesteşti în Biserică?
- Nu cumva ai ajunat sâmbăta şi duminica, sau ai făcut metanii în aceste zile ?
- Nu cumva ai intrat în Biserică, având scurgerea de sânge lunară ca femeie ?
- Nu cumva ai stat la masă fără rugăciune sau te-ai culcat fără rugăciune? Nu cumva ai botezat sau cununat pe cineva a doua oară, crezând că prima slujbă nu a fost primită?
- Nu cumva ca părinţi de copii, ce sunteţi, nu i-aţi iubit şi îngrijit deopotrivă, nu i-aţi învăţat rugăciuni şi sfânta religie?
- Nu cumva nu-ţi înveţi copiii să se spovedească şi să se împărtăşească şi nu-i fereşti de anturaje rele?
- Nu cumva ai povăţuit copiii să meargă cu vitele prin bucatele şi ierburile oamenilor?
- Nu cumva aţi păcătuit în faţa copiilor, făcându-vă pofta ca soţi? Nu cumva ca bărbat ţi-ai urât femeia, batjocorind-o ca pe o roabă şi când a fost bolnavă nu ai căutat-o, îngrijind-o cu medicamente sau cumpărându-i cele de trebuinţă?
- Nu cumva ca soţie nu te-ai supus bărbatului, din contră l-ai ocărât şi drăcuit că nu-ţi cumpără îmbrăcăminte luxoasă? Nu cumva ţi-ai atras copiii de partea ta, învăţându-i să-l urască şi să se depărteze de tatăl lor?
- Nu cumva ai pus spurcăciuni în mâncare, în cafeaua soţului tău spurcându-l cu descântece de la vrăjitoare, sau cu altceva din cele femeieşti?
- Nu cumva ai amărât viaţa altora, ai aţâţat pe cineva la bătăi şi ucideri, sau le-ai zdruncinat sănătatea din care cauză au şi murit?
- Nu cumva ai omorât copii după botez, sau ai lăsat vreun copil să moară nebotezat?
- Nu cumva din neglijenţa ta ţi-a murit vreun copil înăbuşit, sau a căzut în apă sau în foc şi s-a ars?
- Nu cumva ţi-ai lepădat copiii vii, botezaţi, pe străzi, în târguri, la uşa bisericii şi în alte locuri pe unde trec oamenii ca să-i ia să-i crească?
- Nu cumva ai făcut prinsoare cu cineva ca să-l întreci în mâncări, băuturi, ridicături, sărituri, jocuri şi strigări, prin care ţi-ai pierdut sănătatea sau altceva?
- Nu cumva ai privit cu plăcere la împreunarea animalelor, câini, pisici sau altele.
- Nu cumva ai privit cu poftă filme pornografice, ilustrate, tablouri, statui, reviste aţâţătoare la păcatul desfrânării? Nu cumva ai în casă pe pereţi astfel de idoli sau ilustrate şi reviste pornografice?
- Nu cumva faci păcatul onaniei, sau ai făcut cu altul, adică bărbat cu bărbat şi femeie cu femeie?
- Nu cumva ai stricat fecioria unei fete? Nu cumva ai curvit cu femeie văduvă, sau ai preacurvit cu vreo femeie sau bărbat? Nu cumva ai curvit cu vreo faţă bisericească?
- Nu cumva ai curvit cu rudenie, soră, verişoară, naşă? Nu cumva ai curvit cu vreo femeie de altă religie? Aici iar te fac atent frate şi soră să spui exact cu cine ai păcătuit, adică ce fel de rudă îţi este şi dacă femeia a avut bărbat sau nu, fiindcă păcatul acesta al curviei ori se micşorează ori se îngreunează.
- Nu cumva sunteţi căsătoriţi rudenii? Spuneţi la spovedit, ce fel de rudenii, şi cereţi să vă sfătuiască ce să faceţi.
- Nu cumva ai păcătuit cu soţia ta în sărbători, duminici şi sâmbăta, miercurea şi vinerea şi în cele 4 posturi de peste an?
- Nu cumva v-aţi împreunat în timpul ciclului, sau după naşterea pruncului până la 40 de zile? Nu cumva aţi culcat într-un pat fetele cu băieţii după vârsta de 7 ani?
- Nu cumva v-aţi culcat în pat ca tată cu fetele tale şi ca mamă cu băieţii tăi după vârsta de 7 ani?
- Nu cumva te-ai căsătorit cu altă femeie până n-ai divorţat de cea dintâi ? Nu cumva ai trăit măcar o zi cu femeia ta fără cununie religioasă? Să ai grijă să spui chiar dacă te-ai cununat la biserică, că acest păcat nu se iartă decât prin spovedanie.
- Nu cumva ai mai păcătuit având femeie, cu femeia de care ai divorţat, că acest păcat este preacurvie?
- Nu cumva ai prieten sau mai mulţi aşa cum este obiceiul acum (de a trăi în păcate) ? Ori te cununi ori te desparţi, altfel focul gheenei te aşteaptă.
- Nu cumva ai furat ceva de la vreo biserică sau mânăstire? Nu cumva te-ai lăcomit şi ai furat din averea aproapelui, sau ai poftit averea aproapelui, sau soţia lui, copiii lui, vitele şi lucrurile aproapelui tău?
- Nu cumva ai ajutat prin vorbe şi fapte pe cineva ca să înstrăineze averea bisericii, mânăstirilor sau vecinilor tăi?
- Nu cumva te-ai îmbogăţit prin minciuni, prin judecăţi cu martori mincinoşi?
- Nu cumva te îmbeţi şi faci scandaluri, bătăi şi certuri în casă şi între vecini?
- Nu cumva ai furat vite, păsări, ouă sau altceva? Să ştii că păcatul nu se iartă până nu dai înapoi lucrul furat, iar dacă nu mai trăieşte persoana aceea, împarţi la săraci?
- Nu cumva ai judecat şi osândit pe cineva, pe drept sau pe nedrept, nu cumva ai băgat vrajbă între oameni sau între preoţi, sau între părinţi şi copii? Nu cumva ai fost mărturie mincinoasă la vreun proces?
- Nu cumva ai spus minciuni cu care ai păgubit pe mulţi trupeşte şi sufleteşte? Nu cumva ai pârât pe cineva şi ai vorbit cu două înţelesuri, ca să semeni zâzanie între oameni?
Aici iar te fac atent să judeci bine ce fel de minciună ai spus, că nu e deajuns să spui numai atât: am minţit. Adu-ţi bine aminte şi cercetează acestea de mai sus, că şi minciuna e ca şi furtul, una e când furi un ou şi alta e când furi un bou. Una e când spui o minciună fără să cauzeze cuiva ceva rău şi alta e când spui o minciună la un proces, sau să calomniezi pe cineva, sau să faci vrajbă, sau să spargi o casă despărţindu-i pe soţi.
- Nu cumva ai înşelat pe cineva cu bani, sau ai pus apă în lapte, sau în vin, sau în alt chip ai făcut înşelăciune?
- Nu cumva ai mutat hotarul ogrăzii şi al grădinilor tale şi te-ai judecat cu vecinii?
- Nu cumva eşti plin(plină) de mândrie, te înalţi cu gândul că eşti cineva, te mândreşti că eşti frumoasă, te mândreşti că eşti învăţat, te mândreşti că ai copii învăţaţi şi frumoşi? Nu cumva te mândreşti că eşti de neam mare, că ai neamuri bogate, sau te mândreşti cu haine, obiecte şi avere?
- Nu cumva din cauza mândriei ai căzut în făţărnicie, în obrăznicie şi ai devenit încăpăţânat, ambiţios şi îngâmfat?
- Nu cumva ai căzut în mândrie, retezându-ţi părul capului, scoţându-ţi sprâncenele, porţi rochie scurtă şi strâmtă şi tocuri înalte? Nu cumva din cauza mândriei ai râs de păcatele altora, ai râs de sărăcia şi îmbrăcămintea altora, ai râs de portul sau de corpul unuia sau altuia că e prea gras sau prea slab?
- Nu cumva ai ascultat le ferestrele altora, ca să semeni zâzanie în lume? Nu cumva eşti nesăţios, nedrept şi trădător?
- Nu cumva ai dat bani cu camătă ca să iei înapoi cu dobândă? Nu cumva ai plâns cu lacrimi de deznădejde când ai pierdut ceva din averea ta?
- Nu cumva ai în minte gânduri spurcate, vorbeşti glume curvăsăreşti, ai făcut cu ochiul la cineva, priveşti cu poftă trupul altuia, ai trimis scrisori cu scopul desfrânării?
- Nu cumva ai clevetit pe cineva, prin şoapte sau ai făcut semne cu mâna? Nu cumva te-ai bucurat de paguba şi necazul altora, nu cumva ţi-a părut rău de fericirea şi norocul altora?
- Nu cumva n-ai vrut să ierţi pe cel ce ţi-a cerut iertare, sau nu cumva nu te-ai plecat cu smerenie să ceri iertare de la aceia pe care i-ai supărat? Nu cumva eşti un nerecunoscător, porţi ură şi ţii minte răul care ţi l-au făcut alţii?
- Nu cumva ai povestit altora păcatele aproapelui tău? Nu cumva eşti lacom la mâncare, la băutură şi la altele şi calci cele 4 sfinte posturi de peste an, ajunările şi zilele de miercuri şi vineri, mâncând de dulce în lăcomia ta?
- Nu cumva din cauza lăcomiei că ai mâncat sau ai băut peste măsură, ai vărsat după împărtăşanie? Ai mâncat ceva pe ascuns de familia ta? Nu cumva ai mâncat ceva spurcat, carne de animale mortăciuni, carne de şoarece (nutrie), păsări moarte, pască jidovească sau ceva de la vrăjitoare?
- Nu cumva ai mâncat ceva de furat, sau ai învăţat copiii să fure, mâncând împreună bucate furate?
- Nu cumva eşti tare mânios şi supărăcios, înjuri, baţi, nu cumva ai scuipat şi rănit pe aproapele, nu cumva ai bătut animalele, punând să ducă peste puterea lor?
- Nu cumva ai ţinut mânie pe cineva o zi, o săptămână, luni sau ani? Nu cumva ai făcut mizerie cuiva, slugilor, elevilor de şcoală, soţiei sau copiilor?
- Nu cumva eşti leneş la rugăciune, la treburi, te leneveşti să mergi la Biserică, te leneveşti să-ţi faci canonul dat de duhovnic? Nu cumva dormi în timpul Sfintei Liturghii la Biserică sau acasă?
- Nu cumva ai amânat din lene să te spovedeşti şi să te împărtăşeşti, să faci fapte bune şi rugăciuni? Nu cumva din lene nu vrei să stai în genunchi la rugăciune, sau nu chemi preotul să-ţi facă sfeştanie?
- Nu cumva locuieşti în casă nesfinţită de preot prin sfânta aghiazmă?
- Nu cumva din lenevire ţi-ai uitat mormintele părinţilor neîngrijite? Nu cumva din lene n-ai păzit făgăduinţele date la Sf. Botez sau la călugărie?
- Nu cumva te-ai împrietenit cu necredincioşii şi ai luat în batjocură sfânta credinţă?
- Nu cumva ai amânat pocăinţa de azi pe mâine, de la un post la altul? Nu cumva din lene stând în Biserică ţi-ai lăsat mintea să hoinărească după păcate privind îmbrăcămintea şi persoanele din biserică?
- Nu cumva te-ai lenevit a-ţi pedepsi copiii când au făcut răutăţi şi păcate?
- Nu cumva n-ai învăţat şi sfătuit pe cel pe care îl vedeai greşind? Te-ai rugat pentru binele aproapelui? Te-ai rugat lui Dumnezeu pentru vrăjmaşii tăi, i-ai iertat din toată inima, îi iubeşti pe vrăjmaşi? Ai mângâiat pe cel întristat? Ai suferit nedreptăţile şi ocările cu răbdare?

Mai adu-ţi aminte şi de aceste fapte, care dacă nu le-am făcut, să le facem, că la Judecată ne va întreba Domnul Hristos de ele: dacă n-ai dat mân-care celui flămând, dacă n-ai dat apă celui însetat, dacă n-ai îmbrăcat pe cel gol, dacă n-ai cercetat pe cei din închisori, dacă n-ai căutat pe cei bolnavi, dacă n-ai primit pe cei străini în casa ta, dacă n-ai îngropat pe cei morţi, care n-aveau pe nimeni.
După ce ai terminat de citit lista cu păcatele, zi aceste cuvinte:
“ Pentru toate aceste păcate pe care le-am făcut şi de care sunt vinovat înaintea lui Dumnezeu, mă căiesc şi-mi pare rău din inimă şi cu zdrobirea inimii mele mă rog Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, tuturor Sfinţilor, Sfinţilor Îngeri şi sfinţiei tale părinte duhovnicesc ca să-mi fiţi martori în ziua judecăţii mele împotriva vrăjmaşilor diavoli, care în tot momentul mă pândesc, să mă surpe în osânda iadului.
Şi acum vă rog sfinţite părinte să-mi rânduiţi un canon, care socotiţi că mi s-ar cădea după păcatele mele, să-l fac cu ajutorul lui Dumnezeu.”

Acum preotul urmează să-ţi spună ce canon să faci, şi-ţi rânduieşte un număr de metanii pe zi, post şi rugăciuni, chiar ajunare, milostenii, mergerea la Biserică, cercetarea bolnavilor, a văduvelor, sărindare pentru iertarea păcatelor, să botezi prunci, să citeşti Paraclisul Maicii Domnului, Psaltirea şi Acatiste şi dacă te opreşte un timp de la Sfânta Împărtăşanie, să nu te superi, că e mai bine să primeşti acest canon, decât să te împărtăşeşti cu mare nevrednicie, fiindcă nu-ţi va folosi şi pe lângă păcat te vei alege cu vreo pedeapsă de la Dumnezeu.
După ce ţi-ai primit canonul, mergi cu bucurie acasă; pe drum ai să te simţi uşor ca un fulg şi când ajungi acasă aprinde-ţi candela, aşează-te în genunchi şi zi rugăciunea aceasta a Sfântului Augustin, către Domnul Hristos, ca semn de mulţumire că Te-a primit în braţele Sale părinteşti, ca pe fiul cel pierdut şi zi:

“Multmilostive Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, mulţumescu-ţi că m-ai ajutat
să-mi mărturisesc păcatele mele, mulţumescu-ţi că m-ai învrednicit pe mine păcătosul să iau iertare de la Tine, pentru păcatele mele, urmând lui David celui ce a zis: „Juratu-m-am şi am promis să păzesc judecăţile dreptăţilor Tale”.
Îţi făgăduiesc Doamne, cu hotărâre, din tot sufletul meu, că prefer mai bine să mor, decât să mai fac de acum înainte vreun păcat de moarte şi să mai supăr cu el Bunătatea Ta cea nemărginită.
Dar de vreme ce voinţa mea este neputincioasă şi fără ajutorul Tău nu pot face nimic, mă rog Ţie fierbinte să mă împuterniceşti şi să mă întăreşti cu ajutorul Tău cel puternic, ca să rămân până la sfârşit neschimbat în hotărârea mea, Iubitorule de oameni, Iisuse al meu; împuterniceşte-mă să petrec întru pocăinţă cealaltă vreme a vieţii mele şi să dobândesc pacea şi mulţumirea sufletească aici pe pământ, iar dincolo în ceruri fericirea şi viaţa veşnică, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, ale Sfinţilor Îngeri şi ale tuturor Sfinţilor Tăi, Amin.”

Acum să ştii, că dacă cu adevărat ai urmărit cu atenţie cărticica aceasta şi ai luat tot înţelesul din ea, spovedindu-te aşa curat, eşti ca şi când te-ai botezat din nou, ţi-ai reînnoit haina botezului pe care o murdărise-şi cu atâtea mulţime de păcate.
De acum păzeşte-te curat şi fugi din calea pierzării, fugi de lumea cea vrăjmaşă lui Dumnezeu, că te aruncă iarăşi în păcate şi nu mai face voile trupului, că nu-ţi foloseşte la nimic.
Dumnezeu să te aibă în pază! Amin. 

Sfaturi duhovnicesti ....

Recent am ascultat un dragut audio-book cu un parinte care spunea ca pe om il mantuieste in primul rand ASCULTAREA fata de un duhovnic puternic, un duhovnic care sa-i faca randuiala in viata.
Spunea ca cei ce n-au duhovnic foarte greu se vor mantui, iar cei ce l-au gasit pe unul care sa-i indrume bine, sa faca ascultare de el si pot spera sigur la mantuire. Deci tot crestinul e dator sa aiba un duhovnic, iar daca vrei sa-l schimbi ca ti se pare ca e prea moale sau slab ptr puterile tale si ai nevoie de unul care sa-ti randuiasca mai bine viata, intai gaseste-l pe acela si roaga-l sa-ti fie duhovnic si apoi cere binecuvantarea vechiului duhovnic sa te lase, sa stiti ca un canon primit si nefacut il iei cu tine in groapa, il poate dezlega numai preotul care l-a dat si acela in general il dezleaga numai dupa ce-l faci.
Canoanele nu consider ca sunt grele, ci in general preotii iti dau un canon pe care orice crestin e dator sa-l fac in mod normal daca vrea mantuire. Am gasit intr-o carte editata de Muntele Athos care sunt lucrurile pe care orice crestin trebuie sa le faca astfel incat puterile rele nevazute sa nu mai aiba putere sa-l supere cu greutati in viata, si dupa ce am citit ce scria in carte mi-am dat seama ca erau exact lucrurile pe care mi le-a spus si mie duhovnicul sa le fac.

In carticica de la Muntele Athos scria:
-sa inceapa curatienia printr-o spovedanie generala de toate pacatele vietii sale din copilarie incepand (de la 7 ani) si pana in prezent, dupa indreptarul de spovedanie unde sunt scrise toate pacatele, sa fie notate pe hartie si in fata duhovnicului priceput pe care l-a gasit sa faca marturisirea cu mare parere de rau si hotarare ca vrea sa-si schimbe viata, sa consientiezeze ca pacatul ne imbolnaveste si trupeste dar si sufleteste si ne indeparteaza de ajutorul lui Dumnezeu, apoi sa faca ascultare de tot ce-i spune duhovnicul, ca prin gura sa vorbeste Dumnezeu, sa se roage inainte si dupa spovedanie la Dumnezeu ptr iertarea acelor pacate si ptr luminarea mintii duhovnicului sau;
- dupa aceasta, sa se spovedeasca de cel putin 4 ori pe an in cele 4 posturi mari, si ori de cate ori mai simte nevoia, dar daca e bolnav sau are o problema, lunar spovedanie, macar pana ce boala ii trece; (eu as adauga ptr cei aflati departe de biserica, macar o data pe an spovedanie);
-sa se impartaseasca macar in cele 4 posturi mari de pe an (daca are dezlegare), dar daca e bolnav se poate si mai des cu pregatire si spovedanie inainte, si dezlegare de la duhovnic, impartasania e foarte puternica ptr cei curat spovediti, te intareste si-ti da putere, e insusi Sangele si Trupul Mantuitorului in chip nevazut;
- sa mearga la Sfanta Liturghie in fiecare Duminica si de Sarbatori daca poate, de la ora 8.00-8.30 ptr a da pomelnic de pomenire la Proscomidie, unde ptr cei pomeniti si spovediti toate pacatele li se sterg, si-n timpul carei slujbe insisi ingerii din cer coboara in chip nevazut printre credinciosi si se roaga cu ei in biserica, sfintii au vazut asta, si Maica Domnului si Duhul Sfant; 3 Duminici la rand fara Liturghie esti anatemizat prin canoanele bisericesti, pierzi Duhul Sfant (eu as adauga ptr cei aflati departe de biserica, sa mearga Dumnica la orice ora de s-ar trezi dar sa mearga, macar lumanare sa aprinda, ca asa incet-incet, vor ajunge si de la ora 8.00); Si sa respecte Dumnica si (Sarbatorile dca poate) cu odihna.
- sa se roage in fiecare dimineata (macar 5 minute, dar bine ar fi mai mult) si in fiecare seara, ptr ca Duhul Sfant coboara in timpul rugaciunii si insisi ingerii asculta rugaciunea si o duc la Dumnezeu, dar trebuie zilnic facuta si din inima, ptr iertarea noastra, a familiei noastre si ale celor decedati din familie ptr ca le ducem tot noi pacatele, si apoi sa cerem ce dorim ptr viata noastra si sa-i multumim Domnului ptr toate;
-sa tina cele 4 posturi de peste an, dupa randuielile bisericesti (la unii duhovnicul le poate da dezlegare sa tina numai miercurea si vinerea, sunt bolnavi, tineri casatoriti etc, fac ascultare dupa duhovnic), si sa tina miercurile si vinerile de peste an, cine e bolnav sa tina toate zilele de post asa cum scrie, si daca poate si lunea pana-i trece boala, iar vinerea sa tina cat poate el post negru;
-sa citeasca in fiecare zi macar un capitol din Noul Testament, fara intrerupere, si Psalmul 50 zilnic, alaturi de Tatal Nostru "Doamne Iisuse Hristoase Fiul Lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul" (zisa in orice clipa in minte de cat mai multe ori in minte, lucrand, mancand, stand, dormind etc), sunt rugaciuni de smerenie si iertare; si de poate sa citeasca zilnic cateva pagini si din alte carti cu sfaturi duhovnicesti scrise de sfinti parinti (despre rugaciune, despre Sfanta Liturghie, milostenie, Maslu etc); necitirea Noului Testament ne face sa ne ia viata si sa uitam de Dumnezeu in grijile lumii;
- si sa avem tot timpul grija la viata noastra, sa ne luptam cu patimile, cu mandria care este foarte neplacuta in fata lui Dumnezeu (Lucier din cauza ei a cazut), sa ne straduim sa castigam smerenia adevarata, rabdarea in necazuri si rugaciune, nadejdea in mantuire si in ajutor, credinta dreapta fara erezii in Dumnezeu, si credinta ca ne vor fi ascultate toate rugaciunile de folos, sa iertam din suflet, din inima tot ce ne-au gresit dusmanii, prietenii etc, sa-i luam pe fiecare in parte si sa stergem din inima si memorie necazurile ce ni le-au facut, si sa ne spovedim necazurile ce le-am facut altora, daca putem sa ne cerem scuze, sa ne impacam, ca se spune ca Dumnezeu de-asta nu asculta rugaciunea oamenilor, ca au ceva in inima impotriva aproapelui lor "daca vei aduce darul tau la altar si acolo iti vei aminti ca ai ceva impotriva fratelui tau, lasa darul tau acolo, si mergi de te impaca cu el, si apoi intoarce-te si adu darul tau din nou in altar".
- de esti bolnav mergi la cel putin 7 Sfinte Masluri si du faina, ulei, paine si consuma-le acasa, unge-te cu Sgant Mir zilnic, si bea Aghiazma in fiecare dimineata pe stomacul gol, ia si Anafura si ulei de la Maslu, da cu tamaie si Aghiazma zilnic daca poti in casa ta, si sa nu lipseasca cruciulita sfintita de la gatul tau si cate o icoana sfintita in fiecare camera, sa ai candela sfintita cu ulei si s-o aprinzi de poti si zilnic, iar in timpul rugaciunii tale seara aprinde 3 lumanari luate din biserica cu ceara curata, ca sa ajunga rugaciunea ta mai repede, si nu uita de Maica Domnului careia toate rugaciunile ii sunt ascultate de catre Dumnezeu si care se roaga permanent in genunchi cu lacrimi ptr noi in ceruri, si de sfinti, sa mergem pe la pelerinaje, sa participam zilnic la toate slujbele, sa ne rugam la Moaste sau la icoane si-atunci vom vedea cum vietile noastre se schimba si ne vindecam de boli trupesti sau suferinte sufletesti vechi.

Apoi ascultarea de duhovnic e foarte importanta, dar si ascultatea in general de oamenii cu frica de Dumnezeu. Apoi cinstirea si iubirea parintilor "de vrei sa-ti fie bine pe pamant si sa traiesti ani multi, cinsteste pe tatal tau si pe mama ta", altfel vei avea necazuri, apoi sa-L iubesti pe Dumnezeu din toata inima ta si sa nu-ti legi inima de nimic, sunt oameni care-si pierd servicul si dau coltul de suparare, asta inseamna sa-ti legi inima de ceva, ti se intampla si reversul medaliei, ci noi sa avem nadejde in Dumnezeu ca de pierdem ceva are grija El sa nu ducem lipsa de nimic "cauta mai intai imparatia lui Dumnezeu si toate celelalta ti se vor adauga tie", "de ce te ingrijesti ce vei manca si ce vei bea" ... ca Dumnezeu stie asta si ti le da daca te rogi si muncesti, nu te mai ingrijora din nimicuri tot timpul, nu-ti lega inima de nimic din lumea sta, fii liber si lasa-te in voia lui Dumnezeu ca stie El mai bine ce-ti foloseste ce-ti trebuie si te are in grija.

Apoi sa avem dragoste in tot ce facem, tot ce facem sa facem din dragoste fata de semeni si fata de Dumnezeu, sa avem tarie in necazuri si tresvia mintii, adica sa ne pazim de pacat inca din stadiul cand e doar un gand, sa ne chinuim sa nu-l primim in mintea noastra ca cel rau ne da gandul, dar daca noi nu-l primim el fuge rusinat, dar daca il primim el nu se va lasa pana ce nu si infaptuim, apoi sa pazim poruncile cele 10, apoi sa ne pazim de cele 7 pacate de moarte (mandria, lenea, lacomia, mania, desfranarea, iubirea de arginti si zgarcenia si ultimul l-am uitat sincer
Milostenia e foarte importanta, cu o vorba sau fizica, curata din pacate, sa fim calmi, sa nu cadem in deznadejde sau tristete ca-i mare pacat si pierdem tot, putem ajunge si la sinucidere din acest pacat, ci sa pastram un duh al veseliei si sperantei in noi, nu conteaza cat de greu ne-ar fi, sa avem intelepciune, virtuti cat mai multe, blandete, sa nu cadem in necredinta ca-i pacat foarte mare, si bine-ar fi sa nu stam siguri, ci sa cautam compania oamenilor asemeni noua, sa vorbim cu ei, sa socializam, ca atunci cand ne vede singuri necuratul se intareste mai mult asupra noastra ca zice ca n-are cine sa ne sfatuiasca. Si sa avem Fericirile in mintea noastra, ca cei care-si duc viata pe acest pamant in conditii mai grele, vor capat mare rasplata in cer.

Dar de vom citi cartile sfinte, ne vor lumina ce sa facem si cum in timp.
Si sa avem totala nadejde ca Dumnezeu "nu vrea moartea pacatosului ci sa se intoarca si sa fie viu", Sfantul Ciprian a fost cel mai mare vrajitor al timpului sau, isi vanduse sufletul necuratului si omorase multi oameni cu vrajile lui dar dupa ce s-a cait si a luat-o pe drumul bun si s-a luptat cu duhurile care-l scapasera din maini a ajuns sfant, Sf Apostol Pavel ii hulea si-i prigonea pe crestini si acum e Sfant, Sf Maria Egipteanca era mare prostituata in vremea sa si foarte frumoasa, si la urma a ajuns o sfanta, si lumea sfintilor e plina de pacatosi care s-au indreptat si au gasit alinare si iertare la Dumnezeu, asa ca orice-ar fi sa nu deznadajduim in mantuire, ci sa luptam ptr ea pana in ultima clipa a vietii, si cu siguranta Dumnezeu va vedea efortul nostru si-L va rasplati.Doamne-ajuta!

Sofia crestinortodox 

Cele 500 de nume ale Maicii Domnului şi semnificaţiile lor

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Doamne ajuta ! am gasit aceasta frumoasa postare pe un blog si tare m-am bucurat , o postez aici sa o vada cat mai multa lume...multumesc  sursei ...

Posted by Laurențiu Dumitru

Cele 500 de nume ale Maicii Domnului şi semnificaţiile lor


Nenumărate sunt numele, Theotokonimia – cum se spune, pe care poporul le-a atribuit Maicii Domnului. Până în prezent, se apreciază că depăşesc 500. Unele sunt culese din cântări, unele sunt date de locul în care se găseşte o anumită biserică sau mănăstire iar altele se datorează modului de reprezentare.


„De obicei, numirea se realizează în funcţie de loc sau de modul în care s-a efectuat zugrăvirea icoanei” afirmă doctorul în Teologie Alexandros Kariotoglu.


Maică, apărătoare, preacinstită, chip sfânt, Maica Domnului are întâietate în cinstirea şi preţuirea creştinilor din orice colţ al Greciei. Maicii Domnului i s-au afierosit biserici măreţe şi modeste paraclise. Este numită Născătoare de Dumnezeu (Theotokos), dar i s-au dat şi alte nenumărate apelative. În orice colţ al Greciei, fie insular, fie continental, se întâlnesc nume neobişnuite si atipice.


Domnul Alexandros Kariotoglu, doctor în teologie şi profesor asistent la Universitatea din Thessalia, prezintă dimensiunea ştiinţifică a multitudinii acestor nume.


„Există două principii de bază după care se formulează numele Maicii Domnului. După locul sau după modul în care s-a efectuat zugrăvirea icoanei”. Aşa cum adaugă dl. Kariotoglu, „poate exista şi un al treilea criteriu de numire – cel al relaţiei lui Hristos cu maica Sa.”


Dl. Kariotoglu semnalează următoarele: „În afară de Maica Domnului – Dulcea Sărutare - în care Hristos atinge obrazul maicii Sale, în toate celelalte reprezentări există o relativă distanţă care simbolizează relaţia echilibrată ce trebuie să existe între mamă şi copil”.


Bineînţeles că se poate ca Maica Domnului să fie înfăţişată în sute de feluri, dar în fiecare biserică, în altar, se află Maica Domnului- Împărăteasa Cerurilor, „reprezentată cu braţele deschise, şi având în centrul ei pe Hristos”, notează dl. Kariotoglu.


Dintre cele mai cunoscute reprezentări ale Maicii Domnului, care au primit numele după zona geografică sau după localitatea în care se găsesc bisericile de provenienţă, sunt următoarele: Maica Domnului Kanala din Kythnos, Maica Domnului Sumela, Maica Domnului Limnia (a lacului) din Evia, Maica Domnului Kikku din Cipru, Maica Domnului Ierusalimita, Maica Domnului Aghiasotissa din Aghiaso şi Maica Domnului Fodeliotissa din Fodele- Heraklion, Creta.


Exista, însă, şi alte reprezentări ce determină locul în care este zidită biserica, precum: Maica Domnului Spiliani (de la peşteră) din Pitagoria – Samos dar şi din Nisiro, Maica Domnului Gremiotissa, aflată în Ios, Maica Domnului a celor patruzeci de trepte (Sarandaskaliotissa) din Marathocampo – Samos, Maica Domnului Thalassini (de la mare) din insula Andros – construită pe o stâncă, în largul mării, Maica Domnului Kremasti (Atârnata) din Ilia, mănăstirea fiind suspendată pe o stâncă.

Apelativele Maicii Domnului sunt redate şi de modul în care este zugrăvită icoana ei.

Aşa cum aminteşte dl. Kariotoglu, Maica Domnului este numită şi Dulcea Sărutare, Milostiva, purtătoare de prunc, Megalomata (cu ochi mari), Thrinusa (jeluitoarea), Dreapta (Dexia), chiar şi cu trei mâini (Triherusa). Icoana Maica Domnului cu trei mâini se află în Mănăstirea Hilandar din Sfântul Munte. Reprezentarea Maicii Domnului cu trei mâini este redată de următoarea întâmplare: „Sfântul Ioan Damaschin ţinându-şi mâna dreaptă, tăiată de prigonitorii iconoclaşti, a rugat-o pe Maica Domnului să nu rămână invalid. Prin minunea Maicii Domnului, mâna i-a fost alipită, iar acesta i-a dăruit ofrandă de argint în formă de mână. Locul ei în cadrul icoanei o face să arate ca o a treia mână a Maicii Domnului.”

 O altă accepţiune a atribuirii unui apelativ Maicii Domnului este corelaţia ei cu evenimente sau fenomene ale naturii.

 O foarte cunoscută reprezentare a Maicii Domnului este cea numită Fidusa (cu şerpi) din Kefalonia. În fiecare an, aproape de 15 august, în satul Markopulo din Kefalonia, apar şi circulă pe icoanele din bisericile satului şerpi mici şi inofensivi.

De asemenea, în Samos, întâlnim Mănăstirea Maicii Domnului Vrondiani ( a tunetului), care se numeşte aşa, pentru că la înălţimea la care se află, vântul sufla puternic producând zgomot mare ( ca de tunet).

Thalassomahusa (Biruitoarea mării)

În Zakynthos – la Mănăstirea Strofadon, se găseşte icoana Maicii Domnului Thalassomahusa (Biruitoarea mării). Conform tradiţiei, icoana, furată odată, a luptat cu valurile şi a ajuns la mănăstire fără ca marea să o distrugă.

În alte cazuri,  Maica Domnului e numită de momentul la care se sărbătoreşte. Astfel, în Santorini, întâlnim – Maica Domnului Tritiani (3) ce se prăznuieşte în a treia zi de Paşti, iar în Sifnos – Maica Domnului Dekapentusa (15) – prăznuită la 15 august.

 „Existenţa acestei bogăţii onomatologice nu arată doar o legătură afectivă a poporului cu Maica Domnului, dar, în principal, faptul că în această abundenţă de apelative este evidenţiată însemnătatea persoanei în procesul de mântuire a lumii: Maria a devenit vasul ales pentru ca Dumnezeu să se întrupeze şi să mântuiască lumea şi neamul omenesc din stricăciunea morţii”.

 De altfel, praznicul Adormirii sale chiar aceasta semnifică – biruinţa asupra morţii, fapt pentru care este cinstit ca ”Paştele de vară”.

 În urmă cu câţiva ani, elevii Liceului Keraţini nr. 3, sub îndrumarea doamnei profesoare Garefalaki Maria au încercat să adune cât mai multe din numele pe care tradiţia şi credinţa populară le-au dăruit Maicii Domnului.

Rezultatul este cel puţin impresionant.

1. Angheloctistos (zidită de îngeri)
2. Agia Skepi (Sfântul Acoperământ)
3. Agiassou (din Agiaso)
4. Agiodektini (Sfânta Primitoare)
5. Agioiliotissa
6. Agiolousena
7. Agiou orous (A Sfântului Munte)
8. Agni (Preacurata)
9. Agridiotissa (din Agridia)
10.  Agriliotissa (din Agrili)
11. Aeimakaristos (pururea fericită)
12. Aeimesitevousa (pururea mijlocitoare)
13. Athiniotissa (din Atena)
14. Aigiptia (egipteanca)
15. Aimatousa (însângerată)
16. Aimialou (de la Mănăstirea Emialon)
17. Airkotissa
18. Akathi (Maica Domnului cu pruncul reprezentat „în picioare”)
19. Akatavlitos (de neînvins)
20. Akataflekti (a rugului aprins)
21. Akirasi (neatinsă)
22. Akrotiriani (din Akrotiri)
23. Alaniotissa
24. Alexandriani
25. Alexiou Komninou (a lui Alexios Komnenos)
26. Alepini
27. Alithini (cea adevărată)
28. Alloiotissa (schimbătoare)
29. Alohi
30. Amatiţi
31. Amemptos (fără de păcat)
32. Ametathetos (neschimbătoare)
33. Amoliani
34. Amolintos (neîntinată)
35. Ampelakion (din Ampelakia)
36. Ampelokipissa
37. Amomi (nevinovată)
38. Anassa (Doamnă)
39. Anafonitria
40. Antinitissa
41. Antifonitria (strigătoarea)
42. Anomeritissa
43. Axion Esti (vrednică este)
44. Apeirandros (neispitită de bărbat)
45. Apeirogamos (neispitită de nuntă)
46. Aprositos
47. Arakiotissa
48. Arapissa
49. Arvanitissa
50. Areias
51. Armenokratousa
52. Arsana
53. Artakis
54. Arhangeliotissa (cu Sfintii Arhangheli)
55. Arhisporitissa
56. Asprangelou
57. Asprovouniotissa
58. Aspropanagia
59. Asingriti (fără de asemănare)
60. Avgoustiani
61. Afentrika
62. Afthoros (fără stricăciune)
63. Afroditissa
64. Aheiropiitos
65. Ahrantos (preacurata)
66. Apsidiotissa
67. Valoukliotissa
68. Vaniotissa
69. Varangiotissa
70. Vardianiotissa
71. Varkou
72. Vasilissa (Împărăteasa)
73. Vasiligeneteira (născătoare de prunc împărătesc)
74. Vatopedini (Vatopedina)
75. Vatousaina
76. Velanidia
77. Velestinou
78. Vella
79. Vergoupouliani
80. Vimatarissa
81. Vigliotissa
82. Vidiani
83. Virgiomeni
84. Vlasarou
85. Vlaherna (din Vlaherne)
86. Vlepousa (văzătoarea)
87. Vlihiorika
88. Voitheia (Ajutor)
89. Voreini (nordică)
90. Voulista
91. Vounarkotissa
92. Vounogiatrissa
93. Vounou (muntelui)
94. Vourniotissa
95. Vrahou (din stâncă)
96. Vresthenitissa
97. Vrefokomousa (ocrotitoarea pruncilor)
98. Vrefokratousa (cu pruncul)
99. Vrefourgisasa
100. Vrehousa
101. Vrontiani (a tunetului)
102. Vrontou
103. Vrohis (a ploii)
104. Vrisiani
105. Galaktinis
106. Galaktotrofousa (care alăptează)
107. Galani
108. Galanousa
109. Galatiani
110. Galatousa
111. Galahtotrofia
112. Galahtoforousa
113. Galouhiotissa
114. Genesiou Theotokou Savathianon (Naşterea Maicii Domnului)
115. Gennas
116. Gerontissa (Stareţa)
117. Gesthimanitissa
118. Ginatou
119. Giromeriou
120. Gialousa
121. Giatrissa (vindecătoarea)
122. Gavi
123. Gizilkiziotissa
124. Gouverniotissa
125. Glikiotissa (Cea dulce)
126. Glikokimatousa
127. Glikofilousa (dulcea sărutare)
128. Glossa
129. Goirdelaki
130. Gorgona (sirena- apărătoarea pescarilor)
131. Gorgoepikoos (grabnic ascultătoare)
132. Goumenissa
133. Goumera
134. Gouniotissa
135. Gounta
136. Gourlomata (cu ochii larg deschişi)
137. Grafiotissa
138. Grigoritsa
139. Grigorousa
140. Gipseni
141. Gonia
142. Dadiou
143. Dadiotissa
144. Dakrirroousa (plângătoare)
145. Damasta
146. Deisi
147. Dekapentousa (care se sărbătoreşte pe 15 august)
148. Dendrou (din copac)
149. Dexiokratousa
150. Deomeni (rugătoare)
151. Dermata
152. Despoina (Sfântă Fecioară)
153. Dimokrania
154. Diakonousa
155. Diasozousa (izbăvitoarea)
156. Dikaiokritos
157. Dikaiotati
158. Diotissa
159. Dovra
160. Domnianitissas
161. Doxarissa
162. Douvergaina
163. Dakrivrehtos
164. Engitria
165. Ekatontapiliani (100 de uşi)
166. Ekklisiarhousa
167. Eikonistria
168. Eleimonitria (miluitoare)
169. Elaia
170. Elaiovritissa (Izvorâtoare de untdelemn)
171. Elimonitria
172. Eleovritis
173. Eleous
174. Eleousa (Milostiva)
175. Elevtherotria
176. Elpidofora
177. Elpis piston (nădejdea credincioşilor)
178. Elona
179. Enthroni (pe tron)
180. Exakousti (ascultătoare)
181. Exohiki (Stăpână a toate)
182. Epakouousa
183. Epanohoriani
184. Episkopiani
185. Epouranios (cerească)
186. Epouranios pili (stâlp ceresc)
187. Eptavimatousa (a celor 7 altare)
188. Eripiani
189. Esfagmeni (Înjunghiata)
190. Evangelistria (a Buneivestiri)
191. Evreti
192. Evsplahnos (preamilostivă)
193. Zalakiotissa
194. Zerahiotissa
195. Zerihiotissa
196. Zerbtiţis
197. Zili
198. Zoarkeia
199. Zoirritos
200. Zoiforos (de viata purtătoare)
201. Zoodoteira
202. Zoodotra
203. Zoodohos (dătătoare de viaţă)
204. Zoopigi (izvor de viaţă)
205. Zooporos
206. Zootokos (Maica Vieţii)
207. Igitria
208. Igoumeni (Egumena)
209. Idipnous
210. Iliokali
211. Iliotokos (Maica Soarelui)
212. Thalassini (de la mare)
213. Thalassitra
214. Thalassomahisa
215. Thalassomahousa (biruitoarea mării)
216. Thareini
217. Thealekti (aleasă de Dumnezeu)
218. Theodidahti (de Dumnezeu învăţată)
219. Theodoxasti (de Dumnezeu slăvită)
220. Theokliti (de Dumnezeu chemată)
221. Theoknitor
222. Theokosmiti
223. Theoliptos (de Dumnezeu aleasă)
224. Theomana (Maica Domnului)
225. Theomitroprepestera
226. Theoskepasti (de Dumnezeu apărată)
227. Theotimiti (cinstită de Dumnezeu)
228. Theotokos (de Dumnezeu născătoare)
229. Theourgia (lucrare dumnezeiască)
230. Theofrastos (de Dumnezeu cuvântătoare)
231. Theofron (de Dumnezeu cugetătoare)
232. Thermiani
233. Thevagestati
234. Thrinousa (jeluitoarea)
235. Thrinodousa
236. Thomiani
237. Iama (vindecare)
238. Iasi (vindecare)
239. Ierovlastos
240. Ieromitis
241. Ierosolimitiki
242. Ierosolomitissa (Ierusalimita)
243. Ilarotati
244. Imeroesa
245. Isigoria (grăitoarea)
246. Kagia
247. Kathariotissa (curăţia)
248. Katharon
249. Kathreptis
250. Kakaviotissa
251. Kalathi
252. Kalamiotissa
253. Kalamou
254. Kaligou
255. Kallitokos (bună născătoare)
256. Kalou Nerou (din Kalo Nero)
257. Kaliviani (situată în vecinătatea satului Kalivia)
258. Kamaraki
259. Kamateros
260. Kameni
261. Kampiotissa
262. Kampou
263. Kanala
264. Kandixi
265. Kantariotissa
266. Kapnikaraia
267. Kardiovastazousa (aprinderea inimii)
268. Kardiotissa
269. Karpoforousa  (aducătoare de rod)
270. Karipi
271. Kastriani
272. Kastrou
273. Kastroulerou
274. Katakarpos
275. Kataloniki
276. Katapavsi (odihna)
277. Katapoliani
278. Katafigi (scăpare)
279. Kapsodermatousa
280. Kera
281. Kerniţa
282. Keharitomeni (primitoare)
283. Kehariniotissa
284. Kipouraion
285. Kissiotissa
286. Kitiou
287. Kleidi tou Paradeisou (cheia raiului)
288. Kleisouras
289. Kleftopanagia
290. Koimitirion
291. Kokkini
292. Kolokithiotissa
293. Koliviani
294. Korkodeilia
295. Korifi
296. Korfiatissa
297. Kosmopothitos
298. Kosmosoteira (mântuitoarea lumii)
299. Kosifinissa
300. Kotsika
301. Koukouzelissa (kukuzelita, a Sf. Ioan Kukuzel)
302. Koumpelidiki
303. Kounopiotissa
304. Kouriou
305. Kourotrofos
306. Kouţouro
307. Koufi
308. Koufi Petras
309. Kofini
310. Kremasti (atârnata)
311. Kommidiotissa
312. Ktisti
313. Ktitorissa
314. Kikkotissa
315. Kipaiotissa
316. Kira Xeni kai Kiria ton Angelon (Doamna Străină şi Doamna Îngerilor)
317. Komi
318. Lagoudiani
319. Lamprotati (strălucitoare)
320. Lamproforia
321. Laodigitria
322. Laou
323. Larniotissa
324. Lavriotissa
325. Lahni
326. Lesiniotissa
327. Lefena
328. Lehousa
329. Livadiotissa
330. Liosa
331. Longovarda
332. Loimiotissa
333. Louvara
334. Likodimou
335. Likoiresi
336. Magaziotissa
337. Magdalini
338. Maditou
339. Makelaria
340. Malevi
341. Mandalaki
342. Manedi
343. Mantilousa
344. Marathounda
345. Maria
346. Maston
347. Mavri (neagră)
348. Mavriotissa
349. Mavrommata (cu ochi negri)
350. Mahairomeni
351. Me tous Krinous (cu crinii- din Andros)
352. Megalomartiros
353. Megalohari (cea plina de dar)
354. Mesosporitissa (prăznuită în perioada semănatului)
355. Megalospiliotissa
356. Mitera (mamă)
357. Mitera Theou epi ton throno (Maica Domnului pe tron)
358. Mikra
359. Mogronisi
360. Molivdoskevasti
361. Monarka
362. Mirovlitissa (izvoratoarea de mir)
363. Mirteni
364. Mirtidiotissa
365. Mifelaiotissa
366. Napa
367. Nassa
368. Nea
369. Negron
370. Neofaneissa (noua înfăţişare)
371. Neroforousa (aducătoare de ploaie)
372. Nikitatou
373. Nikopoios (aducătoare de biruinţă)
374. Dalliani
375. Nimfotokos (Maica mirelui)
376. Xenovlitis
377. Xenon (a străinilor)
378. Xesclavotra
379. Xesporitissa
380. Xirokampitissa
381. Xiroreitissa
382. Xinigoros
383. Odighitria (îndrumătoarea)
384. Oikeiotati
385. Oikonomissa (iconoama)
386. Olviodoras
387. Olimpiotissa (din Olimp)
388. Omotheos
389. Omonousa
390. Orthokosta
391. Osiotati (preasfântă)
392. Ouranou kai Gis (a cerului şi a pământului)
393. Pangaiotissa
394. Pathous
395. Paidevsasa
396. Palaiokastritissa
397. Paleologina
398. Palatiani
399. Palinou
400. Pammakaristos
401. Panagiohorto
402. Panahrantos
403. Pantanassa
404. Pantevlogiti
405. Pantimos
406. Pantohara
407. Panton xara (bucuria tuturor)
408. Paramithia
409. Parigoritra (mângâietoare)
410. Parthena (fecioară)
411. Pammakaristos
412. Pavsolipi
413. Peiraiotissa
414. Pelagonitissa
415. Pepeliniţis
416. Perivlepttos
417. Perligou
418. Petraida
419. Plagia
420. Plataniotissa
421. Platitera (mai cuprinzătoare decât cerurile)
422. Politissa
423. Polisporitissa
424. Ponolitria (vindecatoarea durerii)
425. Ponou
426. Portaitissa
427. Portiani
428. Poulati
429. Presveira
430. Proanangellomeni
431. Propili
432. Prosigoria
433. Prosistissa
434. Prostatria
435. Prosfigia
436. Prousiotissa
437. Piriotissa
438. Pirovolitheissa (împuşcata)
     
439. Ragiou
440. Rahopidi
441. Rodo to amaranto (trandafirul neveştejit)
442. Romvi
443. Roumeliotissa
444. Samakiotissa
445. Septemvriani
446. Simaou
447. Skala tou Ouranou (scara către Cer)
448. Skaloti
449. Skiadeni
450. Skopiotissa
451. Soiriza
452. Sotomvriani
453. Soumela
454. Spiliotissa (a peşterii)
455. Stefana (a cununii)
456. Somata
457. Sotira (izbăvitoarea)
458. Taxidiara
459. Tatarnotissa
460. Tinou
461. Tis Vatou (a rugului)
462. Timia Skepi (Cinstitul Acoperământ)
463. Timiotera (preacinstită)
464. Toplou
465. Tou Harou (a morţii)
466. Tourliani
467. Triherousa (cu trei mâini)
468. Trovatou
469. Trouli
470. Tripiti
471. Triferousa
472. Ţampika
473. Ţikotissa
474. Ipermahos
475. Psili (a munţilor)
476. Fanerouliotissa
477. Faneromeni (care s-a arătat)
478. Farmakolitra (izbăvitoare de otravă)
479. Fidiotissa (cu şerpi )
480. Fidototamiani
481. Fidousa
482. Fidos
483. Flevariani
484. Fovera prostasia (Tare Apărătoare)
485. Hairetismon
486. Halkoprateion
487. Helidonou
488. Hilionomatousa
489. Hogoviotissa
490. Hrisafitissa
491. Hrisovalanti
492. Hrisogalousa
493. Hrisodafniotissa
494. Hrisokastriotissa
495. Hrisokellaria
496. Hrisopigi (izvor de aur)
497. Hrisoskalitissa (treapta de aur)
498. Hrisospiliotissa (peştera de aur)
499. Psihosostria (mântuirea sufletului)
500. Psihosotria
     

Traducere din limba greacă: Elena Dinu, după dogma.gr
Se va prelua doar cu specificarea sursei Blogul Sfântul Munte Athos