DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...
CUVÂNT
CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI
ÎMPOTRIVA
A V O R T U L U I
Motto: Aşa cum o lege împotriva furtului,
trebuie să
pedepsească orice fel de furt, tot aşa şi o lege împotriva uciderii
trebuie să pedepsească orice fel de ucidere. Orice
femeie poate face
cu trupul ei ce doreşte (să-şi taie o mână, un picior, să-şi scoată un
ochi...). În timpul întreruperii de
sarcină
nu se
acţionează asupra
femeii, ci asupra trupului
copilului acesteia. Iată de ce orice avort
este o crimă.
Preot Ioan
Mamei
mele,
Adineaori încă nu eram. Acum pulsează cu tine o nouă viaţă. Sunt
eu! O imensă bucurie iradiază picătura de viaţă, pe mine, unica făptură.
Niciodată nu voi mai ţâşni cu atâta vitalitate ca în clipa aceasta. Mai
mititel decât punctul
de pe „i“ dar în acelaşi timp imens, prin mine trec
puternice forţe creatoare. Mă las purtat de caldul
torent al vieţii, eu
plăpânda sămânţă, hoinărind prin căsuţa mea, locşorul meu în cele 9 luni
înainte de a ajunge
în coşuleţ. Cu grijă caut să te fac atentă că exist. Între
noi a început o legătură intensă, tu îţi împarţi hrana cu mine, fără să ştii
că mă ai. Inima mea pulsează propriu-mi sânge prin
micul meu trup. Tu
tot nu ştii încă, mamă, că mă porţi! Mâinile şi picioruşele mele sunt de
mult formate. Frumuseţea chipului meu s-a conturat. Afli că sunt eu!
Mamă, te bucuri sau te-ai îngrozit? Eşti
recunoscătoare sau uluită? Te
încântă gândul că voi fi sprijinul vieţii
tale? Mă doreşti sau mă urăşti? Eu
sper să-mi dăruieşti siguranţa maternă pe care la rândul tău ai
primit-o.
Acum, când plin de viaţă, puternic şi voios cu degeţelu-n
gură, în
pântecul tău, sunt copilul tău
iar tu a mea mamă, nu ezita: DĂ-MI
VIAŢĂ!
Dezvoltarea
intrauterină a copilului
La întrebarea despre
Începuturile vieţii omului răspunde ştiinţa
modernă despre natură.
Omul este om încă de la origine. În momentul contopirii unui ovul
cu un spermatozoid
începe povestea vieţii unui om, a unei persoane,
entitatea unică a speciei sale a cărui
evoluţie în timp nu se modifică.
Ceea ce se modifică este în raport cu etapele vieţii
sale: un sugar arată
altfel decât un bătrân. Oul fecundat (zigot sau spermoviu) reprezintă
prima formă de viaţă. La om, celula-ou se diferenţiază prin cei 48 de
cromozomi, identici
pentru fiecare altă celulă-ou. Toate semnele şi
caracterele generale
ale unei persoane, cum ar fi: culoarea părului,
culoarea ochilor,
statura, sunt rezultatul a 3,5 miliarde de gene purtătoare
de informaţie ereditară. Minuscula fiinţă omenească nu se aseamănă cu o
fiinţă animalică, ea nu este o „celulă-bulgăre“, dar nici un ţesut
de
sarcină.
Ştiinţa modernă dovedeşte că teoria zoologului Ernst
Haeckel
este
urmarea unei grave erori biologice. În „Teoria fundamentală a
geneticii“
(1866), Haeckel susţinea că omul în evoluţia sa anterioară
a
parcurs diferite stadii animalice. Această teorie este greşită.
Omul, în trecutul său îndepărtat, a fost lipsit de coadă sau branhii.
Numai că atâta timp cât rezultatele embriologiei umane au lipsit, teoria
lui Haeckel şi-a găsit un suport moral. Astăzi ştim că omul este o
individualitate
biologică care, în timp, nu cunoaşte
altă evoluţie.
LA
22 DE ZILE de viaţă intrauterină, inima copilului începe să
bată. Din acest moment, datorită absenţei ciclului menstrual, femeia îşi
dă seama că este însărcinată. Copilul s-a fixat deja în corpul matern prin
aşa-zisa fază „de nidare“.
LA
28 DE ZILE minusculul omuleţ măsoară 4,2 mm: Toate
organele sunt deja
plasate.
LA
6 SĂPTĂMÂNI
copilul primeşte
informaţii despre poziţia
sa în corpul matern,
presiunea asupra
corpului cât şi despre diferenţa
de temperatură.
deja existente. Nimic
nou nu se mai formează.
Copilul măsoară 21 mm.
De-acum el are nevoie
de timp şi hrană ca
să crească şi să se dezvolte.
LA
8 SĂPTĂMÂNI
copilul are propriile şi
unicele-i amprente
digitale pe care le
va avea toată viaţa sa. De la această vârstă, el se
numeşte Om „ne-născut“ sau făt.
LA
9 SĂPTĂMÂNI
corpul copilului este în întregime format. La
acţiunea unui stimul palmar, el încearcă să se prindă. În caz de
zdruncinături, ca să evite lovirea, el poate întoarce capul. Degetele au
deja delicate,
fragede unghii. Îşi poate mişca mâinile şi picioruşele. La
atingerea obrajilor şi a buzelor, copilul dă să surâdă.
Ce
se întâmplă într-un avort?
Mărturisiri ale medicilor
„Unul ca mine, care a
adus la lumina zilei corpul intact, de
4-5 cm lungime, al
unui copil nenăscut şi cu o mişcare spontană
l-a aşezat apoi în tăviţa renală, acela va şti că prin aceasta a contribuit la
moartea unui om.
Embrionul care în a
2-a şi a 3-a lună de sarcină arată deja clar a fi un
omuleţ, este lovit pentru câteva secunde de o cruntă disperare datorită
soartei nemiloase. El
încearcă zadarnic a se salva, în încordarea sa de a
respira şi de a se mişca (vezi imaginea din dreapta). Bântuit de o sete
nesfârşită de aer, micul său
trup adineaori rozaceu, începe acum să
devină livid; cu mâinile caută o salvare, un tremur
îi străbate corpul,
zadarnic face
ultimele sale mişcări“ (Dr. Georg Pessel).
pentru femeia care
s-a sfătuit cu medicul în faţa
lui
Dumnezeu. Ca şi creştin cunoşteam Învăţăturile Bibliei,
dar ca unul care
practică medicina modernă,
voiam să fiu
flexibil şi uman.
Într-o zi stăteam eu însumi în sala de operaţie
în faţa unui avort (vezi
imaginea
din dreapta). Chiureta aspiratorului fusese montată, iar pompa
de vid pornită. Treptat, acul manometrului
arăta că presiunea urcă.
Dintr-o dată,
liniştea sălii. De-atunci, de când am văzut
gâtlejul
aspiratorului înghiţind viaţa şi
scuipând mânuţe rupte şi sânge spumos,
de-atunci mă pronunţ clar împotriva
avorturilor“ (Dr.
med. Samuel Pfeifer).
Avortul
prin chiuretaj
Cei mai mulţi dintre noi nu ştiu
ce se petrece cu adevărat într-un
avort. Multe femei
care au avortat n-au fost pe deplin conştiente
că de
fapt au ucis un
copil, şi spuneau aşa: „Acesta nu se poate numi om
până în luna a 3-a!“; „Nu este decât un ţesut de sarcină!“.
Nu
este adevărat! Într-un avort
moare un copil! Aproape toţi
copiii
care sunt îndepărtaţi cu forţa din corpul matern,
au mai mult
de 8
săptămâni.
Toate organele la
această vârstă, sunt deja existente. Copilul are deacum
nevoie numai de timp şi de hrană, ca să crească. Avortul se poate
produce prin aspiraţie (cea mai perfecţionată metodă),
prin chiuretaj sau,
copiii mai mari, prin
acţiunea prostaglandinelor şi
operaţie cezariană.
Prin chiuretaj se lărgeşte colul uterin cu ajutorul unor valve
metalice, pentru a
înlesni pătrunderea cu instrumete în cavitatea uterină.
Cu ajutorul unui cleşte special, copilul este agăţat şi extras în afară sub
formă de bucăţi mai mici. După ce întregul corp al
copilului a fost
îndepărtat, pereţii uterini sunt răzuiţi cu o chiuretă.
Pentru a şti dacă a
mai rămas ceva în cavitatea uterină,
asistenta medicală reconstituie din
bucăţi, organismul copilului. Totuşi,
în multe cazuri apar infecţii şi
complicaţii dăunătoare pentru sănătatea maternă.
Metoda
prin aspiraţie
Este cea mai perfecţionată formă de avort. Prin deschiderea
orificiului extern al
colului uterin, medicul
introduce un furtun
flexibil de cauciuc în cavitatea
uterină. Cu ajutorul unei pompe aspirative, care
cea a unui aspirator
normal, copilul este rupt în
bucăţi. Mai întâi sunt îndepărtate
mâinile şi
picioarele de corp,
apoi corpul de trunchi. Atunci
când capul copilului
este prea mare şi nu poate
trece prin furtun, el
este zdrobit asemenea unei
nuci, folosind
instrumente speciale. Totul se
absoarbe într-un vas.
Corpul sfâşiat al copilului este dat spre a fi ars.
Ştire:
Dr. Berard Nathanson, medic ginecolog, a fost timp
de doi
ani directorul celei
mai mari clinici din lume, unde se produc avorturile,
în New York. După 75.000 de avorturi, el a renunţat
la activitatea sa şi
mărturiseşte:
„Ca
om de ştiinţă nu cred, ştiu
sigur că viaţa omenească începe
de
la fecundare. Chiar dacă nu
sunt din fire religios, cred din tot
sufletul
într-o dumnezeiască Existenţă care cere definitiv şi
ruşinoasa crimă împotriva
omenirii“.
În filmul său „Strigătul
mut“, dr. Nathanson
prezintă tehnica de producere a unui avort prin aspiraţie.
Metoda
prostaglandină-hormon şi operaţia cezariană
Prin această metodă, substanţa medicamentoasă este injectată în
naşterii. Dacă reuşeşte să treacă prin aceste
încercări, copilul este născut
viu pentru ca apoi să
fie lăsat în voia sorţii.
O asistentă medicală, s-a
încumetat să afirme: «Ar trebui, măcar o dată
să faceţi ce fac eu ca să ştiţi că un copil
„nenăscut“ nu este o „celulă-bulgăre“».
Prin operaţie cezariană, se deschide cavitatea
abdominală şi se secţionează uterul. Se ia copilul
şi se
aruncă. Aproape toţi copiii trăiesc când sunt
aduşi pe lume. După ce au fost moşiţi, ei sunt omorâţi
fie prin sufocare,
fie sunt lăsaţi să înfrunte moartea. Adeseori, ei mor după ore în şire de
luptă zadarnică.
Realizează fătul moartea sa?
Când îi este luată viaţa, copilul are dureri şi îi
este frică. Din ziua a
28-a există nervul trigemen cu cele trei ramuri ale sale, iar de la 6
săptămâni la nivelul tegumentelor mâinii se găsesc fine terminaţii
nervoase libere, răspunzătoare de transmiterea de-a lungul fibrelor
senzitive a senzaţiei dureroase. Imaginea ecografică arată accelerarea
pulsului copilului
până la 200 în momentul când cu putere se deschide
pântecele mamei.
Într-o disperată şi zadarnică luptă, el caută a se feri de
ucigătoarele instrumente. Ecografic se poate vedea cum luptă cu
moartea; copilul
încearcă prin deschiderea gurii un strigăt
mut atunci
când îi este sfâşiat corpul.
O
asistentă medicală de la sala de operaţie
mărturiseşte:
„De-a
lungul atâtor ani de meserie în domeniul medical, am
observat că un avort aduce după sine femeilor o mare
părere de rău. În
afara urmărilor ginecologice-complicaţii
survenite tardiv sau în timpul
manevrelor avortive-apar
şi urmări psihice. Deseori a fost necesar să
acordăm în aceeaşi zi, după avort, îngrijiri psihice. Ca asistentă
medicală căreia i se cere să fie permanent lângă medic, ore în şir,
în
încordarea de a salva
viaţa mamei şi a copilului, de a reuşi să conducă
din sala de operaţie o mamă sănătoasă, ca apoi în încheiere să distrugă
viaţa copilului, constituie o încărcătură nervoasă greu de suportat mult
timp. Idealul meu ca
asistentă medicală (promovarea sănătăţii,
menţinerea vieţii,
alinarea durerii şi a suferinţei) m-a îndemnat să nu
mai particip la
executarea avortului“.
Urmările sufleteşti
ale unui avort
„De
la avort încoace, sunt nefericită. Nu
am cuvinte pentru a spune
cât de mult regret
hotărârea mea. Îmi revine mereu în memorie imaginea
micului embrion de 7
cm lungime care dădea din mâini şi
din picioruşe“.
„Am
vrut să-mi trăiesc viaţa. Dar datorită avortului, am pierdut-o.
Mi-am
pierdut liniştea interioară, bărbatul cu care era să mă căsătoresc,
primul
meu copil. Îmi voi procura
droguri
care să-mi năucească mintea şi
voi
deveni dependentă de ele. În vis
copilul
îmi rupe lanţul de perle. Caut să le strâng
înapoi
laolaltă, dar una totdeauna
lipseşte. De când l- am «dat afară» nu mai văd zi bună“.
Avortul nu înseamnă sfârşitul, ci începutul unor noi şi
grele
probleme. Odată cu un avort, încep adevăratele
dificultăţi. Avortul nu
înseamnă numai moartea unui copil. Datorită
caracterul femeii să dea viaţă şi să ocrotească
viaţa fiinţei căreia i-a dăruit-o. A ucide un
prunc încă nenăscut este împotriva instinctului
matern cu care ne naştem. De aceea un avort
nu înseamnă rezolvarea tuturor problemelor.
Copilul ucis rămâne mai departe în amintirea
femeii, iar acest
gând o va însoţi toată viaţa. Nu există avort fără
remuşcări cât de mici. Psihiatri, psihoterapeuţi şi medici observă
urmările diferitelor boli psihice la femeile care au ucis prin avort:
● anxietate
şi coşmaruri
(prăbuşire în prăpastie,
urmăriri, copil
născut mort, copii mutilaţi
sau înfometaţi),
frica de moarte, ca
● insomnii;
● stări depresive cu tendinţă de
suicid;
● crize
isterice;
● probleme
sociale;
● probleme
familiale;
● tulburări neuro-vegetative (cefalee, ameţeli lombalgii);
● psihoze.
Des, aceste tulburări psihice sunt însoţite
de tulburări organice:
tulburări de ritm cardiac, labilitate a tensiunii arteriale, migrene,
lipotimii, tulburări digestive sau tulburări
sexuale. În multe cazuri aceste
boli sunt
terapeutico-rezistente, de aceea sunt greu sau deloc vindecabile.
Psihologii şi psihoterapeuţii
avertizează că urmările unui avort sunt
dintre cele mai grave
şi duc uneori la epuizare totală.
Urmările trupeşti
ale unui avort
Urmările şi pericolul ce poate surveni în timpul executări
manevrelor abortive:
a)
Perforaţii - în timpul executării manevrelor abortive pot
surveni
ruptura, perforaţia pereţilor cavităţii
uterine datorită
fragilităţii acestora în timpul sarcinii. Urmări: hemoragii masive,
hemoragie
internă, peritonite. Câteodată este necesară intervenţia
de urgenţă pentru îndepărtarea
uterului.
b)
Alte urmări ale unei hemoragii
masive sunt: incapacitatea
uterului
de a se contracta, transfuzia de sânge sau histerectomia
totală (îndepărtarea totală a uterului) care sunt uneori măsuri de
primă urgenţă.
c)
Incidente şi accidente ce pot
surveni în timpul anesteziei
locale:
reacţii alergice la medicament, chiar dacă acesta este dozat
corect
şi poate duce la şoc anafilactic, insuficienţă respiratorie
şi
moarte.
d)
Complicaţiile care pot să apară în timpul anesteziei sunt
din
cele
mai variate şi pot duce până la pierderea conştiinţei, stop
cardiac
sau respirator. De necesitate imediată este
reanimarea
pacientei.
Urmări imediate:
1.
Infecţii ale uterului sau ale trompelor uterine
ce pot duce la
moarte
prin septicemie.
2.
Tromboze sau embolii.
Urmări tardive:
a) În
urma vindecării după infecţia uterină sau a trompelor
poate
să apară sterilitatea
primară datorită „închiderii“ ireversibile
a
ambelor trompe. Acest lucru se întâmplă cu
atât mai mult cu cât
avortul
este al unei prime sarcini.
b)
Avortul spontan - infecţiile
pot produce modificări ale
uterului
sau ale colului uterin care determină avortul
spontan şi deci
sarcina
nu mai poate fi dusă la termen.
c)
Insuficienţa unei anumite porţiuni a colului uterin duce de
asemenea
la avortul spontan.
d)
Dezvoltarea anormală a unei viitoare
sarcini datorită unor
modifcări uterine.
e)
Eritroblastozele apar atunci când testul factorului Rh nu s-a
efectuat
în prealabil. Metoda se bazează pe
aceea că la o femeie Rh
negativ
cu soţul Rh pozitiv copilul va fi Rh+. La a
doua sarcină are
loc
reacţia antigen-anticorp care pune în pericol
viaţa copilului.
f)
Sarcinile următoare sunt afectate
prin sângerări repetate.
g)
Afecţiuni psihice grave care la unele paciente
necesită pentru
vindecare
aproape un an, iar la altele un timp mai îndelungat de
tratament,
într-o clinic psihiatrică.
Nu
este bine ca adevărul să fie ascuns. La cabinetul medical vin
tot
mai multe paciente care mărturisesc:
„Dacă aş fi ştiut una ca
asta,
aş fi căutat
soluţii pentru rezolvarea acestei probleme şi nu aş fi
avortat“.
(Dr.
Brigitte Niemes, medic ginecolog, D-8901 Konigsbrunn).
A
ucide spre a se salva?
Datorită progreselor în medicină,
sarcina şi naşterea nu prezintă nici
un pericol pentru viaţa mamei. O indicaţie
de avort o
reprezintă vătămările psihice. Însă cercetarea
1.
Nici o boală psihică nu se vindecă printr un
avort.
2.
Sarcina nu rezolvă bolile psihice
3.
Afecţiunile psihice nu sunt agravate de o
sarcină.
Mama
care a reuşit să învingă toate
greutăţile care i-au stat în faţă, în
final este
fericită că a spus „da“ copilului
său.
Responsabilitatea
de tată, de părinte
Bărbatul care lasă în voia sorţii femeia care-i poartă în pântece
propriul prunc, se
încarcă sufleteşte cu un mare păcat.
Deseori, taţii nu
înţeleg ce efect negativ are asupra mamei şi a copilului fuga lor de la
răspunderea de „tată“.
Pentru mama însărcinată această conduită duce la
o încărcătură psihică deosebită. Ea are nevoie de mult curaj pentru a
învinge nesiguranţa dată de iresponsabilitatea tatălui
copilului. În astfel
de cazuri, se cere
ajutorul celor din jur.
A
ucide din milă?
Micuţa Mariana a deţinut
timp de 50 de ani recordul în Guiness-
Book cu o greutate la
naştere de 283 de grame. În primele două zile fetiţa
a fost hrănită cu un amestec format din apă,
glucoză şi vinars, bine
suportat de copil. La
un an, Mariana cântărea deja mai mult de 6 kg. În
zilele noastre,
medicii de la Universitatea Loyola din Illinois au anunţat
naşterea unei fetiţe în
greutate de numai 280 grame. Ea a trebuit să fie
extrasă din corpul matern la 26 de săptămâni, când măsura 25 cm, iar
diametrul cranian era
de 20 cm.
Demnitatea
de handicapat
Uciderea din
compasiune nu este o faptă de milostenie. Este o
nedreptate. Fiecare
dintre noi are dreptul la viaţă - acest lucru fiind
prevăzut prin Constituţie,
iar a considera că viaţa unui copil handicapat
nu este necesară, reprezintă un mare păcat. În Germania există 9 mil. de
handicapaţi la o populaţie
de aproape 80 de mil. Mai mult de 90% dintre
aceştia sunt loviţi de
un handicap în a doua jumătate de viaţă. Chiar şi
atunci când ei se
nasc orbi sau surzi îşi păstrează demnitatea, căci
numai
anumite zone
corporale le sunt afectate.
Exemple
şi exemple bine de urmat
Se cere din partea părinţilor o mare dăruire
de sine, pentru creşterea
unui copil
handicapat. El are mai multă
nevoie de dragoste
maternă şi tocmai de
dintre handicapaţi sunt independenţi de
alte persoane, 11% au
nevoie de un ajutor
minim, 4% nu pot trăi fără ajutorul celor
din jur. Fiecăruia dintre noi ni se poate
întâmpla ca într-o
zi, printr-un accident
sau o boală să devenim dependenţi de
ajutorul celor din
jur, o povară sigur nedorită.
Handicapaţii se tem că vor
fi elaborate legi
care permit să fie omorâţi forţat copiii nou-născuţi
handicapaţi, bolnavii cronici cât şi
oamenii bătrâni.
Astăzi se recomandă să fie omorâţi copiii încă nenăscuţi cu anomalii
severe. Urmează în viitor să fie omorâţi bolnavii în stare gravă,
bolnavii
cronici, cei cu
incapacitate de muncă, rasele nedorite sau alţii
pur şi
simplu din motive
ideologice?
Exemple
bine de urmat:
_ La
concursul „Mama şi bebeluşul anului“ care s-a ţinut
la Londra,
juriul a desemnat ca
fiind câştigătoare pe Jane Tippet şi
fiica acesteia,
Sophie. Cu toate că Jane ştia că fetiţa ei se va naşte
cu anomalia numită
„hidrocefalie“ (exces
de lichid în cutia craniană) a
adus pe lume acest
copil cu mare
dragoste. Imediat după naştere, Sophie a fost luată în
îngrijirea medicilor şi tratată astfel încât, ea a devenit un copil aproape
normal.
_ În
1988, Marele premiu pentru Literatură al Marii Britanii a
fost
decernat lui
Cristopher Nolan (22 de ani) pentru cea mai bună lucrare a
anului precedent. În
această carte autorul descrie primii ani ai copilăriei
sale. De la naştere el suferă de paralizia
membrelor, iar pentru a putea
scrie cartea, s-a
folosit de un condei montat la frunte. Deoarece Nolan
este aproape şi surdo-mut, cuvântul de mulţumire
pentru premiul acordat
a fost citit de către mama sa. În această cuvântare Nolan se
pronunţă
împotriva fiecărui avort, căci fiecare copil are dreptul la viaţă.
12.
Moartea fătului rezultat
dintr-un viol?
Există o altă soluţie!
„Atunci credeam că nu există o altă soluţie. N-am putut suporta
gândul că acest copil se poate asemăna
cu criminalul. Totuşi, încă o dată
nu aş mai face-o. Poate ar fi mai bine să-l
dau spre adopţiune, de
exemplu. Nu te poţi răzbuna pe nevinovatul copil numai pentru că,
eventual se poate
asemăna cu ticălosul“ (O necunoscută).
Comentariu:
În timpul unui viol
se produce spasmul trompelor şi se
eliberează
hormoni care nu
favorizează sarcina deoarece femeia se opune actului
fecundaţiei. În unele cazuri cu toate acestea, femeia rămâne însărcinată şi
se întâmplă ca în timpul sarcinii să adopte o atitudine
favorabilă
copilului. O răzbunare împotriva nevinovatului copil nu este necesară.
Traumele unui viol nu
se vindecă printr-un avort. Femeile care au trăit o
astfel de experienţă recunosc că avortul în sine le-a dăunat
mai mult
decât însuşi violul.
Mărturisire:
„Eu sunt rezultatul
unui viol“ mărturiseşte o femeie, deja căsătorită.
„Un răufăcător pătrunzând în casă,
l-a legat pe tatăl meu de mâini şi de
picioare şi sub privirile uimite de groază ale acestuia a
violat-o pe mama.
Atunci am fost eu
concepută. Toţi au fost de părerea
producerii unui
avort. Tatăl meu s-a împotrivit însă, ca
să fiu ucisă. Nu ştiu de câte ori
i-am mulţumit lui Dumnezeu pentru minunatul meu tată“.
13.
Ucigătoarele pilule RU 486
Pilulele RU 486 sunt
o cale sigură spre avort. Acest pilule înşeală
corpul mamei: „nu eşti însărcinată!“. Prin acţiunea lor ele blochează
hormonul progesteron,
necesar în sarcină. Până în
săptămâna a 7-a de sarcină,
gravida trebuie să meargă
efectuarea testului
chimic şi administrarea a trei
tablete RU 486,
uterul se retractă. După 48 de ore de
luptă cu moartea, copilul moare prin asfixiere. Prostaglandinele provoacă
avortul, iar
sângerarea se poate opri după aproximativ 9 zile.
Cu cât
copilul este mai
mare, cu atât pierderile de sânge sunt mai însemnate şi
psihicul mamei mai
afectat. În cazul în care copilul supravieţuieşte sau
este numai în parte
avortat este necesară intervenţia chirurgicală de
urgenţă. Înainte de intervenţie,
trebuie să se ceară consimţământul în
scris al mamei. Lupta
împotriva acestor pilule continuă.
14.
OBSERVAŢII
Iniţiativă proprie? Corpul meu?
Copil dorit? Ajutor sau
pedeapsă? „Femeile sunt singurele în măsură să decidă pentru sau
împotriva
unui copil“. „Numai noi hotărâm
în acest caz!“
Părinţii au datoria de a cântări
dacă sunt în stare să dăruiască viaţă
unui copil. Mai întâi
ei trebuie să se gândească la atribuţiile pe care le
vor avea faţă de acesta. Abţinerea
de la viaţa sexuală înainte de căsătorie
îi caracterizează pe cei responsabili de sine. Cei căsătoriţi au libertatea de
a decide perioadele
de contact sexual. Femeia nu mai are dreptul să
omoare copilul deja
conceput. Nimeni nu este în măsură de a hotărî
asupra vieţii altui om.
„Pântecele
este al meu!“
Pântecele este o
parte din corpul mamei. Copilul însă,
nu. Încă din
momentul concepţiei el este o fiinţă unică, sufleteşte şi trupeşte, un
musafir în corpul
mamei care are nevoie de adăpost
şi hrană.
„Fiecare
copil are dreptul de a fi dorit“.
Mai mult de jumătate din totalul sarcinilor sunt la început sarcini
nedorite. Acceptarea
copilului este un proces îndelungat care se dezvoltă
odată cu sarcina. De cele mai multe ori, copiii la început nedoriţi sunt
primiţi cu tot atâta dragoste ca şi aşa-zişii „copii-dorinţă“.
Copiii mult
doriţi pot crea probleme în educaţie
atunci când nu se conformează şi nu
corespund ideilor
excentrice ale părinţilor.
„Trebuie
să ajutăm,
nu să pedepsim“.
Ceea ce nu este
pedepsit va fi încălcat. A ucide un copilaş este o
crimă iar cel ce o săvârşeşte, un criminal. Dreptul cel mai de preţ este
viaţa unui om. Acest drept la viaţă este prevăzut şi prin Constituţie.
Ce
ne-am face dacă viaţa nu ne-ar mai fi apărată de lege? Experienţa ţărilor
unde avortul este
liber a arătat că după adoptarea unei astfel de legi
numărul avorturilor a crescut rapid şi se
menţine într-o continuă creştere.
Numai
pentru bogaţi? Suprapopulaţie? Şi viaţa mea?
„Ce să fac cu copilul? Mai merg încă la şcoală, la facultate, sunt în
ucenicie sau am
servici. N-am nevoie de copil!“ Gravidelor aflate la
necaz, statul,
Biserica şi diferite organizaţii
cu scop caritabil le oferă
ajutorul lor.
„Avortul
trebuie să fie liber, căci suprapopulaţia
ameninţă viaţa celorlalţi oameni“.
Probleme de
suprapopulaţie există în multe ţări din lumea a treia. Cu
cât o familie este
mai săracă, cu atât osteneala părinţilor de a avea copii
mai mulţi care să-i îngrijească la bătrâneţe, este mai mare. Un sistem
social bine organizat
(asigurarea în caz de boală şi
la bătrâneţe) rezolvă
problemele săracilor şi nu uciderea prin avort a acestor copii. Ţările mai
bogate au datoria de
a ajuta ţările mai sărace. Explicaţia
metodei naturale
de evitare a sarcinii
este de bună voie acceptată, ea
având cele mai multe
avantaje. Toate ţările puternic industrializate au o rată a natalităţii mult
diminuată iar în multe din aceste ţări,
acest indice se menţine în continuă
scădere.
„Eu
nu mă las lămurită de Biserică,
ci
hotărăsc
cum vreau eu“.
„Să nu ucizi!“ nu este o poruncă dată de Biserică, ci este o poruncă de la
Dumnezeu lăsată, este dreptul natural la viaţă al fiecărui om. Cel ce se
conduce în viaţă după propria-i ştiinţă îşi asumă întreaga răspundere la
Suprema Judecată. Legile dumnezeieşti
sunt cele mai bune reguli de
conduită ale oamenilor.
„Numai statul îi
poate ajuta pe cei săraci, altfel ei nu îşi
pot
permite să plătească un avort, precum cei
bogaţi“.
Este de-a dreptul
revoltător să fie ajutaţi săracii ca să-şi distrugă
urmaşii în loc să li se acorde sprijin în creşterea
copiilor. Statistica a
arătat că la „Oferta morţii
gratuite“ au apelat cei cu venit mare şi
mediu
spre deosebire de cei
săraci care au renunţat
la ea.
15.
Scrisoare deschisă a unui teolog
Domnule
Doctor N.,
Se întâmplă să aveţi câteodată coşmaruri? Vă apar atunci în vis miile
de copii pe care i-aţi făcut să treacă de pe drumul vieţii
pe drumul
morţii? Sau când întâlniţi un
copil fericit vă gândiţi cât de des aţi făcut să
piară o astfel de viaţă? De
câte ori o mamă a plâns mult timp după aceea
pentru că nu a mai putut avea alţi
copii şi care, disperată, pe
toţi ne
întreabă de ce n-am atenţionat-o
mai devreme? Dumneavoastră, eu şi
fiecare copil, suntem
unici. Nici chiar gemenii nu au aceleaşi
amprente
digitale. Fiecare
dintre noi este o comoară, un copil dorit de Dumnezeu.
De aceea sunt convins
că fiecare copil nenăscut,
omorât, este „o palmă
dată lui Dumnezeu“. Nu există o înjosire mai mare
decât aceea de a
arunca în neant ceea
ce El a creat.
_ Ca
medic ginecolog, vă permiteţi cu de la sine putere să
decideţi asupra vieţilor
omeneşti? Hotărâţi singur dacă un om
să fie
sau
nu trimis la moarte?
_ Ca
ginecolog care spune „Nu“ unei vieţi
omeneşti, vă
dispreţuiţi prin aceasta chiar
propria dumneavoastră viaţă.
_ Ca
ginecolog, cântăriţi şi spuneţi „Nu“ unui destin de
Dumnezeu
lăsat, deşi în
fiecare dintre noi se oglindeşte
chipul Său.
_ Ca
medic ginecolog, nu vreţi să priviţi adevărul în faţă: cu
toţii suntem trimişi ai
lui Dumnezeu chiar dacă unul
măsoară 1 cm,
iar
altul 1,80 cm. Un om nu poate fi totuşi
distrus, căci el reprezintă
întruchiparea
Crezului omenesc.
După moarte există o altă viaţă. La Judecata de Apoi vom fi osândiţi
pentru cele rele făcute şi lăudaţi pentru faptele bune. Dumneavoastră,
domnule Doctor, vă numiţi medic şi sunteţi vindecătorul şi mâna
salvatoare pentru mulţi dintre noi. V-aţi
gândit vreodată că s-ar putea să
vă întâlniţi cu victimele pe lumea cealaltă?
Sau vă simţiţi deja atât de
vinovat încât spuneţi: „Din aceste păcate
nu voi mai ieşi niciodată?!“.
Chiar şi pentru dvs. se spune: „Dacă păcatele sunt roşii
ca sângele, eu
vreau să ţi le fac albe ca zăpada“.
De aceea eu vă rog: „îngenuchiaţi în
faţa lui Dumnezeu şi vă supuneţi Voinţei Lui asupra vieţii şi a morţii.
Încetaţi cu trista dvs. activitate! Ca preot care se îngrijeşte şi de
mântuirea dvs., vă implor: căiţi-vă şi vă pocăiţi, căci la Suprema
Judecată veţi fi iertat, iar osânda nu va fi atât de grea cum este aceea a
unui acuzat“ (Preot
Winfried Pietrek).
16.
Anticoncepţionalele şi steriletul sunt mijloace
de
producere a unui avort
Atunci când femeia îşi dă seama, datorită absenţei ciclului
menstrual, că este însărcinată, copilul trăieşte în ea de cel puţin
două
săptămâni. După ce a avut loc fecundaţia,
minusculul omuleţ se
îndreaptă spre uter unde va avea loc aşa-zisa
fază de „nidare“.
Steriletul
împiedică nidarea celulei-ou. Acest
obiect este introdus
de către acesta a unei mici cantităţi de
cupru se
opreşte formarea unei noi vieţi
omeneşti. Steriletul
produce anumite
modificări şi în sănătatea femeii:
pot surveni infecţii care necesită intervenţia
chirurgicală, sarcini extrauterine cu urmări
fatale, perforaţii ale uterului.
Acţiunea cuprului în corpul femeii nu a fost îndeaproape studiată.
Pentru producerea
avortului mai nou apărute sunt pilulele „dupăaceea“.
Aceste
„After-morning-pills“ sau „pilulele pentru dimineaţa
următoare“ înghiţite, într-un interval de 60 de ore „după-aceea“ omoară
copilul chiar dacă în prospectul destinat cumpărătorilor scrie că aceste
pilule nu sunt
mijloace de producere timpurie a avortului. Micuţul
omuleţ deja format, datorită acestor pilule
contraceptive este expulzat la
exterior împreună cu o cantitate de sânge, înainte de a se produce
nidarea.
Pastilele
„anti-baby“ sunt şi ele mijloace de producere a unui avort.
Fiecare tabletă de acest fel conţine
doi hormoni: estrogenul şi gestagenul.
Estrogenul nu permite
oului fecundat să se dezvolte în corpul matern, iar
prin aceasta ovulaţia este împiedicată. În
anumite cazuri (diferite boli,
reacţii diverse din partea organismului sau administrarea în mod
neregulat
a acestor pastile) ovulaţia nu este afectată,
iar rezultatele nu
sunt cele dorite. Nu
trebuie omis faptul că aceste pastile dau şi
dese
reacţii adverse. Hormonul gestagen „împiedică formarea oului fecundat“
cum de altfel se menţionează şi pe cutia cu tablete. Datorită acestui lucru,
nidarea celulei-ou nu
mai are loc, iar micul embrion moare „de foame“.
„Mini-pilulele“
au o mai puternică acţiune contraceptivă, nu
conţin
estrogen, ci numai
gestagen, iar ovulaţia se produce în condiţii
normale.
În afară de faptul că toate pilulele contraceptive sunt mijloace de
provocare a
avortului, ele au şi multiple reacţii
adverse asupra
organismului: creştere în greutate, acumularea de apă în celulele
organismului, căderea părului, metroragii, amenoree, astenie, stări
depresive, ş.a. După fiecare pauză în administrarea acestor tablete poate
apăre
Odiosul păcat
al avorturilor
Iubiţi credincioşi,
Aţi auzit dumneavoastră de
Sfântul Serghie de Radonej? Iată,
în
Rusia există un oraş care se numeşte
Radonej, iar la numai
câţiva kilometri depărtare
de el se află o Sfântă Mânăstire. Aici, în
sicriu
de argint) cu moaştele unui preot călugăr sfânt
pe
nume Serghie. Însă minunea este mult mai
mare
prin
faptul că şi
tatăl, şi
mama Sfântului Serghie au
primit
după moartea lor darul neputrezirii trupului,
deci
sunt sfinţi. Ca atare trupurile
lor sunt aşezate în
racle
de argint, în două frumoase Biserici din
Radonej.
Se zice în popor „Pomul după roadă se cunoaşte!“ şi este
adevărat, pentru că din
doi părinţi
sfinţi, s-a născut şi a crescut tot
un
sfânt.
ŞI
ACUM PRIMA ÎNTREBARE: Dacă mama
Sfântului
Serghie,
gravidă fiind l-ar fi avortat
pe acesta, mai ajungea el
sfânt?
Categoric nu! NU, pentru că nefiind
botezat şi nefiind
biruitor
în lupta cu ispitele, n-ar mai fi primit mântuirea, şi ca un
dar
ales neputrezirea trupului.
A
DOUA ÎNTREBARE: Dacă mama sa l-ar fi
avortat pe
micuţul Serghie, cei doi parinţi ar
mai fi fost sfinţi, ar mai fi primit
darul
neputrezirii? NU, pentru că ar fi
ucis poate un viitor om de
ştiinţă, poate un viitor preşedinte
de ţară,
poate un mare sportiv,
un
viitor preot... sau un viitor sfânt...
Iubitorul de oameni
Dumnezeu voieşte ca oamenii să se înmulţească,
să umple pământul şi să-l stăpânească. Diavolul, urâtorul şi
ucigaşul de
oameni, vrea ca
oamenii să se piardă în felurite chipuri. Aceasta o
lucrează el prin bărbaţi, dar mai ales prin femeile uşoare.
Dumnezeu o întreabă din cer ca şi pe Cain: „Ce-ai făcut? Unde e
rodul
pântecelui tău?“.
Acestui odios păcat al avorturilor sunt părtaşe toate acele persoane
care au contribuit şi contribuie la facerea avorturilor cu învăţătura, cu
ştiinţa, cu meşteşugul, cu buruieni, cu doctorii ucigătoare,
ori cu uciderea
şi
extragerea pruncilor din pântece pentru a nu avea copii, spre a zburda
încoace şi încolo pe la petreceri etc. Cei ce contribuie la avorturi,
dimpreună cu mama denaturată,
sunt părtaşii acestui odios păcat,
şi sunt
asemenea oamenilor sălbatici, ucigători
şi mâncători de oameni. Mamele
care îşi ucid copiii sunt asemenea fiorosului împărat Irod, care a ucis
14.000 de prunci, cu
scopul blestemat de a ucide pe Domnul nostru Iisus
Hristos. Ucigaşii pruncilor prin avorturi de nu se vor pocăi, vor fi
pedepsiţi de Dumnezeu aspru ca şi
Irod, căruia i-au putrezit măruntaiele
şi
l-au mâncat viermii de viu.
O legendă veche povesteşte
despre chinul veşnic al lui Irod aşa:
«În
ziua când se pomenesc
cei 14.000 de copii ucişi de Irod, ies din
mormintele mici din
Betleem spirite albe, se trezesc din somnul de
aproape 2.000 de ani,
acei prunci nevinovaţi. Ţinându-se de mânuţe
călătoresc ei în şiruri
lungi spre Ierusalim, ca să-l
scoale pe Irod din
liniştea mormântului său.
Sub paşii uşori se ridică lespedea de pe vechiul
mormânt regesc, iar
cel ce doarme acolo sare afară plin de spaimă, dar
auzind cântece şoptite, care îi aduc aminte de fapta sa, pică iarăşi cu faţa
la pământ. Ei însă cântă neîncetat despre moartea lor atât de timpurie şi
despre osânda lui
Irod cea veşnică. El se ridică atunci de la pământ şi
fuge. Ceata cea albă însă îl urmează. El nu află nicăieri refugiu şi
ajutor.
Din tot locul este
izgonit. Până şi tâlharii din păduri,
spre care s-a
strecurat, îl alungă. Şi când se refugiază în cimitirul spânzuraţilor, aceştia
toţi ridică funiile ameninţător
contra lui. Irod fuge tot mai departe,
urmărit de aproape de cetele albe de prunci, până ce ajunge într-o ţară de
la miazănoapte, într-un sat părăsit, şi se opreşte înaintea unei case, mică
şi
aproape năruită. Aici îşi ridică braţul şi rânjindu-se, arată spre casă şi
le spune pruncilor:
„Priviţi la femeia aceasta
care locuieşte aici. Peste
patul
ei este atârnată Icoana Maicii Domnului
şi Crucea, dar cu
toate
astea, dânsa e tot atât de rea ca şi
mine“. Atunci pruncii se
opresc plini de frică. Uşa casei se deschide şi
afară păşeşte un nou
sufleţel alb, sufletul unui nou născut,
tocmai atunci ucis de mama sa, şi
se pune în rândul
celorlalţi prunci». Aceasta e legenda (Pr. G. Negură,
D.
Ort. a. 8, nr. 31-32). Femeia care a făcut
un avort sau mai multe, să
alerge cât mai curând
posibil la un preot duhovnic să se spovedească cu
sinceritate şi căinţă. Păcatul uciderii de prunci îndepărtează femeia de laSfânta Împărtăşanie pentru o vreme, până îşi face canonul de pocăinţă.
Sfântul Ioan
Gură de Aur ne
spune: „Păcatele tale sunt
scrise în
cartea
vieţii, iar lacrimile tale sunt burete ce le şterge“.
„Deci,
pocăiţi-vă şi vă întoarceţi, ca să se ierte păcatele
voastre“
(Faptele Apostolilor 3:19).
S-a
abrogat legea cu moartea şi
s-a dat libertate avortului.
Şi
atunci se naşte încă o întrebare: cel ce nu suportă omorârea
unui
criminal dovedit, a unui ucigaş hidos,
căruia i se oferă
atâtea
mijloace pentru apărarea sa, cum oare
suportă moartea
unei
făpturi nevinovate şi fără apărare, a cărei singură „vină“
este
că există -
după porunca lui Dumnezeu („Creşteţi şi
înmulţiţi-vă“ - Facerea 1:28) ???
BIBLIOGRAFIE: Revista „Dă-mi viaţă“, traducere din limba germană şi adaptarea în
româneşte de Carmen Platt (Tiparul Siegfried Gringmuth, Springe); Protosinghel
Nicodim
Măndiţă, „Luxul şi împodobirea ruinează sufletul“.a pericolul producerii unei
embolii sau tromboze.