ÎMPOTRIVA AVORTULUI

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

                       CUVÂNT CĂTRE CREŞTINII ORTODOCŞI

                                                ÎMPOTRIVA

                                            A V O R T U L U I

Motto: Aşa cum o lege împotriva furtului, trebuie să

pedepsească orice fel de furt, tot aşa şi o lege împotriva uciderii

trebuie să pedepsească orice fel de ucidere. Orice femeie poate face

cu trupul ei ce doreşte (să-şi taie o mână, un picior, să-şi scoată un

ochi...). În timpul întreruperii de sarcină nu se acţionează asupra

femeii, ci asupra trupului copilului acesteia. Iată de ce orice avort

este o crimă.

                                                                                    

                                                                                                  Preot Ioan

                                             Mamei mele,

     Adineaori încă nu eram. Acum pulsează cu tine o nouă viaţă. Sunt

eu! O imensă bucurie iradiază picătura de viaţă, pe mine, unica făptură.

Niciodată nu voi mai ţâşni cu atâta vitalitate ca în clipa aceasta. Mai

mititel decât punctul de pe „i“ dar în acelaşi timp imens, prin mine trec

puternice forţe creatoare. Mă las purtat de caldul torent al vieţii, eu

plăpânda sămânţă, hoinărind prin căsuţa mea, locşorul meu în cele 9 luni

înainte de a ajunge în coşuleţ. Cu grijă caut să te fac atentă că exist. Între

noi a început o legătură intensă, tu îţi împarţi hrana cu mine, fără să ştii

că mă ai. Inima mea pulsează propriu-mi sânge prin micul meu trup. Tu

tot nu ştii încă, mamă, că mă porţi! Mâinile şi picioruşele mele sunt de

mult formate. Frumuseţea chipului meu s-a conturat. Afli că sunt eu!

Mamă, te bucuri sau te-ai îngrozit? Eşti recunoscătoare sau uluită? Te

încântă gândul că voi fi sprijinul vieţii tale? Mă doreşti sau mă urăşti? Eu

sper să-mi dăruieşti siguranţa maternă pe care la rândul tău ai primit-o.

Acum, când plin de viaţă, puternic şi voios cu degeţelu-n gură, în

pântecul tău, sunt copilul tău iar tu a mea mamă, nu ezita: DĂ-MI

VIAŢĂ!

                  Dezvoltarea intrauterină a copilului

      La întrebarea despre Începuturile vieţii omului răspunde ştiinţa

modernă despre natură.

Omul este om încă de la origine. În momentul contopirii unui ovul

cu un spermatozoid începe povestea vieţii unui om, a unei persoane,

entitatea unică a speciei sale a cărui evoluţie în timp nu se modifică.

Ceea ce se modifică este în raport cu etapele vieţii sale: un sugar arată

altfel decât un bătrân. Oul fecundat (zigot sau spermoviu) reprezintă

prima formă de viaţă. La om, celula-ou se diferenţiază prin cei 48 de

cromozomi, identici pentru fiecare altă celulă-ou. Toate semnele şi

caracterele generale ale unei persoane, cum ar fi: culoarea părului,

culoarea ochilor, statura, sunt rezultatul a 3,5 miliarde de gene purtătoare

de informaţie ereditară. Minuscula fiinţă omenească nu se aseamănă cu o

fiinţă animalică, ea nu este o „celulă-bulgăre“, dar nici un ţesut de

sarcină.

           Ştiinţa modernă dovedeşte că teoria zoologului Ernst Haeckel

este urmarea unei grave erori biologice. În „Teoria fundamentală a

geneticii“ (1866), Haeckel susţinea că omul în evoluţia sa anterioară

a parcurs diferite stadii animalice. Această teorie este greşită.

Omul, în trecutul său îndepărtat, a fost lipsit de coadă sau branhii.

Numai că atâta timp cât rezultatele embriologiei umane au lipsit, teoria

lui Haeckel şi-a găsit un suport moral. Astăzi ştim că omul este o

individualitate biologică care, în timp, nu cunoaşte altă evoluţie.

            LA 22 DE ZILE de viaţă intrauterină, inima copilului începe să

bată. Din acest moment, datorită absenţei ciclului menstrual, femeia îşi

dă seama că este însărcinată. Copilul s-a fixat deja în corpul matern prin

aşa-zisa fază „de nidare“.

          LA 28 DE ZILE minusculul omuleţ măsoară 4,2 mm: Toate

organele sunt deja plasate.

          LA 6 SĂPTĂMÂNI copilul primeşte

informaţii despre poziţia sa în corpul matern,

presiunea asupra corpului cât şi despre diferenţa

de temperatură.

         LA 7 SĂPTĂMÂNI toate organele sunt

deja existente. Nimic nou nu se mai formează.

Copilul măsoară 21 mm.

De-acum el are nevoie de timp şi hrană ca

să crească şi să se dezvolte.

         LA 8 SĂPTĂMÂNI copilul are propriile şi unicele-i amprente

digitale pe care le va avea toată viaţa sa. De la această vârstă, el se

numeşte Om „ne-născut“ sau făt.

         LA 9 SĂPTĂMÂNI corpul copilului este în întregime format. La

acţiunea unui stimul palmar, el încearcă să se prindă. În caz de

zdruncinături, ca să evite lovirea, el poate întoarce capul. Degetele au

deja delicate, fragede unghii. Îşi poate mişca mâinile şi picioruşele. La

atingerea obrajilor şi a buzelor, copilul dă să surâdă.

                          Ce se întâmplă într-un avort?

                                      Mărturisiri ale medicilor

                    „Unul ca mine, care a adus la lumina zilei corpul intact, de

      4-5 cm lungime, al unui copil nenăscut şi cu o mişcare spontană

l-a aşezat apoi în tăviţa renală, acela va şti că prin aceasta a contribuit la

moartea unui om.

Embrionul care în a 2-a şi a 3-a lună de sarcină arată deja clar a fi un

omuleţ, este lovit pentru câteva secunde de o cruntă disperare datorită

soartei nemiloase. El încearcă zadarnic a se salva, în încordarea sa de a

respira şi de a se mişca (vezi imaginea din dreapta). Bântuit de o sete

nesfârşită de aer, micul său trup adineaori rozaceu, începe acum să

devină livid; cu mâinile caută o salvare, un tremur îi străbate corpul,

zadarnic face ultimele sale mişcări“ (Dr. Georg Pessel).

„O vreme şi eu am crezut că avortul este unica soluţie

pentru femeia care s-a sfătuit cu medicul în faţa lui

Dumnezeu. Ca şi creştin cunoşteam Învăţăturile Bibliei,

dar ca unul care practică medicina modernă, voiam să fiu

flexibil şi uman.

        Într-o zi stăteam eu însumi în sala de operaţie în faţa unui avort (vezi

imaginea din dreapta). Chiureta aspiratorului fusese montată, iar pompa

de vid pornită. Treptat, acul manometrului

arăta că presiunea urcă. Dintr-o dată,

zgomotul lacomei absorbţii a tulburat

liniştea sălii. De-atunci, de când am văzut

gâtlejul aspiratorului înghiţind viaţa şi

scuipând mânuţe rupte şi sânge spumos,

de-atunci mă pronunţ clar împotriva

avorturilor“ (Dr. med. Samuel Pfeifer).

                              Avortul prin chiuretaj

          Cei mai mulţi dintre noi nu ştiu ce se petrece cu adevărat într-un

avort. Multe femei care au avortat n-au fost pe deplin conştiente că de

fapt au ucis un copil, şi spuneau aşa: „Acesta nu se poate numi om

până în luna a 3-a!“; „Nu este decât un ţesut de sarcină!“.

Nu este adevărat! Într-un avort moare un copil! Aproape toţi

copiii care sunt îndepărtaţi cu forţa din corpul matern, au mai mult

de 8 săptămâni.

Toate organele la această vârstă, sunt deja existente. Copilul are deacum

nevoie numai de timp şi de hrană, ca să crească. Avortul se poate

produce prin aspiraţie (cea mai perfecţionată metodă), prin chiuretaj sau,

copiii mai mari, prin acţiunea prostaglandinelor şi operaţie cezariană.

Prin chiuretaj se lărgeşte colul uterin cu ajutorul unor valve

metalice, pentru a înlesni pătrunderea cu instrumete în cavitatea uterină.

Cu ajutorul unui cleşte special, copilul este agăţat şi extras în afară sub

formă de bucăţi mai mici. După ce întregul corp al copilului a fost

îndepărtat, pereţii uterini sunt răzuiţi cu o chiuretă. Pentru a şti dacă a

mai rămas ceva în cavitatea uterină, asistenta medicală reconstituie din

bucăţi, organismul copilului. Totuşi, în multe cazuri apar infecţii şi

complicaţii dăunătoare pentru sănătatea maternă.

                                      Metoda prin aspiraţie

Este cea mai perfecţionată formă de avort. Prin deschiderea

orificiului extern al colului uterin, medicul

introduce un furtun flexibil de cauciuc în cavitatea

uterină. Cu ajutorul unei pompe aspirative, care

lucrează cu o putere de 10-30 de ori mai mare decât

cea a unui aspirator normal, copilul este rupt în

bucăţi. Mai întâi sunt îndepărtate mâinile şi

picioarele de corp, apoi corpul de trunchi. Atunci

când capul copilului este prea mare şi nu poate

trece prin furtun, el este zdrobit asemenea unei

nuci, folosind instrumente speciale. Totul se

absoarbe într-un vas. Corpul sfâşiat al copilului este dat spre a fi ars.

Ştire: Dr. Berard Nathanson, medic ginecolog, a fost timp de doi

ani directorul celei mai mari clinici din lume, unde se produc avorturile,

în New York. După 75.000 de avorturi, el a renunţat la activitatea sa şi

mărturiseşte:

„Ca om de ştiinţă nu cred, ştiu sigur că viaţa omenească începe

de la fecundare. Chiar dacă nu sunt din fire religios, cred din tot

sufletul într-o dumnezeiască Existenţă care cere definitiv şi

irevocabil să ne oprim de la a săvârşi absolut trista şi nespus de

ruşinoasa crimă împotriva omenirii“.

În filmul său „Strigătul mut“, dr. Nathanson

prezintă tehnica de producere a unui avort prin aspiraţie.

Metoda prostaglandină-hormon şi operaţia cezariană

Prin această metodă, substanţa medicamentoasă este injectată în

musculatura uterină. Se declanşează durerile

naşterii. Dacă reuşeşte să treacă prin aceste

încercări, copilul este născut viu pentru ca apoi să

fie lăsat în voia sorţii. O asistentă medicală, s-a

încumetat să afirme: «Ar trebui, măcar o dată

să faceţi ce fac eu ca să ştiţi că un copil

„nenăscut“ nu este o „celulă-bulgăre“».

Prin operaţie cezariană, se deschide cavitatea

abdominală şi se secţionează uterul. Se ia copilul

şi se aruncă. Aproape toţi copiii trăiesc când sunt

aduşi pe lume. După ce au fost moşiţi, ei sunt omorâţi fie prin sufocare,

fie sunt lăsaţi să înfrunte moartea. Adeseori, ei mor după ore în şire de

luptă zadarnică.

                            Realizează fătul moartea sa?

Când îi este luată viaţa, copilul are dureri şi îi este frică. Din ziua a

28-a există nervul trigemen cu cele trei ramuri ale sale, iar de la 6

săptămâni la nivelul tegumentelor mâinii se găsesc fine terminaţii

nervoase libere, răspunzătoare de transmiterea de-a lungul fibrelor

senzitive a senzaţiei dureroase. Imaginea ecografică arată accelerarea

pulsului copilului până la 200 în momentul când cu putere se deschide

pântecele mamei. Într-o disperată şi zadarnică luptă, el caută a se feri de

ucigătoarele instrumente. Ecografic se poate vedea cum luptă cu

moartea; copilul încearcă prin deschiderea gurii un strigăt mut atunci

când îi este sfâşiat corpul.

                    O asistentă medicală de la sala de operaţie

                                     mărturiseşte:

               „De-a lungul atâtor ani de meserie în domeniul medical, am

observat că un avort aduce după sine femeilor o mare părere de rău. În

afara urmărilor ginecologice-complicaţii survenite tardiv sau în timpul

manevrelor avortive-apar şi urmări psihice. Deseori a fost necesar să

acordăm în aceeaşi zi, după avort, îngrijiri psihice. Ca asistentă

medicală căreia i se cere să fie permanent lângă medic, ore în şir, în

încordarea de a salva viaţa mamei şi a copilului, de a reuşi să conducă

din sala de operaţie o mamă sănătoasă, ca apoi în încheiere să distrugă

viaţa copilului, constituie o încărcătură nervoasă greu de suportat mult

timp. Idealul meu ca asistentă medicală (promovarea sănătăţii,

menţinerea vieţii, alinarea durerii şi a suferinţei) m-a îndemnat să nu

mai particip la executarea avortului“.

                          Urmările sufleteşti ale unui avort

       „De la avort încoace, sunt nefericită. Nu am cuvinte pentru a spune

cât de mult regret hotărârea mea. Îmi revine mereu în memorie imaginea

micului embrion de 7 cm lungime care dădea din mâini şi din picioruşe“.

„Am vrut să-mi trăiesc viaţa. Dar datorită avortului, am pierdut-o.

Mi-am pierdut liniştea interioară, bărbatul cu care era să mă căsătoresc,

 

primul meu copil. Îmi voi procura

droguri care să-mi năucească mintea şi

voi deveni dependentă de ele. În vis

copilul îmi rupe lanţul de perle. Caut să le strâng

înapoi laolaltă, dar una totdeauna lipseşte. De când l-                                                            am «dat afară» nu mai văd zi bună“.

                     Avortul nu înseamnă sfârşitul, ci începutul unor noi şi grele

probleme. Odată cu un avort, încep adevăratele dificultăţi. Avortul nu

înseamnă numai moartea unui copil. Datorită

lui, femeile suferă trupeşte şi sufleteşte. Stă în

caracterul femeii să dea viaţă şi să ocrotească

viaţa fiinţei căreia i-a dăruit-o. A ucide un

prunc încă nenăscut este împotriva instinctului

matern cu care ne naştem. De aceea un avort

nu înseamnă rezolvarea tuturor problemelor.

Copilul ucis rămâne mai departe în amintirea

femeii, iar acest gând o va însoţi toată viaţa. Nu există avort fără

remuşcări cât de mici. Psihiatri, psihoterapeuţi şi medici observă

urmările diferitelor boli psihice la femeile care au ucis prin avort:

          ● anxietate şi coşmaruri (prăbuşire în prăpastie, urmăriri, copil

născut mort, copii mutilaţi sau înfometaţi), frica de moarte, ca

pedeapsă pentru păcatul săvârşit;

         ● insomnii;

         ● stări depresive cu tendinţă de suicid;

         ● crize isterice;

         ● probleme sociale;

         ● probleme familiale;

         ● tulburări neuro-vegetative (cefalee, ameţeli lombalgii);

         ● psihoze.

            Des, aceste tulburări psihice sunt însoţite de tulburări organice:

tulburări de ritm cardiac, labilitate a tensiunii arteriale, migrene,

lipotimii, tulburări digestive sau tulburări sexuale. În multe cazuri aceste

boli sunt terapeutico-rezistente, de aceea sunt greu sau deloc vindecabile.

Psihologii şi psihoterapeuţii avertizează că urmările unui avort sunt

dintre cele mai grave şi duc uneori la epuizare totală.

                      Urmările trupeşti ale unui avort

                      Urmările şi pericolul ce poate surveni în timpul executări

manevrelor abortive:

           a) Perforaţii - în timpul executării manevrelor abortive pot

surveni ruptura, perforaţia pereţilor cavităţii uterine datorită

fragilităţii acestora în timpul sarcinii. Urmări: hemoragii masive,

hemoragie internă, peritonite. Câteodată este necesară intervenţia

de urgenţă pentru îndepărtarea uterului.

          b) Alte urmări ale unei hemoragii masive sunt: incapacitatea

uterului de a se contracta, transfuzia de sânge sau histerectomia

totală (îndepărtarea totală a uterului) care sunt uneori măsuri de

primă urgenţă.

          c) Incidente şi accidente ce pot surveni în timpul anesteziei

locale: reacţii alergice la medicament, chiar dacă acesta este dozat

corect şi poate duce la şoc anafilactic, insuficienţă respiratorie şi

moarte.

           d) Complicaţiile care pot să apară în timpul anesteziei sunt din

cele mai variate şi pot duce până la pierderea conştiinţei, stop

cardiac sau respirator. De necesitate imediată este reanimarea

pacientei.

                                    Urmări imediate:

             1. Infecţii ale uterului sau ale trompelor uterine ce pot duce la

moarte prin septicemie.

             2. Tromboze sau embolii.

                                   Urmări tardive:

              a) În urma vindecării după infecţia uterină sau a trompelor

poate să apară sterilitatea primară datorită „închiderii“ ireversibile

a ambelor trompe. Acest lucru se întâmplă cu atât mai mult cu cât

avortul este al unei prime sarcini.

             b) Avortul spontan - infecţiile pot produce modificări ale

uterului sau ale colului uterin care determină avortul spontan şi deci

sarcina nu mai poate fi dusă la termen.

            c) Insuficienţa unei anumite porţiuni a colului uterin duce de

asemenea la avortul spontan.

            d) Dezvoltarea anormală a unei viitoare sarcini datorită unor

modifcări uterine.

            e) Eritroblastozele apar atunci când testul factorului Rh nu s-a

efectuat în prealabil. Metoda se bazează pe aceea că la o femeie Rh

negativ cu soţul Rh pozitiv copilul va fi Rh+. La a doua sarcină are

loc reacţia antigen-anticorp care pune în pericol viaţa copilului.

           f) Sarcinile următoare sunt afectate prin sângerări repetate.

          g) Afecţiuni psihice grave care la unele paciente necesită pentru

vindecare aproape un an, iar la altele un timp mai îndelungat de

tratament, într-o clinic psihiatrică.

Nu este bine ca adevărul să fie ascuns. La cabinetul medical vin

tot mai multe paciente care mărturisesc: „Dacă aş fi ştiut una ca

asta, aş fi căutat soluţii pentru rezolvarea acestei probleme şi nu aş fi

avortat“.

(Dr. Brigitte Niemes, medic ginecolog, D-8901 Konigsbrunn).

                               A ucide spre a se salva?

         Datorită progreselor în medicină, sarcina şi naşterea nu prezintă nici

un pericol pentru viaţa mamei. O indicaţie de avort o

reprezintă vătămările psihice. Însă cercetarea

ştiinţifică a arătat că:

              1. Nici o boală psihică nu se vindecă printr un 

avort.

             2. Sarcina nu rezolvă bolile psihice

             3. Afecţiunile psihice nu sunt agravate de o

sarcină.

 Mama care a reuşit să învingă toate

greutăţile care i-au stat în faţă, în final este

fericită că a spus „da“ copilului său.

                  Responsabilitatea de tată, de părinte

Bărbatul care lasă în voia sorţii femeia care-i poartă în pântece

propriul prunc, se încarcă sufleteşte cu un mare păcat. Deseori, taţii nu

înţeleg ce efect negativ are asupra mamei şi a copilului fuga lor de la

răspunderea de „tată“. Pentru mama însărcinată această conduită duce la

o încărcătură psihică deosebită. Ea are nevoie de mult curaj pentru a

învinge nesiguranţa dată de iresponsabilitatea tatălui copilului. În astfel

de cazuri, se cere ajutorul celor din jur.

                                 A ucide din milă?

                 Micuţa Mariana a deţinut timp de 50 de ani recordul în Guiness-

Book cu o greutate la naştere de 283 de grame. În primele două zile fetiţa

a fost hrănită cu un amestec format din apă, glucoză şi vinars, bine

suportat de copil. La un an, Mariana cântărea deja mai mult de 6 kg. În

zilele noastre, medicii de la Universitatea Loyola din Illinois au anunţat

naşterea unei fetiţe în greutate de numai 280 grame. Ea a trebuit să fie

extrasă din corpul matern la 26 de săptămâni, când măsura 25 cm, iar

diametrul cranian era de 20 cm.

                                Demnitatea de handicapat

          Uciderea din compasiune nu este o faptă de milostenie. Este o

nedreptate. Fiecare dintre noi are dreptul la viaţă - acest lucru fiind

prevăzut prin Constituţie, iar a considera că viaţa unui copil handicapat

nu este necesară, reprezintă un mare păcat. În Germania există 9 mil. de

handicapaţi la o populaţie de aproape 80 de mil. Mai mult de 90% dintre

aceştia sunt loviţi de un handicap în a doua jumătate de viaţă. Chiar şi

atunci când ei se nasc orbi sau surzi îşi păstrează demnitatea, căci numai

anumite zone corporale le sunt afectate.

                        Exemple şi exemple bine de urmat

Se cere din partea părinţilor o mare dăruire de sine, pentru creşterea

unui copil handicapat. El are mai multă

nevoie de dragoste maternă şi tocmai de

aceea deseori, el este cel preferat. 85%

dintre handicapaţi sunt independenţi de

alte persoane, 11% au nevoie de un ajutor

minim, 4% nu pot trăi fără ajutorul celor

din jur. Fiecăruia dintre noi ni se poate

întâmpla ca într-o zi, printr-un accident

sau o boală să devenim dependenţi de

ajutorul celor din jur, o povară sigur nedorită. Handicapaţii se tem că vor

fi elaborate legi care permit să fie omorâţi forţat copiii nou-născuţi

handicapaţi, bolnavii cronici cât şi oamenii bătrâni.

Astăzi se recomandă să fie omorâţi copiii încă nenăscuţi cu anomalii

severe. Urmează în viitor să fie omorâţi bolnavii în stare gravă, bolnavii

cronici, cei cu incapacitate de muncă, rasele nedorite sau alţii pur şi

simplu din motive ideologice?

                            Exemple bine de urmat:

_ La concursul „Mama şi bebeluşul anului“ care s-a ţinut la Londra,

juriul a desemnat ca fiind câştigătoare pe Jane Tippet şi fiica acesteia,

Sophie. Cu toate că Jane ştia că fetiţa ei se va naşte cu anomalia numită

„hidrocefalie“ (exces de lichid în cutia craniană) a adus pe lume acest

copil cu mare dragoste. Imediat după naştere, Sophie a fost luată în

îngrijirea medicilor şi tratată astfel încât, ea a devenit un copil aproape

normal.

_ În 1988, Marele premiu pentru Literatură al Marii Britanii a fost

decernat lui Cristopher Nolan (22 de ani) pentru cea mai bună lucrare a

anului precedent. În această carte autorul descrie primii ani ai copilăriei

sale. De la naştere el suferă de paralizia membrelor, iar pentru a putea

scrie cartea, s-a folosit de un condei montat la frunte. Deoarece Nolan

este aproape şi surdo-mut, cuvântul de mulţumire pentru premiul acordat

a fost citit de către mama sa. În această cuvântare Nolan se pronunţă

împotriva fiecărui avort, căci fiecare copil are dreptul la viaţă.

                12. Moartea fătului rezultat dintr-un viol?

Există o altă soluţie!

„Atunci credeam că nu există o altă soluţie. N-am putut suporta

gândul că acest copil se poate asemăna cu criminalul. Totuşi, încă o dată

nu aş mai face-o. Poate ar fi mai bine să-l dau spre adopţiune, de

exemplu. Nu te poţi răzbuna pe nevinovatul copil numai pentru că,

eventual se poate asemăna cu ticălosul“ (O necunoscută).

Comentariu:

În timpul unui viol se produce spasmul trompelor şi se eliberează

hormoni care nu favorizează sarcina deoarece femeia se opune actului

fecundaţiei. În unele cazuri cu toate acestea, femeia rămâne însărcinată şi

se întâmplă ca în timpul sarcinii să adopte o atitudine favorabilă

copilului. O răzbunare împotriva nevinovatului copil nu este necesară.

Traumele unui viol nu se vindecă printr-un avort. Femeile care au trăit o

astfel de experienţă recunosc că avortul în sine le-a dăunat mai mult

decât însuşi violul.

Mărturisire:

„Eu sunt rezultatul unui viol“ mărturiseşte o femeie, deja căsătorită.

„Un răufăcător pătrunzând în casă, l-a legat pe tatăl meu de mâini şi de

picioare şi sub privirile uimite de groază ale acestuia a violat-o pe mama.

Atunci am fost eu concepută. Toţi au fost de părerea producerii unui

avort. Tatăl meu s-a împotrivit însă, ca să fiu ucisă. Nu ştiu de câte ori

i-am mulţumit lui Dumnezeu pentru minunatul meu tată“.

                            13. Ucigătoarele pilule RU 486

         Pilulele RU 486 sunt o cale sigură spre avort. Acest pilule înşeală

corpul mamei: „nu eşti însărcinată!“. Prin acţiunea lor ele blochează

hormonul progesteron, necesar în sarcină. Până în

săptămâna a 7-a de sarcină, gravida trebuie să meargă

în timp de 12 zile de 4 ori la medicul ginecolog. După

efectuarea testului chimic şi administrarea a trei

tablete RU 486, uterul se retractă. După 48 de ore de

luptă cu moartea, copilul moare prin asfixiere. Prostaglandinele provoacă

avortul, iar sângerarea se poate opri după aproximativ 9 zile. Cu cât

copilul este mai mare, cu atât pierderile de sânge sunt mai însemnate şi

psihicul mamei mai afectat. În cazul în care copilul supravieţuieşte sau

este numai în parte avortat este necesară intervenţia chirurgicală de

urgenţă. Înainte de intervenţie, trebuie să se ceară consimţământul în

scris al mamei. Lupta împotriva acestor pilule continuă.

                              14. OBSERVAŢII

                    Iniţiativă proprie? Corpul meu? Copil dorit? Ajutor sau

pedeapsă? „Femeile sunt singurele în măsură să decidă pentru sau

împotriva unui copil“. „Numai noi hotărâm în acest caz!“

Părinţii au datoria de a cântări dacă sunt în stare să dăruiască viaţă

unui copil. Mai întâi ei trebuie să se gândească la atribuţiile pe care le

vor avea faţă de acesta. Abţinerea de la viaţa sexuală înainte de căsătorie

îi caracterizează pe cei responsabili de sine. Cei căsătoriţi au libertatea de

a decide perioadele de contact sexual. Femeia nu mai are dreptul să

omoare copilul deja conceput. Nimeni nu este în măsură de a hotărî

asupra vieţii altui om.

„Pântecele este al meu!“

Pântecele este o parte din corpul mamei. Copilul însă, nu. Încă din

momentul concepţiei el este o fiinţă unică, sufleteşte şi trupeşte, un

musafir în corpul mamei care are nevoie de adăpost şi hrană.

„Fiecare copil are dreptul de a fi dorit“.

Mai mult de jumătate din totalul sarcinilor sunt la început sarcini

nedorite. Acceptarea copilului este un proces îndelungat care se dezvoltă

odată cu sarcina. De cele mai multe ori, copiii la început nedoriţi sunt

primiţi cu tot atâta dragoste ca şi aşa-zişii „copii-dorinţă“. Copiii mult

doriţi pot crea probleme în educaţie atunci când nu se conformează şi nu

corespund ideilor excentrice ale părinţilor.

„Trebuie să ajutăm, nu să pedepsim“.

Ceea ce nu este pedepsit va fi încălcat. A ucide un copilaş este o

crimă iar cel ce o săvârşeşte, un criminal. Dreptul cel mai de preţ este

viaţa unui om. Acest drept la viaţă este prevăzut şi prin Constituţie. Ce

ne-am face dacă viaţa nu ne-ar mai fi apărată de lege? Experienţa ţărilor

unde avortul este liber a arătat că după adoptarea unei astfel de legi

numărul avorturilor a crescut rapid şi se menţine într-o continuă creştere.

Numai pentru bogaţi? Suprapopulaţie? Şi viaţa mea?

„Ce să fac cu copilul? Mai merg încă la şcoală, la facultate, sunt în

ucenicie sau am servici. N-am nevoie de copil!“ Gravidelor aflate la

necaz, statul, Biserica şi diferite organizaţii cu scop caritabil le oferă

ajutorul lor.

„Avortul trebuie să fie liber, căci suprapopulaţia

ameninţă viaţa celorlalţi oameni“.

Probleme de suprapopulaţie există în multe ţări din lumea a treia. Cu

cât o familie este mai săracă, cu atât osteneala părinţilor de a avea copii

mai mulţi care să-i îngrijească la bătrâneţe, este mai mare. Un sistem

social bine organizat (asigurarea în caz de boală şi la bătrâneţe) rezolvă

problemele săracilor şi nu uciderea prin avort a acestor copii. Ţările mai

bogate au datoria de a ajuta ţările mai sărace. Explicaţia metodei naturale

de evitare a sarcinii este de bună voie acceptată, ea având cele mai multe

avantaje. Toate ţările puternic industrializate au o rată a natalităţii mult

diminuată iar în multe din aceste ţări, acest indice se menţine în continuă

scădere.

„Eu nu mă las lămurită de Biserică,

ci hotărăsc cum vreau eu“.

„Să nu ucizi!“ nu este o poruncă dată de Biserică, ci este o poruncă de la

Dumnezeu lăsată, este dreptul natural la viaţă al fiecărui om. Cel ce se

conduce în viaţă după propria-i ştiinţă îşi asumă întreaga răspundere la

Suprema Judecată. Legile dumnezeieşti sunt cele mai bune reguli de

conduită ale oamenilor.

„Numai statul îi poate ajuta pe cei săraci, altfel ei nu îşi

pot permite să plătească un avort, precum cei bogaţi“.

Este de-a dreptul revoltător să fie ajutaţi săracii ca să-şi distrugă

urmaşii în loc să li se acorde sprijin în creşterea copiilor. Statistica a

arătat că la „Oferta morţii gratuite“ au apelat cei cu venit mare şi mediu

spre deosebire de cei săraci care au renunţat la ea.

                 15. Scrisoare deschisă a unui teolog

    către un medic ginecolog

                                              Domnule Doctor N.,

    Se întâmplă să aveţi câteodată coşmaruri? Vă apar atunci în vis miile

de copii pe care i-aţi făcut să treacă de pe drumul vieţii pe drumul

morţii? Sau când întâlniţi un copil fericit vă gândiţi cât de des aţi făcut să

piară o astfel de viaţă? De câte ori o mamă a plâns mult timp după aceea

pentru că nu a mai putut avea alţi copii şi care, disperată, pe toţi ne

întreabă de ce n-am atenţionat-o mai devreme? Dumneavoastră, eu şi

fiecare copil, suntem unici. Nici chiar gemenii nu au aceleaşi amprente

digitale. Fiecare dintre noi este o comoară, un copil dorit de Dumnezeu.

De aceea sunt convins că fiecare copil nenăscut, omorât, este „o palmă

dată lui Dumnezeu“. Nu există o înjosire mai mare decât aceea de a

arunca în neant ceea ce El a creat.

_ Ca medic ginecolog, vă permiteţi cu de la sine putere să

decideţi asupra vieţilor omeneşti? Hotărâţi singur dacă un om să fie

sau nu trimis la moarte?

_ Ca ginecolog care spune „Nu“ unei vieţi omeneşti, vă

dispreţuiţi prin aceasta chiar propria dumneavoastră viaţă.

_ Ca ginecolog, cântăriţi şi spuneţi „Nu“ unui destin de

Dumnezeu lăsat, deşi în fiecare dintre noi se oglindeşte chipul Său.

_ Ca medic ginecolog, nu vreţi să priviţi adevărul în faţă: cu

toţii suntem trimişi ai lui Dumnezeu chiar dacă unul măsoară 1 cm,

iar altul 1,80 cm. Un om nu poate fi totuşi distrus, căci el reprezintă

întruchiparea Crezului omenesc.

     După moarte există o altă viaţă. La Judecata de Apoi vom fi osândiţi

pentru cele rele făcute şi lăudaţi pentru faptele bune. Dumneavoastră,

domnule Doctor, vă numiţi medic şi sunteţi vindecătorul şi mâna

salvatoare pentru mulţi dintre noi. V-aţi gândit vreodată că s-ar putea să

vă întâlniţi cu victimele pe lumea cealaltă? Sau vă simţiţi deja atât de

vinovat încât spuneţi: „Din aceste păcate nu voi mai ieşi niciodată?!“.

Chiar şi pentru dvs. se spune: „Dacă păcatele sunt roşii ca sângele, eu

vreau să ţi le fac albe ca zăpada“. De aceea eu vă rog: „îngenuchiaţi în

faţa lui Dumnezeu şi vă supuneţi Voinţei Lui asupra vieţii şi a morţii.

Încetaţi cu trista dvs. activitate! Ca preot care se îngrijeşte şi de

mântuirea dvs., vă implor: căiţi-vă şi vă pocăiţi, căci la Suprema

Judecată veţi fi iertat, iar osânda nu va fi atât de grea cum este aceea a

unui acuzat“ (Preot Winfried Pietrek).

              16. Anticoncepţionalele şi steriletul sunt mijloace

de producere a unui avort

Atunci când femeia îşi dă seama, datorită absenţei ciclului

menstrual, că este însărcinată, copilul trăieşte în ea de cel puţin două

săptămâni. După ce a avut loc fecundaţia, minusculul omuleţ se

îndreaptă spre uter unde va avea loc aşa-zisa fază de „nidare“.

Steriletul împiedică nidarea celulei-ou. Acest obiect este introdus

în cavitatea uterină de către medic şi prin eliminarea

de către acesta a unei mici cantităţi de cupru se

opreşte formarea unei noi vieţi omeneşti. Steriletul

produce anumite modificări şi în sănătatea femeii:

pot surveni infecţii care necesită intervenţia

chirurgicală, sarcini extrauterine cu urmări fatale, perforaţii ale uterului.

Acţiunea cuprului în corpul femeii nu a fost îndeaproape studiată.

Pentru producerea avortului mai nou apărute sunt pilulele „dupăaceea“.

Aceste „After-morning-pills“ sau „pilulele pentru dimineaţa

următoare“ înghiţite, într-un interval de 60 de ore „după-aceea“ omoară

copilul chiar dacă în prospectul destinat cumpărătorilor scrie că aceste

pilule nu sunt mijloace de producere timpurie a avortului. Micuţul

omuleţ deja format, datorită acestor pilule contraceptive este expulzat la

exterior împreună cu o cantitate de sânge, înainte de a se produce

nidarea.

Pastilele „anti-baby“ sunt şi ele mijloace de producere a unui avort.

Fiecare tabletă de acest fel conţine doi hormoni: estrogenul şi gestagenul.

Estrogenul nu permite oului fecundat să se dezvolte în corpul matern, iar

prin aceasta ovulaţia este împiedicată. În anumite cazuri (diferite boli,

reacţii diverse din partea organismului sau administrarea în mod

neregulat a acestor pastile) ovulaţia nu este afectată, iar rezultatele nu

sunt cele dorite. Nu trebuie omis faptul că aceste pastile dau şi dese

reacţii adverse. Hormonul gestagen „împiedică formarea oului fecundat“

cum de altfel se menţionează şi pe cutia cu tablete. Datorită acestui lucru,

nidarea celulei-ou nu mai are loc, iar micul embrion moare „de foame“.

„Mini-pilulele“ au o mai puternică acţiune contraceptivă, nu conţin

estrogen, ci numai gestagen, iar ovulaţia se produce în condiţii normale.

În afară de faptul că toate pilulele contraceptive sunt mijloace de

provocare a avortului, ele au şi multiple reacţii adverse asupra

organismului: creştere în greutate, acumularea de apă în celulele

organismului, căderea părului, metroragii, amenoree, astenie, stări

depresive, ş.a. După fiecare pauză în administrarea acestor tablete poate

apăre 

                              Odiosul păcat al avorturilor

                                                   Iubiţi credincioşi,

        Aţi auzit dumneavoastră de Sfântul Serghie de Radonej? Iată,

în Rusia există un oraş care se numeşte Radonej, iar la numai

câţiva kilometri depărtare de el se află o Sfântă Mânăstire. Aici, în

Biserica Sfintei Mânăstiri poate fi văzută racla (un

sicriu de argint) cu moaştele unui preot călugăr sfânt

pe nume Serghie. Însă minunea este mult mai mare

prin faptul că şi tatăl, şi mama Sfântului Serghie au

primit după moartea lor darul neputrezirii trupului,

deci sunt sfinţi. Ca atare trupurile lor sunt aşezate în

racle de argint, în două frumoase Biserici din

Radonej. Se zice în popor „Pomul după roadă se cunoaşte!“ şi este

adevărat, pentru că din doi părinţi sfinţi, s-a născut şi a crescut tot

un sfânt.

             ŞI ACUM PRIMA ÎNTREBARE: Dacă mama Sfântului

Serghie, gravidă fiind l-ar fi avortat pe acesta, mai ajungea el

sfânt? Categoric nu! NU, pentru că nefiind botezat şi nefiind

biruitor în lupta cu ispitele, n-ar mai fi primit mântuirea, şi ca un

dar ales neputrezirea trupului.

              A DOUA ÎNTREBARE: Dacă mama sa l-ar fi avortat pe

micuţul Serghie, cei doi parinţi ar mai fi fost sfinţi, ar mai fi primit

darul neputrezirii? NU, pentru că ar fi ucis poate un viitor om de

ştiinţă, poate un viitor preşedinte de ţară, poate un mare sportiv,

un viitor preot... sau un viitor sfânt...

     Iubitorul de oameni Dumnezeu voieşte ca oamenii să se înmulţească,

să umple pământul şi să-l stăpânească. Diavolul, urâtorul şi ucigaşul de

oameni, vrea ca oamenii să se piardă în felurite chipuri. Aceasta o

lucrează el prin bărbaţi, dar mai ales prin femeile uşoare.

Dumnezeu o întreabă din cer ca şi pe Cain: „Ce-ai făcut? Unde e

rodul pântecelui tău?“.

Acestui odios păcat al avorturilor sunt părtaşe toate acele persoane

care au contribuit şi contribuie la facerea avorturilor cu învăţătura, cu

ştiinţa, cu meşteşugul, cu buruieni, cu doctorii ucigătoare, ori cu uciderea

şi extragerea pruncilor din pântece pentru a nu avea copii, spre a zburda

încoace şi încolo pe la petreceri etc. Cei ce contribuie la avorturi,

dimpreună cu mama denaturată, sunt părtaşii acestui odios păcat, şi sunt

asemenea oamenilor sălbatici, ucigători şi mâncători de oameni. Mamele

care îşi ucid copiii sunt asemenea fiorosului împărat Irod, care a ucis

14.000 de prunci, cu scopul blestemat de a ucide pe Domnul nostru Iisus

Hristos. Ucigaşii pruncilor prin avorturi de nu se vor pocăi, vor fi

pedepsiţi de Dumnezeu aspru ca şi Irod, căruia i-au putrezit măruntaiele

şi l-au mâncat viermii de viu.

O legendă veche povesteşte despre chinul veşnic al lui Irod aşa: «În

ziua când se pomenesc cei 14.000 de copii ucişi de Irod, ies din

mormintele mici din Betleem spirite albe, se trezesc din somnul de

aproape 2.000 de ani, acei prunci nevinovaţi. Ţinându-se de mânuţe

călătoresc ei în şiruri lungi spre Ierusalim, ca să-l scoale pe Irod din

liniştea mormântului său. Sub paşii uşori se ridică lespedea de pe vechiul

mormânt regesc, iar cel ce doarme acolo sare afară plin de spaimă, dar

auzind cântece şoptite, care îi aduc aminte de fapta sa, pică iarăşi cu faţa

la pământ. Ei însă cântă neîncetat despre moartea lor atât de timpurie şi

despre osânda lui Irod cea veşnică. El se ridică atunci de la pământ şi

fuge. Ceata cea albă însă îl urmează. El nu află nicăieri refugiu şi ajutor.

Din tot locul este izgonit. Până şi tâlharii din păduri, spre care s-a

strecurat, îl alungă. Şi când se refugiază în cimitirul spânzuraţilor, aceştia

toţi ridică funiile ameninţător contra lui. Irod fuge tot mai departe,

urmărit de aproape de cetele albe de prunci, până ce ajunge într-o ţară de

la miazănoapte, într-un sat părăsit, şi se opreşte înaintea unei case, mică

şi aproape năruită. Aici îşi ridică braţul şi rânjindu-se, arată spre casă şi

le spune pruncilor: „Priviţi la femeia aceasta care locuieşte aici. Peste

patul ei este atârnată Icoana Maicii Domnului şi Crucea, dar cu

toate astea, dânsa e tot atât de rea ca şi mine“. Atunci pruncii se

opresc plini de frică. Uşa casei se deschide şi afară păşeşte un nou

sufleţel alb, sufletul unui nou născut, tocmai atunci ucis de mama sa, şi

se pune în rândul celorlalţi prunci». Aceasta e legenda (Pr. G. Negură,

D. Ort. a. 8, nr. 31-32). Femeia care a făcut un avort sau mai multe, să

alerge cât mai curând posibil la un preot duhovnic să se spovedească cu

sinceritate şi căinţă. Păcatul uciderii de prunci îndepărtează femeia de laSfânta Împărtăşanie pentru o vreme, până îşi face canonul de pocăinţă.

Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune: „Păcatele tale sunt scrise în

cartea vieţii, iar lacrimile tale sunt burete ce le şterge“.

„Deci, pocăiţi-vă şi vă întoarceţi, ca să se ierte păcatele

voastre“ (Faptele Apostolilor 3:19).

S-a abrogat legea cu moartea şi s-a dat libertate avortului.

Şi atunci se naşte încă o întrebare: cel ce nu suportă omorârea

unui criminal dovedit, a unui ucigaş hidos, căruia i se oferă

atâtea mijloace pentru apărarea sa, cum oare suportă moartea

unei făpturi nevinovate şi fără apărare, a cărei singură „vină“

este că există - după porunca lui Dumnezeu („Creşteţi şi

înmulţiţi-vă“ - Facerea 1:28) ???

BIBLIOGRAFIE: Revista „Dă-mi viaţă“, traducere din limba germană şi adaptarea în

româneşte de Carmen Platt (Tiparul Siegfried Gringmuth, Springe); Protosinghel Nicodim

Măndiţă, „Luxul şi împodobirea ruinează sufletul“.a pericolul producerii unei embolii sau tromboze.