Rugăciunile dimineții

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



                                           Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.
Împărate Ceresc, Mângâieto­rule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le îm­plinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doam­ne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vin­decă neputințele noas­tre, pentru numele Tău.

Doamne miluiește (de trei ori), Slavă..., și acum...

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfin­țească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pă­mânt. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noș­tri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbă­vește de cel rău. Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin.

Apoi troparele acestea:

Sculându-ne din somn, cădem către Tine, Bunule, și cântare îngerească strigăm Ție, Puternice: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Dumnezeule; pentru rugăciunile îngerilor Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Din pat și din somn m-ai ridicat, Doamne; mintea mea o luminează, inima și buzele mele le deschide ca să Te laud pe Tine, Sfântă Treime: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Dumnezeule; pentru rugăciunile tuturor sfinților Tăi, miluiește-ne pe noi.

Și acum...

Fără de veste Judecătorul va veni și faptele fiecăruia se vor descoperi. Ci cu frică să strigăm în miezul nopții: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Dumnezeule, pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Doamne, miluiește (de 12 ori), apoi rugăciunea aceasta:

Din somn sculându-mă, mulțumescu-Ți Ție, Preasfântă Treime, că pentru multă bunătatea Ta și pentru îndelungă răbdarea Ta, nu Te-ai mâniat pe mine, leneșul și păcătosul, nici nu m-ai pierdut pentru fărădelegile mele, ci ai arătat iubire de oameni, după obicei; și, întru deznădăjduire zăcând eu, m-ai ridicat, ca să mânec și să slăvesc puterea Ta. Deci acum luminează-mi ochii gândului, deschide-mi gura, ca să mă învăț cuvintele Tale, să înțeleg poruncile Tale, să fac voia Ta, să-Ți cânt întru mărturisirea inimii și să laud preasfânt numele Tău, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și in vecilor vecilor. Amin

Altă rugăciune:

Slavă Ție, Împărate, Dumnezeule Atotputernice, Care cu purtarea Ta de grijă cea dumnezeiască și de oameni iubitoare m-ai învrednicit pe mine, păcătosul și nevrednicul, a mă scula din somn și a dobândi intrare în casa Ta. Primește, Doamne, și glasul rugăciunii mele, ca și al sfintelor și înțelegătoarelor Tale puteri, și binevoiește ca din inimă curată și cu duh de umilință să Ți se aducă Ție laudă din necuratele mele buze; ca și eu să mă fac părtaș fecioarelor celor înțelepte, cu luminată făclia sufletului meu, și să Te slăvesc pe Tine, Dumnezeu-Cuvântul Cel slăvit în Tatăl și în Duhul Sfânt. Amin.

Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu!

Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu!

Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru! (cu trei închinăciuni)

Apoi îndată Psalmul 50:

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție Unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă-vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește intru mine, Dumnezeule și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău Cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

Rugăciunea întâi, a Sfântului Macarie cel Mare:

Doamne, curățește-mă pe mine pă­­că­to­sul, că niciodată n-am făcut bine înaintea Ta. Izbăvește-mă deci de cel viclean și să fie întru mine voia Ta, ca fără de osândă să deschid gura mea cea nevrednică și să laud prea­sfânt nu­mele Tău, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și puru­rea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a doua, a Sfântului Macarie cel Mare:

Din somn sculându-mă, cântare de miez de noapte aduc Ție, Mân­tu­itorule, și înaintea Ta căzând, strig: Nu mă lăsa să adorm în moartea pă­catelor, ci mă mi­luiește, Cel Care Te-ai răstignit de voie, și pe mine, cel care zac în lene, grăbind mă scoa­lă și mă mân­tuiește, ca să stau înaintea Ta întru rugăciuni; iar după somnul nopții, să-mi lumi­nezi ziua fără de păcat, Hris­toase Doam­ne, și mă mântuiește.

Rugăciunea a treia, a Sfântului Macarie cel Mare:

Sculându-mă din somn, către Tine, Stă­pâne, Iubitorule de oameni, scap și spre lucrurile Tale mă nevoiesc. Mă rog Ție, ajută-mi cu milostivirea Ta în toată vre­mea și în tot lucrul. Iz­bă­vește-mă de toa­te lucrurile lumești cele rele și de spo­rirea diavolească izbăvește-mă și mă du întru Împă­răția Ta cea veșnică. Că Tu ești Făcă­­torul meu și Purtătorul de grijă și Dătătorul a tot binele și întru Tine este toa­­tă nă­dejdea mea și Ție slavă înalț, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a patra, a Sfântului Macarie cel Mare:

Doamne, Cel Care cu multa Ta bu­nă­tate și cu îndurările Tale cele mari mi-ai dat mie, robului Tău, de am trecut timpul nopții acesteia fără ispită de toată răutatea pizmașului, Tu Însuți, Stăpâne, Făcătorule a toate câte sunt, învrednicește-mă cu ade­vărată lumina Ta ca să fac voia Ta cu inimă lu­mi­na­tă, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a cincea:

Doamne, Dumnezeule, Atotțiitoru­le, Care primești de la puterile Tale cele ce­rești cântarea Sfintei Treimi, pri­mește și de la noi, nevrednicii robii Tăi, cântarea Sfintei Treimi și ne dă­ru­iește ca în toți anii vieții noas­tre și în tot ceasul Ție sla­vă să-Ți înăl­țăm: Ta­tălui și Fiului și Sfân­tului Duh, acum și pururea și în vecii ve­cilor. Amin.

Rugăciunea a șasea:

Doamne, Atotțiitorule, Dumne­zeul pu­te­rilor și al tuturor trupurilor, Care între cele de sus locuiești și spre cele de jos privești; Cel Care is­pitești inimile și ră­runchii și tainele oamenilor le știi cu ade­vărat; Lu­mină fără de început și pururea fii­toare, în care nu este mu­tare sau umbră de schimbare; Însuți, Îm­părate fără de moar­te, primește ru­găciunile noastre pe care le aducem Ție din gurile noastre cele întinate, în acest ceas al nopții, îndrăz­nind pentru mulțimea milelor Tale. Iartă-ne greșe­lile ce am greșit înaintea Ta, cu cu­vân­tul, cu fapta, din știință și din ne­știință. Curățește-ne pe noi de toate în­ti­nă­ciunile trupești și sufletești, fă­cân­du-ne pe noi casă cinstitului și Sfân­tului Tău Duh. Și ne dăruiește nouă cu inimă veghetoare și curată să trecem toată noaptea acestei vieți, aștep­tând luminata și sfânta zi a Unuia-Născut Fiului Tău, a Dom­nu­lui Dumnezeului și Mân­­tuitorului nostru Iisus Hristos, când va veni pe pământ cu slavă să judece pe toți și să plătească fiecăruia după faptele lui. Ca să nu fim aflați zăcând și dormitând, ci priveghind și sculați în lucrarea po­runcilor Lui și să fim gata a intra în bucuria și cămara sla­vei Lui celei dum­nezeiești, unde este gla­sul cel ne­încetat al celor care Te laudă și nes­pusa dulceață a celor care văd pu­rurea fru­musețea cea nespusă a slavei Tale. Că Tu ești Lumina cea adevărată, Care lu­mi­nezi și sfințești toate, și pe Tine Te laudă toată făptura în veci. Amin.

Rugăciunea a șaptea:

Pe Tine Te binecuvântăm, Dum­neze­ule Preaînalte și Doamne al mile­lor, Cel Care faci cu noi pururea lucruri mari și cu anevoie de urmat, slăvite și preaminunate, care nu au număr. Cel Care ne-ai dat nouă somn spre odihna nepu­tințelor noastre și spre repaos de ostenelile trupului, mul­țumindu-Ți că nu ne-ai pierdut pe noi cu fărădelegile noastre, ci, după obicei, Te-ai arătat iu­bitor de oameni și ne-ai ridicat pe noi pen­tru a slăvi stăpânirea Ta. Pen­tru aceea ne rugăm bunătății Tale celei nease­mănate: luminează ochii gândului nostru și ridică mintea noastră din somnul cel greu al lenei și deschide gura noastră și o umple de laudele Tale, ca să putem în liniște a cânta, a striga și a ne mărturisi pururea Ție, Dumnezeului Celui slăvit în toate și de toți: Tatălui Celui fără de în­ceput, împreună și Unuia-Născut Fiului Tău și Preasfântului și Bu­nului și de viață Făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a opta, a Sfântului Ioan Gură de Aur, după numărul ceasurilor nopții și ale zilei

Pentru ceasurile nopții:

Doamne, nu mă lipsi de bine­le Tău cel ceresc. Doamne, izbăvește-mă de chi­nurile cele veșnice. Doamne, de am gre­șit, fie cu mintea, fie cu gândul, sau cu cu­vântul, sau cu fapta, iartă-mă. Doamne, izbăvește-mă de toată ne­­știința și uitarea, de trândăvia și de ne­simțirea cea îm­pietrită. Doamne, iz­­băvește-mă de toată ispitirea. Doam­­ne, luminează-mi inima pe care a în­tu­necat-o pofta cea rea. Doamne, eu ca un om am greșit, iar Tu ca un Dum­­nezeu îndurător, văzând ne­putința sufletului meu, miluiește-mă. Doamne, trimite mila Ta întru ajutorul meu, ca să prea­slăvesc Preasfânt numele Tău. Doamne, Iisuse Hristoase, scrie-mă pe mine, robul Tău, în Cartea Vieții și-mi dăruiește sfârșit bun. Doamne, Dum­ne­zeul meu, deși n-am făcut nici un bine înaintea Ta, dă-mi, după harul Tău, să pun început bun. Doamne, stro­pește inima mea cu roua ha­rului Tău. Doamne al cerului și al pă­mân­tului, pome­neș­te-mă pe mine, păcă­tosul, ru­șinatul și nevred­­nicul robul Tău, întru Îm­părăția Ta. Amin.

Pentru ceasurile zilei:

Doamne, primește-mă întru pocă­ință. Doamne, nu mă lăsa. Doamne, nu mă duce în ispită. Doamne, dă-mi cuget bun. Doam­ne, dă-mi la­cri­mi și aduce­re aminte de moarte și umi­lință. Doam­­ne, dă-mi cuget să mărturisesc toate pă­catele mele. Doamne, dă-mi smerenie, curăție și ascultare. Doamne, dă-mi răbdare și voie nebiruită și blân­­­dețe. Doamne, sădește în mine ră­dă­cina bu­nă­tăților și frica Ta în ini­ma mea. Doam­ne, învrednicește-mă să Te iu­besc cu tot sufletul și gândul meu și să fac în toate voia Ta. Doam­ne, apără-mă de oamenii gâl­cevitori, de diavoli și de patimile trupești și de toate cele­lal­te lucruri necuviin­cioase. Doam­ne, știu că faci precum vrei Tu, deci să fie și întru mine, păcă­tosul, voia Ta, că bi­necuvântat ești în veci. Amin.

Rugăciunea a noua, către sfântul înger păzitor al vieții noastre:

Îngerule sfânt al lui Hristos, că­tre tine cad și mă rog, păzitorul meu cel sfânt, care ești dat mie de la Sfân­tul Bo­tez spre păzirea sufletului și a pă­că­to­sului meu trup. Iar eu, cu lenea mea și cu obiceiurile mele cele rele, am mâ­niat prea­curată lumina ta și te-am iz­gonit de la mine prin toate lu­crurile cele de rușine: cu minciu­nile, cu cle­vetirile, cu pizma, cu osân­direa, cu tru­fia, cu neascultarea, cu neiubirea de frați și cu ținerea de minte a răului, cu iubirea de argint, cu des­frâ­narea, cu mânia, cu scumpătatea, cu mânca­rea cea fără de saț, cu beția, cu multa vorbire, cu gândurile cele rele și vi­clene, cu obiceiurile cele rele și cu aprin­de­rea spre desfrânare, având mai ales voire spre toată pof­ta cea trupească. O, rea voire a mea, pe care nici ființele cele necuvân­tătoare nu o au! Dar cum vei putea să cauți spre mine sau să te apropii de mine, cel necurat? Sau cu ce ochi, îngerule al lui Hristos, vei căuta spre mi­ne, cel care m-am în­curcat așa de rău în lu­cru­rile cele întinate? Sau cum voi pu­tea să-mi cer ier­tare pentru faptele mele cele amare, rele și vi­clene, în care cad în toate zilele și nopțile și în tot ceasul? De aceea cad înaintea ta și mă rog, pă­zitorul meu cel sfânt, mi­losti­vește-te spre mine, păcă­tosul, și-mi fii mie aju­tător și sprijinitor asu­pra vrăjmașului meu celui rău, cu sfintele tale rugăciuni, și Îm­părăției lui Dum­nezeu mă fă păr­taș, cu toți sfinții, acum și pu­rurea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a zecea, către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu:

Preasfântă Stăpâna mea, de Dum­­ne­zeu Născătoare, cu sfintele și prea­puternicele tale rugăciuni izgo­nește de la mine, sme­ritul și ticălosul robul tău, deznădăjdui­rea, uitarea, necu­noș­tința, nepurtarea de gri­jă și toate gân­durile cele întinate, cele rele și hu­litoare de la ticăloasa mea inimă și de la întu­ne­cata mea minte. Și stinge vă­paia pof­te­lor mele, că sărac sunt și ti­călos. Și mă iz­bă­vește de multe rele și adu­ceri-aminte și năravuri, și de toa­te fap­tele cele rele mă slobozește. Că bine­cu­vântată ești de toate nea­mu­rile și prea­cinstitul tău nume se slăvește în vecii ve­cilor. Amin.

Altă rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu:

Împărăteasa mea preabună și nă­dejdea mea, Născătoare de Dumne­zeu, primitoarea săracilor și ajutătoa­rea stră­­inilor, bucuria celor mâhniți, aco­pe­rirea celor necăjiți, vezi-mi nevoia, vezi-mi necazul; ajută-mă ca pe un ne­putincios, hrănește-mă ca pe un străin. Necazul meu îl știi; ci îl dez­lea­gă precum voiești, că n-am alt ajutor afară de tine, nici altă folositoare grab­­­nică, nici altă mângâietoare bună, ci numai pe tine, o, Maica lui Dum­ne­zeu, ca să mă păzești și să mă acoperi în vecii ve­cilor. Amin.

Apoi:

Cuvine-se cu adevărat să te fe­ri­cim, Născătoare de Dumnezeu, cea puru­rea fe­ricită și preanevinovată și Maica Dum­ne­zeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită, fără de ase­mănare, decât serafimii, ca­re fără stricăciune pe Dumnezeu Cu­vântul ai născut, pe tine, cea cu ade­vărat Năs­cătoare de Dumnezeu, te mărim.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Doamne, miluiește! Doamne, miluiește! Doamne miluiește!

Pentru rugăciunile sfinților părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin.

Duhovnicul...

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



"Duhovnicul se numeşte „părinte”, şi de aceea trebuie să se străduiască să fie un părinte adevărat; să mustre cu dragoste şi afecţiune dumnezeiască. Să se pună în locul fiecăruia dintre cei care se spovedesc şi să trăiască durerea aceluia, astfel încât cel ce se spovedeşte să vadă pe fața duhovnicului zugrăvită propria lui durere. Aceasta este de trebuinţă în mod deosebit în vremea noastră, când oamenii au nevoie de puţină apă rece, iar nu de oţet tare. Cei mai mulţi, deoarece primesc înrâuriri diavoleşti, cu greu primesc un sfat duhovnicesc sau o observaţie. De aceea şi certarea trebuie să se facă cu dragoste, iar arătarea greşelii în chip discret, zâmbind sau printr-o glumă.
Dragostea încredinţează lăuntric, în timp ce patimile sufleteşti îl trădează pe om. Atunci când nu există dragoste, observaţia se poate să fie făcută într-un mod plăcut, dar celălalt să se împotrivească, pentru că simte elementul uman în comportamentul nostru. În timp ce dacă certarea se face cu durere şi dragoste, celălalt se poate mâhni, dar în profunzime nu este rănit, deoarece simte dragostea.
Cunosc un duhovnic care este destul de gras - fireşte că şi structura lui fizică este astfel, dar se poate ca şi el să nu fie destul de atent la mâncare - dar ştiţi cât îl doare pentru aproapele, cât se interesează de cei îndureraţi? 

Are smerenie, pentru că spune că nu face asceză, dar totodată are şi multă bunătate, şi astfel mulţi se odihnesc mai mult la el decât la un duhovnic ascet. Un duhovnic care nu este hotărât să meargă chiar şi în iad pentru dragostea fiilor lui duhovniceşti, nu este duhovnic."

Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti, Vol. III - Nevoință duhovnicească

Nasterea Maicii Domnului

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Fecioara Maria este „temelia lumii” „centrul” întregului sistem planetar, născând „Soarele Dreptății”.
Naşterea Maicii Domnului a însemnat începutul operei de mântuire care, în raport cu întunericul dinaintea venirii Mântuitorului, este numită şi „ziua harului”. Ea semnifică totodată actul recreerii sau al răscumpărării omului, care marchează începutul bucuriei în lume şi înseamnă naşterea nădejdii noastre.
Ioachim şi Ana au aşteptat venirea pe lume a copilului lor cu rugăciune şi slavă şi cu imne către Dumnezeu. într-o astfel de atmosferă s-a aşteptat naşterea Maicii lui Iisus Hristos. Şi a trecut luna martie, mai şi a venit septembrie. Şi pe 8 septembrie, într-o luni din anul al XV-lea î.Hr., Ana a născut-o pe fiica ei, „cea pe care a sădit-o Hristos, floarea vieţii noastre" (Cântarea a 5-a din Canonul al 2-lea, 9 septembrie). Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana au pregătit copilei cameră frumoasă, deosebită. Micuţa creştea şi la numai 6 luni a făcut primii paşi. Ana s-a bucurat, văzând-o că stă pe picioarele ei. A făcut cinci paşi şi-a căzut în braţele mamei sale. „Iată, i-a spus mama, bine ar fi ca primii paşi să-i faci mergând spre templu!" Iar Ana, de atunci, a lăudat-o în taină pe fericita lor fiică. S-a abţinut să-şi arate bucuria cea mare. Când micuţa a împlinit primul an au sărbătorit, chemând preoţi şi oameni de vază din Ierusalim, şi au pus masă mare pentru toţi. Au adus-o şi pe micuţă din camera ei curată, sfinţită, şi au arătat-o preoţilor pentru a primi binecuvântarea lor. Mai apoi s-a întors în binecuvântatul sălaş, crescând în atmosfera psalmilor, în tămâieri şi în lumina lumânărilor. „Neînţeleasă este naşterea ta, neînţeles şi felul creşterii tale, neînţelese sunt toate ale tale, de Dumnezeu nuntită" (Cântarea a 5-a, 21 noiembrie).
Aşteptare în rugăciune. Ana se căsătorise la 20 de ani şi dobândise copilul la 60 de ani, după 40 de ani de aşteptare. Atâţia ani s-a rugat lui Dumnezeu pentru a primi un copil, în timp ce noi aşteptăm răspuns de la Dumnezeu pe loc şi, dacă nu-l primim, ne împotrivim Lui, căci pentru noi întârzie minunea. Starea noastră ne aminteşte de o întâmplare: Un om bolnav a coborât dintr-un sat de munte în oraş, pentru a merge la medic. Doctorul i-a spus: „Trebuie să faci 20 de zile baie în mare!", însă bolnavul nu vroia să-şi părăsească satul, deşi căuta şi sănătate. Se găsea într-o situaţie grea. Şi, tot gândindu-se, a găsit soluţia. A coborât până la mare şi într-o singură zi a intrat de 20 de ori în apă. S-a întors în sat şi a aşteptat să se vindece. Dar nu s-a vindecat şi, cu siguranţă, s-a supărat rău pe doctor. Aşa facem şi noi. Când ne rugăm pentru vreo pricină de-a noastră, încercăm să grăbim lucrurile cât de tare. Şi aşteptăm de la Dumnezeu ca pe loc să facă minunea pentru noi. Iar dacă nu o face, noi - puţin credincioşii - ne răzvrătim împotriva Lui. Insă unei astfel de inimi Dumnezeu nu-i răspunde. El aşteaptă să răbdăm şi să insistăm în rugăciune (v. Luca 18, 1-7). Cu cât insistăm şi răbdăm mai mult, cu atât şi nădăjduim. Dumnezeu mai întârzie, dar nu trece pe nimeni cu vederea.
Alegerea Preacuratei Fecioare pleacă de la Set şi continuă până la împăratul şi profetul David şi apoi, prin urmaşii acestuia, până la Ioachim şi Ana din casa şi spiţa lui David, care erau fără copii, dar convieţuiau în cuminţenie fiind superiori în virtute tuturor celor ce-şi raportau la David nobleţea neamului şi a purtării lor. În acest sens, Sf. Grigorie Palama spune că dintre copiii lui Adam a fost ales de către Dumnezeu minunatul Set, care prin podoaba purtărilor, buna rânduială a simţirilor şi bunăcuviinţa virtuţilor s-a arătat un „cer însufleţit” şi de aceea a dobândit alegerea din care avea să odrăslească Fecioara Maria – „car al lui Dumnezeu suprafiinţial”, ca să-i recheme pe oameni la înfierea cerească. Set este o prefigurare a învierii şi începutul neamului fiilor lui Dumnezeu, de aceea tot neamul său s-a numit „fii ai lui Dumnezeu” (cf. Fc. 6, 2. 4), întrucât din seminţia acestuia, Fiul lui Dumnezeu avea să se facă fiu al omului. „Set” se tâlcuieşte sculare din morţi sau înviere, prefigurând în acest fel pe Mântuitorul Iisus, Cel care făgăduieşte şi dăruieşte celor ce cred în El viaţă veşnică, (Ibidem, p. 384-385). Set s-a născut din Eva, precum ea însăşi spune, „în locul lui Abel” (Fc. 4, 25), pe care Cain l-a omorât din pizmă, iar Hristos S-a născut cu firea din Fecioara Maria, în locul firii lui Adam, pe care, din invidie, l-a „ucis” începătorul răutăţii. Dar Set nu l-a înviat pe Abel, pentru că el era numai o prefigurare a învierii, în schimb, Domnul nostru Iisus l-a înviat pe Adam, întrucât El este adevărata Viaţă şi învierea oamenilor. Prin Hristos şi cei din neamul lui Set, după nădejde, au fost învredniciţi de dumnezeiasca înfiere, fiind numiţi „fii ai lui Dumnezeu” (Sf. Grigorie Palama). Iar primul care a fost chemat şi a primit alegerea a fost Enos, fiul lui Set, care, potrivit celor scrise de Moise, a sperat primul să fie chemat cu numele Domnului Dumnezeu (Fc. 4, 26).
Primele două capitole din Epistola către Evrei a Sf. Apostol Pavel merg spre aceeaşi concluzie, semnalând evenimentul extraordinar că Dumnezeu nu S-a întrupat într-un înger, ci într-un om „Căci într-adevăr, nu a luat firea îngerilor, ci sămânţa lui Avraam a luat” (Evr. 2, 16). Voinţa lui Dumnezeu a fost ca această mântuire să ia forma unei înnoiri a naturii umane învechite, prin unirea intimă a Sfintei Fecioare cu Dumnezeu în persoana Fiului Său. Această înnoire trebuia să aibă loc pornind de la om, Dumnezeu Însuşi având nevoie de o făptură atotcurată care să slujească tainei Întrupării Lui, procurându-I o natură umană neîntinată. Prin urmare, aceasta nu putea fi aleasă de Dumnezeu din mulţimea oamenilor la întâmplare, ci doar dintr-o linie umană alcătuită din oameni aleşi şi cunoscuţi prin credinţa, înţelepciunea şi virtuţile lor.
Fecioara Maria este laudata ca "cer tainic in care Dumnezeu, luand trup, a coborat pentru a locui in ea", "vas in care dumnezeiasca mana este pastrata", "munte umbrit al Mantuitorului", "masa care poarta indestularea milostivirilor", "candela de aur si luminoasa a Raiului", "rug aprins care arde fara mistuire", "temelia lumii", "mladita iesita din radacina lui Iesei", "scara cereasca", "odrasla pomului celui de viata purtator", "adancul milelor", "picatura care risipeste mania lui Dumnezeu". 

Aceste expresii ne descopera rolul de mijlocitoare al Maicii Domnului. Maica Domnului este cunoscuta si sub numele de "Mireasa" a Fiului lui Dumnezeu, indicand disponibilitatea totala si delicatetea iubirii feciorelnice, cu care ea il primeste in sine. Astfel "Fecioara nu e numai Maica, ci si Mireasa Lui. Are astfel o indoita iubire in ea. Ea se face Maica Creatorului dar numai pentru ca se face Mireasa Lui si crede ca El a iubit-o asa de mult, ca a binevoit sa se faca Mirele ei."
Despre această tainică lucrare dumnezeiască, Sf. Grigorie Palama spune: „Căci pe aceasta Dumnezeul nostru o alesese dintre cei din veac şi o prehotărâse înainte de veci spre mântuirea şi rechemarea neamului nostru omenesc, nu simplu dintre cei mulţi, ci dintre cei aleşi, minunaţi şi vestiţi din veac pentru bună credinţă şi pricepere, ca şi pentru obiceiurile, cuvintele şi faptele lor de folos comun şi iubite de Dumnezeu”. Toate acestea arată rolul deosebit al Sfintei Fecioare Maria în iconomia mântuirii noastre, precum și semnificațiile adânci ale praznicului Nașterii Maicii Domnului, exprimate și în Troparul sărbătorii: „Nașterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea; că din tine a răsărit Soarele Dreptății, Hristos Dumnezeul nostru. Și dezlegând blestemul, a dat binecuvântare; și stricând moartea, ne-a dăruit nouă viață veșnică.”
Unindu-se firea dumnezeiasca a Mantuitorului Iisus Hristos cu firea lui omeneasca, luata din Fecioara Maria prin lucrarea Duhului Sfant, se savarseste unirea omului cu Dumnezeu si prin aceasta se sfinteste si se indumnezeieste firea omeneasca. Nici ingerii din ceruri nu au putut intelege modul in care Dumnezeu Cel Vesnic devine Om in timp si Dumnezeu Cel Necuprins devine cuprins in umanitatea pe care Si-o inpropriaza. Sfinţii Părinţi, vorbind despre legătura intimă dintre Maica Preacurată şi dumnezeiescul ei Fiu, adeseori o aseamănă cu legătura dintre aurora dimineţii şi soare. Deși aurora e produsă de soare, totuşi soarele răsare din coapsele ei.
Tot aşa, din „coapsele” Sfintei Fecioare se naşte Însuşi Creatorul ei. Și precum aurora, încă înainte de răsăritul soarelui, oglindeşte şi revarsă în lume o parte din frumuseţea şi strălucirea soarelui, tot aşa şi Fiul lui Dumnezeu a purtat grijă ca, încă înainte de naşterea Sa în lume, râuri de har şi de sfinţenie să se reverse în sufletul aceleia ce avea să-I fie Maică. Pentru aceasta a curăţit-o şi a sfinţit-o, învrednicind-o astfel să primească spre întrupare Cuvântul lui Dumnezeu.

De aceea, Pururea Fecioara Maria este „centrul” întregului sistem planetar, fiindcă ea n-a născut un soare, ci a născut „Soarele tuturor sorilor”, pe Iisus Hristos, Dumnezeul nostru. Nu numai că lumea cea gândită şi simţită a fost creată pentru Născătoarea de Dumnezeu, iar Ea, la rândul ei, a fost creată pentru Domnul nostru Iisus Hristos, ci, facerea întregii lumi a fost hotărâtă mai înainte de veci pentru acest scop (Sf. Nicodim Aghioritul ). Fecioara Maria este prima şi singura care a arătat ce este de fapt natura omenească, fiind totodată modelul ideal al umanităţii, întrucât numai Ea a realizat pe deplin „ideea divină” de om. Pentru aceasta ziua de naştere a Preacuratei, e ziua de naştere a întregii lumi şi, în acelaşi timp, momentul în care ni se descoperă omul adevărat (Sf. Nicolae Cabasila). Prin nașterea Sfintei Fecioare s-a arătat o „lume nouă” şi un „rai străin”, din care s-a zămislit un Adam nou Care replămădeşte vechiul Adam şi înnoieşte lumea. Era nevoie de o „nouă rădăcină” în mijlocul umanităţii, de un „om nou” care să poată iarăşi îndrepta libertatea noastră spre Dumnezeu. Această rădăcină nouă și acest om nou este Dumnezeu-Omul Iisus Hristos, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, Care Se întrupează devenind astfel pentru omenire noua rădăcină, noul început, „aluatul cel nou” (Arhim. Gheorghe Kapsanis). Prin nașterea Preacuratei Fecioare s-a pregătit pe pământ o „carte” uimitoare, care este vrednică să poarte nu numai întipărirea unor cuvinte, ci în chip negrăit pe Însuşi Cuvântul viu, Născut înainte de veci din Dumnezeu Tatăl, şi Care poate să mântuiască pe cei ce se apropie de El (Grigorie Palama, Nicolae Cabasila, Teofan al Niceei”). Pururea Fecioara Maria, născută din părinţi sterpi, este „lumea nouă”, acea „carte paradoxală”, „cortul însufleţit”, precum şi „chivotul cuvântător” al lui Dumnezeu, despre care Sf. Grigorie Palama spune: Astăzi a fost văzut cortul însufleţit al lui Dumnezeu, nefăcut de mână omenească, şi chivotul cel înţelegător şi duhovnicesc al Celui Care cu adevărat este pentru noi, pâinea lui Dumnezeu cea care coboară din cer şi care dă viaţă lumii (In. 6, 33) (Sf. Grigorie Palama)
„Adevărul din pământ a răsărit şi dreptatea din cer a privit” (Ps. 84, 12). Fecioara-Mamă este „Adevărul care din pământ a ieşit”, așa cum Iisus Hristos este „Dreptatea care din cer a răsărit”.
Maica Domnului este cea care l-a scos afară pe însuşi stăpânul nedreptăţii, l-a legat pe cel tare în răutate, i-a răpit vasele, le-a transformat şi le-a arătat în stare să primească dreptatea dumnezeiască; şi aşa pe captivii păcatului i-a luat să fie veşnic împreună cu Ea însăşi îndreptăţindu-i prin credinţa în Iisus Hristos, iar pe stăpânitorul păcatului strângându-l în lanţuri, din care nu se poate scăpa, îl va preda unui foc veşnic şi lipsit de lumină. Astăzi din rădăcina lui Iesei s-a născut „toiag”, din care va răsări în lume „floarea cea cu chip dumnezeiesc”. Sfânta Fecioară este „toiagul” mult lăudat al lui Iesei, cel care a răsărit o „floare neveştejită”, după cum grăieşte proorocul Isaia: „O Mlădiţă va ieşi din tulpina lui Iesei şi un Lăstar din rădăcina lui va da” (Isaia 11, 1). Maica Domnului este cea care recheamă firea noastră ce-şi pierduse „floarea”, şi care căzuse din locul „neveştejit al desfătării”. Ea este cea care o readuce la bună-înflorire, şi dăruindu-i înflorire veşnică, o urcă la cer şi o aduce în rai.
Pururea Fecioara Maria este „toiagul” prin care Bunul Păstor a dus turma cuvântătoare la păşuni veşnice. Un „toiag” de care firea noastră rezemată fiind, leapădă „vechimea şi bătrâneţea neputincioasă” şi păşeşte uşor spre cer, lăsând jos pământul celor ce sunt purtaţi spre cele de jos, ca unii care nu au reazem.
Maica lui Dumnezeu a venit ca un cer însuflețit purtând în brațe pe soarele dreptății, ca să-i lumineze și să-i încălzească pe credincioșii care aleargă la scăparea ei. Și dacă soarele cel sensibil a știut să lumineze și să încălzească, să usuce și să ardă, cu cât mai mult a știut să facă acestea soarele dreptății cel mai înainte de soare. A venit ca o tărie, purtând în brațe steaua cea din Iacob, pentru ca și noi, precum magii, lepădând toate plăcerile cele trupești să-i urmăm Lui în curăție și să I ne închinăm cu credință. A venit ca o scară avându-L pe Domnul întărit în ea, ca să întărească și să izbăvească din stricăciune firea omenească. A venit ca un nor dătător de ploaie mântuitoare, purtând în sânul ei dumnezeiasca ploaie, ca să ude și să adape pământurile cele cuvântătoare. A venit ca o brazdă dumnezeiască ținând ca un snop spicul cel dătător de viață, ca să hrănească inimile care flămânzesc de El. A venit ca un hambar care avea în sânul ei grâul vieții, ca să-l reverse celor care aveau nevoie de acest grâu. A venit ca o masă având pe ea pâinea vieții, din care mâncând unii cu vrednicie vor trăi în veac. A venit ca o vie purtând strugurele, ca să adape cu vinul cel dulce pe credincioși și să-i îmbete pe ei din grăsimea casei Lui. A venit ca un car condus de Cuvântul, pentru ca din necuvântare să-i slobozească pe cei cuvântători, ca Dumnezeu și Cuvânt. A venit ca o juncă fără de pată și ca o mielușea preanevinovată purtând pe mielul „Cel ce ridică păcatul lumii” și „pe vițelul cel îngrășat”, jertfit pentru fiul cel risipitor, poporul cel omorât de desfrânare și pierdut de necurăție și iarăși aflat prin pocăință și întoarcere. A venit ca un clește ținând cărbunele aprins, ca să ardă din temelii spinul păcatelor și să-i lumineze pe iubitorii de curăție ca un Iubitor de curăție și ca Unul născut în curăție. A venit ca un sfeșnic cu totul de aur cu șapte făclii purtând deasupra ei candela, ca să lumineze în chipul cel mai strălucit tot pământul de sub soare. A venit ca un chivot având în ea dreapta Tatălui cea prin care au fost date lui Moise tablele scrise ale legii mozaice, ca prin această dreaptă să fie scriși în cartea vieții cei vrednici de viață. A venit ca un palat și ca un scaun al Împăratului și ca o împărăteasă preaînfrumusețată, ținând ca o maică pe Împăratul slavei, ca să cheme la Împărăția lui Dumnezeu pe iubitorii acesteia.
Intr-un text al unui vechi fragment liturgic referitor la Maica Domnului, se mentioneaza: "Tu ai nascut pe Fiul fara tata, pe acest Fiu pe care Tatal mai inainte de veci l-a nascut fara mama". Fecioara Maria a devenit Mama lui Dumnezeu, cea care L-a primit pe Cel necuprins in pantecele ei. Nimeni nu s-a bucurat de aceasta demnitate si din acest motiv nicio persoana omeneasca nu poate fi pusa pe aceeasi treapta cu Maica Domnului.
Zamislirea Fiului lui Dumnezeu ca om din Fecioara Maria a inceput atunci cand ea a rostit cuvintele: "Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau!". Asadar, Intruparea Mantuitorului s-a facut cu acordul si cu invoirea ei, ceea ce ne descopera ca Dumnezeu respecta libertatea omului, ca nu impune absolut nimic, ca harul lui Dumnezeu lucreaza impreuna cu vointa omului.
Intrucat nu naste ca urmare a unei legaturi firesti cu un barbat si pentru ca Cel care Se naste din ea nu este o persoana obisnuita, ea devine Mama ramanand Fecioara. Ca orice mama, ea L-a alaptat, L-a crescut si L-a ingrijit pe Fiul ei cu o iubire nesfarsita. Trebuie marturisit acest lucru, pentru a scoate in evidenta ca Hristos nu a avut un trup aparent, ci unul real.
Sfantul Maxim Marturisitorul vorbind despre Nasterea Domnului, spune: "Maria pastra toate aceste cuvinte, punandu-le in inima ei, nu numai pe cele ale pastorilor, dar si tot ceea ce vazuse si auzise de la inceput in Templu, si dupa Templu: vestirea ingerului si zamislirea fara samanta, nasterea fara durere si fecioria dupa nastere si faptul ca nu numai ca a ocolit durerile femeii si s-a aratat maica fiind pastrata fecioria, dar si faptul ca n-a cunoscut nasterea insasi. Iata randuielile lucrurilor dumnezeiesti si mutarea firii lor, caci Fiul Cel minunat n-a facut cunoscuta maicii cunostinta nasterii, si intr-o clipa fara sa o stie, El S-a aflat in afara pantecelui ei, si a sezut pe tronul bratelor sale, pentru ca asa cum zamislirea fusese facuta fara samanta si fara stiinta, tot asa si nasterea sa fie fara stricaciune si fara cunostinta".

In sfintele icoane, Maica Domnului este nedespartita de Fiul ei. In majoritatea reprezentarilor, Hristos este tinut pe bratul stang al Maicii Domnului, iar cu bratul drept Maica Domnului Il arata lumii zicand: "Faceti tot ceea ce va spune El". Intrucat ea este cea care L-a umanizat pe Fiul lui Dumnezeu, L-a incaput pe Cel neincaput, Maica Domnului se bucura de o cinstire deosebita din partea noastra. In cultul Bisericii Ortodoxe, Maica Domnului este socotita cea dintai si mai mare decat toti sfintii, "mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii".
Într-adevăr, bucurie mare s-a vestit o dată cu Naşterea Maicii Domnului, bucurie pe care noi nu o putem dezvălui, n-o putem desluşi, n-o putem înţelege și explica, n-o putem cuprinde nici cu mintea, nici cu cuvântul nostru, căci cum ar putea cineva să laude pe aceea pentru care, după cum spune Sfântul Grigorie Palama, Dumnezeu a făcut și zidirea văzută şi cea nevăzută, cea pentru care Dumnezeu a pregătit toate acestea, cea care este încununarea întregii creaţii a lui Dumnezeu, cea care este mai slăvită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii, cea în care S-a sălăşluit Însuşi Fiul lui Dumnezeu?
,,O, prea frumoasă şi prea dulce fiică! O, crinule, cel ce ai crescut în mijlocul spinilor, fiind din rădăcină împărătească cea de bun neam! Prin tine împărăţia cu preoţia s-au îmbogăţit!"
Toate acestea se arată luminos întru Preacurata Fecioară, pentru că ea este floarea ce a răsărit din pomul cel uscat, din pântecele cel neroditor şi sterp şi a înnoit firea noastră cea uscată; floarea cea neveştejită, care înfloreşte pururea prin feciorie, floarea cea cu bun miros care a născut mirosul cel frumos, pe singur Împăratul; floarea care a adus rod pe Hristos Domnul, ceea ce singură a răsărit mărul cel cu bun miros; este sfinţită cu darul Sfântului Duh, cel ce a venit spre dânsa şi a umbrit-o. Şi este mai sfântă decât toţi sfinţii, pentru că a născut pe Cuvântul, cel mai sfânt decât toţi sfinţii. Ea este deosebită de păcătoşii pământeşti, căci nici un păcat în toată viaţa sa n-a cunoscut.
"S-a adus lui Dumnezeu, Împăratul tuturor, îmbrăcată cu bună podoabă a faptelor bune, ca şi cu o haină de aur şi înfrumuseţată cu darul Duhului Sfânt, a cărei slavă este înăuntru. Că precum la toată femeia, bărbatul este slava ei cea din afară, aşa slavă Născătoarei de Dumnezeu este înăuntru, adică rodul pântecelui ei". "Fecioară de Dumnezeu dăruită, biserică sfântă a lui Dumnezeu, pe care acel începător de lume, Solomon, a zidit-o, şi în dânsa a pietruit, nu cu aur împodobită, nici cu pietre neînsufleţite, ci, în loc de aur, strălucind cu Duhul, iar în loc de pietre scumpe, avându-l pe Hristos mărgăritarul cel de mult preţ" ,,Din cea neroditoare rădăcină, mlădiţă de viaţă purtătoare ne-a odrăslit nouă pe Maică Să, Dumnezeul minunilor".

Icoana „Maica Domnului cu Pruncul“ de la Ploiesti a fost donată de ţarul Alexandru al II-lea al Rusiei, în timpul războiului ruso-româno-turc, în 1877, după ce împăratul a petrecut Paştele la Ploieşti, înainte de a merge pe frontul Războiului de Independenţă, şi a fost impresionat de credinţa românilor şi de slujbele preoţilor. Icoana este realizată dintr-o combinaţie de aur şi argint, iar cea de-a treia mână apare în colţul din dreapta jos al icoanei. „Ferecătura este din anul 1805 şi, se pare, icoana de dedesubt este mult mai veche. Este o valoare a întregului neam românesc“. Legendele referitoare la icoană adâncesc aura de mister. Se spune că artizanul ei a făcut-o cu trei mâini pentru a-i proteja pe cât mai mulţi credincioşi cu puterea ei sau că pictorul a visat că mâna i-a fost retezată în război şi, sub impresia unui sentiment foarte puternic, a pus o mână în plus în tablou, pentru a nu rămâne niciodată fără ea. Eminescu a venit de două ori să se roage În faţa ei au îngenuncheat, de-a lungul timpului, nume importante precum Mihai Eminescu, Mihail Kogălniceanu, actorul Toma Caragiu, istoricul Nicolae Iorga şi poetul Nichita Stănescu. „Se pare că Eminescu a auzit de faima acestei icoane şi a vrut să o vadă, în 1878. Nu ar fi prima dată când poetul a ajuns la Ploieşti pentru a se ruga în biserica noastră. Poetul a mai venit în oraş şi în 1881, la înmormântarea unui prieten. Kogălniceanu a locuit o vreme chiar vizavi de biserică, iar din ceea ce a rămas consemnat, alte personalităţi care s-au rugat în biserică sunt Iorga, Nichita şi Toma Caragiu“, spune părintele paroh. Biserica ce adăposteşte icoana cu trei mâini este unul dintre cele mai însemnate monumente religioase, istorice şi de artă din judeţul Prahova, aparţinând patrimoniului local şi naţional. A fost reparată şi restaurată de mai multe ori, actualul edificiu, conform pisaniei de deasupra uşii, fiind construit în vremea domnitorului Ioan Alexandru Şutu, la 10 mai 1820. România este numita Gradina Maicii Domnului !

 „Când Dumnezeu a împărţit neamurilor teritoriile ca moştenire a sa, românii, cu bunul lor simţ caracteristic au dat întâietate tot altora. Când au ajuns şi ei, în sfârşit, la mila Domnului, nu mai era nimic de împărţit. Sfântul Petru a dat din umeri şi atunci, văzând smerenia românilor, Dumnezeu a spus: “Petre, dă-le un colţ din Grădina Raiului”.
Sa ne rugam Maicii Domnului sa ne ocroteasca, sa ne ajute si sa ne aduca pace in suflete. Amin (postat pe fb de ioan monahul)

Deasupra ieslei

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Deasupra ieslei îngeri stau ,arhangheli de LUMINĂ ,
Și mielușeii abia născuți în fața ta se-nchină !
Măicuța ta cu chip duios și plină de noblețe ,
A -ngenuncheat cănd a văzut ațăta frumusețe !

O Doamne !Prințul cerului ,venit ďin veșnicie ,
De nimeni nu ai fost primit ,în prima -ți drumeție !
Te-au zogonit chiar frații tăi , nu ți-au simțit venirea ,
Acei ce-au vrut doar pentru ei ,puterea și mărirea !

Ai plăns micuțul meu ,ai plăns ,ai înțeles de-atunci ,
Că de n-ai fi n-ar înflori ,narcisele prin lunci !
N-ar ninge -n vară păpădii cu atăta dor și-ardoare ,
În iarnă nu ne-am bucura de fulgi de sărbătoare !

Autor
Ciabrun Marusia

PARACLISUL MAICII DOMNULUI

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....
Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

A FOST CÂNDVA, ÎN BETLEEM..

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru 

Era târziu și soarele de iarnă
Aluneca încetișor sub zare..
O ceață începuse să se-aștearnă
Ca un covor murdar în depărtare..

Păreau pustii căsuțele de piatră
Cu porțile închise cu zăbrele,
Doar glasul gros al câinilor ce latră
Mai amintea că este viață-n ele..

"Din suflet vă implor, vă fie milă,
Primiți-ne o noapte la căldură!.."
Privind gravida peste gard, în silă,
Betleemiții bombăneau cu ură:

"Străini nebuni.. De ce-au plecat de-acasă,
Dacă știau că i-a sosit sorocul?..
Acum ce vor, să-i punem noi la masă,
Să-i ospătăm și să le-aprindem focul"?..

Așa vorbeau, văzând-o pe Maria,
Ce ascundea în sine o Comoară..
În Betleem, se vede, omenia
"În vremea-aceea" nu-i dădea pe-afară!

Bătrânul Iosif, lăcrimând cu jale,
Privea Fecioara plin de umilință:
"Stăpâne bun, arată-mi Tu o cale,
Căci eu mă văd cuprins de neputință"...

Mergeau încet, aproape în neștire,
Sperând ca pân' la urmă să găsească
Acea fărâmă de milostivire
Ce-i va permite Sfintei Maici să nască..

Dar Betleemul, iată, îl sfârșiră 
Și totuși, în întreaga așezare
Acea sperată milă n-o găsiră,
Ci numai blestemata nepăsare!

A coborât de-a binelea-nserarea..
Deodată, în lumină de crepuscul,
Văzură o colibă-n depărtare,
Ce semăna cu un sălaș minuscul..

Ajunseseră la staul și Maria
Născu pe paie, printre animale, 
Pe Cel ce ne aduse bucuria,
Venind la noi din cerurile Sale..

Momentul Nasterii Domnului Iisus Hristos ..istorioară

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

CINSTIREA ICOANEI MAICII DOMNULUI " BUCURIE NEASTEPTATA

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

9 - Decembrie

Un credincios, inspirat fiind, a zugrăvit icoana Maicii Domnului „Bucurie Neaşteptată", în următorul fel: icoana Maicii Domnului se află în biserică, iar lângă ea este pictat un tânăr îngenuncheat la rugăciune. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu are privirea întoarsă spre tânăr, iar Pruncul Iisus este înfățișat cu răni pe mâini și pe picioare. De obicei, în josul icoanei sunt scrise cuvintele de la începutul istorisirii: „A fost cândva un om păcătos...".

Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, milueste-ne pe noi. Amin!

Zamislirea Sfintei Fecioare Maria

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

      Zamislirea Sfintei Fecioare Maria este praznuita pe 9 decembrie. Amintim ca Sfantul Ioachim era din semintia lui Iuda si descendent al Regelui David. Ana era fiica preotului Matan, din semintia lui Levi. Ana s-a casatorit in Nazaret cu Ioachim si la batranete a nascut-o pe Maica Domnului.Cei doi duceau o viata curata inaintea lui Dumnezeu si la fiecare praznic luau doua parti din castigul lor pentru a darui saracilor si lui Dumnezeu.

Din Sinaxar aflam ca intr-o zi, pe cand erau batrani, au ajuns in Ierusalim sa jertfeasca Domnului. Marele Preot Isahar l-a mustrat pe Ioachim: "De ce aduci darul inaintea mea? Oare nu stii ca nevrednic esti sa aduci cu noi daruri, de vreme ce nu ai lasat semintie in Israel?". Dupa aceasta mustrare, Ioachim a plecat rusinat si defaimat si nu s-a mai intors acasa, ci a mers in pustie si s-a rugat lui Dumnezeu sa-i dea lui rod pantecelui Anei. La fel si Ana, inalta neincetat rugaciuni catre Dumnezeu. In urma acestor rugaciuni, Dumnezeu trimite pe ingerul Sau si le binevesteste nasterea Maicii Domnului, care a fost spre mantuirea a tot neamul omenesc.

Deci, Sfintii Ioachim si Ana au fost lipsiti de copii pana la vremea batranetii, cand Arhanghelul Gavriil s-a pogorat la fiecare din ei, binevestindu-le zamislirea Fecioarei Maria. Din dragoste pentru oameni, Dumnezeu a facut roditor pantecele sterp al Anei, care la vremea randuita a nascut prunc de parte femeiasca, pe Sfanta Fecioara Maria.

Interpretarea gresita a acestui eveniment minunat a facut ca, in sanul Bisericii Romano-Catolice, sa apara pentru prima data inovatia mariologica despre "imaculata conceptie", in scrierile lui Paschasius Radbert. Potrivit dogmei "imaculatei conceptii", Maica Domnului ar fi fost ferita de pacatul stramosesc, fiind nascuta asemenea Mantuitorului, prin umbrirea Sfantului Duh, iar nu prin impreunare trupeasca.

Impotriva acestei inovatii, Parintele Justin Popovici afirma: "a admite zamislirea neprihanita a Sfintei Fecioare Maria implica presupozitia unei imaculate conceptii a tuturor stramosilor pana la Adam, pentru ca insasi Sfanta Fecioara sa se poata naste fara pacatul ereditar, ceea ce conduce la respingerea intregii antropologii biblice".

Vrednicia reala, autentica a Maicii Domnului, inainte de intrupare, n-a constat intr-o presupusa nasterea a ei fara pacatul stramosesc, ci in acceptarea ei ("Fie mie dupa cuvantul tau!" Luca 1, 38) a planului lui Dumnezeu, in conditia omeneasca generala, adica aflata sub pacatul ereditar. "Prin acest "fiat", in sensul doctrinei sinergiei asa cum e prezentata de Sfantul Pavel, prin Maria, omul e impreuna-lucrator cu Dumnezeu la mantuirea sa".

Tropar la sarbatoarea Zămislirii Sfintei Fecioare Maria
Glasul 4
Astăzi legăturile nerodirii de fii se dezleagă; că Dumnezeu auzind pe Sfinţii şi Drepţii Ioachim şi Ana, mai presus de orice nădejde le-a făgăduit lămurit că vor naşte pe Fiica lui Dumnezeu, din care S-a născut Cel Necuprins, Om făcându-Se, poruncind Îngerului să-i strige: Bucură-te cea Plină de har, Domnul este cu tine!

Condac la sarbatoarea Zămislirii Sfintei Fecioare Maria
Glasul 4
Arătatu-Te-ai astăzi...
Astăzi lumea prăznuieşte zămislirea Sfintei Ana, care s-a făcut de la Dumnezeu; pentru că aceasta a născut pe Ceea ce mai presus de cuvânt a născut pe Cuvântul.

PRUNCUL SFÂNT

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



( Versuri: Eliana Popa)

În Cetatea cea aleasă
Īntr-un staul păstoresc,
Din a cerului Mireasă
Dintr-un pântec fecioresc,

S-a născut Lumina lumii
Cum proorocii au vestit
Si-L intâmpină cu daruri,
Magii de la Răsărit.

Steaua îi călăuzeste
Către ieslea cea săracă,
Unde Mielul Sfânt soseste,
Unde Taina se dezleagă!

N-ai stiut,Ierusalime,
Vezi, proorocii-au arătat
De la Moise, din vechime
Azi Cuvântul s-a-ntrupat!

Aşteptai să-ti vină rege
Să te scape din robie,
Să se nască in palate
Cu mult fast si bogătie !

A ales o iesle rece,
Si-a luat fire omenească,
Dintr-o Maică Preacurată
Dintr-o Dragoste cereasca.

Israele, Israele,
Azi se naste Cel Ales
Dar rămâne pentru tine
Neştiut si ne-nteles.

N-ai stiut ca vine Acela
Ce iubeste sărăcia,
Celor care il aşteaptă
Să le-aducă bogătia !

A venit sărac in lume
Cel ce bogătii imparte,
Ca prin Jertfa Lui cea sfântă
Să ne mântuie de moarte.

Într-o iesle mititică
Veşnicia a-ncăput,
Cel ce are Cerul, Scaun
Si Pământul, Asternut

Cel ce-n haină de Lumină
De la Tatăl e-mbrăcat,
Azi in scutece sărace
Sfânta Maică L-a-nfăsat !

Noaptea-i albă de Lumină
Īngerii din cer coboară
Si o aură divină
Peste iesle se pogoară !

( din volumul : ,, Cu Hristos pe drumul Crucii)

O credinţă uimitoare

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Credinţa în Dumnezeu a apărut după căderea din Rai a protopărinţilor noştri Adam şi Eva. Câtă vreme erau acolo, erau în directă comuniune cu Dumnezeu, nu era nevoie de credinţă fiindcă fiind faţă către faţă exista doar iubirea. Dar după cădere apar nădejdea şi credinţa.
Ce uimitor lucru este credinţa! E uimitor, de pildă, faptul că păstorii, atunci când cerurile s-au deschis şi îngerii cântau, au putut crede că S-a născut un Mântuitor în Betleem şi că-L vor afla într-o peşteră printre vite. Ce lucru uimitor şi de necrezut! Poate că ar fi trebuit să spună: Cum este cu putinţă aşa ceva? De ce să deschidă Dumnezeu cerurile şi îngerii să cânte păstorilor pe rând? Negreşit, dacă Dumnezeu ar vrea să vestească ceva, ar vesti lui Irod sau marele preot, nu nouă. Nu este oare uimitor ca păstorii să fi crezut că-L vor afla pe Fiul lui Dumnezeu născându-se nu într-un palat, ci într-un staul? Şi totuşi au crezut.
Ce uimitor este faptul că Magii au crezut chiar atunci când, ajunşi la Ierusalim, nu au aflat nici un fel de festivităţi pentru naşterea unui împărat. Totul era liniştit. Magii puteau foarte bine să fi plecat acasă. Dar ei au întrat în stânga şi în dreapta şi au cercetat Scripturile, şi nu au
şovăit să plece la Betleem. Cu lucru uimitor, să creadă că Împăratul Păcii, Sfetnicul Minunat, Mântuitorul Lumii, Mesia cel făgăduit, să Se nască într-un sătuc înapoiat, în loc de Roma sau Atena! Şi totuşi au crezut!

Acatist de Mulţumire : Slavă lui Dumnezeu , pentru toate

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

DE NOUĂ LUNI..

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru

De nouă luni Te desfătai
De vocea blândă-a Maicii Tale,
În timp ce, nevăzut, trăiai
În sfinte cărnurile sale..

Ai început să crești în ea
Când Te-a dorit, zicând "Să fie!"
Și-acum, deși nu Te vedea,
Ea Îți cânta cu bucurie..

De nouă luni, Preasfânt Palat
Fecioara Ție-Ți devenise,
Ea Te iubea neîncetat,
Iar Tu îi apăreai în vise..

O, taină a lui Dumnezeu,
Din veci știută și ascunsă,
Tu vei rămâne-n veci mereu
De mintea noastră nepătrunsă!

Nici îngerii n-au priceput
Cum Tu, Iisuse, din iubire,
Deși de cer neîncăput,
Te-mbraci în omeneasca fire!..

De nouă luni sălășluiai
În cel mai sfânt dintre Altare
Și-ncet, încet Te construiai
Pe Tine Însuți cu răbdare..

Și-n timp ce coborârea Ta
Fusese nebăgată-n seamă,
Fecioara doine Îți cânta
În bucuria ei de Mamă..

MILUIESTE - NE, MAICA LUMINII!

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

   Bucuria mea, sa stii ca Iisus Hristos, rasplateste pe cei care-i inalta cu evlavie si din toata inima, cantari, Maicii Sale, pentru ca imnele inaltate Preacuratei, ajung pana la El. Cel care o cinsteste pe Maica Domnului, il cinsteste si pe Fiul sau. Cere cu evlavie si credinta de la Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu si vei primi prin ea, cele necesare mantuirii de la Fiul ei si Dumnezeul nostru. Daca preaslavesti pe Nascatoare de Dumnezeu, aceasta va mijloci neincetat pentru mantuirea ta. Cere cu evlavie si credinta de la Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu si vei primi prin ea, cele necesare mantuirii sufletului tau, de la Mantuitorul. Daca o preamaresti pe Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, atunci si Aceasta te va preaslavi pe tine, si in viata de aici si in viata viitoare. Orice cantare care se aduce in numele Nascatoarei de Dumnezeu, ca sa fie bineprimita, trebuie sa fie asemenea cu cantarea cereasca si prea dulce “Bucurate!”: Bucura-te, Maica Luminii! Bucura-te, Maica Milostivirii! Omul nu poate sa se apere de uneltirile vrajmasilor nevazuti (adica de diavoli), daca nu are nadejde neclintita, in ajutorul lui Iisus Hristos si al Preasfintei Sale Maici. Amin si Aliluia!
                                                                                                                                 Preot Ioan 🛎.

Uleiul sfințit

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Un element sfintit de care ne putem impartasi zilnic este uleiul sfintit sau mirul cum i se mai spune, nefacand confuzia cu Sfantul si Marele Mir cel cu care suntem unsi numai odata in viata la Botez. Uleiul sfintit este de doua feluri: cel care se face la Sf. Maslu si cel care se face la Litie, atunci cand serbam un sfant mai mare cu cruce rosie in calendar.
Uleiul de la Taina Sf. Maslu are mare putere sfintitoare si tamaduitoare asupra omului care-l ia cu credinta. Acest ulei nu se resfinteste ci se pune intr-o sticla cu uleiuri de la cat mai multe Sf. masluri (7-9-12 sau chiar 40 de Sf. Masluri). Deci nu se mai aduce inca o data acelasi ulei care s-a sfintit la biserica. De asemenea acest ulei nu se pune la candela si nu se da la animale. Este o greseala daca se face acest lucru. El se sfinteste pentru oameni si oamenii trebuie sa-l foloseasca. Candela nu are nevoie de uleiul sfintit pentru oameni ci are nevoie de ulei simplu care se sfinteste arzand acolo; iar pentru animale nici nu mai vorbim. Este chiar o profanare cand se face asa. Spun acest lucru deoarece sunt fel de fel de zvonuri care mai de care mai colorate.
Cu uleiul de la Litie de asemenea se miruieste pe frunte cu el. Uleiul de la Sf. Maslu se mai poate administra in felul urmator mai ales pentru cei bolnavi: oricine se poate unge pe frunte cu el facand semnul sfintei cruci cu degetul sau cu un betisor. Se mai poate unge rana celui bolnav, tot asa facand semnul sfintei cruci pe ea. Se mai pot lua dimineata pe nemancate cateva picaturi, inghitite sau puse pe o bucatica de anafura. Iarasi se mai poate administra la cel bolnav sau la cel cu duhuri necurate in mancare. Se, pun in farfuria celui care mananca cateva picaturi, iar dupa ce mananca se spala farfuria singura si se arunca apa la o floare sau la un loc curat din gradina.
Nu se arunca la chiuveta, la canalizare sau la animale. Mai exista in Biserica ortodoxa inca doua feluri de ulei sfintit, unul este cel care se face la botez si se pune in apa din cristelnita si se unge copilul cu el la toate incheieturile, iar cel de-al doilea fel de ulei sfintit este cel de la sfintirea casei, cand se ung toti peretii casei la toate punctele cardinale avand semnificatie biblica de binecuvantare a casei unde locuim. Pentru animale exista rugaciuni de sfintire a cerealelor sau a sarii, care se da animalelor, spre alungarea duhurilor necurate, care se incuibeaza in gospodarii din cauza raufacatorilor care trimit duhuri rele inclusiv asupra animalelor. Deci este exclusa folosirea uleiului sau a fainii de la Taina Sfantului Maslu pentru animale. Atat cu uleiul sfintit de la Sf. Maslu care este pus intr-o sticla separat cat si cu uleiul de la Litie, crestinul se poate mirui pe frunte in semnul sfintei cruci in fiecare zi sau se poate administra intern.

De asemenea, noi crestinii ortodocsi ne mai putem impartasi de uleiuri sfintite direct de la Harul lui Dumnezeu fara interventia preotului, de la candela icoanelor facatoare de minuni sau de la candela ce arde la sfintele moaste.

             Aici parca harul sfintitor la care sunt aprinse candelele este prezent in acel ulei care poate fi miraculos, de cele mai multe ori, la multi credinciosi care-l iau cu multa credinta, evlavie si inchinaciune, la acei sfinti. Acest fel de ulei se poate administra ca si celelalte dinainte despre care am vorbit, insa aici ne imaginam prezenta personala a sfantului de la care am luat uleiul si-l simtim in rugaciunea noastra.

Arhim . Ioachim Parvulescu

Acatistul Maicii Domnului Pantanasa "Vindecătoarea de Cancer"

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



După obişnuitul început, se zic:
Condacele şi Icoasele
Condacul 1 :

Noi, credincioşii robii tăi, stând cu mustrare de inimă înaintea icoanei tale celei noi arătate, te cântăm cu laude, O, Împărăteasă a Toate. Trimite de sus vindecarea ta peste robii tăi care acum aleargă la tine că să putem să-ţi cântăm cu bucurie :
Bucură-te, o, Împărăteasă a Toate, care vindeci neputinţele noastre prin darul tău!
Icosul 1 :
Arhanghelul a venit din cer că să-i spună Împărătesei a Toate : Bucură-te! Văzându-Te pe Tine, Doamne, luând trup omenesc, cu dumnezeiască vestire a strigat către ea lucruri că acestea :
Bucură-te, începătoarea mântuirii noastre,
Bucură-te, împlinirea iertărilor noastre de către Creator,
Bucură-te, că prin tine Dumnezeu a devenit trup,
Bucură-te, că în tine Cel Nevăzut Se arată,
Bucură-te, ceea ce ai primit mila păcii,
Bucură-te, că în tine s-a ţesut haina de carne a Cuvântului,
Bucură-te, Slava ridicată dincolo de înţelegerea minţii,
Bucură-te, mană cerească prin care inimile sunt chemate la viaţă,
Bucură-te, stea strălucită de har,
Bucură-te, izvor care izvorăşti apa cea vie,
Bucură-te, Maică a lui Dumnezeu, binecuvatată între femei,
Bucură-te, Fecioară neîntinată care ai născut pe Mântuitorul lumii,
Bucură-te, Împărăteasă a Toate, care vindeci neputinţele noastre prin harul tău!
Condacul al 2-lea :
Cuvântul cel Nenăscut încape într-un prunc, prin tine, Fecioară, aducând tămăduire tuturor celor care cinstesc Naşterea din tine, cea nefurată de nuntă, cântând, Aliluia!
Icosul al 2-lea :
Căutând să cunoască ceea ce este necunoscut, a strigat Fecioara către îngerul cel vestitor : "Arată-mi cum eu, Fecioară fără pată, pot fi maică a Celui Preaînalt?" Iar Gavriil cu frică i-a răspuns strigând unele că acestea :
Bucură-te, cea aleasă de Sfatul Cel Preaînalt,
Bucură-te cea repede auzitoare a celor ce se roagă ţie,
Bucură-te, comoara de pace a lui Hristos,
Bucură-te, nădejdea şi puterea poporului tău,
Bucură-te, minunată nimicitoare a blestemului cancerului,
Bucură-te, vindecătoarea neputinţelor,
Bucură-te, apărătoarea lumii,
Bucură-te, izbăvitoare de griji,
Bucură-te, alinătoarea plânsului şi a lacrimilor,
Bucură-te, care deschizi porţile mântuirii tuturor,
Bucură-te, sceptru şi putere a celor ce locuiesc în Sfântul Munte,
Bucură-te, toiagul călugărilor şi al laicilor,
Bucură-te, Împărăteasă a Toate, care vindeci neputinţele noastre prin harul tău!
Condacul al 3-lea :
Puterea celui Preaînalt te-a umbrit, Fecioară şi Cel Neatins S-a făcut trup, arătându-te pe tine poiană dulce a celor ce voiesc să culeagă mântuirea atunci când cântă : Aliluia!
Icosul al 3-lea :
Icoana ta, "Împărăteasă a Toate" a fost slăvită, o, Maică a lui Dumnezeu, atunci când vindecările au prins a curge din chipul tău. Tu dai vindecare celor care cântă înaintea ei cu credinţă, înmulţind cântările astfel :
Bucură-te, Maică a luminii Nestinse,
Bucură-te, biruinţa celor care rabdă până la sfârşit,
Bucură-te, doctor adevărat al celor ce bolesc şi sunt în necaz,
Bucură-te, zid apărător al văduvelor şi orfanilor,
Bucură-te, deschizătoare a uşilor raiului,
Bucură-te, apărătoare a celor ce trudesc şi duc sarcini grele,
Bucură-te, mijlocitoare pentru mântuirea credincioşilor,
Bucură-te, ceea ce te rogi pentru neamul creştinesc,
Bucură-te, scară cerească prin care ne ridicăm de pe pământ la cer,
Bucură-te, apă vie care speli păcatele noastre de moarte,
Bucură-te, mieluşeaua care păzeşti inimile celor neprihăniţi,
Bucură-te, văl apărător care adăposteşti copiii Bisericii,
Bucură-te, Împărăteasă a Toate, care vindeci neputinţele noastre prin harul tău!
Condacul al 4-lea :
Vrând să dea viaţă lumii, Stăpânul tuturor S-a sălăşluit în pântecele tău, fără să ştii de bărbat, arătându-te pe tine maică a credincioşilor, învăţându-i să cânte lui Dumnezeu : Aliluia!
Icosul al 4-lea :
Slăvite lucruri ne-au înconjurat de la tine, O, Cetate a lui Dumnezeu, prin vindecările pe care le reverşi şi primind izvoare răcoritoare de vindecare, îţi strigăm cu mulţumire unele că acestea, O, Împărăteasă a Toate :
Bucură-te, iarbă vindecătoare care uşurezi suferinţa,
Bucură-te, răcoreală care potoleşti fierbinţeala bolii,
Bucură-te, flacără care arzi blestemul cancerului,
Bucură-te, cea care ridici din patul durerii pe cei pe care doctorii nu-i mai pot ridica,
Bucură-te, cea care îţi arăţi faţa ta cea preacurată celor aleşi ai tăi,
Bucură-te, cea care ne scoţi din cătuşele păcatelor,
Bucură-te, căci prin tine ne-a fost dată scoaterea din moarte,
Bucură-te, că prin tine mulţime de credincioşi au fost mântuiţi,
Bucură-te, înălţime curată, neatinsă de gândul omenesc,
Bucură-te, adâncime trăită de lume,
Bucură-te, cea care ai fost profeţită de Patriarhii Vechiului Testament,
Bucură-te, călăuzitoarea ierarhilor care se roagă ţie,
Bucură-te, Împărăteasă a Toate, care vindeci neputinţele noastre prin harul tău!
Condacul al 5-lea :
Te-ai arătat a fi, O, Fecioară, templul cel preacurat al Mântuitorului. De aceea cădem înaintea ta, Preacurată şi cerem să ne faci şi pe noi fii ai lui Dumnezeu că să strigăm către tine : Aliluia!
Icosul al 5-lea :
Cetele îngerilor văzând în mâinile tale pe Cel Ce a făcut cu mâna pe om şi cunoscându-te a fi Doamnă şi Stăpână, deşi singură te-ai numit "Roaba Domnului", Preacurato, cu grabă slujesc ţie, Una Binecuvantată, cu cântări că acestea :
Bucură-te, cea pe care Dumnezeu te-a pus mai presus decât oştile cereşti,
Bucură-te, cea care umpli lumea cu vindecări minunate,
Bucură-te, cea care auzi slava şi laudele cerurilor,
Bucură-te, cea care primeşti mulţumirile pământului,
Bucură-te, cea care arzi sămânţa putrejunii din inimile noastre,
Bucură-te, zeloasă biruitoare a vicleniilor diavolului,
Bucură-te, ceea ce umpli valea acestei vieţi cu lacrimi de bucurie,
Bucură-te, ceea ce prefaci grijile în dulceaţă cerească,
Bucură-te, miros de bună mireasmă primit de Dumnezeu,
Bucură-te, nemăsurată bucurie a păcătoşilor care se pocăiesc,
Bucură-te, armura adevărului împotriva ispitelor,
Bucură-te, scut de apărare împotriva duşmăniei şi a distrugerii,
Bucură-te, Împărăteasă a Toate, care vindeci neputinţele noastre cu darul tău!
Condacul al 6-lea :
Binevestitorii Cuvâtului lui Dumnezeu, Apostoli ai Mântuitorului, minunat au fost aduşi de faţă, Fecioară, când ai fost ridicată de la pământ la cer, că să-I poată cânta cu o inimă şi cu o gură lui Dumnezeu : Aliluia!
Icosul al 6-lea :
Har minunat s-a arătat din icoana ta, Împărăteasă a toate, când tânărul cel întunecat de învăţături satanice a căzut ţeapăn la pământ înaintea ei şi a slobozit din legăturile întunericului, cu frică şi cu bucurie a strigat către tine acestea :
Bucură-te, îndreptătoarea vieţii păcătoase,
Bucură-te, mângâierea celor chinuiţi,
Bucură-te, alungătoarea hoardelor de demoni din Biserică,
Bucură-te, risipitoarea norilor întunecaţi ai păcatului,
Bucură-te, distrugătoarea capcanelor celor nevăzute,
Bucură-te, atotputernica biruitoare a vrăjilor sataniceşti,
Bucură-te, far care luminezi calea celor rătăciţi,
Bucură-te, nor care aperi pe cei nevinovaţi de rele,
Bucură-te, munte care ne hrăneşti pe noi cu mană cerească,
Bucură-te, vale a acestei vieţi, care ne saturi cu umilinţa lui Hristos,
Bucură-te, piatră scumpă a împărăţiei cerurilor,
Bucură-te, rază a luminii celei veşnice,
Bucură-te, Împărăteasă a Toate, care vindeci neputinţele noastre cu harul tău!
Condacul al 7-lea :
Voind să Te dai pe Tine Însuţi hrană celor credincioşi, Te-ai întrupat din sfânta Fecioara, că primind preacuratul Tău trup şi sfântul Tău sânge, să Te cunoaştem pe Tine, Dumnezeul cel Adevărat. De aceea, minunându-ne de această neatinsă înţelepciune, strigăm către tine : Aliluia!
Icosul al 7-lea :
Făcătorul a Toate ne-a mai descoperit o taină când împreună cu Apostolii Săi, a mâncat Cina cea de Taina. Iar noi, care ne rugăm Împărătesei a Toate, să ne facă părtaşi sfintelor daruri, îi aducem cântări că acestea :
Bucură-te, dătătoare a pâinii cereşti,
Bucură-te, purtătoarea vieţii celei veşnice,
Bucură-te, potir din care ne împărtăşim cu Hristos,
Bucură-te, ceea ce te uneşti suflet şi trup cu Hristos,
Bucură-te, linguriţă de aur plină cu tainele cereşti,
Bucură-te, chivot nepreţuit în care se află Sfintele Daruri,
Bucură-te, cea care ne arăţi Sfânta Împărtăşanie,
Bucură-te, masă binecuvântată care ne dai hrana cea sfântă,
Bucură-te, cea care îi aşezi de-a dreapta ta pe cei care se împărtăşesc cu cinste,
Bucură-te, cea care scoţi din iad pe apărătorii Sfintei Liturghii,
Bucură-te, călăuzitoarea celor morţi spre fântâna nemuririi,
Bucură-te, tare adăpost de pace pentru copii tăi,
Bucură-te, Împărăteasă a Toate, care vindeci neputinţele noastre cu harul tău!
Condacul al 8-lea :
Privind la minunata Naştere a lui Hristos şi părăsind grijile cele lumeşti, să ne înălţăm inimile, căci pentru aceasta S-a întrupat Cel Preaînalt că să ne tragă la Sine pe cei ce-I cântăm : Aliluia!
Icosul al 8-lea :
Fiind dintotdeauna în sânul Tatălui, Cuvântul cel Necuprins S-a făcut trup pe pământ. Dumnezeu Cel Mare a slăvit-o pe Fecioara şi a căutat spre smerenia Maicii Sale, care aude de la noi cuvinte că acestea :
Bucură-te, chivot al necuprinsului Dumnezeu,
Bucură-te, cea care arăţi lumii pe Creatorul Cel mai presus de lume,
Bucură-te, cutremurătoare a puterii morţii,
Bucură-te, vindecătoarea rănii lui Adam,
Bucură-te, leac vindecător al rănilor sufleteşti,
Bucură-te, untdelemn sfânt care ungi rănile trupeşti,
Bucură-te, uşurătoarea durerilor celor care nasc,
Bucură-te, cea care biruieşti iadul,
Bucură-te, cea care toceşti boldul morţii,
Bucură-te, nădejdea învierii de obşte,
Bucură-te, cea care aduci adevarată mântuire ortodocşilor,
Bucură-te, Împărăteasă a Toate, care vindeci neputinţele noastre cu harul tău!
Condacul al 9-lea :
Toată firea cea îngerească şi cea omenească s-a uimit de slăvita şi neînţeleasa Ta întrupare, Cuvântule al lui Dumnezeu. Luând aminte cu minunare la această taină a smereniei, cu frică şi cutremur, noi cei mulţumitori strigăm către Tine : Aliluia!
Icosul al 9-lea :
Răniţi fiind cu multe boli, am primit vindecări peste măsură de la icoana ta, O, Împărăteasă a Toate şi, prin credinţă, îmbogăţindu-ne cu har, cu glas mare strigăm către tine :
Bucură-te, statornică păstrătoare a sănătaţii pruncilor,
Bucură-te, aducătoare de sănătate celor bolnavi, Bucurăte, vindecătoarea copiilor bonavi,
Bucură-te, mama tinerilor în suferinţă,
Bucură-te, cea care ridici pe cei ce zac pe patul bolii,
Bucură-te, întărirea celor stăpâniţi de frica morţii,
Bucură-te, cea care iei seama la plânsul bărbaţilor,
Bucură-te, cea care asculţi suspinul nostru,
Bucură-te, cea care înneci durerea pământească în bucuria cerească,
Bucură-te, răbdare cerească în faţa furtunilor devastatoare,
Bucură-te, cea care aduci bucurie celor ce plâng,
Bucură-te, ceea ce aduci îmblânzirea relelor pe aripile rugăciunii,
Bucură-te, Împărăteasă a Toate, care vindeci neputinţele noastre cu harul tău!
Condacul al 10-lea :
Vrând să mântuiască firea omenească stricată prin păcat, Creatorul tuturor a pogorât peste tine că roua peste lâna lui Ghedeon şi te-a făcut rug aprins. Dumnezeu fiind, El S-a făcut om pentru care pururea Îi cântăm : Aliluia!
Icosul al 10-lea :
Zid apărător eşti fecioarelor, Preacurată, şi celor care se luptă pentru curăţire. Dumnezeu S-a sălăşluit întru tine curăţind întreaga fire cugetătoare eliberând-o de toată întinăciunea, pentru care îţi cântăm unele că acestea :
Bucură-te, cea care vorbeşti cu cei care caută tăcerea,
Bucură-te, coroană a celor care îşi păstrează neatinsă fecioria,
Bucură-te, început şi sfârşit al desăvârşirii duhovniceşti,
Bucură-te, tezaur al revelaţiei divine,
Bucură-te, cunoscătoare a sfatului Sfintei Treimi,
Bucură-te, izvor al mântuirii bărbaţilor virtuoşi,
Bucură-te, înălţime neatinsă de minţile trufaşe,
Bucură-te, adăpost deschis pentru inimile umile,
Bucură-te, Preacurată, mai imaculată decât cerurile,
Bucură-te, ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi serafimii,
Bucură-te, cea plină de veselie căreia arhanghelul ţi-a spus : ?
Bucură-te !?
Bucură-te, cea mângâiată care ai atins cu mâna pe Hristos cel înviat,
Bucură-te, Împărăteasă a Toate, care vindeci neputinţele noastre cu harul tău!
Condacul al 11-lea :
Străduindu-ne cu mintea să aducem o cântare Mântuitorului, noi şi eu nevrednicul, Stăpână şi Doamnă, rămânem robii tăi; căci cine poate fi vrednic să aducă imnuri lui Dumnezeu, al Cărui nume este că mirul curat; de aceea Îi cântăm : Aliluia!
Icosul al 11-lea :
Ca o mare lumină - Răsăritul Cel de Sus - Fiul tău şi Dumnezeu a strălucit peste noi, cei ce locuim întru întuneric. Ci vino şi la noi, Fecioară. Tu eşti lumânare într-un sfeşnic, un copil purtător de lumină al Bisericii, care ne îndemni să-ţi aducem cântări că acestea :
Bucură-te, zori ai Soarelui cunoaşterii,
Bucură-te, lăcaş al firii dumnezeieşti,
Bucură-te, lumina din care se ţese haina sfinţilor,
Bucură-te, torţă care înlături întunericul demonilor,
Bucură-te, luminarea minţilor nepricepute,
Bucură-te, lumină pentru inimile păcătoase,
Bucură-te, mâna cea dreaptă care ne scoţi pe noi din marea deşertăciunilor,
Bucură-te, Rază de lumină care călăuzeşti spre Împărăţie sufletele celor mântuiţi,
Bucură-te, fulger care-i faci să tresară pe cei nepocăiţi,
Bucură-te, luminătoarea conştiinţelor nepocăite,
Bucură-te, îmblânzirea Judecăţii lui Dumnezeu,
Bucură-te, Împărăteasă a Toate, care vindeci neputinţele noastre cu harul tău!
Condacul al 12-lea :
Vrând să ne dea Harul Său, Dătătorul Vechiului Testament ne-a dăruit Testamentul cel Nou. Şi primind astfel Harul ? nu prin lucrarea legii, ci prin credinţa cea adevarată şi aflând astfel mântuirea Îi cântăm Lui : Aliluia!
Icosul al 12-lea :
Înălţăm imnuri Naşterii sfinte aşa cum Israel preamărea cu chimvale tabernacolul legii vechi care era doar umbra ta, Maică şi Fecioară, adevăratul Tabernacol pe care noi, acum, te slăvim cu bărbăţie că să auzi de la toţi spuneri că acestea :
Bucură-te, cântec cântat de înălţimi,
Bucură-te, psalm răsunând jos,
Bucură-te, vrednică roabă a Unuia Dumnezeu,
Bucură-te, cea plăcută Sfintei Treimi pentru smerenia ta,
Bucură-te, cea care porţi în tine pe Cel Care a făcut veacurile,
Bucură-te, tron al Celui Care ţine universul în mâinile Sale,
Bucură-te, taină neînţeleasă a vârstelor şi a timpurilor,
Bucură-te, nădejde tare a poparelor şi a neamurilor,
Bucură-te, adevarată bucurie a preoţilor cucernici,
Bucură-te, repede auzitoare a rugăciunilor din biserici şi din chilii,
Bucură-te, vas al milei ales de Dumnezeu,
Bucură-te, Împărăteasă a Toate, care vindeci neputinţele noastre cu harul tău!
Condacul al 13-lea :
O, Maică, Împărăteasă a Toate, care ai purtat pe Cuvântul Cel mai sfânt decât toţi sfinţii, primeşte această cântare a noastră, vindecă-ne de bolile de moarte şi scoate-ne din judecata ce va să vie peste noi cei ce-ţi cântăm : Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Acest Condac se repetă de trei ori, după care se citeşte Icosul 1şi Condacul 1 Apoi se cântă Troparul şi se citesc Rugăciunile care urmează :
Tropar (Glas 4) :
Stăpână şi Doamnă, prin dătătoarea de bucurie, preacinstită icoana ta "Împărăteasă a Toate", mântuieşte pe cei care cu fierbinţeală cer mila ta; slobozeşte-i din toate durerile pe cei care aleargă la tine, din toate necazurile scapă turma ta care cere de la tine mijlocirea ta.
Rugăciunea întâi către Maica Domului
Atotbună stăpână, sfântă Maică a lui Dumnezeu, Pantanassa, Împărăteasă a Toate nu sunt vrednic că să intri sub acoperământul meu. Ci că ceea ce eşti milostivă Maica Dumnezeului celui milostiv, spune numai un cuvânt şi se va tămădui sufletul meu şi trupul meu slăbit se va întări. Căci tu ai tărie putincioasă şi cuvântul tău este plin de putere, O, Împărăteasă a Toate. Adu-mi biruinţa, roagă-te pentru mine că să măresc numele tău cel minunat totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin
Rugăciunea a doua
O, Preacurată Maică a lui Dumnezeu, Împărăteasă a Toate, auzi suspinurile noastre cele pline de durere înaintea icoanei tale celei făcătoare de minuni. Întoarce-ţi privirea spre copiii tăi bolnavi de boli netămăduite, care cad înaintea sfintei tale icoane cu credinţă. Şi precum pasărea îşi acoperă cuibul cu pui cu aripile, aşa acoperă-ne şi tu, Fecioară, cu omoforul tău cel vindecător. În acest loc în care nădejdea se subţiază, mila ta să fie nădejde neîndoielnică. Aici unde grijile amare ne copleşesc, dă-ne răbdare şi odihnă; unde chinul şi deznădejdea se cuibăresc în suflet, fă să răsară lumina necreată a lui Dumnezeu. Mângâie-i pe cei fricoşi, întăreşte-i pe cei slabi, varsă blândeţe şi lumină peste inimile amărâte. Vindecă poporul tău cel bolnav, atotmilostivă stăpână, binecuvântează minţile şi inimile doctorilor, că să fie instrumentele Atotputernicului doctor - Iisus Hristos, Mântuitorul. Ne rugăm înaintea icoanei tale că puterea ta să trăiască în noi, Stăpână şi Doamnă. Întinde mâinile tale pline de vindecări, Bucuria celor întristaţi, mângâierea celor îndureraţi, că degrab primind ajutorul tău cel minunat să lăudăm Treimea cea de viaţă Făcătoare şi nedespărţită,Tată, Fiu şi Duh Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Despre Icoana Panatanassa (Atotimparateasa), vindecătoare de cancer.

.MAICA DOMNULUI ZÂMBIND ????....

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

....da, este singura icoană din lume care o înfățișează zâmbind și fiind fericită, acest lucru s-a întâmplat doar după nașterea Mântuitorului.

...ICOANA SE NUMESTE BETLEEMITA ...

...Se găsește expusă în 
Biserica Nașterii Domnului din Betleem de asemenea este făcătoare de minuni.

Este o reprezentare unică, întrucât Maica Domnului este înfățișară surâzând, iar Pruncul Iisus binecuvântează cu mâna pe cei care vin și se închină. 
Se crede că este una din icoanele pictate de Sfântul Apostol și Evanghelist Luca. 
De asemenea și culorile sunt deosebite.

Binecuvântarea zâmbetului Maicii Domnului, sa mângâie tot sufletul ce citește aceste rânduri.

Bunul Dumnezeu ma invrednicit să ajung si eu la Sfantul Mormânt si să sărut această minunată icoană...

Așa Te vede duhul meu, Stăpână:

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Te duce Ana, Maica-Ta de mână.
Cum urci cu pași mărunți pe sfânta scară,
În ochi porți cerul nopților de vară
Și părul Tău e caer de lumină.
Smerit în rugă, trupul mic se-nclină
Și fața de copil așteaptă harul.
Ca să-Ți picteze slava, iconarul,
Topit-a-n flăcări vechea lui comoară,

A prefăcut-o-n pulbere ușoară
Și pata de argint a hainei Tale,
A încrustat-o-n raze ca în zale.
În juru-Ți focul curge, ca o apă.
Cu frăgezimi de mugur care crapă,
Mânuța poartă lujerul de floare,
Iar Sfântul Duh, în fâlfâiri ușoare,
Cu vraja curăției și a milei,
s-a așezat pe umărul copilei.
Din norii albi și moi ai înălțimii,
Cuminți, îți ies în cale Heruvimii.
În cuviință mare, iconarul
Cu fir de-arnici a-ncondeiat chenarul,
Iar sus de tot, pe cea din urmă treaptă,
Potirul sfânt al jertfelor Te-așteaptă.
Doar candele aprinse străbat cu raza lor
În umbra viorie a Sfintei. Un fior
De taină te cuprinde, când ochiul ţi se pierde
În umbră şi când vine o rază să-l dezmierde.
Pe lespezile albe, sub candele pe unde
A curs lumină blândă, lucesc oglinzi rotunde,
Şi-n ploile de raze, sub candele se-nşiră,
Alai de-mpărătiţă, în haine de porfiră.
Sunt doisprezece îngeri; dar nu au aripioare,
Ori poate sunt copile cu sufletul de floare.
Copilele au toate găteală de domniţe,
Au creştetele ninse cu mândre coroniţe.
Şi-n fruntea lor păşeşte, cu ochii de cicoare
Împărăteasa mică, învăluită-n soare.
Condurii Ei de aur lucesc ca două stele,
Şi-abia îşi poate duce povara hainei grele.
Copilele ridică pe mâini neîntinate,
Podoaba de lumină a mantiei bogate.
Şi nu ştiu ce sfinţenie vrea să mărturisească,
Cum că alaiul este o nuntă-mpărătească.
Şi-ntre sclipiri de aur şi-n foşnet de mătasă
Păşeşte către nuntă micuţa-mpărăteasă.
Iar una din copile, cea mai împodobită,
Îi duce dar de nuntă, o minge aurită.
Mireasa ochii umezi ca-n rugă şi-i ridică,
Si către cer ridică, gingaşa mână mică.
Căci pe deasupra-i prinde-n cercuri largi sa zboare
Un porumbel cu aripi făcute de ninsoare
În numele Treimii, venit ca să primească
în casa Ei Mireasa cu stemă-mpărătească.
Te aşteptăm şi noi cu rugi în mână,
Să vii către lăcaşul Tău Stăpână.
Ca iarăşi să sfinţească la a Ta venire,
Vreun colţ din alba noastră mănăstire.
Cu tot alaiul harurilor, vino!
Cobori spre miezul inimilor, Blajino!
Ca-n miezul inimii neîntinate,
O Sfânt-a Sfintelor să se arate.
Şi acolo cu alai de oşti cereşti
In inimi Doamnă (mică) neştiut să creşti.

Intrarea în Biserică – de Zorica Lațcu