Preotul și tânărul

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

1.

Într-un sat , într-un oraș , asta n-are importanță
Clevetit era un preot de un tânăr spleb la față
Fără nici-un dumnezeu și cu nimic în el sfânt
Arunca vorbe de-ocară la orișicare cuvânt

Oamenii își făceau cruce auzindu-l cum vorbește
Cu ce vorbe de ocară pe preotul lor bârfește
Mulți au vrut să-l liniștească , dar el în pornirea lui
Și mai tare-l clevetea pe slujbașul Domnului

Parcă era-mpins de diavol în pornirea lui năroadă
Inima-i era-mpietrită , nesimțirea-n el grămadă
Înjura de lucruri sfinte , șcene obscene făcea
Ori de câte ori pe drum cu preotul se întâlnea

Mulți l-au luat cu vorbă bună , să-nceteze l-au rugat
Tânărul părea nebun , de nimeni n-a ascultat
Nici părinții n-au putut , firea să i-o potolească
Răutatea ce-l păștea , n-au putut să-i îmblânzească

Toată lumea se-ntreba despre a lui îndârjire
Toți cu părerea-și dădeau despre a lui rătăcire
El își continua bârfirea cu mai multă înfocare
Aruncând vorbe în vânt fără nici-o remușcare

Singur preotul avea o răbdare ca de stâncă
Lăsându-l pe prost în pace în prostia lui adâncă
Nu i-a reproșat nimic , nici întrebări nu i-a pus
Nici supărat nu era , pentru câte el a spus

Îl vorbea numai de bine , ba îl mai și lăuda
Cu respect îl saluta , când pe cale-l întâlnea
Se făcea că habar n-are de toate bârfele lui
Dar îl pomenea la slujbe înaintea Domnului

Celor care îi spuneau despre tot ce el zicea
Supărat nu s-arăta , încât nimeni , nimic nu mai pricepea
Preotu-și vedea de treburi , în suflet nu se-ntrista
Răului cu rău n-a dat , pentru că nu merita.

( Va urma)

8 oct.2018
Preot Ion Predescu

PREOTUL

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru

Nu aș fi crezut vreodată
C-o s-ajung să Te slujesc,
Să Îți pasc ca Petru mieii,
Arătând că Te iubesc,

Să spun lumii despre Tine,
Vestea bună să o spun,
Că adică sus în ceruri
Noi avem un Tată bun..

Nu aș fi crezut vreodată
C-o să intru în Altar
Îmbrăcând odăjdii sfinte,
Luminat și plin de har,

Să fac cereri pentru oameni,
Stând cu spatele spre ei,
Să mă-ntorc apoi cu fața
Și să Ți-i hrănesc pe miei..

Nu aș fi crezut vreodată
C-o să stau în fața Ta
Și precum la Sfinții Îngeri,
Multă cinste îmi vei da,

Căci Te țin pe două palme,
Te mănânc, Te dăruiesc..
Din Potirul Sfintei Slave
Credincioșii Te primesc..

Nu aș fi crezut vreodată
C-o s-ascult atât amar,
Că o să dezleg păcate,
Vindecând cu al Tău har,

C-o să știu că ești cu mine
Și prin mine-o să vorbești,
Gura mea și mâna dreaptă
O să mi le folosești..

Nu aș fi crezut vreodată
Că prin case-o să Te port,
La sfințit de locuințe,
La copil născut, la mort,

La bolnavi în neputințe,
Oameni blânzi precum Zaheu,
Pretutindeni unde intru
Eu Îl duc pe Dumnezeu..

Pentru ce atâta cinste,
Să mă faci păstorul Tău?..
Sunt un om ca oarecare,
Nici mai bun și nici mai rău..

Nu-s ca sfinții din vechime,
Sau ca cei de prin pustii..
Nu-s ca sfinții Tăi călugări,
Sau ca alții ce îi știi..

Doar atât e bun în mine:
Faptul că Te-am cunoscut
Și mi-e dor de-a Ta iubire
De când, Doamne, Te-am văzut..

Dacă păcătoși ca mine
Pot să-Ți fie de folos,
Slavă-nțelepciunii Tale,
Dumnezeule milos!