de Preot Sorin Croitoru
De-aș fi orb și n-aș putea
Să îi văd lumii culoarea,
Tot m-aș minuna de Tine,
Ascultând pe țărmuri marea..
Și din vuietul de valuri,
Sau din briza ei ce cântă,
Aș pricepe cum Ți-e slava
Și-aș striga în gura mare
Slava Ta, Treime Sfântă!
De-aș fi surd și n-aș putea
S-aud cântecul naturii,
În tăcerea mea eternă
Te-aș slăvi, vorbind cu ochii,
Nu cu sunetele gurii..
Bucurându-mă de soare,
Minunându-mă de lună,
Veselindu-mă de stele,
Ce-i sunt cerului cunună,
Te-aș slăvi, Treime Sfântă,
Nu cu gura, în tăcere
Și-a mea inimă Ți-aș face-o
Un altar de tămâiere!
Dar Tu mi le-ai dat pe toate,
Chiar de nu le-am meritat:
Pot să văd culoarea lumii
Și s-aud al ei cântat,
Iar această colorată,
Delicată melodie,
Îmi mărturisește slava
Ce Ți se cuvine Ție!
Amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu