Cuprinsă- n anotimp

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Mai lasă-mi Doamne un strop, măcar un timp...
Un strop de fericire cuprins în anotimp.
Mai lasă-mi gustul dulce-amar,
Al resemnării crude când judec iar şi iar.

Nu, nu judecăţi nedrepte, nu voi a face,
Ci resemnări concrete că eu nu pot mai mult.
Măcar cuvântul ăsta pare să mă impace
Că tot ce-i verde astăzi...mâine-i doar contur

A ceea ce a fost. Imi plec genunchii iar
Cuprinsă-n anotimp şi, tac,
Îmi caut iar răspunsul, încerc să mă împac,
Nimic şi nimeni nu pare să priceapă

Că nu-mi doresc în suflet păcat să mă încapă.
În faţa lumii, statuie din Olimp,
În suflet doar tăcerea încerc să o cuprind.
Şi chiar aşa tăcută par a osândi
Nemişcarea lumii, raţiunea de a fi.

de Vasiloaia Monica