DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...
Veniţi într-un gând să ne adunăm
înaintea icoanei de minuni izvorâtoare şi durerile sufletului nostru să
le înfăţişăm înaintea Celei Ce are putere a topi lairintul de gheaţă al
inimilor noastre, strălucindu-ne pacea lui Hristos.
Cu adevărat, Preacurată, ai purtat în braţele Tale ca O Maică pe Cel Ce cu mâna Sa a zidit cerurile şi luminătorii, pământul şi toate cele ce se întind pe el. Deci, îndrăzneală către Acesta având, ridică mâinile Tale la rugăciune şi cele de folos spre mântuire ni le dăruieşte, risipind tulburarea vrăjmaşilor noştri.
Cărările inimii mele le netezeşte cu a Ta rugăciune şi dă-mă fără împiedicare calea către Împărăţia cerurilor, ca izbăvindu-mă de cursele celor potrivnici, să ajung şi eu întru lumina Fiului Tău. Mulţimea păcatelor mele o şterge cu omoforul rugăciunii Tale şi pe cei ce ne necăjesc îi ruşinează cu fulgerul rugii Tale.
Deschide-mi porţile milostivirii Fiului Tău, mie, celui ce cu nevrednicie am călătorit pe marea acestei vieţi şi mă izbăveşte de adâncul cel întunecat al iadului. Ca Una Ce ai născut pe Adâncul milostivirii, cercetează adâncul inimii mele şi stinge izvoarele patimilor mele. În ceasul sfârşitului mai ales să mă întâmpini cu faţă luminoasă, depărtând de la mine toată frica şi alungând pe vrăjmaşii nevăzuţi, care vor căuta atunci mai cu putere să mă tragă spre cele mai de jos.
Ca Una Ce Te-ai arătat pe pământ Oglindă prin care am văzut pe Fiul Tatălui, curăţeşte oglinda inimii mele cu roua rugăciunilor Tale, ca să văd şi eu strălucind pe Soarele dreptăţii. Furtuna patimilor mele o potoleşte cu porunca Ta şi prin fapte bune mă arată vrednic de mila dumnezeiască, spre a nu fii eu înghiţit de adâncul răutăţii.
Fii grabnică ajutătoare robilor Tăi în necazuri şi toate le chiverniseşte spre folosul şi mântuirea noastră, ca să ne izbăvim de moartea cea veşnică, lăudând acoperământul milostivirii Tale şi slăvind pe Tatăl, pe Fiul şi pe Duhul Sfânt în veci.
RUGĂCIUNE LA ICOANA MAICII DOMNULUI ,,ALINĂ-MI SUFERINŢA" (9 OCTOMBRIE)
Cu adevărat, Preacurată, ai purtat în braţele Tale ca O Maică pe Cel Ce cu mâna Sa a zidit cerurile şi luminătorii, pământul şi toate cele ce se întind pe el. Deci, îndrăzneală către Acesta având, ridică mâinile Tale la rugăciune şi cele de folos spre mântuire ni le dăruieşte, risipind tulburarea vrăjmaşilor noştri.
Cărările inimii mele le netezeşte cu a Ta rugăciune şi dă-mă fără împiedicare calea către Împărăţia cerurilor, ca izbăvindu-mă de cursele celor potrivnici, să ajung şi eu întru lumina Fiului Tău. Mulţimea păcatelor mele o şterge cu omoforul rugăciunii Tale şi pe cei ce ne necăjesc îi ruşinează cu fulgerul rugii Tale.
Deschide-mi porţile milostivirii Fiului Tău, mie, celui ce cu nevrednicie am călătorit pe marea acestei vieţi şi mă izbăveşte de adâncul cel întunecat al iadului. Ca Una Ce ai născut pe Adâncul milostivirii, cercetează adâncul inimii mele şi stinge izvoarele patimilor mele. În ceasul sfârşitului mai ales să mă întâmpini cu faţă luminoasă, depărtând de la mine toată frica şi alungând pe vrăjmaşii nevăzuţi, care vor căuta atunci mai cu putere să mă tragă spre cele mai de jos.
Ca Una Ce Te-ai arătat pe pământ Oglindă prin care am văzut pe Fiul Tatălui, curăţeşte oglinda inimii mele cu roua rugăciunilor Tale, ca să văd şi eu strălucind pe Soarele dreptăţii. Furtuna patimilor mele o potoleşte cu porunca Ta şi prin fapte bune mă arată vrednic de mila dumnezeiască, spre a nu fii eu înghiţit de adâncul răutăţii.
Fii grabnică ajutătoare robilor Tăi în necazuri şi toate le chiverniseşte spre folosul şi mântuirea noastră, ca să ne izbăvim de moartea cea veşnică, lăudând acoperământul milostivirii Tale şi slăvind pe Tatăl, pe Fiul şi pe Duhul Sfânt în veci.
RUGĂCIUNE LA ICOANA MAICII DOMNULUI ,,ALINĂ-MI SUFERINŢA" (9 OCTOMBRIE)
Cu adevărat Izvor de binecuvântare ai
fost dăruită de Fiul Tău poporului binecrednicos, căci în necazurile şi
mâhnirile noastre la Tine alergăm. Caută cu obişnuita Ta blândeţe spre
durerile noastre sufleteşti şi suferinţele bolilor trupeşti le ridică.
Nu ne lăsa pe noi Preacurată, să fim înghiţiţi de adâncul
deznădăjduirii, ci ne întăreşte în răbdare, ca să ne ducem Crucea
noastră cu răbdare şi să câştigăm cununa vieţii veşnice.
Necazurile noastre le ştii. Ştii şi sărăcia şi lipsurile de toate felurile şi povara patimilor noastre. Pentru aceasta, roagă-Te Celui Milostiv şi Iubitor de oameni să ne cerceteze pe noi în mâhnirile noastre şi să prefacă toate în mângâiere şi nădejde în dobândirea unei mai bune învieri. Greşelile noastre cine le poate număra ? Cu adevărat, pentru păcatele noastre am fost ruşinaţi, dar să biruiască iarăşi milostivirea Ta de Maică adâncul păcatelor noastre şi la limanul mântuirii să ne călăuzeşti pe toţi. Fiind Tu Podoabă a monahilor, spre vieţuirea îngerească îi îndemni pe toţi şi ridici sarcina cea grea a necazurilor lor, când sunt aproape de prăpastia deznădăjduirii. Vino şi la noi şi spulberă necazurile care cumplit apasă asupra noastră.
Alină-mi suferinţa, Preacurată, şi cu dorul Împărăţiei cerurilor îndulceşte viaţa mea plină de necazuri şi neputinţe. Dăruieşte-mi aripile rugăciunii, ca să zbor deasupra deşertăciunilor acestei lumi şi să mă sălăşluiesc întru lumina bucuriei lui Hristos.
Alină-mi suferinţa, Preasfântă, şi cu smerita cugetare mă îngrădeşte, ca să scap eu de osândirea împreună cu cei mândri şi neascultători. Pe cărările ascultării de poruncile Fiului Tău mă îndreptează, întărind paşii mei pe piatra credinţei.
Alină-mi suferinţa, Preabună, şi în ceasul sfârşitului meu să îmi fii aproape, izgonind cu sabia rugăciunii Tale de foc pe cei ce vor căuta să mă tragă în adâncurile iadului. Vindecă rănile sufletului meu şi soleşte-mi mie pocăinţă mai înainte de sfârşit, ca şi de înfricoşătoarea mustrare a Dreptului Judecător să scap eu. Caută cu milă spre poporul ce Te cinsteşte, surpă zidurile eresurilor, şi cu pacea lui Hristos ne îngrădeşte, povăţuindu-ne în pământul mântuirii, ca O grabnică Ajutătoare, ca să Te mărim pe Tine în veci. Amin.
Necazurile noastre le ştii. Ştii şi sărăcia şi lipsurile de toate felurile şi povara patimilor noastre. Pentru aceasta, roagă-Te Celui Milostiv şi Iubitor de oameni să ne cerceteze pe noi în mâhnirile noastre şi să prefacă toate în mângâiere şi nădejde în dobândirea unei mai bune învieri. Greşelile noastre cine le poate număra ? Cu adevărat, pentru păcatele noastre am fost ruşinaţi, dar să biruiască iarăşi milostivirea Ta de Maică adâncul păcatelor noastre şi la limanul mântuirii să ne călăuzeşti pe toţi. Fiind Tu Podoabă a monahilor, spre vieţuirea îngerească îi îndemni pe toţi şi ridici sarcina cea grea a necazurilor lor, când sunt aproape de prăpastia deznădăjduirii. Vino şi la noi şi spulberă necazurile care cumplit apasă asupra noastră.
Alină-mi suferinţa, Preacurată, şi cu dorul Împărăţiei cerurilor îndulceşte viaţa mea plină de necazuri şi neputinţe. Dăruieşte-mi aripile rugăciunii, ca să zbor deasupra deşertăciunilor acestei lumi şi să mă sălăşluiesc întru lumina bucuriei lui Hristos.
Alină-mi suferinţa, Preasfântă, şi cu smerita cugetare mă îngrădeşte, ca să scap eu de osândirea împreună cu cei mândri şi neascultători. Pe cărările ascultării de poruncile Fiului Tău mă îndreptează, întărind paşii mei pe piatra credinţei.
Alină-mi suferinţa, Preabună, şi în ceasul sfârşitului meu să îmi fii aproape, izgonind cu sabia rugăciunii Tale de foc pe cei ce vor căuta să mă tragă în adâncurile iadului. Vindecă rănile sufletului meu şi soleşte-mi mie pocăinţă mai înainte de sfârşit, ca şi de înfricoşătoarea mustrare a Dreptului Judecător să scap eu. Caută cu milă spre poporul ce Te cinsteşte, surpă zidurile eresurilor, şi cu pacea lui Hristos ne îngrădeşte, povăţuindu-ne în pământul mântuirii, ca O grabnică Ajutătoare, ca să Te mărim pe Tine în veci. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu