DACA DORESTI SA ASCULTI PARACLISUL MAICII DOMNULUI, POTI SA PORNESTI DE LA BUTON...DOAMNE AJUTA!

PARACLISUL MAICII DOMNULUI!

23 martie 2013

Maica Domnului de sub Caraiman


DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



Biserica de lemn a manastirii

La Busteni, sub munte, intr-o poiana, un calugar batran o vede aievea pe Maica lui Dumnezeu. Pelerinii veniti acolo ca sa se roage spun ca toate dorintele li se implinesc.

"Nu mai fotografia biserica,
pentru ca tot n-o sa apara in poza!"

Cuvintele femeii par de-a dreptul asurzitoare in linistea lasata peste poiana. Langa mine, un barbat isi tine la ochi aparatul de fotografiat indreptat spre biserica de lemn. Aflata alaturi, femeia ii repeta intruna, cu obstinatie, sfatul acela ciudat: "Nu fotografia, n-o sa se vada in poza".
E o duminica de toamna, cu lumina alba si neintinata aici, la Busteni, pe Valea Prahovei, in poiana Palanca, de sub muntele Caraiman. Slujba Sfintei Liturghii e aproape de sfarsite si din biserica mica si neincapatoare, glasul inspirat al tanarului parinte Gherasim rasuna puternic, prin difuzoare, in toata poiana, raspandind pilda caderii Ierusalimului pana hat, in padure, la veverite. Poiana insorita geme de oameni veniti de departe. Printre ei vad cativa in carucioare de invalizi. Asculta toti sfanta slujba intre brazi si se inchina cuminti, ca intr-o catedrala uriasa, cu podeaua de iarba si acoperisul de cer. In aceeasi poiana unde acum sase ani, parintele staret Gherontie a vazut-o pe Maica Domnului plutind printre brazi. Iar Maica i-a poruncit atunci batranului parinte sa zideasca aici o manastire. Si n-a trecut mult si bisericuta de lemn s-a inaltat in poiana. De atunci, atrasi de faima binefacatoare a noii biserici si a minunilor Sfintei Fecioare, numarul celor veniti in pelerinaj la Manastirea "Caraiman" n-a incetat sa sporeasca.
La casuta staretiei dintr-o margine de poiana, oamenii stau la coada ca sa fie primiti de parintele Gherontie pentru sfaturi, blagoslovire ori acatiste. Parintele este un urias cu barba alba, cu privire blanda si vorba molcoma, moldoveneasca. Ii asculta pe toti cu rabdare, desi e destul de bolnav. Si mai are si-o mana rupta, prinsa in ghips si legata de gat. Ma asez cu sfiala la coada si, cand imi vine randul, pare ca m-ar recunoaste fara sa apuc sa-i spun cine sunt. Imi face un semn mic si dupa ce ma binecuvanteaza ma roaga sa-i stau o vreme alaturi, sa termine cu credinciosii. Care vin, vin intruna, un sir ce pare fara sfarsit. Parintele se bucura sa stea de vorba, mai ales cu copiii, ba le mai si daruieste bani sa-si cumpere bomboane. Si abia daca are timp sa se opreasca ca sa-si ia vreun pumn de pastile, pentru urmele bolii de care s-a scuturat acum cativa ani, ca printr-o minune. Vom sta mult de vorba, caci ma va chema la el trei zile, in aerul tihnit si blajin al chiliei sale. Si multa vreme dupa intalnirea noastra, reportofonul si agenda mea de notite aveau sa ramana impregnate cu mirosul acela delicat si puternic de mir si tamaie.

Semnele Maicii Domnului



Parintele staret Gherontie Puiu
L-am intrebat intai despre cele auzite in poiana: "Apare sau nu biserica in fotografii, parinte?". "La unii apare, la altii nu, dupa cum e credinta omului", mi-a raspuns el. "Tot asa, acolo, la agheasmatar, unii vad cand si cand ceva mai aparte, iar altii nu vad nimic. Si-apoi vin si-mi spun mie: "Parinte, eu n-am vazut ce-o vazut sotia si copilul ista al meu". Da copilul imi spune c-o vazut aureole, iar altul ca a vazut ingeri, coborand de sus ca niste fulgi. Dupa cum mi s-a intamplat si mie, cand am venit prima data aici. Eram in vale, la marginea poienii, si am vazut in bradul cela, stralucind asa, ca un fulger urias. Se inserase si stam acolo cu primarul si cu inca un functionar, dar ei n-au vazut nimic si nu intelegeau de ce nu mai vreau sa plec. "Vino, parinte, ca te mananca ursul!", mi-au zis. A doua zi in zori, m-am intors si tot bajbaiam prin poiana si deodata am vazut-o pe Maica Domnului. Era cat un om de mare si sta in acelasi brad, asezata chiar pe ramura dinspre rasarit, acolo unde sta acum toaca. Si Maica facea asa, roata din mana, a facut de sapte ori. Mai intai am crezut ca-i o femeie fugarita de-acas de barbat si care nu poate vorbi si ma cheama s-o ajut, s-o dau jos. Da cand m-am apropiat, s-a facut nevazuta si atunci am zis: "Ei, Maicuta Domnului, Tu ai fost!". Da tot nu intelegeam destul ce vazusem. Si-abia in a doua seara, dupa ce adormisem, a venit un Inger si mi-a spus: "Sa zidesti ceva frumos acolo, ca de-aia ti-a facut Maica Domnului de sapte ori semn din maini, ca sa vina lumea sa se roage"."
Si parintele Gherontie imi povesteste ca de-atunci, Maica Domnului s-a mai aratat si a lasat in poiana destule semne si minuni. Odata, cand era de-abia la inceput si tinea slujba sub cerul liber, Fecioara s-a aratat din nou si i-a spus: "Cand sfintesti Sfintele Daruri, mii de Ingeri, milioane de Ingeri cad deasupra Sfintei Mese". "Si atunci au cazut ca niste fulgi de papadie. Eu eram cu spatele la oameni si slujeam. Si oamenii mi-au spus ce vad. Erau niste mingi de foc, ca o ninsoare cu fulgi mari de lumina, care coborau in jurul altarului, pana la cincizeci de centimetri, si urcau iar pana in varful bradului, acolo unde se aratase Maica Domnului." Sunt si dovezi ale intamplarilor de atunci. Tot timpul vin credinciosi la parintele, sa-i arate poze pe care apar cand si cand, in acelasi loc de langa bradul cu agheasmatar - mici mingi de foc, coborate din cer.



Icoanele cu minuni
Dupa cum tot o minune, socoate parintele, este ridicarea pana aproape de tencuiala a bisericii celei mari, de caramida si piatra, in doar doi ani. Caci Maica Domnului nu l-a lasat niciodata de izbeliste. Iar in locul unde s-a aratat prima oara, Maica a mai lasat un semn. A fost printre cele de inceput. S-a intamplat imediat ce parintele Gherontie se hotarase sa faca manastire in poiana. Atunci, ca sa aiba de ce atarna toaca, el a taiat cu mana lui o creanga din brad, caci muncitorii se sfiisera sa o taie, ca inghetati de o presimtire. Si cand a cazut craca, din fibra ciotului ramas in copac s-a ivit chipul Maicii Domnului, cu Pruncul in brate. Iar de atunci, rasina a acoperit-o mai bine si a colorat-o: o mica icoana stralucind miraculos intr-un ciot, acolo pe unde s-a aratat prima oara Fecioara, sub doua fulgere.
"Dar eu de atunci am vazut-o si o vad de multe ori pe Maicuta Domnului", spune parintele, in vreme ce ziua se apropie de asfintit. "Cand stau asa, singur pe poiana si meditez, odata o vad cum apare stand in picioare, inalta cat un om sau poate chiar mai mare." Si nu de putine ori, chipul Fecioarei ii pare parintelui ca aproape-i desprins, tocmai a curs din zidul pictat de mana lui Grigorescu, al Manastirii "Agapia". Iar Maica sta si priveste cu ochi blanzi si usor intristati peste munti si peste forfota lumii din vale.

Locul in care plutesti deasupra ierbii

Mai exista ceva, inca un semn lasat in partea dinspre rasarit a agheasmatarului. Prima oara i-a aratat parintelui Gherontie lucrul acela strasnic tot un credincios. Si parintele ma roaga sa-l iert daca nu-si aduce aminte prea multe nume si nici nu vorbeste asa de bine, da e tare bolnav si obosit. "Uite, parinte, ce-i aici", l-a chemat acela, "ca eu cand am stat acolo, am inceput sa plutesc ca purtat de o ceata", i-a zis omul. Si cand parintele s-a dus acolo a vazut ca asa-i, caci a inceput dintr-odata sa pluteasca si el, deasupra ierbii. Mai tarziu, s-a intamplat la fel si cu un arhitect care a venit si el, la parintele Gherontie, sa-i spuna mirat cum simtise, brusc, ca se ridica usor in aer. Iar cand a coborat, s-a simtit cu forte intarite.



La poalele Bucegilor, loc de credinta si rugaciuni - Manastirea Caraiman
Dar, spune parintele Gherontie, "plutirea" aceea tainica nu i se intampla oricui, ci numai celor care lucreaza pentru biserica sau celor foarte credinciosi.

Biletul din vis

"Intr-o noapte, pe cand dormeam", continua povestea parintele Gherontie, "m-am trezit cu un biletel in mana. N-am stiut niciodata cine l-a scris si cum a ajuns la mine. Era dintr-o hartie obisnuita, botita. Si scrisul nu era deslusit, de-abia am putut sa-l descifrez, de parca erau litere chinezesti. Si dupa ce l-am deslusit, am gasit in el scrisa o rugaciune. Aceasta: "Doamne, intoarce-i la bunatate si la rugaciune pe toti vrajmasii mei". Si mai scria acolo ca trebuie spusa de 30 de ori pe zi, vreme de 40 de zile, si rezolva orice dorinta a celui ce o rosteste. Si asa s-a intamplat. Caci Dumnezeu ii duce pe vrajmasi departe si ne lasa sa ne calauzim singuri. Asa ca de-atunci, am tras biletul cu rugaciunea asta la xerox si il dau la toata lumea. Iar aceluia sau aceleia care are cearta ori scandal in casa cu nevasta sau cu sotul, le dau rugaciunea asa: "Doamne, intoarce-o pe sotia mea (sau intoarce-l pe sotul meu) la bunatate si la rugaciune asupra mea". Si care m-au ascultat si s-au rugat s-au impacat si au venit la mine zambind de la poarta, de mana. Au venit perechi de tineri si mi-au spus ca au facut rugaciunea si nu s-au mai certat si le-am spus bucuros: "O sa va sarutati mergand pe strada"."

Vindecari




Poiana soarelui, de sub Caraiman
"Vedeti dvs., aici e un loc sfant, unde cu timpul, oamenii care vin cu credinta vor vedea ce li se intampla. Cum le da Dumnezeu indestulare si ii ajuta in tot ce vin ei sa se roage: ca unul nu are bani, altul n-are serviciu ori pe altul l-au lasat puterile. Si oamenii se intorc la mine sa-mi multumeasca pentru ca m-am rugat pentru ei. Iar eu ma bucur mai tare decat ei si le spun sa-I multumeasca Maicii Domnului. Si de cate ori trimit pe cineva la agheasmatar sa se roage, caci acolo sunt multe icoane facatoare de minuni, si ma rog si eu pentru el la Maicuta Domnului, atunci parca Ea imi spune sa nu insist prea mult, ca ma ajuta, asa cum spune mama copilului ca-l iarta. Si eu sunt sigur ca-mi asculta rugaciunile si am atata incredere, ca aproape o aud.
Odata, acum sase ani, pe cand slujeam afara sub brad, a venit la mine un om in carucior, adus cu masina. Venise cu sotia si cu doi copii si plangeau toti. L-am dus acolo si i-am citit la radacina bradului. Si dupa trei luni de zile, a venit pe picioarele lui sanatos, nici nu-l mai cunosteam."

Si poate ca parintele mai are si darul acela rar, de a cunoaste lucrurile inainte de-a veni vremea lor. "Chiar astazi", imi zice, "a venit la mine o femeie care fusese cu o luna in urma la mine, ca urma sa faca o operatie, si i-am spus sa nu se duca, pentru ca nu o sa mai fie nevoie. Si asa a fost, doctorii au gasit-o sanatoasa."

Despre Rugaciune

"Iar daca cineva te deranjeaza sau te supara, mai am un sfat: desfa mainile in fata pieptului cu palmele intoarse si misca-le ca si cum ai face curat. Si roaga-L pe Dumnezeu sa te ajute. Nu-L lasa din gand niciodata si nici El n-o sa te lase din mila Lui. Le spun la toti ca daca se roaga cu credinta, rugile lor se vor implini. Asa sa se roage, incat sa simta ca icoana la care se roaga se desprinde din perete, vine in fata lui si se duce inapoi in perete. Iar cand omul simte ca rugaciunea ii face bine, se roaga mai cu credinta. Eu i-am invatat pe toti sa se roage chiar si impreuna. Unde se roaga doi, Dumnezeu e cu mainile pe capul lor si le da mai mult decat cer. Dar unde doi se cearta, diavolul e in mijloc si le fierbe inimile. Caci rugaciunea e a lui Dumnezeu si cearta-i a diavolului."

Vrajmasii

Abia acum, parintele ma face sa inteleg ce s-a intamplat cu mana lui rupta. Cu o zi inainte, avusese un conflict cu unul din vecinii cei noi din poiana, unul dintre bogatii de la Bucuresti, cu afaceri mari in constructii. Si pentru ca parintele protestase ca acela voia sa intre si sa ia cu anasana din pamantul manastirii, bunul si puternicul megies il batuse pe batran, pana-i rupsese mana!...
Sa lovesti un om in varsta e un lucru crunt. Dar sa mai fie pe deasupra si preot, mi se pare infricosator, chiar si pentru un ateu care se crede de nebiruit pe pamant. Parintele n-a voit insa sa-si reclame megiesul la autoritati si nici sa-l puna de rau la icoane, in fata Domnului. Ca asa e bine, sa ne iertam intre noi. Si daca ne iertam, Dumnezeu ne vede si iarta si El. Se anunta insa si alti nori negri, in jurul manastirii de sub Crucea de pe Caraiman. Parca parandu-i rau ca le-a dat calugarilor poiana Palanca, primaria ii potopeste acum cu o gramada de vecini cu bani. Si cu idei ciudate, vrajmase. Un francez vrea sa-si faca chiar in fata manastirii o piscina. Si cine stie, poate nu peste mult timp, cuconitele dezbracate vor privi dintre valuri la pelerinii si la calugarii cei piosi, rugandu-se zi si noapte, Maicii Domnului.
Dar parintele Gherontie e increzator. Poate ca in reazemul acela al lui aparte, in Sfanta Nascatoare, se afla un "contract" stabil pana la Judecata de Apoi. Dar intai de toate, el vrea sa traiasca in pace si sa nu se certe cu nimeni, asa cum ii e drag lui Dumnezeu si cum ii invata si el pe toti credinciosii care vin aici.

Gratierea Maicii Domnului



Biserica noua
Aproape de plecare, parintele mi-a mai spus ceva. Anume, ca a simtit el cum ca de la 1 august si pana in decembrie, noi, romanii, avem gratiere de la Maica Domnului. Care ii va ierta mai abitir de pacate pe cei ce se roaga si postesc cu osardie. Si parintele Gherontie mai are un semn. Dupa alegerile cele mari din toamna crede, simte el ca se vor indrepta timpurile. "Va alege Dumnezeu un om bun ca sa ne conduca tara, sa mergem in picioare, sa nu ne mai taram: fara coruptie si inselaciuni. Are sa ne ierte Dumnezeu, chiar daca suntem plini de pacate. Si le spune la toti: "Sa va rugati cu dinadinsul, sa va rugati, ca Dumnezeu ne scapa de rau!"."

Cand m-am despartit de parintele Gherontie, mireasma de mir si tamaie a chiliei sale imi intrase si in suflet. Coboram agale spre oras, pe drumul pietruit din padurea de brazi. Si as fi vrut ca linistea nepatata a padurii sa nu se mai opreasca. Oricum, plecam intarit. Purtam la mine rugaciunea parintelui, pogorata peste el in mod nestiut, din Inalturi, in miez de noapte...

Marturii
Fetita intoarsa din morti

Marciov Maria Alexandra e o fetita de 12 ani din Bucuresti, frumoasa si vioaie foc. A venit cu bunicii ei, Maria si Alexandru Avram. Maria a fost extraordinar de bolnava. S-a nascut cu o malformatie a inimii, un canal atrioventricular comun, cu valva fisurata. A facut cinci operatii pe cord deschis. Ultima a fost in Italia, la Milano, si la sfarsitul interventiei chirurgicale fetita intrase in moarte clinica, stare care s-a prelungit cateva saptamani. Doctorii italieni, toti celebri, nu-i mai dadeau nici o sansa. Si atunci, bunicul si bunica au venit la parintele Gherontie, dupa ce mai intai se dusesera si la cateva biserici din Bucuresti, sa faca slujbe de maslu. Desi ii vedea pentru prima oara, parintele le-a


Alexandra se roaga in aghesmatar

spus: "Aveti o fetita, o nepoata foarte bolnava, undeva departe tare. Si fetita voastra sta acuma ca moarta, da sa stiti ca daca va veti ruga cu aprindere la agheasmatarul cela, fetita va scapa, va creste mare si sanatoasa si se va face doctorita". Ravasiti de durere, cei doi bunici s-au dus in agheasmatar si s-au rugat la icoane, vreme de 6 ore, in genunchi, fara oprire, pana la miezul noptii. Si s-ar mai fi rugat pana dimineata, daca nu i-ar fi sunat fiica lor din Italia: fetita inviase, isi revenise, medicii italieni erau uluiti si nu gaseau nici o explicatie. Spuneau ca nu au mai vazut asa un caz niciodata. Maria Alexandra se intorsese de-a dreptul din morti. De atunci, fetita a devenit extraordinar de credincioasa si vine regulat la parintele Gherontie. Simte ca a fost salvata de Maica Domnului, care a vegheat-o de-aici, de sub Caraiman. Si i s-a mai intamplat Mariei, chiar in aceste zile de toamna, ceva foarte greu de explicat... Mai intai, fenomenul a fost observat de bunica, d-na Avram. Apoi a vazut si bunicul: pe cand se ruga in biserica, micutei Maria i-a aparut deasupra capului un abur de aura. Unul din semnele ce apar frecvent aici, in preajma bisericii din poiana de sub Caraiman.

Ilie cel olog

Ilie Sandu este un tanar din comuna Ghimpati, judetul Giurgiu. Cand a venit prima oara la parintele Gherontie, mergea pe un carucior de scanduri pe rulmenti. E dintr-o familie de tarani amarati, de pe Neajlov, si cand era mic, o infectie provocata de o taietura de sapa, netratata bine si la timp cu antibiotice, se transformase intr-o catastrofa: copilul ramasese schilod. S-a chinuit asa vreme de 20 de ani. Doctorii de la Bucuresti i-au spus ca nu mai au ce-i face. Intr-o zi, un consatean i-a zis sa se duca sa-si incerce norocul la manastirea cea noua de la Busteni. Cand l-a vazut in carutul acela nenorocit, ca de cersetor, parintelui Gherontie i-au dat lacrimile. L-a luat pe Ilie si l-a tinut la dansul sapte zile si sapte nopti. Si i-au slujit pe rand, si el, si parintele cel tanar, Gherasim: "Du-te", i-a spus parintele Gherontie, "du-te cu incredere in Dumnezeu si vei vedea". Si l-au trimis acasa.
Ilie a plecat cam indoit. Se intorcea tot la fel cum venise: un schilod amarat si fara scapare. Ajuns acasa - doar ce intrase in ograda, parintii fiind plecati, s-a intins singur dupa cheia din tinda. Si atunci a cazut rau, s-a lovit si a lesinat. Iar in timpul lesinului, Ilie a visat-o pe Maica Domnului. Coborase din bradul acela al ei, cu cruce, de la Busteni, drept pe prispa casei lor taranesti, si mangaindu-l pe frunte, i-a zis: "Trezeste-te, ai sa mergi!". Si cand s-a trezit, tanarul s-a ridicat pe picioarele lui. Inca nesigur, dar mergea: prima data, dupa mai bine de 20 de ani.

Fotografii de Petre Cojocariu
sursa

ARHIVA BLOG

ICOANA MD

MD. POCEAEV