“Ce frumoasă este viaţa când trăieşti în armonie,
Şi din gânduri înţelepte îi faci vieţii temelie,
Cât de mic îţi pare totul când priveşti spre infinit,
Şi te bucuri pentru clipa de răgaz cât ai trăit…
Dacă-ai şti că-n viaţa asta totul este calculat,
C-ai venit cu ghemul vieţii dinainte ajustat
Ca să fie lung sau scurt, să te bucuri sau să rabzi
Şi din toate câte faci să înveţi cum să nu cazi…
Poate-ai şti să alegi drumul care poate să te-mbie
Să trăieşti în bună stare cu iubire şi-armonie
Ca să laşi în urma ta un pământ mai primitor
Pentru omul care vine să-i ofere ajutor.
Şi de-ai şti că poţi fi liber să faci tot ce îţi propui,
Să ajuţi în lumea asta prin cuvântul care-l spui
Sau prin gestul tău de pace cum iubire poţi să dai ......
Fiinţei care te priveşte aşteptând un colţ de Rai…
Să cunoşti, să ai curajul să înfrunţi şi vremea rea
Şi priviri apăsătoare, ura, chiar şi vorba grea
Pentru – a merge mai departe spre a face ce ţi-e dat,
Ce ţi-e scris în cartea vieţii chiar de Cel ce te-a creat.
Poate-ai şti că viaţa asta este cel mai frumos dar,
Pentru sufletul tău care, caută lumina-n har,
Şi ai pune preţ pe viaţă şi pe cei care-ţi zâmbesc
Fericiţi că sunt cu tine azi în neamul omenesc.”
Si-ai mai cugeta ca maine vine vremea ca sa pleci.
Si te duci in vesnicie cu toti sfintii sa petereci
Sau de duci in iadul vesnic cu-ntuneric si catran
Asteptand pomeni la altii tot amanand an de an .
Daca-acum ai gandi ,frate ,ca de maine esti nimic
Nici o boala ,nici durerea n-ai socoti lucru mic
Ci le-ai pretui pe toate ca pregatire pentru zbor
Si te-ai simti pe-asta lume ca un simplu calator.
Ai pretui zilnic viata ,nu ti-ai pierde timpul scurt
Si ai face numai bine cat mai esti pe-acest pamant.
N-ai lasa nici zi nici noapte sa-ti scape din ora un sfert
Ci l-ai pretui la maxim lucrand in el consecvent.
N-ai pierde timpul vietii cu nimicuri si cu barfe,
Ieftine placeri stricate si distractii prea marunte…!
Şi din gânduri înţelepte îi faci vieţii temelie,
Cât de mic îţi pare totul când priveşti spre infinit,
Şi te bucuri pentru clipa de răgaz cât ai trăit…
Dacă-ai şti că-n viaţa asta totul este calculat,
C-ai venit cu ghemul vieţii dinainte ajustat
Ca să fie lung sau scurt, să te bucuri sau să rabzi
Şi din toate câte faci să înveţi cum să nu cazi…
Poate-ai şti să alegi drumul care poate să te-mbie
Să trăieşti în bună stare cu iubire şi-armonie
Ca să laşi în urma ta un pământ mai primitor
Pentru omul care vine să-i ofere ajutor.
Şi de-ai şti că poţi fi liber să faci tot ce îţi propui,
Să ajuţi în lumea asta prin cuvântul care-l spui
Sau prin gestul tău de pace cum iubire poţi să dai ......
Fiinţei care te priveşte aşteptând un colţ de Rai…
Să cunoşti, să ai curajul să înfrunţi şi vremea rea
Şi priviri apăsătoare, ura, chiar şi vorba grea
Pentru – a merge mai departe spre a face ce ţi-e dat,
Ce ţi-e scris în cartea vieţii chiar de Cel ce te-a creat.
Poate-ai şti că viaţa asta este cel mai frumos dar,
Pentru sufletul tău care, caută lumina-n har,
Şi ai pune preţ pe viaţă şi pe cei care-ţi zâmbesc
Fericiţi că sunt cu tine azi în neamul omenesc.”
Si-ai mai cugeta ca maine vine vremea ca sa pleci.
Si te duci in vesnicie cu toti sfintii sa petereci
Sau de duci in iadul vesnic cu-ntuneric si catran
Asteptand pomeni la altii tot amanand an de an .
Daca-acum ai gandi ,frate ,ca de maine esti nimic
Nici o boala ,nici durerea n-ai socoti lucru mic
Ci le-ai pretui pe toate ca pregatire pentru zbor
Si te-ai simti pe-asta lume ca un simplu calator.
Ai pretui zilnic viata ,nu ti-ai pierde timpul scurt
Si ai face numai bine cat mai esti pe-acest pamant.
N-ai lasa nici zi nici noapte sa-ti scape din ora un sfert
Ci l-ai pretui la maxim lucrand in el consecvent.
N-ai pierde timpul vietii cu nimicuri si cu barfe,
Ieftine placeri stricate si distractii prea marunte…!
