22 ianuarie 2025

Gândesc și eu...

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...




Gândesc la tine, Maică Preacurată
Și-ntreb: fiind copilă, te-ai jucat?
Tu ai avut păpușă îmbrăcată,
Pătuț de înfășat și desfășat?

Fugeai și tu pe stradă cu fetițe,
Sau, sus în leagăn, balansai ușor?
Îți împleteai în lungi, subțiri cosițe,
Prea mătăsăsul și frumosul păr?

Dar, stai! Tu ai trăit în SfântulTemplu
Și nu vedeai copii obișnuiți,
Chiar dacă te dădeau mereu exemplu
Părinții lor: - Să fiți ca ea, cuminți!

Aveai prieteni îngerași din ceruri,
Cu care-n ceas de taină te rugai,
Sau se roteau în unduioase zboruri,
În timp ce încântată îi priveai.

Cununi din flori de Rai, nemaivăzute,
Îți așezau pe creștet rând pe rând...
Și ce-ar fi vrut mânuța să-ți sărute!
Dar nu-ndrăzneau, păstrau dorința-n gând!

Ei povesteau de fapte minunate,
Ce le știau de la mai-marii lor,
Că o Fecioară, ici, într-o cetate
Va naște lumii Sfânt Mântuitor.

Și te uimeai, copilă: - Ce minune!
Eu nu o pot pătrunde-n gândul meu!
Fecioară să aducă Prunc pe lume,
Copilul ei și și Fiu Lui Dumnezeu?

Iar îngerașii bat din aripioare,
Să răcorească scumpă față sa,
Pe când zâmbea: Ce fericire mare,
Când Celui Sfânt te poți încredința!!!

Se roagă în smerită aplecare,
Dar nici o clipă, draga, nu visa,
C-acea Fecioară, Sfântă Născătoare,
Va fi, nu după multă vreme, ea!

Pr. Turcu Laur

16 ianuarie 2025

Orfanul lui Dumnezeu

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


                       

Biet orfan cu chip de înger șade trist pe-o piatră rece,
Ploaia asta prinsă-n fulger, lumea parcă vrea s-o-nece!
Lui nu-i pasă nici de ploaie, nici de fulger nu se teme,
Gândul lui ca pe-o scrisoare, către Domnul îl așterne!

,, - Doamne, Tu ai fost ca mine, părăsit si-nfometat?
Când ai vrut un colț de pâine l-ai cerut și Ți l-au dat?
Doamne, Tu ai fost vreodată, însetat și zdrentăros?
Doar c-o haină căpătată de la vreun creștin milos?

Plâns-au ochii Tăi, Iisuse, așa cum au plâns ai mei?
Cu suspinele ascunse si cu grea durere-n ei?
Ți-ai dorit o alinare? Ai primit o mângâiere,
Când stăteau să Te doboare ale lumii vorbe grele ?

Ți-ai dorit să ai o casă? Frați, surori să Te iubească?
Să vă strângeți toți la masă cu o dragoste frățească?
Te-au lovit ca și pe mine, fără a avea vreo vină?
Ai simtit ca lângă tine e vreo mână ce Te-alină?

Doamne, iarta-mi indrăzneala de-a Te intreba pe Tine,
Dar nu-mi iese socoteala! De ce alții nu-s ca mine?
Oare ce-am greșit la ceruri de-s lăsat in voia sorții,
Și acei ce mi-au dat viață au trecut hotarul morții?"

O lumină îl mângâie ca o aripă de înger,
Nu-i lumina dimineții, nici lumina de la fulger,
Simte multă bucurie... și nu poate să privească
Doar aude-o voce blândă din lumina cea cerească :

,, Fiul Meu, am fost ca tine, părăsit si-nfometat
Când vândut am fost de Iuda și-n Pretoriu judecat,
Când am mers pe Drumul Crucii, singur și plin de durere,
Și în sete și în foame, ei mi-au dat oțet și fiere!

Gol am fost in suferință, părăsit am fost de toti,
Și cămasa de pe mine, câstigat' a fost la sorți,
Doar Măicuța Mea, sărmana, mi-a acoperit Făptura,
Cu năframa ei cea albă... toți ceilalți își vărsau ura!

Plâns-au ochii Mei, copile, cu suspinele ascunse,
Auzind jalea Măicuței și ocările aduse,
Și din înălțimea Crucii, am privit prin timp...departe
Și am plâns văzând cum astăzi, lumea zace în păcate!

Mi-am dorit o alinare...n-am primit o mângâiere,
Am strigat doar către Tatăl.. și în Cer era tăcere,
Dar tăcerea cea din ceruri era Sfanta Bucurie,
Așteptând ca omenirea prin Iisus Hristos să-nvie!

Am ales ca ucenicii, frați ai mei să se numească
Și i-am strans pe toți la Cină cu o dragoste frătească,
Am frânt pâinea și le-am dat-o, am întins cu ei in blide,
Chiar dac' am știut că Iuda, pe-un pumn de arginți mă vinde!

M-au lovit cu ură multă, când căzut eram în tină,
Numai blânda Veronică mi-a adus un pic odihnă,
Cu năframa mi-a șters fruntea de sudoare și de sânge,
Peste spinii din coroană...lacrima-i porni a curge!

N-ai gresit nimic, copile..doar că omul poart-o cruce,
Sau păcatul altor neamuri, unii sunt aleși a-l duce,
Tu ai fost ales să porți, ca orfan, o cruce grea,
Dar cu Harul de la Tatăl și cu Mare Mila Mea,

Vei păși cu îndrăzneală, peste șerpi si peste pietre,
Lângă tine sta-vor îngeri și din ochi nu te voi pierde,
Și în ceruri ai o Maică și pe Dumnezeu cel Sfânt,
Ai și frati...pe sfinți și îngeri! Ești orfan doar pe pământ!

DOAMNE, TU AI FOST CA MINE?
_____________
Eliana Popa

ARHIVA BLOG

BIBLIA ORTODOXĂ