Gândesc la tine, Maică Preacurată
Și-ntreb: fiind copilă, te-ai jucat?
Tu ai avut păpușă îmbrăcată,
Pătuț de înfășat și desfășat?
Fugeai și tu pe stradă cu fetițe,
Sau, sus în leagăn, balansai ușor?
Îți împleteai în lungi, subțiri cosițe,
Prea mătăsăsul și frumosul păr?
Dar, stai! Tu ai trăit în SfântulTemplu
Și nu vedeai copii obișnuiți,
Chiar dacă te dădeau mereu exemplu
Părinții lor: - Să fiți ca ea, cuminți!
Aveai prieteni îngerași din ceruri,
Cu care-n ceas de taină te rugai,
Sau se roteau în unduioase zboruri,
În timp ce încântată îi priveai.
Cununi din flori de Rai, nemaivăzute,
Îți așezau pe creștet rând pe rând...
Și ce-ar fi vrut mânuța să-ți sărute!
Dar nu-ndrăzneau, păstrau dorința-n gând!
Ei povesteau de fapte minunate,
Ce le știau de la mai-marii lor,
Că o Fecioară, ici, într-o cetate
Va naște lumii Sfânt Mântuitor.
Și te uimeai, copilă: - Ce minune!
Eu nu o pot pătrunde-n gândul meu!
Fecioară să aducă Prunc pe lume,
Copilul ei și și Fiu Lui Dumnezeu?
Iar îngerașii bat din aripioare,
Să răcorească scumpă față sa,
Pe când zâmbea: Ce fericire mare,
Când Celui Sfânt te poți încredința!!!
Se roagă în smerită aplecare,
Dar nici o clipă, draga, nu visa,
C-acea Fecioară, Sfântă Născătoare,
Va fi, nu după multă vreme, ea!
Pr. Turcu Laur
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu