Doamne, nimeni nu stie
cum s-o numeasca
pe Maica Ta!
Sa o numim „fecioara”?
Iata, aici e Pruncul.
Sa o numim „femeie”?
Dar ea nu a cunoscut barbat.
Doamne, nici pe Maica Ta
nu o putem cuprinde cu mintea;
atunci cum sa Te cuprindem pe Tine?
Cu adevarat, ea singura
Îti este Maica;
si sora, împreuna cu toti;
si mireasa
împreuna cu toate inimile curate.
O, Frumusete a Maicii Tale,
Tu însuti cu toate podoabele
ai împodobit-o!
Înca înainte de a veni Tu
ea mireasa Ti-a fost, dupa fire.
Si într-un chip suprafiresc
a zamislit dupa
care ai venit Tu, Cel Sfânt.
Si fecioara a ramas,
nascându-Te pe Tine
într-un chip prea sfânt.
Nascându-Te Maria
a dobândit si cele
ale femeilor nuntite:
mai presus de fire
a zamislit;
si împotriva firii
sânul ei s-a umplut de lapte!
Dintr-odata ai prefacut
pamântul prea însetat
într-un izvor de lapte!
Purtându-Te pe Tine,
Munte prea mare,
Doamne, usoara i-a facut povara!
Si Te-ai lasat hranit
ca sa-i potolesti foamea.
Si Te-a alaptat
pentru ca asa voit-ai Tu: sa-Ti fie sete.
Iar daca Te-a îmbratisat
pe Tine, Carbunele aprins,
Doamne, sânul nu i l-ai stricat.
Minunata este Maica Ta:
Domnul intra în sânul ei
si se face rob.
Vine Cuvântul
si în sânul ei a tacut;
Trasnetul intra în sânul ei
si amuteste;
Pastorul vine
si iata în sânul ei
se face Miel
si da glas nascându-Se.
Caci sânul Maicii Tale, Doamne,
a rasturnat rânduielile:
Ziditorul a toate
a intrat bogat
si a iesit sarac.
A intrat Cel Prea Înalt
si a iesit umil;
A intrat Stralucirea
si a iesit în vesmânt
vrednic de mila.
Iata a intrat Cel Puternic
si în sânul ei
a îmbracat vesmântul fricii;
Daruitorul tuturor
a venit sa cunoasca foamea.
Cel ce-i adapa pe toti
a venit sa cunoasca setea.
Gol si despuiat
a iesit Cel ce-i îmbraca pe toti.
Binecuvântata fie porumbita
care a purtat pe Vultur
pentru noi.
Te laudam
Doamne a toate,
Cel care faci sa fie totul
atât de usor!
Marian Pios
