Cea dintâi sărbătoare însemnată din Postul Crăciunului, cunoscută în popor și sub numele de „Vovidenia” sau „Ovidenia”, ne aminteşte tuturor despre momentul în care Fecioara Maria, la vârsta de doar trei ani, a fost adusă de părinții săi, cu evlavie, în templul din Ierusalim.
Clipa în care Fecioara Maria a intrat în templu este prăznuită, an de an, pe data de 21 noiembrie. Atunci, Maica Domnului a fost primită solemn de comunitatea templului, condusă de preotul Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul. Astfel, vedem că părinții Maicii Domnului, Ioachim şi Ana, și-au împlinit promisiunea făcută lui Dumnezeu în rugăciunile lor: că dacă vor fi binecuvântaţi chiar și la bătrâneţe cu un copil, îl vor dărui Lui, ca să-i slujească așa cum se cuvine.
Asa s-a și întâmplat. Tradiția Bisericii ne dă mărturie despre cum, până la vârsta de 15 ani, Maica lui Dumnezeu a petrecut în rugăciune, milostenie și fapte ale dreptei credințe: „În fiecare zi se ruga de dimineaţă până la ceasul al treilea, apoi până la ceasul al nouălea se ostenea cu lucrul de mână, iar de la al nouălea ceas se ruga iarăşi până târziu în noapte. Şi în fiecare seară Arhanghelul Gavriil, arătându-i-se împreună cu alţi îngeri, îi aducea hrană cerească, iar hrana primită de ea de la preoţi o dădea săracilor.” Cu cât Maica Domnului creştea cu vârsta, în aceeași măsură sporea și cu harul şi se ruga mult în Sfânta Sfintelor, astfel încât pe bună dreptate se spunea, conform scrierilor bisericești, că, dintr-o zi, cel mai mult timp îl petrecea acolo.
Preasfânta Fecioară a rămas la templu până la vârsta de 15 ani, când arhiereul a considerat că este momentul ca ea să se căsătorescă, mai ales că părinții ei trecuseră la Domnul de ceva timp. În momentul în care a aflat de acest lucru, Maica Domnului le-a spus clericilor că ea încă din pruncie este făgăduită lui Dumnezeu și că a ales o viaţă de feciorie neîntinată, la care ține mult. De aceea, a fost logodită cu dreptul Iosif, care avea pe atunci vârsta de 80 de ani, nu înainte ca Ea să săvârșească ultima sarcină dată de arhiereu: ţeserea unei noi catapetesme pentru Sfânta Sfintelor, catapeteasmă care avea să se rupă în două în momentele Pătimirii Domnului pe Crucea de pe Golgota. Luând-o în casa lui din Nazart, dreptul Iosif a devenit ocrotitorul și ajutătorul Maicii Domnului.
Din punct de vedere etimologic, sărbătoarea „Vovideniei” sau a „Ovideniei”, așa cum mai este ea cunoscută în popor, provine din limba slavonă, (în limba rusă, Владения cu sensul „intrare, deținere") și desemnează sărbătoarea religioasă a Intrării Maicii Domnului în Biserică.
Din punct de vedere liturgic, în seara dinaintea acestui mare praznic, la Vecernie, se citesc trei texte profetice din cadrul Vechiului Testament, care fac trimitere directă la Maica Domnului. La fiecare citire se menționează faptul că, „pentru că slava lui Dumnezeu a umplut templul Domnului Dumnezeu Atotputernic”. A doua zi, la Utrenie, în bisericile noastre se citește pericopa evenghelică de la Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, în cadrul căreia este relatată vizita pe care Maica Domnului i-o face Elisabetei după momentul Buneivestiri. Acest „fragment evanghelic” este citit, de fapt, la toate sărbătorile închinate Maicii Domnului și include Cântarea atât de cunoscută tuturor: „Mărește sufletul meu pe Domnul. Și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile”.
Începând cu sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului, la strană încep să se cânte catavasiile Nașterii Domnului, semnificând faptul că ne apropiem din ce în ce mai mult de momentul Nașterii Domnului și de prăznuirea Crăciunului. Tot din ziua de 21 noiembrie, creștinii pot începe să asculte colinde, prelungiri ale catavasiilor ascultate în biserică și cântări de bucurie care vestesc Întruparea Fiului lui Dumnezeu și pogorârea lui pe pământ pentru izbăvirea și mântuirea noastră.
Praznicul Intrării în Biserică a Maicii Domnului este și prima zi însemnată în calendarul nostru ortodox cu dezlegare la pește, simbol cu adânci semnificații în cadrul Bisericii noastre. Dezlegările la pește din timpul posturilor nu sunt sub nicio formă o încălcare cu bună-știință a înfrânării, ci zile de post cu mângâiere, în care asceza și rugăciunea se îmbină cu bucuria și mărturisirea prezenţei Fiului lui Dumnezeu în mijlocul nostru.
Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și ale tuturor sfinților Tăi, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiule al lui Dumnezeu, miluiește și mântuiește sufletele noastre!
Clipa în care Fecioara Maria a intrat în templu este prăznuită, an de an, pe data de 21 noiembrie. Atunci, Maica Domnului a fost primită solemn de comunitatea templului, condusă de preotul Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul. Astfel, vedem că părinții Maicii Domnului, Ioachim şi Ana, și-au împlinit promisiunea făcută lui Dumnezeu în rugăciunile lor: că dacă vor fi binecuvântaţi chiar și la bătrâneţe cu un copil, îl vor dărui Lui, ca să-i slujească așa cum se cuvine.
Asa s-a și întâmplat. Tradiția Bisericii ne dă mărturie despre cum, până la vârsta de 15 ani, Maica lui Dumnezeu a petrecut în rugăciune, milostenie și fapte ale dreptei credințe: „În fiecare zi se ruga de dimineaţă până la ceasul al treilea, apoi până la ceasul al nouălea se ostenea cu lucrul de mână, iar de la al nouălea ceas se ruga iarăşi până târziu în noapte. Şi în fiecare seară Arhanghelul Gavriil, arătându-i-se împreună cu alţi îngeri, îi aducea hrană cerească, iar hrana primită de ea de la preoţi o dădea săracilor.” Cu cât Maica Domnului creştea cu vârsta, în aceeași măsură sporea și cu harul şi se ruga mult în Sfânta Sfintelor, astfel încât pe bună dreptate se spunea, conform scrierilor bisericești, că, dintr-o zi, cel mai mult timp îl petrecea acolo.
Preasfânta Fecioară a rămas la templu până la vârsta de 15 ani, când arhiereul a considerat că este momentul ca ea să se căsătorescă, mai ales că părinții ei trecuseră la Domnul de ceva timp. În momentul în care a aflat de acest lucru, Maica Domnului le-a spus clericilor că ea încă din pruncie este făgăduită lui Dumnezeu și că a ales o viaţă de feciorie neîntinată, la care ține mult. De aceea, a fost logodită cu dreptul Iosif, care avea pe atunci vârsta de 80 de ani, nu înainte ca Ea să săvârșească ultima sarcină dată de arhiereu: ţeserea unei noi catapetesme pentru Sfânta Sfintelor, catapeteasmă care avea să se rupă în două în momentele Pătimirii Domnului pe Crucea de pe Golgota. Luând-o în casa lui din Nazart, dreptul Iosif a devenit ocrotitorul și ajutătorul Maicii Domnului.
Din punct de vedere etimologic, sărbătoarea „Vovideniei” sau a „Ovideniei”, așa cum mai este ea cunoscută în popor, provine din limba slavonă, (în limba rusă, Владения cu sensul „intrare, deținere") și desemnează sărbătoarea religioasă a Intrării Maicii Domnului în Biserică.
Din punct de vedere liturgic, în seara dinaintea acestui mare praznic, la Vecernie, se citesc trei texte profetice din cadrul Vechiului Testament, care fac trimitere directă la Maica Domnului. La fiecare citire se menționează faptul că, „pentru că slava lui Dumnezeu a umplut templul Domnului Dumnezeu Atotputernic”. A doua zi, la Utrenie, în bisericile noastre se citește pericopa evenghelică de la Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, în cadrul căreia este relatată vizita pe care Maica Domnului i-o face Elisabetei după momentul Buneivestiri. Acest „fragment evanghelic” este citit, de fapt, la toate sărbătorile închinate Maicii Domnului și include Cântarea atât de cunoscută tuturor: „Mărește sufletul meu pe Domnul. Și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile”.
Începând cu sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului, la strană încep să se cânte catavasiile Nașterii Domnului, semnificând faptul că ne apropiem din ce în ce mai mult de momentul Nașterii Domnului și de prăznuirea Crăciunului. Tot din ziua de 21 noiembrie, creștinii pot începe să asculte colinde, prelungiri ale catavasiilor ascultate în biserică și cântări de bucurie care vestesc Întruparea Fiului lui Dumnezeu și pogorârea lui pe pământ pentru izbăvirea și mântuirea noastră.
Praznicul Intrării în Biserică a Maicii Domnului este și prima zi însemnată în calendarul nostru ortodox cu dezlegare la pește, simbol cu adânci semnificații în cadrul Bisericii noastre. Dezlegările la pește din timpul posturilor nu sunt sub nicio formă o încălcare cu bună-știință a înfrânării, ci zile de post cu mângâiere, în care asceza și rugăciunea se îmbină cu bucuria și mărturisirea prezenţei Fiului lui Dumnezeu în mijlocul nostru.
Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și ale tuturor sfinților Tăi, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiule al lui Dumnezeu, miluiește și mântuiește sufletele noastre!
