MINUNI ÎNTÂMPLATE LA ADORMIREA MAICII DOMNULUI

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

...După ce Maica Domnului şi-a dat preacuratul ei suflet, dumnezeiești apostoli, au început să audă mii şi milioane de cântări îngereşti în văzduh, care lăudau şi cântau cântări.
Şi au început a cânta şi ei, ca şi îngerii din văzduh.
Şi luând patul acela cu preacuratul şi Preasfântul trup al Maicii lui Dumnezeu, au început să călătorească spre Ghetsimani, ca să-l ducă acolo, să-l puie în mormânt.
Mergând ei astfel şi auzindu-se cântările şi simţindu-se mireasma preasfântului trup umplând locurile pe unde treceau de bună-mireasmă, s-a trezit zavistia mai marilor iudeilor; şi unii dintre ei s-a dus cu mare îndrăzneală să dea jos de pe umerii apostolilor patul preasfânt.
Ba unul dintre ei a îndrăznit chiar să se apropie şi să puie mâinile și să tragă de preasfântul pat.
Toţi cei care voiau să dea jos năsălia de pe umerii celor care o duceau au orbit şi nu mai vedeau nici de unde au venit şi nici unde mergeau!
Iar celui care a îndrăznit – un evreu din mai mari fariseilor, numit Antonie, a vrut să se atingă de acea preacurată năsălie pe care se afla preasfântul trup al Maicii lui Dumnezeu, și să-l doboare .
Îndată i s-au tăiat lui mâinile , cu o sabie de foc îngerească nevăzută,
amândouă braţele, rămânând lipite de năsălie, iar el a căzut jos leşinat şi aproape mort.

Şi cerea iertare Maicii lui Dumnezeu şi cei orbiţi, şi cel căruia i se tăiaseră mâinile.

Şi atunci, dumnezeiescul apostol Petru, luând de pe pieptul Maicii Domnului, de pe năsălie, ramura de finic pe care i-o adusese Arhanghelul Gavriil din cer, a pus-o pe ochii celor orbiţi şi deodată s-au făcut sănătoşi, şi atingând cu ea mâinile celui căruia i-au fost tăiate de îngerul nevăzut, s-au prins înapoi!

Şi aşa s-au săvârşit minunile preaslăvite ale Maicii Domnului la sfântă adormirea sa.

Aceasta i-a făcut pe toţi să strige într-un glas: .
...„Mare este Dumnezeu Iisus Hristos şi mare este Prea Curata Lui Maică, Prea Sfânta Fecioară Maria!”.

Toți ce au greșit, căindu-se ei de greşeala lor cereu iertare, și Maica milostivirii, pentru păcatul lor, îi iertase pe toţi şi le dăduse vindecare.
( Pr. Cleopa, Predică la Adormirea Maicii Domnului)

Rugăciune la icoana Maicii
Domnului Alină sufletele
necăjite

Sfântă Maria, mă îndrept plin de încredere către Tine, cerându-ți ajutor! Cred cu tărie că mă vei asculta în necazul meu și mă vei sprijini când îmi este greu.
În numele negrăitei rugăciuni și bucurii care ți-a cuprins inima când ai oferit adăpost Mântuitorului lumii în casa Ta din Betania, Te impor, roagă-Te pentru mine și familia mea ca să-l păstrăm pe Dumnezeu în inimă astfel încât să ne învrednicim a primi ajutor în nevoile noastre, mai ales în durerea care mă copleșește acum (se spune dorința).
Te impor, Ajutătoarea celor aflați în suferință, înfrânge orice greutăți precum ai înfrânt balaurul care șade la picioarele Tale.”
Cântare cu cucernicie, pentru Preacinstita Ta Adormire, aducem Ție Nascatoare de Dumnezeu. Iar Tu, ca ceea ce ai biruință peste moarte, de toate întâmplările aducătoare de moarte ne păzește pe noi, ca să-ți cântăm Tie:

Bucura-te, ceea ce ești plină de har, care întru Adormirea Ta, nu ne lași pe noi!'

Aliluia-Amin!

Adormirea Maicii Domnului...

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Rămasă în grija apostolului Ioan, Maria, după Înălţarea lui Iisus la cer, trăieşte câţiva ani la Ierusalim în mijlocul comunităţii creştine care creşte văzând cu ochii. Dar în anul 44 împotriva creştinilor din Ierusalim se dezlănţuie o prigoană puternică. Petru şi Ioan sunt bătuţi cu vergi, Iacob, fratele lui Ioan, este tăiat cu sabia, Ştefan este ucis cu pietre. Apostolii părăsesc Ierusalimul şi pleacă în lumea mare. Apostolul Ioan ia drumul Efesului în Asia Mică (azi în Turcia, la 631 km de Istanbul), unde se stabileşte ducând-o cu el şi pe Maica Domnului. Aici, la Efes a rămas Maria până când şi-a simţit sfârşitul aproape. Când a simţit că moartea se apropie – să fi avut 60 sau 70 de ani – Maria i-a cerut lui Ioan să o ducă la Ierusalim.

Sfântul Gherman din Constantinopol (645-740) şi sfântul Ioan din Damasc (675-749) ne spun că Maica Domnului a fost înştiinţată printr-un înger de mutarea ei din aceasta viaţă. Tot ei ne spun că apostolii au fost adunaţi în mod miraculos la acest eveniment. Prin pronia divină, apostolul Toma nu a fost prezent la înmormântare, sosind trei zile mai târziu. Întristat, Toma a cerut să se deschidă mormântul, pentru a o vedea şi el pe Născătoarea de Dumnezeu; dar intrând în mormânt, l-a aflat gol. Pornind de la acest eveniment cu mormântul gol al Mariei, părinţii Bisericii au început să afirme cu multă putere şi credinţă că, după adormirea sa, Fecioara Maria a fost înviată de Fiul său, Iisus, şi luată cu trupul şi sufletul în împărăţia cerurilor.

O cinstim pe Fecioara Maria pentru că ea este mama noastră plină de bunătate şi milă. Pe drumul Crucii, Fecioara Maria a primit investitura solemnă ca mamă. Din înălţimea crucii, Iisus, văzând întreaga familie umană în apostolul Ioan, i-a declarat Preasfintei Fecioare Maria: Femeie, iată fiul tău. Adresându-i-se apoi apostolului Ioan, a spus: Iată, mama ta! Prin aceste cuvinte, Domnul a consacrat-o pe Maria ca Mamă a copiilor lui Dumnezeu, dându-i şi încredinţându-i maternitatea spirituală a sufletelor.

Ce fericire este pentru un om să aibă o mamă. Această fericire a descris-o renumitul scriitor francez Victor Hugo: “Ştiţi, întreabă el, ce înseamnă a avea mamă? A fi sărac şi neputincios şi a simţi că ai pe cineva lângă tine. Merge când voi mergeţi… se opreşte când voi vă opriţi, vă înţelege când plângeţi… Aveţi un adevărat înger care vă învaţă să vorbiţi, să râdeţi, să iubiţi… vă încălzeşte inima la pieptul ei, vă încălzeşte tot timpul în braţele ei. Grija ei de mamă nu încetează niciodată. Voi îi spuneţi: mama mea, ia ea vă spune: copilul meu. Aceste două cuvinte sunt atât de plăcute încât şi Dumnezeu le iubeşte şi le preţuieşte. Am întâlnit şi noi oameni care, deşi înaintaţi în vârstă, cu zăpada timpului aşternută pe capul lor şi atunci când pomeneau cuvântul mamă, lăcrimau la amintirea acestei fiinţe dragi.”

Aceste cuvinte aplicate mamei noastre pământeşti, se potrivesc cu totul în cel mai înalt grad mamei noastre cereşti, Sfânta Fecioară Maria, pe care o rugăm să mijlocească pentru mântuirea sufletelor noastre.