de Preot Sorin Croitoru
Unii vor să plângă, dar nu pot
Căci în ei al lacrimii izvor
Din păcate, s-a uscat de tot
Și-i pustiu în sufletele lor.
Nu e sevă, lemnul s-a uscat,
Inima în ei s-a împietrit
De atâta viață în păcat,
Fără sens, în care au trăit..
Iar acum îi iau în râs pe-acei
Care plâng păcate și postesc,
Dar de râs ar fi de fapt chiar ei,
Căci la moarte nu se mai gândesc..
Cel ce plânge a primit un dar,
Un botez al Duhului, discret:
Lacrima îi picură din Har,
Care-l copleșește de regret.
Plângi și tu de vrei, încearcă, poți?..
N-o să plângi, oricât te-ai chinui,
Plânsul pocăinței nu-i de toți..
"Plângăcioșii" se vor mântui!
Trebuie să ceri de la Hristos
Să ți-L dea pe Duhul Său Cel Sfânt.
Crede-te un mare păcătos,
Cel mai mare-n viață pe pământ!
Lacrima n-o dă Hristos oricui,
Ci o dă doar omului smerit,
Celui ce se pleacă-n fața Lui,
Implorând cu duhul umilit.
Doar când Domnul nostru va vedea
Că Îl chemi cu sufletul înfrânt,
Mulțumit fiind în sinea Sa,
Ți-L va da pe Duhul Său Cel Sfânt
Și atunci din ochi îți vor ieși
Lacrimi multe, isopul cel rar
Care-n suflet te va curăți,
Botezându-ți inima cu Har..
Frații mei, la toți eu vă doresc
Să primiți acest botez mereu,
Ca, spălați fiind și voi și eu,
Să ne mântuiască Dumnezeu!
amin
