
de Preot Sorin Croitoru
Când Fecioara a zis: "Fie!"
Vântul i-a luat cuvântul
Și aflându-l, tot pământul
A săltat de bucurie
Căci știa c-o să coboare
Cel ce moartea o să-nvingă
Și știa c-o să-l atingă
Cu preasfintele-I picioare!
Când Fecioara a zis: "Fie!"
De la vânt aflară norii,
De la ei află și Luna,
De la ea, atâtea stele
Ce sclipeau de bucurie,
Veselindu-se și ele,
Căci știau că o să vină
Cel ce numai cu cuvântul
Le umpluse de lumină
Și de-atunci vegheau pământul..
Când Fecioara a zis: "Fie!"
De la vânt află pustia
Care, toată fericită,
Nu-și ascunse bucuria
Căci știa că dacă vine
Cel ce lumea-n palme ține,
Căci știa că dacă vine
Cel ce lumea-n palme ține,
Tot printr-însa va străbate
Drumul spre cetăți și sate..
Când Fecioara a zis: "Fie!"
Vântul susură și mării
Care spumegă deodată
Datorită nerăbdării,
Căci în valurile sale
Se vor face-o bună parte
Din minunile slăvite
Scrise-apoi în Sfânta Carte..
Când Fecioara a zis: "Fie!"
Numai Soarele plângea,
Căci pe Dumnezeu pe Cruce
El cu mintea Îl vedea,
De aceea-n loc să râdă,
El plângea, fiind milos,
Pătimirea pentru care
Cobora atunci Hristos..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu