ICOANA DIN MANASTIREA SIHASTRIA PUTNEI

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Preamilostivă Maică
Preamilostivă Maică, al milei sfînt izvor,
Nădejdea mântuirii, scăparea tuturor,
La Tine vin cu lacrimi, când sunt îndurerat,
La mila Ta, Măicuţă, cu grea durere cad.
Că cine plânge oare, în jale şi-n nevoi
Şi suferă durerea, alăturea de noi ?
Doar inima de mamă cu sufletul curat,
Pentru copil îndură, durerea ne’ncetat.
Fecioara cea mai sfântă şi Mama lui Iisus
Şi Maica tuturora , a noastră-n ceruri sus,
Tu suferi pentru lume, cu noi eşti în nevoi,
Tu eşti în suferinţă, alăturea de noi.
Copilul la durere, sărman şi necăjit,
De inima de mamă se simte ocrotit.
Că mama îi nădejde , izvor de mângăieri,
Când ei îi spui durerea, recapeţi noi puteri.
Cu lacrimi de durere Te chem neâncetat,
Să nu ne laşi la demoni, să nu ne laşi în iad.
O ,..inimă de mamă, auzi durerea mea,
Şi ruga cea smerită ce-o fac în faţa Ta.
Îndură-te şi-ascultă, pe robul tău smerit,
Că iată ştiu credinţa şi-s tot nepocăit,
Tot stăpânit de patimi,tot fără de iubire,
Tot aprig în cuvinte şi plin de clevetire,
Îndură-Te de mine,Te rog Stăpâna mea
Că vin cu pocăinţa, din nou în faţa Ta,
Eu cel lipsit de fapte şi tot ce este bun.
Ascultă-mi rugăciunea smerită şi acum.
La inima de mamă la îndurarea Ta,
Fecioară Preacurată alerg, nu mă lăsa,
Tu roagă-l pe Stăpânul, pe Bunul Fiul Tău,
Şi scoate ortodocşii din tot ce este rău.

MAICA DOMNULUI ÎMPLINEȘTE RUGĂCIUNEA ARHIMANDRITULUI CHESARIE PĂUNESCU

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Povestea Episcopul Chesarie Păunescu că, prin anul 1934, când era director la Seminarul monahal de la Mănăstirea Cernica, s-au terminat alimentele şi lemnele de foc pentru elevi, și era o iarnă cumplită. Nu mai aveau nici bani în casă, și nici mănăstirea nu mai avea rezerve de lemne şi de hrană.

− Ce să fac? spunea preasfinţitul. Nu găseam să împrumut nimic de nicăieri, iar elevii sufereau. Atunci m-am dus la biserică, am căzut în genunchi la icoana Maicii Domnului şi am citit paraclisul ei cu lacrimi, cerându-i ajutorul în acea grea nevoie. Şi iată că Maica Domnului nu ne-a lăsat. A doua zi dimineaţă a venit din Bucureşti o doamnă credincioasă şi a întrebat:

− Cine este directorul seminarului?

− Arhimandritul Chesarie Păunescu! i s-a răspuns.

− Şi unde este chilia lui?

− În incinta mănăstirii, la etaj!

Doamna veni la ușa părintelui și-i spuse:

− Părinte director, am auzit că nu aveţi cu ce întreţine Seminarul. Iată, vă donez din munca mea 5000 de lei, să procuraţi pentru elevi tot ce aveţi nevoie.

− Bine... doamnă!... Dumnezeu şi Maica Domnului să vă răsplătească! Dar spuneţi-mi numele, ca să vă facem un pomelnic pentru familie...

− Nu, părinte, nu trebuie. Ştie Dumnezeu numele meu şi de ce am eu nevoie!...