6 octombrie 2017

Icoana făcătoare de minuni de la Mănăstirea Călugăra


DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



La doi kilometri de comuna Ciclova Montană, judeţul Caraş-Severin, în inima codrilor seculari ai Banatului de munte, la poalele unei stânci de aproape 1.000 de metri (stânca Rolului), se află Mănăstirea Călugăra. Comoara cea nepreţuită a mănăstirii este icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului.
Această mănăstire a reprezentat de-a lungul vremii un loc de închinare şi bucurie duhovnicească pentru foarte mulţi credincioşi din Episcopia Caransebeşului, fiind considerat cel mai vechi aşezământ monahal din cuprinsul acestei eparhii.
Preotul şi istoricul Nicolae Tincu Velia (1816-1867), în lucrarea sa "Istoria bisericească politico-naţională" scrisă în 1865, compusă după "tradiţiuni, monumente şi documente istorice", bazându-se pe tradiţia locală şi pe informaţiile rămase de la Petru, protopop al Vărădiei între anii 1776-1801, susţine că mănăstirea care a existat la Ciclova Montană "către răsărit, pe dealul păduros numit Călugăru, ar avea aceeaşi etate şi viaţă ca şi cele mai vechi mănăstiri româneşti... mai bine de 600 de ani".
Tradiţia locală consemnează că de pe valea unde se ştia că a fost demult o aşezare monahală se auzeau adesea cântări îngereşti. În ziua de 8 iunie 1859, cântările sfinte s-au auzit atât de tare din interiorul stâncii, încât credincioşii prezenţi, între care şi un tânăr teolog pe nume Alexie Nedici, au ascultat îngenuncheaţi aceste cântări dumnezeieşti. În acest chip, locul a devenit foarte venerat. În duminici şi la marile sărbători aici veneau mulţimi mari de credincioşi.
Chilia din inima muntelui
Din tradiţia locală aflăm că doi credincioşi din Oraviţa, Mihail Nafir şi Ilie Strâmbei, ascultând cele povestite de teologul Alexie, au început să cerceteze mai cu de-amănuntul locul. Au observat că dintr-o piatră curgea apă, izvorâtă parcă din interiorul stâncii. Făcându-se săpături în acel loc, au descoperit un altar de piatră moale, o icoană a Maicii Domnului cu pruncul în braţe, câteva obiecte bisericeşti şi osemintele pustnicului care s-a nevoit în acel loc. Era evident că fusese chilia unui pustnic care în decursul anilor s-a umplut cu pământ.
Ctitorul actualei mănăstiri a fost Alexie Nedici, care la terminarea studiilor teologice a intrat în monahism şi a zidit în apropierea peşterii o biserică. Mănăstirea Călugăra, astăzi monument istoric, este construită din piatră şi cărămidă, având acoperiş de tablă, are plan dreptunghiular, împărţit în altar semicircular spre răsărit, naos şi pronaos, având 17,30 m lungime şi 7 m lăţime. Turnul, în plan patrulater, are acoperiş de tablă în stil baroc, având o înălţime de 12 m. În naosul mănăstirii sunt păstrate într-o raclă moaştele pustnicului, descoperite în peşteră în anul 1859, şi icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. În decursul anilor, lăcaşului mănăstiresc i s-au făcut câteva reparaţii şi îmbunătăţiri: în anul 1862 s-au construit chiliile mănăstirii, cărora în 1907 li s-a adăugat veranda; în anul 1942 s-a renovat biserica după planul arhitectului Dimitrie Boitor din Oraviţa şi s-a pictat interiorul în stil bizantin, în tempera, de pictorul Nicolae Popovici, preot la Cacova; s-au sculptat iconostasul şi strănile de către sculptorul Aurel Cocârlă din Oraviţa. Un sculptor talentat a lucrat în lemn tronul Maicii Domnului din naosul mănăstirii. Mănăstirea astfel împodobită a fost sfinţită în data de 3 octombrie 1943 de episcopul Veniamin Nistor al Caransebeşului, în prezenţa unei mari mulţimi de credincioşi din împrejurimi.
Comoara mănăstirii, icoana Maicii Domnului
Comoara cea nepreţuită a mănăstirii este icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, care ascultă neputinţele şi necazurile oamenilor, revărsând asupra celor care vin mângâiere, alinare şi binecuvântare. Cele mai multe date despre minunile săvârşite la icoana Maicii Domnului le avem din tradiţia orală, foarte puţine dintre ele fiind consemnate în scris. Se spune despre icoană că ar fi o copie a icoanei Maicii Domnului Prodomita, care se află în Sfântul Munte. O întâmplare minunată legată de această icoană a fost consemnată într-o cronică veche. Icoana, spune cronica, a fost luată de credincioşi şi dusă în biserica din Oraviţa, dar după două zile icoana dispăruse din locul de unde fusese pusă spre închinare, întorcându-se în peşteră fără ca mâna omenească să o fi atins. Această minune l-a determinat pe tânărul teolog Alexie să intre în cinul monahal fără acordul părinţilor lui.
Odată cu trecerea timpului s-au remarcat numeroase minuni, dintre care amintim: o femeie oarbă din naştere şi-a recăpătat vederea complet. Prima ei rugăminte adresată celor din jur a fost să-i aducă copilul să-l vadă întâia oară.
Un om care era paralizat s-a vindecat pe când dormea lângă biserică. În vis a auzit-o pe Maica Domnului poruncindu-i să înconjoare biserica de trei ori, iar el trezindu-se, a constatat sub privirile mirate ale tuturor că putea merge. Astăzi, Mănăstirea Călugăra este aşezământ monahal de călugări.

Adam cazut din rai...

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


Mi-e dor de Tine, Doamne, de maretia Ta,
 De prima mea zidire fara prihana-n ea, 
Mi-e dor de armonia Creatiei de sus, 
De prima zi de viata, cand Tu in Rai m-ai dus. 

Nu cunosteam durerea, eram nemuritor, in Raiul Tau, 
O, Doamne, eram stapanitor
 dar sarpele prin Eva, osanda mi-a adus,
 Si am cazut cu groaza, din Raiul cel de sus. 

Pamantul mi-a fost casa si trupul inchisoare
Am castigat merinde cu truda si studoare, 
Am fost strain de Tine, am fost pribeag in lume, 
Traita-am tineretea cu visele-mi nebune! 

Am socotit ca timpul ce-l am nu se sfarseste ,
 Am socotit ca viata de rele ma fereste, 
Nu am stiut ce-amar si Crud este tributul, 
Placerilor ascunse ce imi sapau mormantul. 

Nu am stiut ca-n varful placerilor desarte, 
Pandeste-ntunecata si sta vicleana moarte,
 Strigat-am catre Tine, Lumina mea sa fii, 
Sa ma ridici din bezna, sa-mi faci din noapte zi.

Intorsu-m-am la Tine, eu fiul ratacit,
 Ca Sfanta-Ti mostenire in van am risipit, 
Sa schimbi a mea zdreanta in haina de lumina,
 Si sa-m-asezi iar Doamne, in Sfanta Ta gradina.

Preot Ioan

ARHIVA BLOG

BIBLIA ORTODOXĂ