Lacrimi de femeie

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...LACRIMI DE FEMEIE

Am lăsat prea multe lacrimi, ca să ardă gandul bun,
Am lasat prea multe vorbe, să mă tulbure din drum,
Am lăsat prea mult să bată, bland la usa mea, Hristos,
Am gandit prea mult la oameni, si n-am mai privit in sus.
 Eu am căutat la oameni, o iubire ca o hrană,
O iubire ca un soare, o iubire ca o vară,
Insă sufletul e rană,
Mi-am pierdut nădejdea toată, in iubire si e seară.
 Si atunci cand vietii mele, nu am mai găsit răspuns,
Iar nădejdea si iubirea au plecat pe-un drum ascuns,
 Doamne, am simtit a ta iubire, Am simtit chemarea ta,
Am văzut cum chip de inger, lacrimile imi stergea.
 Si-mi spunea privind la suflet,
Cum vrei tu ca lumea asta, să-nteleagă plansul tău,
Dacă n-a putut să recunoască, pe Fiul lui Dumnezeu.
Nu mai plange, "fii barbată", Poartă-ti crucea cu tarie,
 IUBESTE, IARTĂ si RABDĂ,
Viata in Hristos să-ti fie!
                        Preot Ioan.

Jertfa unei mame

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

O mamă credincioasă avea un băiat care, cu toate sfaturile şi îndemnurile ei, părăsi calea credinţei şi se depărtă de Dumnezeu, rămânând cu sufletul împietrit.
Într-o zi mama scrise o scrisoare şi o încredinţă băiatului, rugându-l s-o ducă unui pustnic îmbunătăţit, ce trăia în post şi rugăciune într-o colibă în apropiere de satul lor.
Pe drum, băiatul, biruit de gândul de a afla ce scrie mama lui părintelui, o desfăcu şi citi următoarele: ,,Părinte, am ajuns la capătul suferinţei mele. Băiatul meu şi-a pierdut credinţa în Dumnezeu şi tot ce am făcut să-l aduc pe calea cea bună a fost zadarnic; vă rog din suflet să faceţi rugăciuni către Bunul Dumnezeu că, dacă e nevoie să scap viaţa copilului meu, să mi-o ia pe a mea. Vreau cu preţul vieţii mele să se întoarcă din nou la credinţă”.
Atât de adânc a fost mişcat în suflet, băiatul la citirea acestor rânduri, încât nu mai duse scrisoarea la pustnic, şi întorcându-se în grabă acasă zise mamei:
- Mamă dragă, Dumnezeu nu ţi-a primit jertfa vieţii tale, fiindcă nu este nevoie…
Şi, pe loc rupse scrisoarea.
Atunci mama, înţelegând tâlcul vorbelor băiatului, cu lacrimi de fericire, îl îmbrăţişă cu dragostea ei de mamă.
Iată cum o mamă credincioasă este în stare să-şi jertfească viaţa pentru fericirea fiului ei.

Bine ar fi să ne aducem aminte, fiecare, de jertfa mamei noastre trupeşti sau sufleteşti...

sursa
http://popasduhovnicesc.ro/