Doamne Dumnezeul nostru, Cel Bogat in mila si necuprins in indurari, Care Singur din fire esti fara de pacat, si pentru noi fara de pacat Te-ai facut om, asculta in ceasul acesta, aceasta dureroasa a mea rugaciune, ca sarac si lipsit sunt eu de fapte bune si inima mea s-a tulburat in mine! Tu Doamne, Inaltule Imparat al cerului si al pamantului, stii ca toata tineretea mea am cheltuit-o in pacate si umbland dupa poftele trupului meu, m-am facut cu totul bucurie dracilor, cu totul am urmat pe diavolul, tavalindu-ma intotdeauna in noroiul poftelor. Intunecandu-mi-se gandul din copilarie si pana acum, niciodata n-am voit sa fac voia Ta cea Sfanta; ci cu totul robindu-ma de poftele care ma inconjoara, m-am facut de ras si de batjocura dracilor, nicidecum in minte venindu-mi ca nesuferita este urgia ingrozirii Tale asupra pacatosilor si gatita fiind gheena focului. Din aceasta pricina, cazand in deznadajduire, nicidecum venind in simtire de intoarcere, m-am facut pustiu si gol de dragostea cea de la Tine. Ca ce fel de pacat n-am facut? Ce lucru dracesc n-am lucrat? Ce fapta grozava si inversunata n-am savarsit cu covarsire si cu sarguinta. Mintea cu totul mi-am intinat prin cugete trupesii; trupul l-am spurcat prin amestecari; duhul cu totul mi l-am pangarit cu invoirea spre pacat. Toate madularele ticalosului meu trup le-am pornit a lucra si a sluji la pacate. Cine dar nu ma va plange pe mine ticalosul? Cine nu ma va tangui pe mine osanditul? Pentru ca eu singur, Stapane, am intaratat mania Ta, eu singur am atatat urgia Ta asupra mea, eu singur am facut rautate inaintea Ta, intrecand si covarsind pe toti pacatosii cei din veac, pacatuind fara de asemanare si fara de iertare. Insa de vreme ce esti mult milostiv si mult milosard, Iubitorule de oameni, si astep ti intoarcerea oamenilor, iata si eu ma arunc pe sine-mi inaintea infricosatului si nesuferitului Tau Divan si ca si cum m-as atinge de preacuratele Tale picioare, din adancul sufletului strig Tie: Milostiveste-Te Doamne, iarta-ma, indura-Te, ajuta neputintei mele, pleaca-Te nedumeririi mele, ia aminte la rugaciunea mea si lacrimile mele sa nu te treci cu vederea. Primeste-ma pe mine, cel ce ma pocaiesc si ratacit fiind intoarce-ma si intorcandu-ma imbratiseaza-ma si ma iarta, caci ma rog. Pentru ca n-ai pus pocainta dreptilor, n-ai pus iertare celor ce nu gresesc, ci ai pus pocainta asupra mea, a pacatosului, in acela cu care spre intaratarea Ta am lucrat. Gol si descoperit stau inaintea Ta cunoscatorule de inimi, Doamne, marturisindu-mi pacatele mele, pentru ca nu pot sa caut si sa vad inaltimea cerului fiind impilat de greutatea pacatelor mele. Deci, lumineaza-mi ochii inimii mele si da-mi umilinta spre pocainta si zdrobire de inima spre indreptare ca, cu buna nadejde si cu adevarata si deplina adeverire, sa merg la lumea cea de acolo, laudand si binecuvantand totdeauna prea Sfant Numele Tau: al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor, Amin
