PREASFANTA NASCATOARE

Slove nemuritoare într-o Scrisoare de dragoste

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

            „De ce nu vă dedicaţi timpul liber citirii Scripturii? Voi

              nu mai vorbiţi cu Hristos? Nu-L mai vizitaţi, nu-L mai

               ascultaţi?...“, 

        ne întreabă Sfântul Ambrozie într-una dintre

scrierile sale. Sfântul Ioan Gură de Aur ne arată şi de ce trebuie să

ne obişnuim cu acest obicei sfânt: „pentru a ne hrăni sufletele

noastre“, căci aceste cărţi sfinte conţin „leacurile sufletului“ şi

din ele primim nu numai îndrumare, ci şi putere.

            Atunci când Domnul a fost ispitit de satana pe munte, El i-a

răspuns cu texte din Sfânta Scriptură. E necesar, aşadar, să

cercetăm bine Sfânta Scriptură. În ea creştinul poate vedea

mişcările şi vicleniile vrăjmaşului şi tot în ea îşi poate găsi armele

cu care să se apere. Ea conţine cuvântul lui Dumnezeu, care ne

luminează mintea şi ne deschide ochii cei sufleteşti.

        Unii credincioşi s-au obişnuit cu învăţarea pe de rost a

anumitor versete din Sfânta Scriptură, pe care şi le repetă în

anumite împrejurări, mai ales în ispite şi încercări, îmbărbătânduse

prin ele, sfinţindu-şi nu numai mintea, ci şi faptele şi viaţa, când

sunt călăuziţi de ele. Spiritualitatea Ortodoxă vorbeşte despre o

Liturghie a Cuvântului, îndemnând la o împărtăşire lăuntrică a

Cuvântului lui Dumnezeu cât mai deasă, aidoma Liturghiei

euharistice, când ne cuminecăm cu Însuşi Trupul şi Sângele

Domnului.

         Biblia nu este o carte obişnuită, ci este „cartea cărţilor“, este

viaţă, deoarece cuvintele sale „sunt duh şi sunt viaţă“ (Ioan

6:63). Prin urmare, cuvintele Sfintei Scripturi pot fi înţelese dacă le

cercetăm în duhul Duhului lor şi cu viaţa vieţii lor.

Zilnic, când ne întoarcem acasă din activitățile cotidiene, „să

punem două mese: una cu bucatele trupului, alta cu bucatele

Sfintei Scripturi“. Când citim în Biblie, Dumnezeu vorbeşte cu

noi, apostolii şi proorocii vorbesc cu noi, cerul vorbeşte cu noi.

   Sfinţii Părinţi preţuiesc cuvintele învăţăturilor sfinte, numindu-le

„îndumnezeitoarele” cuvinte. Cuvântul cheamă, trezeşte, deschide

uşa inimii prin credinţă, dă putere şi vitalitate celor slabi, hrăneşte

şi adapă pe cei ce flămânzesc şi însetează după Dumnezeu.

Cuvântul, dacă este de la Dumnezeu, zideşte, dă viaţă,

înţelepciune şi deschide ochii celor orbiţi sufleteşte. Cuvintele lui

Dumnezeu nu pot fi înţelese atunci când sunt despărţite de

Dumnezeu, pentru că nu ele sunt Dumnezeu, ci o exprimare a

dumnezeirii în limbaj uman. Cuvintele dătătoare de viaţă ale

Evangheliei care au ajuns în mintea şi în inima noastră descoperă

sensurile adânci ale existenţei, prin ele primim de la Dumnezeu

putere să le împlinim şi tot ele creează stări din ce în ce mai înalte

în viaţa noastră atunci când le împlinim.

  Spunea un părinte că în momentul când mintea nu va înţelege

ceea ce lecturăm, călăuziţi fiind de tâlcuirile Sfinților Părinţi, va

simţi inima; şi dacă nici mintea nu înţelege, nici inima nu simte,

aducem rugăciune şi evlavie, căci în fiecare cuvânt de acolo se

găseşte un strop din Adevărul veşnic şi din Duhul Sfânt, fiind o

colecţie de cărţi inspirate, scrise sub insuflare divină. Şi trebuie

citit din nou, căci prin citire semănăm în suflet cuvintele lui

Dumnezeu. De acolo nu vor pieri, ci treptat şi pe nesimţite vor

trece în firea sufletului nostru; şi se va petrece ceea ce a grăit

Mântuitorul despre omul care „aruncă sămânţa în pământ, şi

doarme şi se scoală noaptea şi ziua, şi sămânţa răsare şi creşte,

cum nu ştie el“ (Marcu 4:26-27).

               Îmi povestea cineva, că în perioada efectuării stagiului

militar, cu mulţi ani în urmă, citea zilnic scrisorile de dragoste de

la logodnica sa. Pe unele dintre ele ajunsese să le ştie pe de rost,

căci le recitea zilnic şi mereu simţea dragostea pe care i-o

transmitea de la distanţă iubita lui... Gândindu-mă la asta, mă

întrebam cum de este posibil să nu citim şi noi zilnic din

„Scrisoarea de Dragoste“ a lui Dumnezeu, care este Sfânta

Scriptură?! Poate că dragostea noastră s-a răcit, însă a Lui nu se

răceşte niciodată! Citind zilnic, Îl vom iubi şi preţui mai mult, vom

afla nu numai voia Lui, ci ne vom şi întâlni cu El, căutând să-I

facem bucurie în orice clipă a vieţii noastre, pregustând din

veşnicie...

       „În viaţa socială oamenii se privesc şi se judecă nu după ce

sunt ei în fond, ci după ce par ei în formă. Nu vă faceţi iluzii

despre om - căci cine face aceasta va suferi amar - însă iubiţi-l.

Unul singur este desăvârşit. Unul singur este bun, Unul singur

este curat: Hristos-Dumnezeu! Şi acum: ce este Adevărul?

Adevărul este Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu. Căutaţi să vă

apropiaţi sincer de Hristos şi lăsaţi lumea cu păcatele ei în

pace!“ (Valeriu Gafencu).