27 septembrie 2013

MANASTIREA HUREZI- pelerinaj- 2013

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...
Alaturi de parintele nostru ..SORIN LUNGOCI si cu ajutorul divin, iata-ne ajunsi la Hurezi...



Numele manastirii se trage de la pasarile numite "huhurezi", pasari de noapte cu un penaj deosebit de colorat. Potrivit legendei locale, mesterii tocmiti de Sfantul Constantin Brancoveanu, anume sa construiasca o mareata lavra, din cauza turcilor, erau nevoiti sa lucreze mai mult noaptea, cand se auzeau numai huhurezii.
Manastirea Hurezi prezinta doua incinte: prima incinta este delimitata de ziduri din caramida, nu foarte inalte, care cuprind atat manastirea, cat si schiturile acesteia, in vreme ce a doua incinta este fortificata si deosebit de inalta, avand cladiri pe trei laterale, iar spre rasarit un zid inalt.
In centrul incintei principale se afla biserica cea mare de la Hurezi. Intrarea principala este asezata pe latura de miazazi, sub o bolta larga care, la vreme de necazuri, se inchidea cu o poarta masiva de lemn, ferecata cu fier, existenta si astazi, in forma ei originala.
Intrarea este asezata sub turnul-clopotnita, in care se afla, pana astazi, patru clopote mari, avand intre 300 si 1.000 de kilograme. Pe trei clopote sta scris, pana astazi, numele Sfantului Constantin Brancoveanu, credincios domnitor.
Biserica cea mare a Manastirii Hurezi, inchinata Sfintilor Imparati Constantin si Elena, a fost ctitorita, intre anii 1693-1697, de catre Sfantul Constantin Brancoveanu. Biserica cea mare are o lungime de 32 de metri si o inaltime de 14 metri, fiind zidita in forma de cruce si impartita in pridvor, pronaos, naos si Altar. Adesea s-a spus ca arhitectura acesteia a avut drept model biserica din Manastirea Curtea de Arges.



Manastirea Hurezi, renumita lavra domneasca a familiei Brancoveanu, se afla
asezata la poalele line ale Muntelui Capatanii, la marginea satului Romanii de Sus, localitate aflata la o distanta de aproximativ 50 de kilometri inspre vest de Ramnicu-Valcea, pe Drumul National DN 67, in judetul Valcea.
Fiind considerata cea mai reprezentativa constructie in stil brancovenesc din intreaga tara, Manastirea Hurezi este poate si cel mai mare ansamblu monahal din Romania. Singuratatea si linistea de odinioara a locului era tulburata doar de cantecele huhurezilor, pasari de noapte, care au si dat denumirea locului.








































Astfel, pe langa biserica cea mare, crestinul se poate inchina si in alte trei biserici brancovenesti: Biserica Bolnita, ctitorita de Doamna Maria, sotia Sfantului Constantin Brancoveanu, a fost ridicata in anul 1696, ea fiind zugravita in fresca de zugravii Preda Nicolae si Ianache; Schitul Sfintilor Apostoli, asezat la aproximativ 50 de metri inspre nord de biserica cea mare, a fost ctitorit de marele staret Ioan Arhimandritul, in anul 1698, aceasta fiind zugravita de zugravii Iosif si Ioan, in anul 1700; Schitul Sfantul Stefan a fost zidit de catre fiul cel mare al domnitorului, anume de Sfantul Stefan Brancoveanu, in anul 1703, biserica acestuia fiind zugravita in fresca de catre zugravii Ianache, Istrate si Harinte.




Ansamblul monahal de la Hurezi se intinde pe mai mult de trei hectare, cuprinzand manastirea propriu-zisa, Biserica Bolnita, Schitul Sfintilor Apostoli si Schitul Sfantul Stefan. Acestora li se poate adauga, in mod firesc, si Biserica Sfintii Ingeri, ctitorita tot de unul dintre staretii manastirii celei mari, aflata putin mai la sud de incinta manastirii. Incepand cu anul 1993, manastirea de la Hurezi se afla pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO.
 
Sfantul Constantin Brancoveanu (1688-1714), domnitorul Tarii Romanesti, la inceputul secolului al XVIII-lea, vazand nestatornicia vremurilor, indata dupa primirea sceptrului Tarii, dupa cum glasuieste hrisovul de intemeiere al manastirii, "intr-al doilea an al domniei noastre, pus-am temelie si am inceput a zidi manastire".
Prin aceasta fapta cucernica, domnitorul isi vedea implinita o dorinta sfanta, care-l framanta, dupa cum citim in pisania de deasupra usii bisericii: "Nu voi intra in salasul casei mele, nu ma voi sui pe asternutul patului de odihna, nu voi da somn ochilor mei si pleoapelor mele dormitoare si repaos tamplelor mele, pana nu voi afla loc Domnului si salas Dumnezeului lui Iacob." (Psalmul 131)
Urmand in cuvant si in fapta pe Sfantul Prooroc si Psalmist David, el a inaltat cea mai de seama ctitorie a epocii sale, ctitorie care a atras admiratia si pretuirea tuturor vizitatorilor, din toate timpurile. Astfel, Charles Diehl, cunoscatorul de arta bizantina, considera ctitoria brancoveneasca de la Hurezi drept "cea mai frumoasa din Romania".
Lucrarile de constructie, incepute in anul 1690, s-au terminat in anul 1697. Domnitorul Constantin Brancoveanu a incredintat supravegherea acestor mari si valoroase lucrari, rudei sale Parvu Cantacuzino, mare stolnic, caruia, murind in anul 1691, i-a urmat Cernica Stirbei, fost mare armas
Dintre mesterii renumiti de la Hurezi, ii mentionam pe: Manea, vataful zidarilor, pe Istrate lemnarul si pe Vucasin Caragea, pietrarul, toti trei fiind zugraviti pe perete, in pridvorul bisericii celei mari.
In dreapta si stanga clopotnitei, pe cele trei laturi sunt chiliile randuite pe doua nivele, suprapuse, in fata carora se gaseste cate o galerie cu arcade in semicerc, sustinuta de stalpi de piatra. Tot in latura de miaza-zi, la etaj, unde au fost casele domnesti compuse din sali mai frumos boltite, cu calote sferice pe arcade lungi, sprijinite pe monumentale coloane de piatra, la capiteluri si baze, acum este expusa interesanta si valoroasa colectie de obiecte si icoane bisericesti ale manastirii, un pretios tezaur cultural-national.
Paraclisul de la Hurezi, situat la mijlocul laturii de apus a incintei, drept in fata bisericii, ridicat in anul 1697, este unul dintre cele mai reusite monumente din aceasta epoca. Planul lui consta dintr-un naos patrat, dominat de turla octogonala, admirabil proportionata, cu opt ferestre, acum singurul izvor de lumina al zilei, dintr-un altar semicircular.
Pictura din paraclis este lucrata in fresca, de catre zugravii Preda si Marin, mesteri din aceeasi scoala brancoveneasca, fiind pastrata in conditii optime. Din tema iconografica nu lipsesc Sfintii Imparati Constantin si mama sa Elena si bogata familie a Brancoveanului. Tampla din lemn e fin sculptata si decorata cu aur si culori, aproape tot asa de vii, cum a fost initial.
Sub paraclis, la parter, se afla trapeza, sala de mese a manastirii, frumos boltita printr-o calota sferica, sprijinita pe arcuri joase si puternice. Pictura in fresca a acesteia, executata intre anii 1705-1706, este o desfatare spirituala si se pastreaza in conditii excelente.
Una dintre podoabele arhitecturale, care da Manastirii Hurezi un aer de sarbatoare, este Foisorul vrednicului egumen si iubitor de arta, Dionisie Balacescu, fiind ridicat intre anii 1725-1753, ca opera a pietrarului Iosif.
Biserica Sfintii Imparati Constantin si Elena (biserica mare) este construita in plan triconic, cu cate o turla poligonala pe naos si pronaos; are un pridvor deschis, sustinut de coloane din piatra sculptate, constructia lui fiind specifica stilului brancovenesc. Usa de la intrare are ancadramente in marmura, deasupra ei fiind asezata pisania cu stema tarii Romanesti si a Cantacuzinilor.
Biserica cea mare de la Hurezi a fost zugravita in fresca de catre zugravii Constantin, Ioan, Andrei, Stan, Neagoe si Ioachim. Pe peretii acesteia, incepand inca din pridvor, se afla asezati nenumarati sfinti, cat si scene biblice si istorice, precum Sinoadele Ecumenice. 
Desi programul iconografic pastreaza traditia bizantina, distingem insa si cateva particularitati, dintre care: introducerea portretelor mesterilor constructori, in pridvor, alaturi de ctitori; interpretarea libera a compozitiei icoanelor de hram; abordarea in maniera noua a scenei Judecata de Apoi. Intre scenele istorice se afla si "Viata Sfantului Constantin cel Mare", reprezentare rare si de mare valoare artistica si istorica.
Tabloul votiv este poate cel mai mare, deosebit si valoros din intreaga tara. Acesta infatiseaza o veritabila galerie de portrete istorice, de mare valoare artistica, infatisand pe Sfantul Constantin Brancoveanu, impreuna cu intreaga lui familie, in care se distinge chipul doamnei Maria, alaturi de stramosii lui directi si de rudele din neamul Basarabilor si al Cantacuzinilor. De aici se intelege si faptul ca biserica se dorea a fi necropola a familiei Brancoveanu, cat si a neamului sau.
Pronaosul pastreaza cateva morminte. Mormantul cel mai de seama, lucrat din marmura si acoperit cu o placa sculptata, pregatit pentru ctitorul voievod, nu si-a implinit insa niciodata rostul sau. Astfel, se crede ca Sfantul Constantin Brancoveanu ar fi fost inmormantat, pe ascuns, de frica turcilor, in Biserica Sfantul Gheorghe, din Bucuresti. Un alt mormant din pridvor, deosebit si el, este cel al vrednicului egumen, Ioan Arhimandritul.
Catapeteasma cea mare, sculptata in lemn de tei si suflata cu aur, este donata de Doamna Maria Brancoveanu. In randul mobilierului din lemn, alaturi de extraordinarul iconostas sculptat si aurit, numim aici si Tronul Domnesc, maiestros sculptat, care poarta stema Cantacuzinilor. Alaturi de acestea, stranile si marele policandru, dateaza toate din vremea ctitorului.
Manastirea Hurezi, importanta si valoroasa asezare monahala, reprezinta cel mai vast ansamblu de arhitectura medievala pastrat in Tara Romaneasca. Langa manastire au fost zidite mai multe locasuri de rugaciune, deosebit de frumoase, fiecare imbinand armonios stilul bizantin cu cel romanesc.
Astfel, pe langa biserica cea mare, crestinul se poate inchina si in alte trei biserici brancovenesti: Biserica Bolnita, ctitorita de Doamna Maria, sotia Sfantului Constantin Brancoveanu, a fost ridicata in anul 1696, ea fiind zugravita in fresca de zugravii Preda Nicolae si Ianache; Schitul Sfintilor Apostoli, asezat la aproximativ 50 de metri inspre nord de biserica cea mare, a fost ctitorit de marele staret Ioan Arhimandritul, in anul 1698, aceasta fiind zugravita de zugravii Iosif si Ioan, in anul 1700; Schitul Sfantul Stefan a fost zidit de catre fiul cel mare al domnitorului, anume de Sfantul Stefan Brancoveanu, in anul 1703, biserica acestuia fiind zugravita in fresca de catre zugravii Ianache, Istrate si Harinte. 
Bisericuta Sfintii Ingeri, aflata putin mai spre sud de poarta manastirii, a fost ctitorita de Arhimandritul Ioan, ca biserica pentru robii care munceau pe domeniul manastirii. Biserica a fost zidita in anul 1700, pictura in fresca a acesteia, fiind zugravita in anul 1757, din grija parintele staret Dionisie Balacescu.
Biserica Sfintii Ingeri functioneaza astazi ca biserica de parohie, ea apartinand satului Romanii de Jos. Datorita arhitecturii acesteia, cat si datorita ctitorilor ei, biserica poate fi insa foarte usor incadrata in ansamblul arhitectural monahal de la Hurezi. Impreuna cu celelalte patru biserici, aceasta formeaza o Sfanta Cruce: Biserica cea mare, a Sfintilor Imparati Constantin si Elena, se afla in centru, in vreme ce biserica Bolnitei, cele doua schituri si Biserica Sfintilor Ingeri se afla in cele patru laterale ale Crucii
Manastirea Hurezi a avut obste de monahi pana in anul 1872, cand a devenit manastire de maici. Spre sfarsitul secolului al XVII-lea, la Manastirea Hurez a functionat o scoala de sculptura si de pictura. De-a lungul vremii, asezamantul monahal de la Hurezi a fost reparat si restaurat de mai multe ori (1827, 1872, 1907-1912, 1954, 1960-1978).
In cadrul ultimelor lucrari, ansamblul monahal de la Hurezi a fost restaurat in intregime. Locasul monahal ofera si cazare, insa destul de restransa: 20 de locuri, in dormitoare cu 1-2 locuri, iar la mansardă, 3 camere cu cate 4 paturi.
Manastirea Hurezi, Biserica Sfintii Imparati Constantin si Elena
Adresa: localitatea. Horezu, judetul Valcea, Cod Postal 30459, Romania
Teodor Danalache


Am parasit manastirea Hurezi ,indreptandu-ne spre Manastirea Dintr-un Lemn , unde urma sa luam cina si sa dormim.
Domnul e atât de aproape de noi, mai aproape decât aerul pe care-l respirăm. Aerul intră înăuntrul trupului nostru şi ajunge la inimă, dar Domnul viază în însăşi inima omului. „Şi-mi voi face în ei sălaş şi voi umbla în mijlocul lor… şi le voi fi Tată, iar ei îmi vor fi fii şi fiice, zice Domnul” [2 Co 6,16-18].
Trebuie să ne rugăm cu credinţă pentru orice cerere şi să avem răbdare, iar Dumnezeu va grăi. Căci atunci când omul se roagă cu credinţă, într-un fel Îl obligă pe Dumnezeu să-i împlinească cererea pentru această credinţă a lui.
De aceea, atunci când cerem ceva de la Dumnezeu, să nu ne îndoim şi vom fi auziţi. „Să aveţi credinţă fără să vă îndoiţi”, a spus Domnul. Dumnezeu ştie când trebuie să ne dea ceea ce cerem, ca să nu ne vătămăm duhovniceşte.

Bine este sa vorbim de Dumnezeu dar si mai bine este sa vorbim cu El.

Cand am vre-un necaz sau o suparare , eu intotdeauna vorbesc cu Dumnezeu sau cu Maica Domnului...ii spun necazurile sau ii multumesc pentru tot ce mi-a dat si pentru ce nu mi-a dat...ma simt mai bine, mai linistita , mai ocrotita...
In biserica trebuie sa fim atenti caci diavolul nu doarme si iti muta gandurile in alta parte , eu niciodata in biserica nu stau langa prieteni, sau cunoscuti tocmai ca sa nu ma intrebe cate ceva si sa uit de rugaciuni...am sa va spun o povestioara care mi-a placut foarte mult..

Cu inima in Biserica

             Un preot cu viata sfanta si inzestrat cu multe daruri de la Dumnezeu, aflandu-se la rugaciune in biserica, cu mai multi oameni, pe cand tamaia biserica si credinciosii, ajungand in dreptul unei femei, nu a tamaiat, dar mai incolo, unde era un scaun gol a tamaiat de trei ori acel scaun si apoi a continuat cu restul bisericii.

            Dupa ce s-a incheiat slujba, bineinteles ca femeia a mers la parinte si l-a intrebat:

- Parinte, am observat ca atunci cand ati tamaiat in biserica, ajungand in dreptul meu, pe mine nu m-ati tamaiat dar  mai incolo, ati tamaiat un scaun gol, de ce parinte, v-am gresit cu ceva?

-Fiica mea, i-a spus parintele, eu am vrut sa te tamaiez si pe tine, dar tu nu erai in biserica numai cu trupul, caci inima si mintea ta nu erau acolo, ci departe, dar mai incolo in acel scaun gol sti cine sta de obicei?

-Da, i-a spus femeia, sta sora Maria, care e bolnava si nu a venit.

-Asa este, e bolnava pe pat, dar cu inima si mintea a fost aici cu noi.

          Femeia cu lacrimi in ochi si-a cerut iertare, iar preotul a imbratisat-o si a binecuvantat-o spunandu-i sa fie mereu cu luare aminte si cu bagare de seama.
Asa si noi dragii mei sa cautam sa fim atenti la ce spune preotul si daca ne vin alte ganduri sa ne mutam din acel loc, macar un pas mai in fata sau in spate , si sa il param pe diavol la sfanta impartasanie si atunci o sa fim mult mai atenti...

In drumul nostru am fost invitati intr-un sat ,  Folestii de sus  unde am ajuns pe intuneric si am fost primiti foarte bine cu masa si bucate alese... Parohia Foleştii de Sus este păstorită de preotul Ion Găman – paroh, ajutat pe postul II, din data de 20 noiembrie 2005, de către preotul Vasile-Emanoil Găman. ,niste oameni minunati...ne-au povestit despre satul si biserica lor, ne-au facut slujbe si ne-au invitat la masa...Noi eram 51 de persoane si a fost mancare pentru toti,...o mancare de post  asa de buna , cum numai la manastire gasesti ,  si noi cum eram toti flamanzi am mancat pe saturate si a mai si ramas. Dumnezeu sa-i binecuvanteze ca mare pomana si-au facut cu noi...Am plecat foarte multumiti de cum am fost primiti , nu inainte de a multumi tuturor celor care ne-au servit la masa, preotilor si satenilor ce erau acolo...si de a promite ca vom reveni in aceste locuri minunate si binecuvantate de Dumnezeu...Se vede omul bun si curat de departe am citit in ochii tuturor bucuria ca ne-au fost de folos si erau bucurosi de oaspeti de parca ne cunosteam dintotdeauna...
Am facut cateva poze dar cum era intuneric , nu au iesit asa clare...











Am multumit Domnului pentru tot si am plecat spre Manastire Dintr-un Lemn unde trebuia sa dormim...

Rugăciune către Prea Sfânta Născătoare de DUMNEZEU – La vreme de necaz şi de întristare

Valuri de patimi mă împresoară; mare necaz şi strâmtorare îmi umplu sufletul o, întru-tot Sfântă Maică, linişteşte sufletul meu cu pacea Fiului tău şi alungă deznădejdea şi întristarea sufletului meu cu harul Său.
Potoleşte furtuna păcatelor mele care mă frig precum un vierme în foc şi stinge-i flăcările.
Umple-mi inima de bucurie, Preacurată Maică şi împrăştie ceaţa nelegiuirilor mele de la faţa mea, căci acestea mă împresoară şi mă tulbură.
Luminează-mă cu lumina Fiului tău. Sufletul meu se simte sfârşit; totul îmi este greu, chiar şi rugăciunea.
Iată-mă, rece ca piatra. Buzele mele şoptesc o rugăciune, dar inima mea nu tresaltă. Necazurile m-au împresurat de pretutindenea.
Topeşte gheaţa din jurul sufletului meu şi încălzeşte-mi inima cu dragostea ta. Nu-mi pun nici o încredere în apărarea venită de la oameni, ci îngenunchez dinaintea ta, o, Prea Sfântă Maică şi Fecioară. Nu mă alunga de la faţa ta, ci primeşte rugăciunea robului tău.
Tristeţea m-a cuprins. Nu mai pot răbda năvălirile diavolilor. Nu am nici o apărare; nici nu aflu loc de refugiu, om nenorocit ce sunt. Sunt pururea biruit în lupta aceasta şi nu am altă mângâiere decât în tine, Preasfântă Maică.
O, nădejde şi apărarea tututror credincioşilor, nu trece cu vederea rugăciunea mea. Amin.
Prea Sfântă Maică a lui Hristos, Prea Curată, Prea Binecuvântată Maică a lui Dumnezeu, vezi cum satana mă izbeşte precum valurile mării lovesc corăbiile!
El mă urmăreşte ziua şi mă tulbură noaptea.
Nu am pace – sufletul meu se pleacă – duhul meu se cutremură.
Grăbeşte, Prea slăvită Maică şi mă ajută!
Roagă-L pe dulcele Domn Iisus Hristos să aibă milă de mine şi să-mi ierte păcatele pe care le-am săvârşit. O, Preasfântă Maică a Domnului nostru Iisus Hristos, bunătatea ta cea plină de iubire este nesfârşită şi este cel mai mare vrăjmaş al puterilor iadului.
Chiar atunci când cel mai mare păcătos cade în străfundurile iadului, împins de forte diabolice, dacă acesta strigă către tine, tu eşti gata să-1 eliberezi din legăturile iadului.
Slobozeşte-mă şi pe mine. Priveşte cum satana vrea să mă facă să mă împiedic şi să-mi zdrobească credinţa, dar eu îmi pun toată nădejdea în Domnul.
Slavă ţie, ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii. Amin.

Pelerinaj 2013 ...Manastirea Dintr-un Lemn...

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


Am ajuns la Sfanta  Manastirea dintr-un lemn ,seara pe la ora 21...eram ingrijorati ca se intunecase si ne gandeam ca nu mai primim cazare. 
Dar Maicuta Domnului nu ne-a lasat ,ne-a ascultat rugaciunile si a venit o calugarita care ne-a impartit pe camere si am dormit linistiti...acum eram foarte obositi si dupa mancarea cea buna de la Folesti, numai paturile ne mai lipseau...
Va pot spune ca aici domneste curatenia , credinta si linistea .
Ne-am plimbat putin prin curtea Manastirii,ne-am spalat si la culcare... Ne-am culcat ,si dimineata ne-am trezit pentru Sfanta Liturghie.

Sf. Mânăstirea Dintr-un Lemn este un așezământ monahal din comuna Frâncești, județul Vâlcea, la aproximativ 25 de kilometri sud de municipiul Râmnicu Vâlcea și 10 km nord de orașul Băbeni, pe valea Otasaului...separata prin dealurile vecine de manastirile Surpatele si Govora,Vâlcea.
Ea poarta Hramul Nasterea Maicii Domnului si este ctitorita de Matei Basarab
Este declarată monument istoric , sub denumirea Mănăstirea "Dintr-un Lemn".
Datare: 1635

Denumirea vine de la o veche traditie locala conform careia aceasta manastire a fost edificata dintr-un singur stejar.

Manastirea este o oaza de liniste pentru cei ce poposesc pe aceste locuri minunate...

Cea mai veche mărturie despre apariția mănăstirii într-un ținut de un farmec deosebit, la margine de pădure seculară cu stejari asemeni, a fost consemnata in scris de diaconul  Paul de Alep. Din însemnările călătorului pe meleagurile țărilor Române, diaconul arab creștin Paul de Alep. Acesta pe la 1653-1658, însoțind pe Patriarhul Macarie al Antohiei, scrie  că un călugăr a găsit într-o scorbură a unui stejar secular icoana Maicii Domnului. Mai spune că acesta aude o voce care l-a îndemnat să construiască în acel loc o biserică din acel stejar secular.,,Dorinta mea este ca tu sa zidesti ,aici, pentru mine o manastire din acest copac:
Urmand sfatul din vis, pustnicul a ridicat in acel loc o bisericuta folosind doar lemnul acelui copac 


O altă mărturie scrisă existentă de la 29 iulie 1745 a Mitropolitul Neofit Cretanul,cercetand manastirea scria  că "Un cioban cu numele de Radu, în timpul domniei lui Alexandru Vodă (1568-1577) a visat Icoana Maicii Domnului, despre care aminteste Paul de Alep si tăind stejarul în care a fost găsită icoana, a făcut din lemnul ei o bisericuță, numită din această pricină "Manastirea Dintr-un Lemn".
tot acelasi lucru il afirma in 1842 si poetul Grigore Alexandrescu.

Existenta stejarilor seculari ,precum si a Icoanei Maicii Domnului de la Manastirea Dintr-un Lemn ,se constitue probe de necontestat pentru adevarurile spuse in legenda.
Construita chiar pe locul stejarului purtator de icoana pe la mijlocul sec. al xvi-lea bisericuta de lemn este lucrata din barne groase incheiate in coada de randunica.
Are o forma dreptunghiulara, cu absida a\ltarului decrosata cu o lungime de 13 m ,pe o latime de 5,5 m si inalta de 4 m , cu un pridvor deschis fara turla...
Aceasta micuta biserica este ca o bijuterie care te indeamna sa mergi sa o vizitezi doar cand ii auzi numele ,,Dintr-un Lemn; 

Am vazut calugarite foarte harnice, aveau gradini frumoase, multe pasari...



si foarte multe flori...ba chiar am intalnit o batranica foarte simpatica , care intrase in vorba cu noi si a dorit sa facem si poze impreuna...ne-a dat si adresa sa-i trimitem si ei o poza...


Una dintre maicute ne-a invitat in bisericuta de lemn si ne-a povestit despre Sfanta Manastire, despre Sfanta icoana si minunile ei...

Unii istorici spun că icoana Maicii Domnului ar fi fot ascunsă acolo, într-o scorbură, de către Ancuța, nepoata lui Petru Rareș. Adevăr sau doar legendă izvorâtă din imaginația bogată a locanicilor? Nici nu mai contează. Aceste locuri binecuvântate sunt foarte căutate de turiști, pentru frumusețea lor, culoarea și liniștea răcoroasă care le învăluie. Mii de pelerini ajung aici din cele mai îndepărtate colțuri ale lumii și se închină la icoana Preacuratei, cea descoperită de pustnicul în inima bătrânului stejar. Călugării o mai numesc „Maica Domnului care îți arată drumul”. Este din lemn și nu se cunoaște originea ei. S-ar putea să provină din Grecia. Unii preoți sunt convinși că este făcută după un model realizat de însuși Apostolul Luca, făcătorul de icoane, cel care a pictat-o prima dată pe Sfânta Fecioară Maria.

Icoana cu două fete



Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Dintr-un Lemn are 1,50 metri înălțime și 1,10 metri lățime. Profesorul I. D. Ștefănescu spunea că ea ar fi fost pictată pe la jumătatea secolului al XVI-lea. Însă A.M. Muzicescu crede că icoana ar fi lucrată înainte de anul 1453, la Bizanț sau la Muntele Athos, dar modul în care aceasta a ajuns la noi rămâne, mai departe, necunoscut. Mare surpriză a fost pe fețele bisericelti când au scos ferecătura de argint atașată icoanei. Pe spate, mai era pictată o icoană: Judecata de Apoi. Specialiștii cred că autorul ei se numește „Damaschin”. Icoana are o greutate de aproximativ opt kilograme.
Icoana e de o frumusete rara...pacat ca nu am putut face poze, era interzis...

Noi nu putem vedea a doua fata , aceea se vede doar din altar...O maicuta ne-a povestit despre manastire, despre Sfanta icoana si toti ne miram cum de a putut o icoana asa mare sa fie intr-un lemn...Dar puterea lui Dumnezeu e foarte mare...
                                                                     Biserica de piatra 



Pisania bisericii de zid , aflata deasupra intrarii principale , care dateaza din anul 1715,scrisa la porunca lui Stefan Cantacuzino ,confirma cele aratate in documentul din 1640si anume ca biserica de zid a fost construita de Matei Basarab si restaurata de Stefan Cantacuzino in 1715. 
Pomelnicul mănăstirii din 1804 făcut după cel din 1715, confirmă că documentul din 1640 a lui Matei Basarab este real si că biserica de zid este construită de acesta.
Dar însemnările lui Paul de Alep care a vizitat mănăstirea la 20 de ani după inaugurare, spun cu totul alceva. El afirmă că ctitor al asezământului este un boier contemporan cu Matei Basarab si văr cu acesta, Preda Brâncoveanu, fost mare spătar, mare culcer, mare vornic, viitor ban. Adevărul ar putea fi undeva la mijloc. Faptul că cei doi sunt rude apropiate, ar fi putut contribui împreună la construc?ia bisericii, lucru cofirmat de tabloul ctitorilor din pronausul bisericii din zid. Chiar si linia construcției este tipică epocii în care a trăit Matei Basarab.
După o restaurare importantă făcută de către Ministerul Aerului și Marinei, restaurare făcută între anii 1938 - 1940, sfântul locaș devine simbolic loc de închinăciune și rugă pentru aviatori și marinari.










Poarta mănăstirii



                                                             Aici sant chliile si sala de mese

















Pridvorul Bisericii dintr-un lemn

Din punct de vedere al picturii, icoana Maicii Domnului nu este realizată de același artist care a desenat „Judecata de Apoi”. Aceasta din urmă a fost făcută prima și pare a aparține de cultura sârbească. Cealaltă față a icoanei, pe care este pictată Maica Domnului, corespunde tehnicii de execuție bizantină, și a fost realizată de un pictor care a folosit un model cu o particularitate iconografică pe care o găsim la Constantinopol. Este vorba despre scrisul în limba greacă de pe veșmântul Preacuratei, un fragment din Psalmul 44.

Stejar secular frate cu cel din care a fost construita Bisericuta dintr-un lemn




In interiorul copacului se afla iconita care a fost pusa de maicute cu peste 70 de ani in urma cand copacul era micut...si crescand , icoana a ramas inauntru...si care se vede foarte bine...



Am sa va spun o povestioara frumoasa care ne da de gandit si ne invata cum sa fim tot timpul cu gandul la Dumnezeu...
La părintele Paisie Olaru venise o femeie să se spovedească. Ea l-a întrebat: "Părinte, cum o fi cu mântuirea mea? Eu nu ştiu multe rugăciuni pe de rost, pentru că nu am fost dată la şcoală şi nu ştiu să citesc". Părintele a întrebat-o: "Şi nu te rogi?", la care ea a grăit: "Mă rog, cum să nu mă rog". "Şi cum te rogi?". "Uite cum mă rog. Atunci când mătur prin casă zic în mintea mea: "Doamne, curăţeşte sufletul meu, cum curăţ eu gunoiul din casă". Atunci când spăl rufe spun din nou: "Spală, Doamne, negreala păcatelor din inima mea, ca să fie frumoasă, aşa cum e o rufă curată şi spălată". Când fac orice alt lucru spun aceleaşi cuvinte". Femeia l-a întrebat în final: "Părinte, o fi bună rugăciunea asta?", iar părintele Paisie i-a spus asa: "Numai aşa să te rogi toată viaţa de acum înainte!".

Doamne fii cu noi si nu ne parasi...vreau sa va spun ca peste tot am lasat pomelnice pentru vii si morti, ne-am rugat pentru familie, prieteni cunoscuti si necunoscuti...multe cunostiinte mi-au spus sa ma rog si pentru ei...
„Dacă cineva îţi cere să te rogi pentru el, apoi, deşi nu ţi-ai agonisit darul de rugăciune, nu te lepăda. Căci adesea credinţa celui ce-ţi cere rugăciunea va mântui pe acela ce se roagă pentru el, cu înfrângerea inimii“ (28; 36).

"Am greşit mult până să mă îndrept, dar cu fiecare căzătură am devenit mai înţelept..."

                                       Dragostea tatălui pentru copil 

- "Nu înţeleg cum S-a jertfit Mântuitorul pentru noi", zicea într-o zi un om către altul. 
CestălaIt, fiind mai zidit în învăţătura Domnului, i-a povestit aşa: 
- "Într-o ţară depărtată, în vremea unei revoluţii, un tânăr a fost condamnat la moarte. Tatăl său ca să-l scape, s-a furişat în temniţă şi dându-se drept fiul său, de vreme ce avea întocmai acelaşi nume cu el, l-a liberat pe fiu şi a doua zi a mers el la moarte. Atâta dragoste a avut tatăl pentru fiul său, încât, ca să-l scape cu viaţă, a primit el moartea în locul fiului. Asemenea este şi cu jertfa Mântuitorului nostru. Ca să ne dea viaţă bună şi curată, S-a jertfit El pentru noi, cu atâta condiţie: să-i urmăm învăţătura?" 
Omul cel slab în credinţă a înţeles, şi de atunci s-a întemeiat şi el mai cu putere în învăţătura Mântuitorului nostru.


Sfântul Ignatie Briancianinov:

"Pentru ca rugăciunea să fie fără greşeală, trebuie ca ea să fie adusă dintr-o inimă plină de sărăcie cu duhul, din inimă înfrântă şi smerită. "


"Iertarea tuturor greşelilor aproapelui – a tuturor, până la una, chiar şi a celor mai grele – este condiţia de neînlăturat a reuşitei la rugăciune. "


"Plinirea poruncilor evanghelice pleacă mintea şi inima spre rugăciunea curată, plină de străpungere, iar rugăciunea curată îndreaptă cugetul ca să cugete, să simtă şi să lucreze după poruncile Evangheliei."


(Experienţe ascetice, Despre rugăciune)


Am vizitat  Manastirea ,am primit masa de pranz ,dupa care am plecat spre alte meleaguri...spre Manastirea Bistrita 

ARHIVA BLOG

BIBLIA ORTODOXĂ