RUGACIUNEA ESTE CALEA PRIN CARE SE REVARSA HARUL LUI DUMNEZEU

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Fiul meu, daca iei aminte la ceea ce iti scriu si te silesti pe tine insuti, vei afla mult folos. Spune tot timpul rugaciunea "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma ". Sa nu-ti stea deloc gura. Asa te vei obisnui tot timpul cu Rugaciunea si o va prelua apoi mintea. Nu da curaj gandurilor, deoarece astfel te slabesti si te intinezi. Rugaciunea, silirea firii continuu - si vei vedea cat har vei primi! Viata omului, fiul meu, este necaz si suparare, deoarece este instrainare. Sa nu cauti odihna desavarsita! Hristos a purtat Crucea. Si noi trebuie sa o purtam. Daca vom rabda toate necazurile, vom afla har de la Domnul.
Ceea ce simti la inceput este harul lui Dumneze, care, atunci cand vine, il face pe om duhovnicesc. Si toate i se par bune si frumoase. Atunci iubeste pe toata lumea, are trezvie, lacrimi, caldura sufleteasca. Cand pleaca harul, pentru ca omul sa fie incercat, atunci toate devin trupesti si sufletul cade. Insa tu sa nu iti pierzi atunci vointa, ci sa strigi fara incetare Rugaciunea, cu multa silinta, cu multa durere: "Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma!". Iarasi si iarasi, la nesfarsit. Si, ca si cand ai vedea cu mintea pe Hristos, sa-i spui: "Multumesc, Hristoase al meu, pentru cele bune pe care mi le-ai dat, ca si pentru cele rele prin care trec. Slava Tie, slava Tie, Dumnezeul meu!". Si, rabdand toate, iarasi va veni harul, iarasi bucuria. Dupa care iar ispita si intristarea, tulburarea si supararea. Apoi iarasi lupta, biruinta si multumirea. Si aceasta se va intampla pana cand, putin cate putin, te curatesti de patimi si devii duhovnicesc. Dar, pana atunci, lupta!

SUFLETUL MOARE FARA RUGACIUNE

 Asa cum, daca suflarea omului inceteaza, acesta moare, tot asa moare si sufletul fara Rugaciune neintrerupta. Caci trupul cel viu adoarme atunci cand incepe sa fie parasit de staruinta Rugaciunii si se inoiesc patimile. Pentru ca vrajmasul nu doarme, ci lupta continuu impotriva noastra. Si asa cum pruncul care se zamisleste in pantecele mamei, daca inceteaza a mai respira, se sufoca si moare, tot asa se intampla si cu zamislirea cea duhovniceasca, daca inceteaza lucrarea mintii.....

CAND CERAND DE LA DUMNEZEU AJUNGI LA DEZNADEJDE, ATUNCI ESTE APROAPE IMPLINIREA CERERII

Totdeauna Dumnezeu ajuta, totdeauna ajunge la timp, dar vrea de la noi rabdare. El aude de indata ce noi strigam, dar, nu dupa cum crezi tu. Tu crezi ca glasul tau nu a ajuns numaidecat la sfinti, la Maica Domnului, la Hristos. Dar, inainte de a striga tu, sfintii s-au si repezit sa-ti si ajute, cunoscand ca-i si vei chema in ajutor si vei cere apararea lor cea de la Dumnezeu. Tu insa, nevazand dincolo de cele ce se vad si necunoscand ca Dumnezeu conduce lumea, vrei ca cererea ta sa se implineasca de indata, ca fulgerul. Nu este asa. Domnul cere de la tine rabdare. Vrea ca tu sa arati credinta ta. Nu este suficienta Rugaciunea pe care o spune cineva ca un papagal. Trebuie ca iubirea sa fie impreuna-lucratoare la cele pe care le contine Rugaciunea, si apoi trebuie sa inveti sa astepti.
Intai te manii, te mahnesti si te necajesti, gandind ca Tatal ceresc intarzie sa-ti raspunda. Eu iti spun ca aceasta se va implini asa cum iti doresti - se va intampla neaparat!- dar este nevoie de rugaciune din tot sufletul si de asteptare. Si, cand tu vei inceta sa-ti mai amintesti de ceea ce tu ai cerut, atunci iti va veni, ca dar al rabdarii si asteptarii tale. Cand rugandu-te si cerand de la Dumnezeu ceva, ajungi la deznadejde, atunci este aproape de tine implinirea cererii. Hristos vrea sa vindece vreo patima din tine , de aceea amana implinirea cererii. Daca primesti mai repede decat te astepti tu, patima va ramane nevindecata. Daca astepti, primesti si ceea ce ai cerut, si vindecarea patimii. Si atunci te vei bucura cu bucurie mare si vei multumii cu caldura lui dumnezeu, care pe toate le zideste cu intelepciune si le face spre folosul nostru.
Nu ai nici un folos , deci daca te mahnesti, daca te superi, daca spui cuvinte grele. Trebuie sa-ti inchizi gura. Nimeni sa nu intelega ce ai tu. Sa ai abur pe ochi, nu pe nas. Sa nu oftezi, pentru a te usura, zice-se, ci sa te linistesti! Prin asteptare si indelunga- rabdare vei arde pe diavol.

"SPUNE-I MAICII DOMNULUI TOATA DUREREA TA SI UDA-I ICOANA CU LACRIMILE TALE"!
Citirea lumineza mintea si ajuta lucrarea Rugaciunii. Osteneala trupeasca, atunci cand este cu masura si nu produce tulburarea, este foarte folositoare, te conduce la smerenie. Cu dragoste si cu simplitate, fara prea multe socoteli, ajungi mai repede la limanul cel de sus. Saruta icoana Preasfintei Fecioare strangand-o in brate, ca si cand ar fi vie, cum se tinea mama ta cand erai mic! Spune-i ei toata durerea ta si uda icoana cu lacrimile tale curate, si vei putea sta in Rugaciunea continua! Aceasta va mijlocii la Fiul Sau, Care este atat de bun, iubeste pe cei buni si miluieste pe cei rai si iarta pe pacatosii care se pocaiesc, si se vor deschide ochii tainici ai sufletului tau, se va umple inima ta de iubire dumnezeiasca.
Atunci ochii tai vor devenii doua izvoare de lacrimi. Iti doresc sa ajungi la acestea.

Din Gheron Iosif - "Marturii din viata monahului"

Dobandirea harului
Pentru a avea harul, omul trebuie să fie înfrânat în toate: în mişcări, în cuvinte, în priviri, în gânduri, în hrană. Şi oricui se înfrânează îi vine în ajutor învăţătura din cuvântul lui Dumnezeu, care spune: “Nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu tot cuvântul ce iese din gura lui Dumnezeu” [Mt 4, 4]. (Sf. Siluan Athonitul)

Preamilostivă Maică

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...



ICOANA DIN MANASTIREA SIHASTRIA PUTNEI

Preamilostivă Maică, al milei sfînt izvor
Năejdea mântuirii, scăparea tuturor,

La Tine vin cu lacrimi, când sunt îndurerat,
La mila Ta, Măicuţă, cu grea durere cad.
Că cine plânge oare, în jale şi-n nevoi
Şi suferă durerea, alăturea de noi ?
Doar inima de mamă cu sufletul curat,
Pentru copil îndură, durerea ne’ncetat.
Fecioara cea mai sfântă şi Mama lui Iisus
Şi Maica tuturora , a noastră-n ceruri sus,
Tu suferi pentru lume, cu noi eşti în nevoi,
Tu eşti în suferinţă, alăturea de noi.
Copilul la durere, sărman şi necăjit,
De inima de mamă se simte ocrotit.
Că mama îi nădejde , izvor de mângăieri,
Când ei îi spui durerea, recapeţi noi puteri.
Cu lacrimi de durere Te chem neâncetat,
Să nu ne laşi la demoni, să nu ne laşi în iad.
O ,..inimă de mamă, auzi durerea mea,
Şi ruga cea smerită ce-o fac în faţa Ta.
Îndură-te şi-ascultă, pe robul tău smerit,
Că iată ştiu credinţa şi-s tot nepocăit,
Tot stăpânit de patimi,tot fără de iubire,
Tot aprig în cuvinte şi plin de clevetire,
Îndură-Te de mine,Te rog Stăpâna mea
Că vin cu pocăinţa, din nou în faţa Ta,
Eu cel lipsit de fapte şi tot ce este bun.
Ascultă-mi rugăciunea smerită şi acum.
La inima de mamă la îndurarea Ta,
Fecioară Preacurată alerg, nu mă lăsa,
Tu roagă-l pe Stăpânul, pe Bunul Fiul Tău,
Şi scoate ortodocşii din tot ce este rău.



IZVORUL TAMADUIRII

Izvorul Tamaduirii – o frumoasa sarbatoare dedicata Maicii Domnului – cade in fiecare an in prima vineri din Saptamana Luminata (prima saptamana dupa Pasti).

La originea sarbatorii sta minunea vindecarii orbului care s-a spalat cu apa unui anume izvor, la indemnul imparatului Leon (457 – 474), caruia ii aparuse in vis Fecioara Maria. Pe acel loc, imparatul Leon a inaltat o biserica, urmand ca in secolul urmator imparatul Iustinian (536-575) sa ridice o biserica si mai mare, dupa ce fusese vindecat la randul sau de apa aceluiasi izvor miraculos.

Acest prim izvor vindecator despre care vorbeste traditia continua sa-si reverse binefacerile si in zilele noastre pentru pelerinii care viziteaza biserica Izvorul Tamaduirii din Istambul. La subsolul bisericii se afla un paraclis din care tasneste aceasta apa tamaduitoare.

Izvorul Tamaduirii este una din cele mai populare sarbatori crestine. In aceasta zi se sfinteste o aghiazma speciala care, bauta dimineata pe stomacul gol, are darul de a ajuta la vindecarea trupului si a sufletului.

In iconografie, sarbatoarea Izvorul Tamaduirii apare reprezentata prin cele doua figuri centrale, Maica Domnului si Iisus, stand intr-n bazin asemanator vasului in care se primeste Taina Botezului. In timp ce Maica Domnului are mainile inaltate spre cer, in semn de rugaciune, Iisus are bratele indreptate a binecuvantare spre cei care vin sa bea din apa tamaduitoare. Reprezentarea sugereaza puterea vindecatoare a apei izvorului pe care Mantuitorul o ofera in dar credinciosilor, ca raspuns la rugaciunile maicii sale.

Pentru a intelege virtutile apei tamaduitoare, sa ne amintim episodul intalnirii Mantuitorului cu femeia samarineanca ce i-a dat sa bea apa din vasul sau. Dupa ce a baut, Iisus i-a zis: “Daca ai fi stiut darul lui Dumnezeu si Cine este Cel ce-ti zice: Da-Mi sa beau, tu ai fi cerut de la El, si ti-ar fi dat apa vie.” (Ioan, 4:10). Apoi a continuat: “Oricine bea din apa aceasta va inseta iarasi; Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai inseta in veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face in el izvor de apa curgatoare spre viata vesnica.” (Ioan, 4:13, 14).

Si tara noastra a fost binecuvantata de Maica Domnului cu izvoare tamaduitoare, dintre care amintim cateva : izvorul tamaduirii de la Manastirea Dervent (jud. Constanta) despre care traditia spune ca a tasnit din locul in care Apostolul Andrei, asemeni lui Moise in desert, a lovit piatra cu toiagul, izvorul de la Manastirea Ghighiu (jud. Prahova), izvorul tamaduirii de la Manastirea Horaicioara (jud. Neamt), cel de la Manastirea Cetatuia Negru Voda (jud. Arges) si izvorul tamaduirii de la Biserica Greaca din Braila.

Acatistul Izvorul Tamaduirii se va citi mai ales in zilele de vineri, pentru ca ziua de vineri este ziua saptamanii dedicata Fecioarei Maria.

Sa fie de folos Acatistul Izvorului Tamaduirii tuturor celor care se roaga pentru vindecare trupeasca si sufleteasca! Cu mentiunea ca, dupa cum afirma si Socrate, nu putem vindeca trupul fara ca – mai intai – sa vindecam sufletul. In consecinta, drumul spre vindecarea de boli fizice trece prin rugaciune.

“Dacă inseteaza cineva, sa vina la Mine si sa bea”, spune Iisus. (Ioan, 7:37)

Rugandu-ne cu smerenie, credinta si iubire de Dumnezeu, sa devenim vrednici a bea din Apa cea vie si sa primim astfel darul Mantuitorului.

O, întru tot cântată Stăpână, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, izvorul cel nedeşertat al îndurărilor, noianul cel necurmat al iubirii de oameni, adâncul cel nemăsurat al bunătăţii, nădejdea şi mântuirea tuturor creştinilor, la tine ridicăm ochii sufletelor şi ai trupurilor noastre, către tine tindem mâinile noastre cele slabe şi din adâncul inimii strigăm ţie: Caută spre noi dintru înălţimea ta cea sfântă, vezi credinţa şi umilinţa sufletului nostru, ascultă rugăciunea noastră care o facem către tine din inima noastră cea împietrită, depărtează de la noi toate nevoile, toată răutatea şi toată întristarea ce vine asupra noastră, întru această vremelnică viaţă. Vindecă toate bolile şi neputinţele noastre cele sufleteşti şi trupeşti, dăruieşte-ne sănătate şi ne izbăveşte de veşnica muncă prin rugăciunile tale, ca să cântăm neîncetat: Aliluia!

Pe fântâna cea pururea curgătoare şi de viaţă dătătoare, pe izvorul cel dumnezeiesc care izvorăşte apele darului, mai presus de cuvânt, cu un glas să-l lăudăm cei ce cerem lui dar, ca cel ce izvorăşte tămăduiri în toate zilele. Pentru aceasta, după datorie apropiindu-ne cu dragoste, să scoatem apă cu credinţă şi să zicem rugămu-ne rourează-ne cu darul tău, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Ceea ce eşti izvor de viaţă dătător!