Inima de mama

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

ARTICOL PRELUAT DE AICI...  deveghepatriei

Care-i cel dintai si cel mai de folos gand al omului in viatla asta si ce-i trebuie omului ca sa se mantuiasca ?

Pe langa credinta dreapta ii trebuie aceste trei lucruri, dupa invatatura Sfintilor Parinti : sa aiba catre Dumnezeu inima de fiu, catre sine minte de judecator, iar catre aproapele sa aiba inima de mama.

Iata, asa trebuie sa fim noi, fiii lui Dumnezeu dupa dar ! Noi avem darul punerii de fii prin dumnezeiescul Botez. Biserica este mama noastra duhovniceasca, care ne-a nascut pe toti prin apa si prin Duh. Prin dumnezeiescul botez avem punerea de fii, darul infierii, fii dupa dar ai lui Dumnezeu, nu dupa fiinta, ca dupa fiinta numai unul este, Hristos.

Dar daca suntem fiii lui Dumnezeu dupa dar si daca zicem lui Dumnezeu : “ Tatal nostru, Care esti in ceruri “, apoi cum este un fiu adevarat al unui parinte pe pamant ? Un copil adevarat, care intr-adevar iubeste pe tatal sau si nu cu viclenie, ci cu toata inima, el se teme tare sa nu-l mahneasca pe tatal sau, nu de frica, ci ca nu cumva sa-l supere pe cel care i-a dat fiinta si l-a nascut si l-a crescut.

Indata ce a gresit acest copil, alearga la tata si isi cere iertare. “Iarta-ma, tata, ca am gresit !” Si-i foarte bucuros cand tata il iarta si-i spune : “ Dragul tatei, fii atent, sa nu mai gresesti !” Asa trebuie sa avem si noi grija fata de Tatal nostru cel din ceruri.

Noi suntem fiii lui Dumnezeu dupa dar, fiii Tatalui Ceresc. Avem un Parinte acolo Care priveste spre toate popoarele lumii, cum zice psalmul : Ochii Lui spre neamuri privesc. Genele Lui cerceteaza pe fiii oamenilor ( Psalm 10, 4 ). Iar Mantuitorul ne invata : Voi tata sa nu numiti pe pamant ! De ce ? Unul este Tatal vostru, cel din ceruri ( Matei 23, 9 ).

Ai auzit ca Tatal are toata zidirea cea de sub cer si cea din cer; Tatal, Care a facut toate din cer si de pe pamant ? Deci cand il suparam, macar atat respect sa avem, cum are un copil cuminte catre tatal sau, ca, indata ce-a gresit, isi cere iertare. Aceasta ne trebuie si noua ca o conditie a mantuirii.

Sa avem catre noi minte de judecator. Cum ? Sa ne judecam pe noi totdeauna : “ Ce gandim noi, ii place lui Dumnezeu ? Ce vorbim noi, ii place lui Dumnezeu ? Ce facem noi acum, ii place lui Dumnezeu ? Ce intentionam noi, oare ii place lui Dumnezeu ?” Si daca constiinta, care este oglinda sufletului, ne spune ca nu, atunci sa incetam de a gandi aceste lucruri, de a le vorbi si de a le pune in plan sa le facem.

Aceasta inseamna sa se judece omul pe sine, ca auzi ce spune dumnezeiasca Scriptura : De se va judeca omul pe sine, nu mai cade in judecata lui Dumnezeu ( 1 Corinteni 11, 31 ). Si daca iti spune constiinta ca da, atunci este bine, caci avem marturia constiintei noastre bune. Apoi sa avem stiinta gandului curata despre ceea ce gandim sau vorbim sau facem.

Al treilea plan spre mantuire si datorie prea mare si sfanta este sa avem catre aproapele inima de mama. Asa se cere, sa iubim pe toti oamenii din lumea asta, precum o mama isi iubeste pe toti copiii la fel. O mama buna, care-i adevarata mama, daca ar avea si zece copii, ea tine la toti deopotriva.

O mama buna este ca o closca, care, ati vazut, chiar daca are 30 de pui, si numai unul daca i-l iei, iti sare in cap. De ce ? Este tot al ei. Asa face si o mama buna !

Ea cand pune mana pe varga si loveste copilul, mai tare o doare pe dansa decat pe copil. Ea il loveste cu atata mila ! Si, ca sa nu se faca rau, il bate cu varguta. Si nu-l bate din ura, ci din dragoste il bate, ca sa se faca bun.

Este un proverb crestinesc : “ Unde da mama, creste !” Ea din dragoste cearta pe copii si foarte mult ii iubeste. Uneori se manie, se face ca-i ocaraste, pune mana pe varga, in tot chipul, ca sa-i faca buni. Cearta si pe cei buni si pe cei rai, dar in vreme de primejdie uita toate. Care este adevarata mama, isi pune sufletul pentru toti.

Si daca ar avea unul betiv, rau, injurator si n-o asculta, Doamne fereste, daca l-ar vedea ca a intrat in apa si se ineaca, sau in foc, sare dupa dansul ! Moare odata cu dansul ca sa-l scoata. Nu mai tine minte ca l-a suparat. Uita toate, uita ca a necajit-o. Moare pentru dansul. Cand striga : “ Mama, nu ma lasa, ” ea uita totul.

Pentru ce ? Ca-i mama adevarata, iar copilul este rupt din inima ei si nu poate sa-l lase, cand il vede in necaz.

Iata asa trebuie sa facem si noi. Tot omul din lume este aproapele nostru. Cum face o mama buna, care isi pune sufletul pentru copii, asa trebuie sa iubim si noi pe toti deopotriva si sa ne punem sufletul pentru ei. Sa fim exact ca o mama buna cu toti, si cu cei buni si eu cei rai; sa nu facem deosebire, sa-i iubim pe toti ca pe noi insine.

In aceasta privinta o sa va spun o istorioara cu inima de mama, ca sa vedeti pana unde merge inima de mama.

Era o biata mama tanara. A murit sotul ei in razboi cu persii. Era din Grecia si i-a ramas un copilas. Ea, femeie serioasa, cu frica lui Dumnezeu, a hotarat in inima ei sa nu se mai casatoreasca.

A dus viata cinstita, in curatie, in post, in milostenie, in cercetarea bisericil si a crescut copilasul asta. Toata mangaierea ei era copilul.

Asa l-a crescut biata mama dintr-o faramatura de carne, cu multa dragoste, ca o mama cand are unul singur si cand nu are, mai ales, nici sot. L-a invatat scoala, ma rog, tinea la el ca la ochii din cap. Dar, crescand copilul, crestea si grija mamei.

Asa a trecut tineretea copilului si a facut armata. Mama, pana la armata, l-a crescut ca pe o fata mare in casa ei. Era cel mai cinstit din tot satul, cel mai cuminte. Nici un cuvant n-a zis impotriva mamei, nici n-a mahnit-o vreodata; nimic nu facea ceva fara sfatul mamei.

Dar, o, rautatea lumii ! Cand a venit din armata, i s-a schimbat mintea. A inceput sa nu mai asculte de mama. A inceput sa nu-si mai arate dragostea fata de mama ca mai inainte; se ducea seara prin sat si venea tot mai tarziu. Mama se topea de scarba acasa. Aprindea candela la Maica Domnului si facea metanii : “ Maica Domnului, pazeste-l !” Si cand venea Ioan mai tarziu, ca Ioan il chema, il zicea :

- Dragul mamei, Ioane, unde ai stat tu asa de tarziu, ca mare scarba am avut ? Uite, ai mancare calda, ai camera ta grijita. Eu am plans, ca tu n-ai frati; te vei fi intalnit cineva, ai fi gresit sau niste oameni rai te-or bate.

Dar el a inceput, ca niciodata, sa vorbeasca impotriva :

- Mama, lasa-ma in pace ! Ce ma pazesti ca pe copii ? De acum inainte eu stiu sa ma port in lume !

Niciodata nu vorbise el asa. Mama se topea cand auzea.

- Vai de mine, dragul mamei ! Dar eu pentru ca te urasc iti spun asta ? Eu te iubesc ! Dar ma tem, ca numai pe tine te am, singura mea nadejde ! Daca nu te mai vad, mai bine sa mor si eu !

Sa vedeti ce s-a intamplat.

In satul vecin era o fata rea, blestemata, trageau mai multi. A inceput sa se duca si el acolo. Mama-sa nu stia nimic.

- Unde te duci tu ? l-a intrebat ea. Eu am auzit ca te duci la vrajitoarea aceea. Vai mie, mai bine muream, decat sa aud aceasta !

El, in loc sa asculte, a zis :

- Lasa-ma, mama ! Ce ma pazesti ? Eu stiu sa-mi port caciula de-acum !

Niciodata in viata nu vorbise asa cu mama lui. Iar ea se topea de plans, ca nu mai avea ce sa-i faca. Ce s-a intamplat ? Blestemata aceea de vrajitoare a auzit de la altii ca mama lui nu-l lasa sa vina pe la dansa. Odata, mergand el la casa ei, i-a spus :

- Ia asculta, mai ! Sa-mi spui drept, pe cine iubesti mai mult ? Pe mine sau pe mama ta ? El, fermecat la minte de muierea aceea blestemata, sta oleaca si zice :

- Pe tine te iubesc mai mult !

- Eu nu cred ! a zis ea. Du-te acasa si, daca ma iubesti pe mine mai mult decat pe maica-ta, in noaptea asta sa vii cu inima mamei tale la mine ! Faci asa sau nu ? A stat oleaca si, indemnat de satana, a zis :

- Si aceasta o fac !

Si s-a dus din fata ei si a venit acasa. Mama, saraca, ii pregatise mancarea, ii incalzise camera si plangea la Maica Domnului sa-l aduca sanatos acasa. Iata ce pregatea mama pentru dansul si iata ce pregatea el pentru mama lui !

Ce contrast era aici ? Ce faradelege nemaipomenita ? Mama il astepta plangand, sa-l pazeasca Dumnezeu de primejdii si el vine sa-i scoata inima.

Vine acasa. Trecuse de miezul noptii. Mama i-a iesit in cale :

- Dragul mamei, dar acum se vine ? Vai, multa grija am avut de tine !

El nu vedea nimic. Se uita in stanga si-n dreapta prin casa, dupa cutit. Si vede cutitul cel mare din bucatarie. Ia cutitul in mana, o ia pe mama de grumaz, sa nu racneasca, si o junghie in inima.

Biata mama s-a dus ! Sangele a inabusit-o, s-a stins mama cea scumpa, care se jertfea pentru el !

Ce-a facut ? Auzi pana unde l-a dus satana ! A spintecat sanul stang al mamei, a scos inima mamei, a pus-o intr-un castron, a spalat-o de sange, a imbracat-o pe mama-sa cu haine de moarte, a culcat-o pe pat, a incuiat usa si a luat inima mamei lui in basma si a pornit prin padure sa o duca vrajitoarei, ca sa-i arate ca o iubeste mai mult.

Ati vazut, cand merge un om repede prin padure, daca-i padurea deasa, te lovesc crengile. El mergea repede, ca pana la ziua sa vina inapoi, sa nu afle nimeni crima pe care a facut-o, si totodata s-o incredinteze pe aceea ca o iubeste mai mult decat pe mama lui.

Mergand el repede cu inima mamei intr-o basma alba, o creanga din padure s-a arcuit si l-a lovit peste ochiul drept; si-l durea si a pus mana la ochi. Atunci aude din inima mamei, care era in basmaua alba : “ Puiul mamei, te doare rau ?”

Atunci de abia s-a trezit el ! “ Vai, mama, cum am ajuns pana aici ? Unde sunt eu ? Unde ma duc ? Mama scumpa, mama buna, cum ti-am scos inima ta de la loc si inca te mai doare pentru durerea ochiului meu ?” Si a inceput a plange groaznic. Atunci a vazut ca-i fermecat si s-a intors inapoi, cand a auzit glasul mamei din inima : “ Puiul mamei, te doare rau ?”

A venit acasa – mai era un ceas-doua pana la ziua -, a desfacut pieptul mamei, a pus inima la locul ei si apoi a inceput sa strige tare ca a murit mama lui. Se facea ziua si au auzit vecinii.

- Ce-i, mai Ioane ?

- A murit mama !

- Dar cum se poate ?

- Mama mea a murit ! Mama mea a murit !

A venit lumea sa-l mangaie, dar el nu se putea mangaia, ca mai era un semn dumnezeiesc. Din sfert in sfert de ora, unde se ducea, auzea glasui mamei : “ Puiul mamei, de ce m-ai omorat ?” Cand auzea glasul mamei, era cea mai grea pedeapsa pentru el !

Atunci toata lumea se mira, oare de ce plange el asa de tare disperat dupa mama, ca de obicei barbatii sunt mai tari de fire ! Dar el stia de ce plange, ca auzea glasul mamei, care il mustra cu mila : “ Puiul mamei, de ce m-ai omorat ?”

Ce s-a intamplat ? S-a dus repede la doua batrane si le-a adus sa o scalde pe mama. Cand a scaldat-o, a vazut ca este junghiata in inima :

- Mai Ioane, mama ta a fost junghiata !

El, cand a auzit, s-a topit de plans, ca stia cine a junghiat-o. A imbracat-o, dupa trei zile a inmormantat-o; dar el, in loc sa se linisteasca, mai tare plangea si bocea, incat toata lumea zicea : “ Iata cat de mult a iubit el pe mama lui !” Dar el stia si auzea glasul mamei mereu, mereu, care il mustra si zicea : “ Dragul mamei, de ce m-ai omorat ?”

Dupa ce si-a pus mama in mormant si-a adus aminte si zicea, plangand, in casa : “ Mama scumpa, mama buna, cum te luptai tu cu mine ! Cum te luptai sa ma scoti din ispite, sa ma duci la manastire, si acum am ramas singur “.

Ce-a pus Dumnezeu in mintea lui ? Sa se duca singur la un duhovnic de manastire si sa se spovedeasca : “ Ma duc, ca mama saraca voia sa ma scoata din ispite si eu nu cunosteam atunci ! Ma duc eu !”

A incuiat usile si s-a dus la un mare duhovnic al unei manastiri si a cazut cu fata la pamant :

- Parinte, eu sunt cel mai rau om din lume, cel mai mare criminal ! Batranul l-a linistit, i-a citit molitfa de spovedanie, l-a spovedit, si el i-a spus duhovnicului cum a omorat pe mama lui buna. Iar duhovnicul, om intelept, i-a zis :

- Fiule, nu te deznadajdui de mantuirea ta ! Dar sa stii ca cine omoara pe mama sau pe tata, treizeci de ani nu poate lua Sfintele Taine !

- Parinte, a zis el, dar altceva se intampla. Aud glasul mamei de cateva ori pe ceas, care zice : “ Pulul mamei, de ce m-ai omorat ?”

Si a zis duhovnicul :

- Tot bine vrea sa-ti faca, ca sa-ti aduci aminte de crima pe care ai facut-o si sa te pocaiesti, ca macar, daca nu te-a avut in lumea asta, sa fii cu dansa dincolo !

- Cum sa ma pocaiesc, parinte ?

- Iata cum, fiule. Daca vrei sa te faci calugar, canonul se scade la jumatate, adica la 15 ani !

- Ma duc ! Nu-mi mai trebuie casatorie, numai sa ma ierte Dumnezeu !

- Du-te, fiule, plange-ti pacatul si te va ierta Dumnezeu !

- Ma duc, parinte !

A vandut toate, si-a luat doua randuri de haine, a dat casa de pomana la o vaduva si s-a dus la o manastire de pe malul Iordanului. Aici a batut in poarta.

- Ce doresti, frate ?

- Am venit sa-mi plang pacatele ! Oare ma primeste parintele staret aici ?

- Primim, doar manastirea este spital duhovnicesc pentru orice pacatos !Manastirea ii vindeca pe toti !

L-a primit, si ca nou incepator l-a pus la incercare la cele mai grele ascultari. La bucatarie, la trapeza, la gradina, la ingrijirea bolnavilor, la slujba dobitoacelor. El facea cu atata dragoste, si numai plangand, aducandu-si aminte de pacatele lui si cum si-a omorat mama.

Dar, pe masura ce se pocaia el in manastire si facea ascultare, glasul mamei venea mai rar. La cateva zile il mai auzea. Mai tarziu, la cateva luni, duhovnicul i-a spus :

- Cu cat glasul mamei vine mai rar, cu atat Dumnezeu se apropie de tine, ca mama vrea sa te aduca la cer, ca-i pare rau ca te-a pierdut in lumea asta ! Ea tot mama a ramas!

- Parinte, a intrebat el, ce canon mai aspru sa fac eu ca Dumnezeu sa ma ierte mai repede ?

- Fiule, sa mananci doar o data in fiecare zi mancare fara untdelemn trei ani de zile, sa faci cate cinci sute de metanii pe zi si sa zici psalmul 50 de cate ori vei putea mai mult pe zi.

- Fac, parinte !

Pe langa ascultarea grea, numai sambata si Duminica venea de doua ori la masa, in celelalte ziie manca o data in zi, mancare fara untdelemn, vin nu gusta deloc si a facut trei ani acest canon.

Calugarii se minunau de dansul, cu cata dragoste face ascultare si canon, ca ei nu stiau taina lui : “ Mai, acela are dar de la Dumnezeu, ca zilnic plange !”

La trei ani de zile, inainte de Florii, a venit el la duhovnic sa se marturiseasca. Iar duhovnicul i-a spus :

- Frate Ioane, cum mai stai ? Mama te mai cerceteaza ?

- Parinte, mai rar. Parca as dori s-o aud mai des, dar mai rar se aude ! El a slabit de atata post. Trei ani de zile mancare fara untdelemn, cinci sute de metanii pe zi si ascultarea grea in manastire, si atunci a zis duhovnicul :

- Frate Ioane, iata vine saptamana Sfintelor Patimi. De la Florii pana in ziua de Pasti sa nu gusti nimic, nici apa, nici mancare, iar in sambata Pastilor sa vii la mine.

Si a venit in sambata Pastilor foarte slabit, dar vesel oarecum, ca Duhul Sfant, dupa masura pocaintei, il bucura.

- Iata, frate Ioane, noi mergem la slujba invierii la noapte, tu insa sa nu vii la biserica.

- Dar ce sa fac, parinte ?

- Du-le in chiliuta ta, pregateste-ti candela, pune-i untdelemn, pune fitil si n-o aprinde. Roaga-te la Dumnezeu si pomeneste si pe mama ta, ca ea este martira si are mare trecere la Dumnezeu sa te ajute cu rugaciunea. Si daca va fi un semn si ti se va aprinde candela singura, sa stii ca te-a iertat Dumnezeu si mama ta de tot pacatul.

El s-a dus in chilie – nu mancase de la Florii nimic -, s-a pus cu fata la pamant si a inceput sa se roage : “ Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine, pacatosul, pentru rugaciunile Preasfintei Maicii Tale si ale mamei mele !”

Si asa s-a rugat patru ceasuri, cu multe lacrimi si, vazand ca nu-i nici un semn si trebuia sa iasa cu Invierea, s-a aruncat in chipul crucii si striga cat putea la Mantuitorul, la Maica Domnului si la mama lui sa-l ierte si sa-i dea un semn de mangaiere ca l-a iertat.

Cand se trageau clopotele pentru inviere si toti calugarii ieseau afara, deodata, o lumina dulce a umplut chilia lui si s-a aprins candela singura, iar de la sfintele icoane s-a auzit un glas : “ Puiul mamei, te-am iertat !”

Dupa atata jertfa, mama buna, tot mama a ramas ! In loc ca el sa faca treizeci de ani de pocainta sau cincisprezece in manastire, in trei ani de zile mama l-a iertat. L-a adeverit prin aprinderea candelei. Dupa ce a omorat-o, dupa ce a suferit martiriul din mana lui, ea tot cu inima de mama a ramas.

http://deveghepatriei.wordpress.com/2011/12/07/inima-de-mama/

Icoana pentru AJUTOR si SANATATE: Icoana Maicii Domnului cu Trei Maini

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Caracteristici:

Maica Domnului cu Trei Maini este o icoana importanta pentru AJUTOR si pentru SANATATE (mentinerea si redobandirea ei).

Icoanei se roaga pentru sanatate in general si in particular pentru boli ale oaselor, coloanei vertebrale, ale picioarelor, mainilor, pentru recuperarea din accidente si desigur e o mare ajutoare pentru oricine are un handicap.

In plus, cea de-a treia mana prezenta pe icoana Fecioarei Maria reprezinta acea mana de ajutor suplimentara de care oamenii au nevoie de la Dumnezeu in incercarile vietii lor de zi cu zi.

Icoana este realizata de calugari de la manastirea Vatopedu de pe muntele Athos, Grecia, si este reproducere dupa icoana facatoare de minuni Maica Domnului cu Trei maini (“Panaghia Tricherousa”). Aceasta icoana facatoare de minuni exista in original pastrata la Manastirea Hilandar, pe Sfantul Munte Athos, Grecia si este una din cele mai vechi icoane de iconostas de pe Sfantul Munte.

In partea de jos a sa este inscriptionat de calugari “Agion Oros” in greaca, care inseamna “Sfantul Munte”, ca dovada a provenientei ei. Mai multe informatii despre Muntele Athos si importanta lui in lumea crestin ortodoxa puteti gasi la finalul acestui material.

Povestea si semnificatia icoanei Maicii Domnului cu Trei Maini:

Cei ce nu cunosc istoria acestei icoane inclina sa creada, in mod gresit, ca cele trei maini reprezentate sunt ale Maicii Domnului.

Despre icoana “Maica cu trei maini” se povestesc urmatoarele pe Sfantul Munte: In timpul imparatului Leon Isaurul, luptatorul impotriva sfintelor icoane, se afla la Damasc un tanar cu numele Ioan, care era printre cei mai apropiati oameni ai voievodului Damascului. Acest tanar, fiind inzestrat cu dar de la Dumnezeu, se lupta mult aparand sfintele icoane nu numai prin cuvant, ci si prin scrisori, intarind pe cei dreptcredinciosi. Afland despre acestea, imparatul Leon a cautat un scriitor iscusit, care sa poata imita scrisul lui Ioan. Gasindu-l, a poruncit sa scrie o scrisoare, ca si cum ar fi fost scrisa de Ioan si adresata Imparatului, avand urmatorul continut: “O, fericite imparate, sa traiesti intru multi ani! Deoarece la noi, in timpul de fata sunt oarecare neintelegeri si cetatea este stabilita, vino cat mai curind cu oaste ca sa o cuceresti, caci iti voi ajuta si eu, pe cat voi putea!”

Scriind acestea si multe altele, vicleanul imparat a mai facut o scrisoare din partea lui, catre voievodul Damascului, in care il instiinta despre cum Ioan il cheama de multe ori sa vina sa ia cetatea, dar el (imparatul) avand dragoste catre voievod, nu vrea sa strice relatiile de pace si, ca incredintare, a trimis si scrisoarea pe care o facuse, ca si cum ar fi fost a lui Ioan.

Primind voievodul Damascului cele doua scrisori, nu a priceput viclesugul imparatului si maniindu-se foarte, a chemat pe Ioan si i-a aratat scrisoarea, fara a-l lasa sa se dezvinovateasca. Apoi a poruncit sa i se taie mana dreapta, mana care de multe ori a scris aparand Biserica lui Hristos, dupa care a poruncit sa il spanzure in piata orasului, spre a fi pilda pentru toti.

Ioan s-a retras si s-a inchis in camera sa, tanguindu-se si rugandu-se Maicii Domnului. Facandu-se seara, a rugat pe voievod, prin interventia unor cunoscuti, sa-i dea mana taiata, pentru a-si mai usura durerea.La rugamintea multora, voievodul s-a milostivit si i-a ingaduit sa-si ia mana. Stand singur in camera sa, Ioan se ruga inaintea icoanei Maicii Domnului, zicand: “Preacurata stapana, tu stii ca pe nedrept mi s-a taiat mana; te rog, fie-ti mila de mine si intinde-ti dreapta ta si vindeca-mi dreapta mea, ca sa o pot folosi pentru apararea credintei”.

Plingand si rugandu-se el multa vreme, a adormit putin din cauza oboselii si atunci o vede in vedenia somnului pe Preasfinta Fecioara, zicandu-i: “Iata, mana ta este sanatoasa! Sa o folosesti dupa cum ai fagaduit si sa nu mai fii de acum intristat!”

Zicind acestea, s-a facut nevazuta. Desteptindu-se Ioan, a vazut ca mana lui era sanatoasa ca inainte. Dar, din iconomia Maicii Domnului, un semn rosu ramasese pe locul unde fusese taiata. Atunci Ioan, plin de bucurie a inceput sa multumeasca cu cantari de lauda Maicii Domnului, care nu l-a trecut cu vederea.

Facandu-se ziua si afland vecinii de cele intimplate au spus si  voievodului, dar unii din cei de pe langa dansul ziceau ca nu lui Ioan i s-a taiat mana, ci unui rob pe care l-a trimis Ioan in locul lui. Fiind in nedumerire, voievodul a trimis sa-l cheme pe Ioan. Venind acesta, l-a intrebat de cele intimplate si a cerut sa-i arate mina. Vazind semnul ramas, au cunoscut cu totii ca s-a facut o minune.

Dupa toate intimplate, voievodul l-a eliberat pe Ioan sa plece unde va voi. Atunci Ioan a hoatarit sa mearga sa slujeasca lui Dumnezeu in multumire pentru ca si-a facut mila de el. Chiar atunci a facut o mana din argint, dupa marimea mainii lui cele taiate, a lipit-o de icoana Maicii Domnului inaintea caruia s-a tamaduit.

Sfaturi de la calugari de pe Sfantul Munte. Cum sa folosesti icoana Maicii Domnului cu Trei Maini?

Amplaseaza aceasta icoana in locul unde simti ca te poti ruga in tihna cel mai des.

Roaga-te la aceasta icoana asa cum simti, adanc, din suflet, pentru orice ajutor ai nevoie sa rogi Fecioara sa iti dea o mana de ajutor, pentru orice problema de sanatate ai.

Aprinde o candela atunci cand te rogi zi de zi.

Este bine pentru suflet ca intotdeauna rugaciunea ta sa contina recunostinta pentru tot ce este bun si frumos in viata ta.

Rugaciunea autentica este dialogul dintre sufletul tau – bucata de dumnezeire din tine – si Divinitate, ea porneste nu din minte ci din inima. In timp ce te rogi, imagineaza-ti ca te afli adanc in interiorul inimii tale unde esti in siguranta. Atunci cu adevarat rugaciunea ta porneste spre destinatie si este autentica.

Despre Muntele Athos din Grecia, Halkidiki:

Muntele Athos este un munte si peninsula in Halkidiki, Macedonia, Grecia. Considerat patrimoniu universal si stat cu guvernare de sine statatoare in Republica Elena, Athos este locul unde se gasesc 20 manastiri ortodoxe celebre aflate sub directa jurisdictie a patriarhului din Constantinopol. Today Greeks commonly refer to Mount Athos as the “Holy Mountain”

Muntele Athos este singurul loc din Grecia dedicat in totalitate rugaciunilor si preaslavirii lui Dumnezeu. De aceea el este numit Sfantul Munte.

Sfantul Munte are 350 kilometri patrati. Frumusetea naturala a acestui loc este extraordinara.

Nu este permis decat accesul barbatilor pe Muntele Athos, care este numit “Gradina Fecioarei” de catre calugari. Numai barbati trecuti de 18 ani care sunt crestin ortodoxi au permisiunea sa traiasca pe Athos, fie ca si calugari ori muncitori.

Conform traditiei, Fecioara Maria naviga impreuna cu Sfantul Ioan de la Joppa spre Cipru ca sa viziteze pe Lazarus. Din cauza vremii neprielnice, vasul a trebuit sa ancoreze aproape de portul Klement, actualmente locul unde se gaseste manastirea Iviron. Fecioara Maria a coborat pe mal si, uluita de frumusetea naturala salbatica a muntelui, ea l-a binecuvantat si si-a intrebat Fiul daca aceasta poate fi gradina Ei. O voce s-a auzit spunandu-i: “Fie ca acesta sa fie mostenirea si gradina Ta, un paradis si un loc de salvare a tuturor sufletelor ce cauta sa se salveze.”.

Din acel moment, Sfantul Munte a fost consacrat drept Gradina Maicii Domnului si a fost interzis accesului oricarei alte femei in afara de Sfanta Fecioara care isi face des aparitia printre calugari, testandu-le credinta, conform marturiilor culese de la calugari la fata locului. Numai calugarii cu har foarte mare ii pot simti prezenta Fecioarei printre ei, aceasta fiind o alta forma de a se face distinctia intre nivelele si intensitatea credintei celor ce o preaslavesc pe Sfantul Munte.