"Adormirea" este termenul pe care Biserica il foloseste atunci cand vorbeste de sfarsitul vietii pamantesti al unei persoane. "Adormirea" este un cuvant care are intelesul de stare din care te poti trezi. El nu-ti da posibilitatea sa vorbesti de trecere in nefiinta, cum adeseori gresit se vorbeste despre o persoana decedata. Cuvantul "adormire" implica miscarea de la o stare la alta, de la un mod de existenta la alt mod de existenta. Hristos ii va darui acestui cuvant, intelesul pe care il asociaza cu invierea. Cand El ajunge in casa lui Iair, a carui fiica, de numai 12 ani, de abia murise, spune: "Nu plangeti; n-a murit, ci doarme" (Luca8,52).
Sfarsitul pamantesc al Sfintei Maria este cunoscut sub denumirea de Adormirea Maicii Domnului. Si e firesc sa fie cunoscut sub acest chip. Fecioara Maria fiind Maica Celui ce a biruit moartea, nu ramane in moarte, ci se ridica mai presus de ea prin puterea Fiului ei. Dupa cum mormantul Domnului a ramas gol, tot astfel ramane simormantul Maicii Sale. Cele doua morminte ramase goale ne vestesc ca si mormintele noastre vor ramane goale, ca nu vor fi locuri de veci.
Din acest motiv si Apostolul, invatand despre invierea trupurilor nu spune: se ingroapa, ci "se seamana". "Se seamana trupul intru necinste, inviaza intru slava; se seamana intru slabiciune, inviaza intru putere; se seamana trup firesc, inviaza trup duhovnicesc" (I Cor. 15, 42-44).
Maica Domnului este singura persoana dintre sfintii Bisericii Ortodoxe care are o randuiala liturgica a punerii in mormant, asemanatoare cu cea a Mantuitorului. Credinciosii care participa la Slujba Vecerniei Adormirii Maicii Domnului canta imnuri precum Prohodul si Binecuvantarile Maicii Domnului, iar Epitaful Maicii Domnului este purtat in procesiune imprejurul locasului de cult, precum este purtat cel al Mantuitorului in Vinerea Mare. Aceasta randuiala nu are menirea de a pune un semn de egalitate intre ea si Hristos, ci de a arata inrudirea cu Fiul ei.
Sfantul Andrei Criteanul arata ca aceasta Adormire a Maicii Domnului este vrednica de credinta, pentru ca dupa cum pantecele ei care a nascut nu s-a stricat, tot asa nici carnea celei ce a murit. Si dupa cum nasterea a ramas fara stricaciune, asa si mormantul fara putreziciune. Iar Sfantul Ioan Damaschin ne vesteste ca trebuia ca celei ce a pazit fecioria nevatamata intru nastere sa-i fie pazit nevatamat si trupul dupa moarte.
De vreme ce Maica Domnului a parasit mormantul, ea trebuie cautata printre cei vii. Asta inseamna ca trebuie sa-i vorbim si sa cautam sa ne intalnim cat mai des cu ea. O putem intalni in icoane, in slujbe, in rugaciuni etc. Dar bucuria cea mai mare e cand ne intalnim cu ea ca Maica a noastra, ca unii ce am devenit frati ai lui Hristos si implicit fii ai ei.
Adrian Cocosila
