Cele mai vechi icoane ale Maicii Domnului

DOAMNE AJUTA!

Încă de la începuturile existenţei sale, Biserica a mărturisit şi a întărit adevărul revelat că Fecioara Maria este Născătoarea de Dumnezeu Învăţătura despre Maica Domnului este la fel de veche ca şi creştinismul Cea mai veche dintre reprezentările Maicii Domnului, cunoscute nouă, se află în catacomba Sfânta Priscila din Roma şi este socotită ca aparţinând veacului al II-lea Prima reprezentare în icoană a Maicii Domnului aparţine Sfântului Evanghelist Luca
Încă de la începuturile existenţei Sale, Biserica a mărturisit şi a întărit adevărul revelat că Fecioara Maria este Născătoarea de Dumnezeu, ocupând astfel locul central în planul mântuirii şi devenind povăţuitoare către Hristos. Recunoscându-i mijlocirea şi ajutorul ei pentru noi, Biserica Ortodoxă i-a închinat, din cele mai îndepărtate timpuri, laude, rugăciuni şi diferite denumiri ca: „Împărăteasă“, „Stăpână“, „Doamnă“, „Mireasă, pururi fecioară“, „Biserică Sfinţită“, „Stâlp al fecioriei“, „Rai cuvântător“, „Rug nears“, „Scară a Raiului“ şi altele. Mai mult, pe parcursul anului, îi sunt închinate patru sărbători mari - praznice împărăteşti - şi anume: Naşterea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu (15 august), Intrarea în biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie), Buna Vestire (25 martie) şi Adormirea Maicii Domnului (8 septembrie).
Dar locul pe care-l ocupă Maica Domnului atât în dogmă şi în viaţa liturgică, cât şi în inimile credincioşilor este recunoscut de Biserică, în special prin marea varietate de icoane închinate ei. Icoana Maicii Domnului ocupă locul imediat următor după icoana Mântuitorului Hristos.
Învăţătura despre Maica Domnului este la fel de veche ca şi creştinismul. La început, mulţi creştini care veneau în catacombe, se adunau în case şi în biserici pentru rugăciune împreună, nu ştiau să citească şi de aceea istorisirile biblice li se înfăţişau prin picturi, ajutându-i, astfel, să înţeleagă tainele mântuirii lumii. La jumătatea secolului al IV-lea, Biserica începe să iasă din catacombe, construindu-şi propriile bazilici.
Împrejurările şi necesităţile diferitelor perioade istorice au evidenţiat progresiv caracterul sacru al imaginii, au dus la dispariţia simbolurilor primitive şi au detaşat arta creştină de elementele străine, care îi mascau conţinutul. Tradiţia Bisericii menţionează existenţa unei icoane a Mântuitorului încă din vremea vieţii Sale pe pământ - imaginea de pe năframa Veronicăi -, iar a icoanelor Sfintei Fecioare pictate nu mult după aceea, mai exact după Pogorârea Sf. Duh.
Reprezentări din secolul al II-lea
Cele mai vechi şi cele mai numeroase fresce reprezentând-o pe Maica Domnului s-au descoperit în catacombele Romei, care erau folosite de creştini la începuturi pentru a-şi îngropa morţii, în cimitirele obişnuite interzicându-li-se acest lucru.
De asemenea, reprezentări ale Maicii Domnului aflăm şi pe pereţii catacombei Domitillei (proorocul Isaia şi Fecioara cu Pruncul - secolul al III-lea), pe pereţii catacombei Sfinţilor Petru şi Marcelin (Fecioara cu Pruncul, încadrată de doi magi - secolul al III-lea) şi pe pereţii Cimitirului Ostrian (Fecioara Orantă cu Pruncul - secolul al IV-lea).
Adesea, Maica Domnului era reprezentată singură, ca Orantă (rugătoare). Pe numeroase vase liturgice, găsite în catacombe, erau reprezentaţi alături de ea şi Apostolii Petru şi Pavel sau mama ei, Sfânta Ana.
În secolul al Vl-lea, icoanele Sf. Fecioare deveniseră foarte răspândite. Şi în Apus se aflau, în acest timp, câteva reprezentări ale Sfintei Marii, cum este Fecioara Orantă (rugătoare) din cimitirul „Sf. Agnes“ din Roma şi din biserica „Sf. Maria Maggiore“ sau de pe porţile Sf. Sabina. O astfel de icoană se află la Muntele Athos, la Mănăstirea Vatopedu sau Iviron.
Sfântul Evanghelist Luca, primul iconograf


Prima reprezentare în icoană a Maicii Domnului aparţine Sfântului Evanghelist Luca.
Tot părintele Adrian Dinu, a cărui lucrare de doctorat s-a referit la cultul Maicii Domnului, ne-a explicat că potrivit Tradiţiei, sunt trei icoane ale Maicii Domnului pictate de Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca, după Pogorârea Sfântului Duh:

Maica Domnului Odighitria - „Îndrumătoarea“, în care este reprezentată cu pruncul în braţe, amândoi stând cu faţa spre cel care priveşte la icoană;





Maica Domnului Eleusa - „Mângâietoarea“ (dulce-iubitoare). Pruncul este strâns lipit cu faţa lângă obrazul Maicii Domnului, pe care o îmbrăţişează. Chipul mamei este îndurerat, prevestind suferinţele viitoare ale Fiului.




A treia icoană este Maica Domnului Oranta - „Rugătoarea“, fără pruncul Iisus. Apare în Deisis rugându-se Mântuitorului pentru omenire.
Se pare că Sf. Ev. Luca a pictat aceste icoane în urma unor revelaţii. Potrivit Tradiţiei, el n-a pictat numai icoanele Maicii Domnului, ci şi icoana Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel şi poate şi altele. Alţi iconografi l-au urmat apoi, pictând pe Maica Domnului, însă aceştia sunt aproape necunoscuţi.
Originalele picturilor realizate de Sf. Ev. Luca nu s-au păstrat până astăzi, însă ele au devenit prototipuri pentru iconografia bizantină de mai târziu.
Afirmaţiile, potrivit cărora Sf. Evanghelist Luca este primul iconograf se fundamentează pe mărturia lui Theodor Studitul (sec.VI), care spune că împărăteasa Eudoxia ar fi trimis Pulheriei un portret al Maicii Domnului, Theotocos, pictat de evanghelistul Luca. Şi textele liturgice confirmă tradiţia că Sf. Ev. Luca este primul care a pictat icoanele Maicii Domnului, pomenindu-l adesea: „Zugrăvind prea cinstitul tău chip, dumnezeiescul Luca, scriitorul cel insuflat de Dumnezeu al Evangheliei lui Hristos, a înfăţişat pe Ziditorul a toate pe braţele tale“.
De asemenea, în Biserica Patimilor (Martyrion sau Martyrium), construită de Constantin cel Mare pe Golgota, pelerinii din secolele IV-VI puteau admira, printre alte relicve sfinte, şi o frumoasă icoană a Sfintei Fecioare, devenită celebră prin rolul determinant pe care l-a avut în convertirea Sfintei Maria Egipteanca.
O icoană pictată la începuturi, probabil din secolul al V-lea, se păstrează şi astăzi în biserica Santa Maria Maggiore din Roma.
Cea mai veche icoană a Maicii Domnului
Cea mai veche dintre reprezentările Maicii Domnului, cunoscute nouă, se află în catacomba Sfânta Priscila din Roma şi este socotită ca datând din veacul al II-lea. Pentru că în această catacombă au fost foarte multe reprezentări ale Maicii Domnului, ea a fost numită Catacomba sau Cimitirul Mariei.
Pr. lect. dr. Adrian Dinu, preot spiritual la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi, ne-a arătat că, pentru a indica faptul că femeia zugrăvită este Maica Domnului, alături de ea este zugrăvit un prooroc din Vechiul Testament, care ţine în mâna stângă sulul cu proorocia privitoare la Maica Domnului, iar cu mâna dreaptă arată la steaua zugrăvită deasupra capului Maicii Domnului. Acestă reprezentare a Maicii Domnului este, în acelaşi timp, un chip simbolic şi istoric.
Alături de această frescă, mai sunt două reprezentări ale Sfintei Fecioare: Buna Vestire şi Închinarea magilor. În prima scenă, Maria stă pe scaun, iar lânga ea, în picioare, se află Sfântul Arhanghel Gavriil, sub chipul unui tânăr fără aripi. În a doua, Maria este aşezată pe un tron, ţinând Pruncul pe genunchi, iar magii îi oferă daruri. Reprezentările acestei scene din urmă erau foarte frecvente, datând din perioada secolelor II-IV.
Icoana nefăcută de mână omenească
În Biserica Ortodoxă cinstim icoana nefăcută de mână omenească a Maicii Domnului. Despre „icoana cea nefăcută de mână“, a cărei copie se află, printre altele, în Rusia în oraşul Kazan, aflăm din slujba zilei de 22 octombrie, când se cinsteşte praznicul icoanei numită Kazanskaia.
Sfinţii Petru şi Pavel, aflaţi în oraşul Lida, lângă Ierusalim, au rugat-o pe Sf. Fecioară să vină la sfinţirea bisericii de aici. Ea le-a promis că va fi acolo şi i-a trimis înapoi la Lida. Întorşi la biserica ce urma a fi sfinţită, sfinţii apostoli au găsit, pe un perete, zugrăvit chipul Maicii Domnului. În timpul prigoanei iconoclaste, patriarhul Constantinopolului a trimis la Roma o copie a acestei icoane, ceea ce a făcut ca astăzi să poată fi încă cunoscută în întreaga lume creştină. De aceea, icoana Maicii Domnului din Lida s-a mai numit şi „romană“, fiind sărbătorită la 26 iunie.
De-a lungul timpului, tradiţia a reţinut mai multor tipuri de icoane ale Sfintei Fecioare Maria: cele trei amintite, la care se adaugă „Cea care tronează“ - Pantanassa; „Dulcea sărutare“ - Glikofilousa, „Fecioara alăptând“ - Galaktorophousa etc. Tipul de icoană Galaktorophousa - „hrănitoarea cu lapte“ - se află pe pereţii catacombei Sfânta Priscila din Roma.

Cele mai frecvente icoane
Încă din epoca lui Constantin cel Mare, iconografia închinată Fecioarei s-a orientat spre tipul impunător al Împărătesei (ca urmare şi în paralel cu chipul de Împărat al Domnului Hristos). După Sinodul de la Efes (431) Fecioara Maria a fost recunoscută „oficial“ ca Maica Domnului, dezvoltându-se iconografia ei cea mai cunoscută: „Fecioara cu Pruncul“. Fecioara Maria mai apare în icoane şi singură: Îndurerata de la Diveevo, a Sf. Serafim de Sarov, Ocrotitoarea Athosului - Gherontiţa (Athos), Călugărinţa (Rohia), Oranta, Acoperământul Maicii Domnului (Pokrov-ul). Unele icoane poartă numele localităţilor din care provin: Kazan, Vladimir, Smolensk, Prodromiţa etc.
Tot de la începuturi, unele dintre icoanele Maicii Domnului au dovedit puteri miraculoase, devenind astfel cunoscute icoane făcătoare de minuni. Cea dintâi icoană „făcătoare de minuni“ se pare că aparţine tot Sfântului Luca. Despre aceasta s-a spus, de exemplu, că în secolul al X-lea a fost apărătoarea Constantinopolului, ori a polonezilor în luptă împotriva suedezilor din 1662.
La noi, cea mai vestită dintre icoanele făcătoare de minuni de astăzi este icoana de la Mănăstirea Neamţ. În „Viaţa Preasfintei Fecioare Maria“, monahul Gamaliil Păvăloiu redă istoria acestei icoane. În jurul anului 35, pe când Sfântul Apostol Petru se afla la Lida, credincioşii au ridicat o sfântă biserică. Au făcut icoane simbolice: semnul crucii (ca simbol al credinţei), ancora (speranţa creştină) etc. Minunea nu a întârziat şi, pe stâlpul bisericii, a apărut chipul Fecioarei Maria, cu toate că în acele timpuri Fecioara trăia în Ierusalim. Auzind despre această minune, ea a venit la Lida şi a binecuvântat icoana creştină, aceasta primind astfel darul de a face minuni. Prima copie a acestei icoane a ajuns în Moldova fiind dăruită pe la 1400 de împăratul Ioan Paleologul Mitropolitului Iosif al Moldovei. Mai apoi Alexandru Muşat Vodă a dăruit-o Mănăstirii Neamţ, unde se află şi astăzi. Alte icoane ale Prea Sfintei Fecioare cunoscute ca fiind făcătoare de minuni sunt la Mănăstirea Hotin (1672), Mănăstirea Dintr-un lemn, Nicula, Bistriţa (Neamţ) ş.a

MAMI, AZI VREAU SA FACEM AMANDOI PRIMII MEI PASI- DAVID GABRIElL

(David, David Gabriel, 1 an şi aproape o lună)

Mă uit la el, aşa, ca şi cum m-aş uita prima dată. Zâmbesc! Zâmbesc larg şi frumos,

mi se deschid ochii a senin şi mirare şi îmi spun: "Ce copil frumos!!!". Şi este.

Este un copil frumos. Şi cuminte. Şi binecuvântat cu o familie care îl iubeşte,

care luptă pentru el şi care îl doreşte bine şi sănătos. Dar o familie apăsată de durere,

tristeţi, neputinţe. O familie care l-ar vrea alergând fericit, bătând mingea,...

Veţi întreba: "Atunci, care este problema?". Problema este: Tetrapareza Spastică

Problema este una foarte gravă. Una de care eu mă lovesc din ce în ce mai mult în

ultima perioadă. Am o prietenă, care are o fetiţă cu această problemă...pe Luana...,

fluturaşul meu drag, care are aproape 8 ami de când se chinuie cu această boală

şi sunt singure, singuri, într-o lume a oamenilor care nu văd, nu aud.

Am o altă prietenă care se luptă cu băieţelul ei, tot din această problemă.

Se luptă singuri, cu morile de vânt. Despre ei nu am scris încă. pe ei îi cunosc demult.

Pe ei îi cunosc personal. Despre ei mi-e atât, atât de greu să scriu. Ca şi când durerea

toată din suflet mi-ar cădea în mâini. Despre ei şi despre Ştefan Gabriel, am să scriu

săptămâna viitoare. Îmi tot fac curaj...

Şi mai cunosc o mamă care se luptă din această problemă şi altă mamă şi Doamne

câţi părinţi ... Da...

Cunosc de altfel multe mame, mame care devin super oameni alături de copiii

lor pentru care tresar în orice secundă...când aceştia respiră prea uşor, prea agitat,

când plâng, când scâncesc, când sar din somn din cauza spasmelor care cu timpul

devin din ce în ce mai grele..., tresar mereu. Chiar şi în somnul lor când visează că

puii lor plâng. Sunt mame pe care oamenii au tendinţa să le trateze cu superficialitate.

Le văd copiii îngrijiţi, plimbaţi în cărucioare, pe ele zâmbind, pe ei fericiţi şi astfel...

restul se trece cu vederea de foarte multe ori.

Copiii aceia, copilul acesta nu este aşa! Oamenii dacă nu văd asta, nu vor să ştie!

Este greu... este greu, dar adevărul este că acei copiii suferă de chinuri îngrozitoare,

nu se pot mişca, depind mereu de cineva, merg mereu la tratamente în ace şi perfuzii,

au mereu parte de masaje şi terapii chinuitoare pentru ca muşchii lor să nu se atrofieze!

(Ajută-l pe David!)

Este greu, dar adevărul este că dacă nu înţelegem ce li se întâmplă şi dacă nu acceptăm

acest adevăr cât mai repede, acei copii, vor deveni stigmaţi într-o lume închisă,

într-o lume a durerii, a singurătăţii, a uitării, a nimănui...într-un final,

când nimeni nu va mai fi lângă ei.

Copiii aceştia pot să îşi salveze viaţa, sănătatea şi copilăria! Mai au încă şanse!

Şansa lor suntem noi...cei din lumea autistă, cărora ne este teamă să îi vedem,

să îi ascultăm, să le zâmbim, să îi ajutăm

Fiecare copil merită şansa să poată mere, să poată să stea în funduleţ, să rostogolească

o minge, să alerge. Chiar şi copiii cu tetrapareze spastice merită şansa de a fi copii!

Ei, care au stat ani de zile doar pe spate sau ridicaţi în funduleţ de părinţi, sprijiniţi,

ei care au rostogolit mingea doar cu privirea de atâtea şi atâtea ori, ei ştiu cel mai

mult ce înseamnă să îţi doreşti să faci PRIMII PAŞI

David Gabriel a împlinit 1 an.Un an în care mama a fost îngerul lui păzitor. Un an

în care tata a privit neputincios şi trist la ei. Un an în care el a fost îngerul păzitor

şi al lui David şi al mamei acestuia. Un an în care a privit lumea doar de pe spate,

din braţele mamei sau din cărucior. Un an chinuit şi plâns. Dar este un băiat puternic

şi luptător, Un băiat frumos şi iubitor. Un băieţel care primeşte toată dragostea

celor din jur radiind. De ea depinde. Ea îl ţine în viaţă, îi dă putere, îl încarcă.

El ştie că atâta vreme cât oamenii aceia, familia lui îl iubesc, el va exista frumos

şi va încerca să dea toată iubirea lui înapoi înmiit!

David cred că vi-ar povesti multe. Defapt o fac ochii lui. Cred că dacă ar putea,

v-ar spune că cel mai mult şi-ar dori să îi zâmbească lui mami, să îi întindă mâna şi să spună:

"Mami, azi vreau să facem amândoi primii mei paşi!!!"

Mai jos, vă redau povestea lui David...

"De foarte mulţi ani mama nu mai spera că va mai avea vreodată copii, dar eu

m-am gândit să-i fac o surpriză. Am 10 săptămâni şi ea încă nu ştie.

Abia aştept să o cunosc !

Sunt în burtica ei de 28 de săptămâni, mă simt bine şi ocrotit dar tare nedumerit

sunt când ceva mă smulge de acolo iar eu nu sunt pregătit. Aş vrea să ţip dar nu pot

să respir până când o doamnă doctor mă ajută şi reuşesc să scot un sunet dar încă nu

pot respira. Iau şi o notă, nota 6; nu este o notă mare dar eu sunt mare, am 1300 gr.

Mama e tare fericită dar eu nu ştiu dacă voi supravieţui primei nopţi. Plămânii mei

nu sunt destul de dezvoltaţi nici măcar pentru a primi oxigenul ce intră prin tubul

ăsta mare din guriţa mea.

E dimineaţă ! Am reuşit dar îmi este înţepat tot corpul, tubul mă deranjează şi mama

nu e lângă mine. Nu e tocmai aşa cum mi-am imaginat că va fi, iar când am cunoscut-o

pe mama , plangea, dar nu de fericire. La scurt timp m-am şi botezat, de atunci mă

cheamă David Gabriel.

Zilele trec … multe perfuzii, transfuzii până când o hemoragie cerebrală o face din

nou pe mama sa plângă, dar eu voi lupta în continuare. După două săptămâni mama

îmi intinde un deget şi eu îl prind în manuţă şi n-aş mai vrea să-i dau drumu’.

În următoarea săptămână inima mea începe să cedeze, fac stopuri cardio-respiratorii

dar doctorii îmi sunt alături iar mama se roagă pentru mine la bisericuţa din curtea

maternităţii. Doctorii i-au zis că au facut tot ce-au putut şi numai Dumnezeu mă mai

poate ajuta. El m-a ajutat şi de data asta iar starea mea a început să se stabilizeze.

Inima mea n-a încetat să bată.

A trecut o luna şi jumatate … e o zi mare, nu voi mai fi intubat iar tubul va fi înlocuit

cu o măscuţă. E mult mai bine aşa ! La câteva zile mama mă ia în braţe pentru prima oară.

Sunt fericit ! Stau nemişcat şi n-aş mai vrea să mă mai dezlipesc de pieptul ei.

Parea că totul va reveni la normal, ba mai mult, il cunosc şi pe tata . Ii aud vocea şi

mă străduiesc să deschid ochii şi să privesc în direcţia lui. Tata îmi vede pentru prima

oară ochii negri şi mari. E copleşit de emoţie. În curând îmi verifică ochişorii şi

d-nul dr. oftamolog să vadă dacă vederea mea este în regulă dar n-a putut sa ne dea nici

o veste bună. Făcusem retinopatie şi îmi pierdeam vederea într-un ritm alert. Era necesară

o operaţie urgentă dar bronhodisplazia pulmonară cu care am ramas în urma oxigenării

îndelungate facea ca operaţia să fie mai dificilă. Când doctorul i-a zis mamei că există

riscul să mă piardă ar fi preferat să rămân orb, dar la insistenţele tatălui meu, am fost

operat şi totul a decurs destul de bine.

După 3 luni, părinţii mă iau acasa, îmi cunosc fratele, sunt alintat şi răsfăţat deşi durerile

sunt încă mari din cauza herniei inghinale pe care o am. Credeam că vor mai fi două operaţii

şi nimic rău nu avea să se mai întâmple, că voi fi fericit în sânul familiei mele,

însă n-au trecut nici 4 luni şi ajung din nou în spital cu pneumonie.

Cumplite au fost acele zile dar mai cumplit de-atât a fost când datorită unor crize pe

care le faceam s-a descoperit că sufăr de o boala necruţătoare – encefalopatie hipoxic ischemica,

paralizie cerebrală ( tetrapareză spastică). Acum înteleg de ce nu-mi pot folosi mâinile

şi picioarele ca un bebeluş normal, de ce nu pot ţine o jucărie în mână, de ce nu pot

să fac nimic din ce ar trebui să fac la vârsta mea. Deşi am 9 luni, am fost evaluat

la o vârsta mai mica de 3 luni.

În sfârşit, epuizaţi de drumuri lungi, după 2 luni de spitalizare şi patru spitale,

fără bani pentru şedinţe de kinetoterapie ci doar de-un bilet de tren, ne întoarcem acasă.

Descumpanită şi cu ochii înlăcrimaţi, mama mă ţine în braţe dar nu mă priveşte.

Îi caut privirea şi ea îmi zâmbeşte ca sa nu ma îngrijoreze dar eu ştiu că de fapt plânge.

Ce vom face de-acum încolo?

O oază de speranţă se întrevede printr-un tratament de recuperare la o clinică din

Ucraina care trebuie început de la o vârstă cât mai fragedă, însă costurile sunt cu mult

peste posibilităţile financiare ale parinţilor mei. Dacă la început timpul se scurgea în

favoarea mea şi cu fiecare zi ce trecea şansele să supravieţuiesc erau tot mai mari,

acum timpul s-a întors împotriva mea şi cu fiecare zi care trece se scurg şi

şansele mele de a putea merge vreodată.

Aşa m-am gandit să scriu povestea mea în speranţa că o va citi destui oameni

cu inima bună ce mi-ar putea acorda o şansă să nu mă întreb niciodată de ce sunt

 diferit de ceilalţi copii, de ce nu mă pot juca, de ce nu pot să-mi îmbrăţisez mama …

Vă mulţumesc că mi-aţi citit povestea , vă mulţumesc din suflet pentru ajutorul vostru !

Cu drag,

David- Gabriel"

Aş spune mai multe, dar ce ar mai fi de spus? Povestea lor, imaginile, actele medicale,

toate spun ceea ce e defapt de spus. David este bolnav. Foarte bolnav. David,

are nevoie de noi. De toţi. De fiecare înger păzitor. De fiecare gând, rugăciune, ajutor.

David vrea doar să fie copil...

Cine vrea să-l ajute pe David, cu oricât de puţin, poate să o facă donând în conturile:

Cont lei : RO86BPOS07207878987RON01

Cont euro : RO21BPOS07207878987EUR01

Titular : Irimescu Gabriel Florin (tata)

COD BANCA :308075018

SWIFT: BPOSROBU

ADRESA BANCII : BANCPOST Agentia Primaverii

STR. PRIMAVERII NR. 25 BOTOSANI JUD. BOTOSANI

sau poate să îi contacteze pe părinţi astfel:

ADRESA TITULARULUI : PARCUL TINERETULUI NR 11 ET 3 AP 13 BOTOSANI

Tel: 0741 32 44 66/0749 51 35 78

VĂ ROG DIN SUFLET, DAŢI ACEST ARTICOL SAU MESAJ MAI DEPARTE!