Cugetari pentru viaţă

“Ce frumoasă este viaţa când trăieşti în armonie, 
Şi din gânduri înţelepte îi faci vieţii temelie, 
Cât de mic îţi pare totul când priveşti spre infinit, 
Şi te bucuri pentru clipa de răgaz cât ai trăit… 
Dacă-ai şti că-n viaţa asta totul este calculat, 
C-ai venit cu ghemul vieţii dinainte ajustat 
Ca să fie lung sau scurt, să te bucuri sau să rabzi 
Şi din toate câte faci să înveţi cum să nu cazi… 
Poate-ai şti să alegi drumul care poate să te-mbie 
Să trăieşti în bună stare cu iubire şi-armonie 
Ca să laşi în urma ta un pământ mai primitor 
Pentru omul care vine să-i ofere ajutor. 
Şi de-ai şti că poţi fi liber să faci tot ce îţi propui, 
Să ajuţi în lumea asta prin cuvântul care-l spui 
Sau prin gestul tău de pace cum iubire poţi să dai ...... 
Fiinţei care te priveşte aşteptând un colţ de Rai… 
Să cunoşti, să ai curajul să înfrunţi şi vremea rea 
Şi priviri apăsătoare, ura, chiar şi vorba grea 
Pentru – a merge mai departe spre a face ce ţi-e dat, 
Ce ţi-e scris în cartea vieţii chiar de Cel ce te-a creat. 
Poate-ai şti că viaţa asta este cel mai frumos dar, 
Pentru sufletul tău care, caută lumina-n har, 
Şi ai pune preţ pe viaţă şi pe cei care-ţi zâmbesc 
Fericiţi că sunt cu tine azi în neamul omenesc.” 

Si-ai mai cugeta ca maine vine vremea ca sa pleci. 
Si te duci in vesnicie cu toti sfintii sa petereci 
Sau de duci in iadul vesnic cu-ntuneric si catran 
Asteptand pomeni la altii tot amanand an de an . 
Daca-acum ai gandi ,frate ,ca de maine esti nimic 
Nici o boala ,nici durerea n-ai socoti lucru mic 
Ci le-ai pretui pe toate ca pregatire pentru zbor 
Si te-ai simti pe-asta lume ca un simplu calator. 
Ai pretui zilnic viata ,nu ti-ai pierde timpul scurt 
Si ai face numai bine cat mai esti pe-acest pamant. 
N-ai lasa nici zi nici noapte sa-ti scape din ora un sfert 
Ci l-ai pretui la maxim lucrand in el consecvent. 
N-ai pierde timpul vietii cu nimicuri si cu barfe, 
Ieftine placeri stricate si distractii prea marunte…!

BUNATATEA CALUGARULUI

DOAMNE AJUTA!
Pe un drum, un câine a sărit la un om şi a început să-l latre. Omul însă a pus imediat mâna pe o piatră şi a aruncat după animal. Câinele s-a ferit imediat şi, ce să vezi?!, a sărit mai tare la om, gata-gata să-l muşte. Speriat rău, omul a mai apucat doar să intre într-o curte şi să trântească poarta. Acum stătea acolo, în timp ce câinele urla de mama focului dincolo de gard. Chiar în acel timp, a trecut pe stradă şi un călugăr. Văzându-l, câinele a sărit la părinte, lătrând şi arătându-şi colţii. Liniştit, călugărul a scos o bucată de pâine din traistă şi i-a întins-o căţelului. Imediat, acesta a încetat să latre, s-a apropiat uşor-uşor şi, dându-şi seama de bunătatea omului, a luat bucăţica de pâine chiar din mâna acestuia şi a început să o mănânce de zor. Apoi s-a aşezat lângă călugăr, dând din coadă.
- Vezi, omule - i-a spus părintele celui din spatele gardului - bunătatea naşte totdeauna bunătate. Dacă tu ai fost rău cu câinele, cum ai fi vrut să fie el cu tine.
- Hai, vino şi mângâie-l! ;
Să nu mai faci niciodată un rău, acolo unde poţi face bine. Şi crede-mă, oriunde şi oricând poţi face numai bine. De tine depinde! ;
"Dragostea este bucuria de a face altora bucurii. " ( Sfântul Ioan Gură de Aur)