De ce plang, Doamne?

De ce plang, Doamne? Ca am sufletul plin
De dragoste, de dor si de credinta?
Cum as putea eu, Doamne, sa spun ca e un chin
Sa simt tot ce mi-ai dat? Iti port recunostinta!
Mi-ai dat iubire si speranta in destin,
Mi-ai dat credinta pentru-o-ntreaga viata.
Cum as putea sa plang ca am sufletul plin?
Cad in genunchi plecandu-mi a mea fata.
Si-Ti multumesc, Doamne si Te implor acum,
Sa nu imi iei nimic din tot ce Tu mi-ai dat
Si chiar dac-am sa plang in lungul vietii drum,
Sa nu-mi consideri plansul ca pe un greu pacat.
Si-Ti multumesc pentru ca, Tu, imi esti
Tot sprijinul, tot reazemul din viata;
De rele, Doamne, Te rog sa ma feresti
Si da-mi iubire, si da-mi, Te rog, speranta.
Iubire pentru oameni, speranta-n vesnicieDa-mi linistea de care am nevoie,
Fereste-ma, Doamne, de ispita si prostie
Si lasa-ma sa cred, Te rog, Doamne, da-mi voie.
Sa sper si sa cred in dragostea si-n mila Ta,
Sa simt ca nu e vis speranta pe pamant
Si ia-mi, Te rog, viata si fa ce vrei cu ea,
Dar nu-mi lua iubirea, e tot ce am mai sfant.
poezie de Valeria Pintea

MI-S OCHII TRISTI

Mi-s ochii tristi si fruntea obosita
De-atâta priveghere si-asteptare,
Mi-e inima bolnava, istovita,
De grea si îndelunga alergare
Si plânge ca o pasare ranita.
Când ochii mi-i închid si cat în mine
Puteri sa sui Golgota pâna sus,
O voce, un ecou din adâncime
Îmi spune blând: Viata e Iisus,
Margaritarul pretios e-n tine.
Privesc la dimineata minunata
A Învierii Tale din mormânt,
Ca Magdalena, ca si altadata,
Îngenunchez ‘naintea Ta plângând
Si-s fericit si plâng cu Tine-n gând.
de Valeriu Gafencu – “Sfântul închisorilor”