ICOANA

. Un parinte tinea Intr-o biserica o icoana ciudata in care, sub o reprezentare neortodoxa a chipului Maicii Domnului, era scrisa o invatatura eretica. Un ucenic de-al sau, student la Teologie, i-a spus parintelui ca astfel de imagini nu sunt icoane, sunt idoli.
- Nu poate fi icoana o imagine eretica, a spus tanarul, suparat. Ar trebui sa o scoateti din biserica.
Parintele era foarte obosit. Statuse pana la miezul noptii la spovedanie, ca se apropia praznicul Adormirii Maicii Domnului. In loc sa il intrebe pe tanar ce anume i se pare eretic, parintele l-a gonit, spunandu-i:
- Daca te apuci sa imi spui mie ce icoane sa tin in biserica, mai bine pleaca in alta parte. Nu cred ca e cazul sa imi dai tu mie lectii de teologie.
- Bine, parinte, plec, dar sa cititi cartea asta, ca sa va convingeti, a spus tanarul, plecand.
Toata seara parintele a stat si a citit. Dandu-si seama ca a gresit, ar fi vrut sa isi ceara iertare, dar nu stia cum sa il gaseasca pe tanar.
"O sa vina duminica la biserica vreun coleg de-al lui si o sa ii transmit ca il astept din nou aici. Si o sa imi cer iertare - si-a spus parintele. Dar pana atunci trebuie sa ma duc sa ma spovedesc. L-am mahnit pe nedrept si am tinut in biserica o imagine eretica", a spus parintele.
A doua zi s-a dus si s-a spovedit. Duhovnicul sau i-a dat chiar un canon greu pentru asta. Si i-a spus:
- Cu sufletele crestinilor nu avem dreptul sa ne jucam. Nu suntem sefii lor, nu suntem stapanii lor. Suntem slujitorii lor. Daca il certi pe vreunul mai slab de inger, care plecand de la tine se duce la secte, dai tu raspuns pentru el la Judecata?
Duminica, tanarul a venit la parintele si i-a dat pomelnicul pentru Sfanta Liturghie ca si cum nu ar fi fost gonit. Mirat si bucuros, parintele si-a cerut iertare de la el.
- Parinte, cat bine mi-ati facut sfintia voastra, puteam sa ma supar asa usor? Nu o data, de zece ori sa ma goniti, ca eu tot nu plec de aici.
Parintele a intrat in altar, gandindu-se: "O, daca si-ar pastra tanarul acesta inima curata pe care o are... Ca preot, pe multi i-ar lua de mana si i-ar aduce la Hristos".
Un batran oarecare avea un ucenic iscusit si foarte intelept. Iar odata, maniindu-se pe el, l-a gonit de la sine. Acela, fiind gonit si iesind din ograda si chilia batranului sau, sedea afara, rabdand barbateste. Dupa aceea, iesind batranul afara din chilie si vazandu-l pe dansul sezand si plangand, s-a umilit cu inima si s-a bucurat foarte de acesta, caci el socotea ca daca l-a gonit se va fi dus si de aceea nu mai avea nadejde sa-l mai vada vreodata, stiind ca fara nici o vina, cu mania sa, l-a gonit si-i parea foarte rau de el. Iar daca l-a vazut, de bucurie i s-a inchinat pana la pamant, zicand: "O, sluga buna si ucenice al lui Hristos, iata, smerenia si rabdarea ta au biruit mania, iutimea si neputinta mea! Mergi, frate, in chilie si de acum inainte tu sa-mi fii mie batran si eu voi fi tie ucenic, de vreme ce tu cu smerenia si rabdarea ta ai intrecut batranetile mele". (10-343)

*

158. Un tanar a venit la parintele Ioan sa se spovedeasca. S-a intors dupa doua saptamani:
- Parinte, ori sfaturile sfintiei voastre nu sunt bune, ori dracii au pornit razboi crunt ?mpotriva mea, ori m-a biruit duhul trandaviei.
- De ce spui asta, frate?
- Vin la biserica de doi ani de zile. M-am spovedit o singura data, la inceput. Mi-am facut o pravila de rugaciune foarte serioasa: dimineata - doua catisme din Psaltire, dupa-masa - Paraclisul Maicii Domnului, seara - Acatistul Preadulcelui Iisus. Faceam zilnic trei sute de metanii si ziceam aproape tot timpul rugaciunea lui Iisus. Nu stiu cati crestini se nevoiau ca mine si nici cati erau ravnitori ca mine. Dar de cand m-am spovedit la sfintia voastra, abia termin cele trei catisme din Psaltire si abia fac o suta de metanii. Parinte, nu e bine, ce credeti ca se intampla cu mine?
- E foarte bine ce se intampla cu tine, esti pe drumul cel bun.
- Cum, parinte, nu vedeti de unde am plecat si unde am ajuns?
- Nu, nu vad, eu vad doar ca ai pus inceput bun.
- Ce inceput bun, parinte, unde mai e nevointa mea?
- Eu te-as intreba altceva: oare unde mai e mandria ta ca nu mai e nimeni ca tine, ca nu mai e nimeni atat de sfant ca tine?
- Parinte, nu ziceam ca sunt sfant...
- Sa stii ca ortodoxia nu e fariseism, cine face mai multe metanii e campion, cine zice mai multe catisme la Psaltire e mai sfant. Sfintii nu au stralucit numai prin sute de metanii, ci mai ales prin smerenie, prin dragoste de Dumnezeu. Nevointa nu este scop in sine, este mijloc. Cine face nevointa fara smerenie nu are plata. Inainte te mandreai cu nevointa ta, si mandria iti dadea putere. Dar, dupa ce te-ai spovedit si ai primit canon, si nu mai faceai ce-ti trecea prin cap, ci ceea ce trebuia sa faci, atunci puterile ti-au slabit.
De demult, un pustnic a tinut un post foarte aspru, mandrindu-se. Cum a intrerupt postul, a vazut ca diavolul mandriei a plecat de la el. Asa si tu: ce faceai de capul tau, fara binecuvantarea unui duhovnic, iti hranea mandria. Cum ai primit canon, cum au inceput dracii sa iti dea lupta. Abia acum incepi sa intelegi cat de greu este razboiul duhovnicesc. Nu te gandi ca ai slabit, gandeste-te cat de slabit erai inainte, cand te vedeai mai ravnitor si mai nevoitor decat altii.
Sa stii ca mai mult Ii place lui Dumnezeu cel care face un canon mai mic smerindu-se decat cel care face canon mare pentru a-si hrani iubirea de sine. Asta nu inseamna ca Biserica nu a avut mari nevoitori, ci doar ca acestia au pus la temelia ostenelii lor smerenia. Sa dea Dumnezeu sa mergi si tu pe acelasi drum. Si nu numai ca vei ajunge sa faci aceleasi nevointe ca inainte, ci poate vei face unele mai mari. Dar vor fi nevointe incununate de Dumnezeu.
Intelegandu-si greseala, tanarul ii spuse parintelui:
- Da, parinte, asa este, nevointele imi hraneau iubirea de sine. Stiu ca sunt mandru, dar vreau sa scap de mandrie. Cat mai repede.
- Usor, usor, ca nu e usoara lupta cu aceasta patima. De multe ori nu ne dam seama cum trebuie sa luptam impotriva mandriei. Dar un sfat este sigur: cauta sa dobandesti smerenia. Smerenia goneste mandria.
- Si daca nu reusesc?
- Nu poti reusi de capul tau. Dar, spovedindu-te des, Dumnezeu te va ajuta sa reusesti.
- Va multumesc mult, parinte. Simt ca mi s-a usurat sufletul. Parca mi s-ar fi luat o ceata de pe minte.
Un frate a mers la muntele Feremului, la un oarecare batran mare cu viata si foarte iscusit cu fapte bune. Inchinandu-se dupa obicei, l-a intrebat zicand: "Ce voi face, parinte, caci imi piere sufletul?". Batranul a zis: "Pentru ce iti piere sufletul?". Fratele i-a raspuns: "Cand eram in lume, in viata mireneasca, foarte mult posteam, rugaciuni si privegheri faceam si multa ravna sufleteasca, umilinta si lacrimi aveam, iar daca m-am lepadat de lume si m-am facut calugar, nici una din acele bunatati nu o vad in mine".
Batranul i-a zis: "Sa ma crezi, fiule, ca acele bunatati pe care mi-ai spus ca le faceai cand erai mirean, toate pentru mandria si lauda oamenilor le faceai, caci aveai indemnator spre ele pe cel ce in taina se lupta cu tine si acele fapte ale tale nu erau primite de Dumnezeu. Pentru aceea diavolul nu te baga in seama, nici nu iti sta impotriva cu razboi, ca sa ia sporirea ta. Acum vede ca ai iesit ca la razboi asupra lui si pentru aceea si el se inarmeaza asupra ta. Mai placut si mai primit este lui Dumnezeu un psalm pe care il vei citi acum cu smerenie, decat o mie de psalmi pe care-i citeai in viata mireneasca cu mandrie".
Zis-a iarasi fratele: "Eu, parinte, acum nici sa postesc nu pot si toate lucrurile si faptele bune s-au luat de la mine". Batranul i-a zis: "Frate, iti ajunge ce ai, rabda cu multumire si te vei folosi". Iar el tinea tot una, zicand: "Cu adevarat, parinte, pierdut este sufletul meu". Atunci batranul a inceput a-i zice lui asa: "Crede-ma, frate, ca nu voiam sa-ti zic cele ce ti-am zis, ca sa nu-ti slabeasca gandul, caci te vad foarte inselat de vrajmasul diavol si esti aruncat in trandavie si in deznadajduire; ci asculta sfatul meu si lasa parerea pe care o ai ca vietuiai si faceai bine cand erai in viata mireneasca, de vreme ce toate acele fapte ale tale din viata mireneasca erau pentru mandrie, precum si a fariseului aceluia caruia pentru bunatatile lui cele cu multa mandrie i se parea ca este mai placut lui Dumnezeu decat toti oamenii, si cu acea parere, a mandriei, si-a pierdut toate ostenelile. Iar tu acum, smerindu-te inaintea lui Dumnezeu si parandu-ti-se ca nu faci nici o fapta buna inaintea Lui, aceasta smerenie, fiule, iti ajunge pentru mantuirea sufletului, ca si vamesul care nici o bunatate nu facuse si cu o smerenie ca aceasta s-a indreptat. Ca mai placut lui Dumnezeu este omul pacatos si lenes, si cu inima infranta si smerita, decat cel ce face multe bunatati si se inalta in gandul sau, socotindu-se ca mai placut este inaintea lui Dumnezeu".
Acestea auzind fratele, a luat mare folosinta si multa mangaiere sufletului sau si s-a inchinat batranului pana la pamant, zicand: "Sa stii, parinte, ca astazi mi-ai mantuit sufletul". Si asa s-a dus, multumind lui Dumnezeu. (22-276)

Acatistul Maicii Domnului “Portarita”

   Bucura-te, Portarita buna care deschizi credinciosilor usile Raiului!

Acatistul Maicii Domnului “Portarita”

(Aveti mai jos un Imn Acatist inchinat Maicii Domnului si Icoanei sale facatoare de minuni, Portarita – “Portaitissa” de la Manastirea Iviron din Sf. Munte Athos. Icoana se afla in paraclisul de la poarta Manastirii, de aici si numele. Potrivit traditiei athonite, aceasta icoana a venit singura pe mare, din Bizant. Este una dintre cele mai cunoscute si mai cinstite Icoane ale Maicii Domnului si e praznuita cu procesiune aleasa pe 25 febr. si 26 oct. - LD.)

Rugaciunile incepatoare:

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.
Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Condacele si Icoasele:

Condacul 1:

Aparatoare Doamna, Stapana noastra de Dumnezeu Nascatoare, cantarile cele de lauda aducem tie noi robii tai, ca cei ce cu venirea cinstitei icoanei tale ne-am igonisit arma tare, zid nebiruit si straja nebiruita. Acopera-ne si ne apara pe noi toti de vrasmasii cei vazuti si nevazuti si de toata vatamarea sufleteasca si trupeasca, ca sa strigam tie: Bucura-te, Portarita buna care deschizi credinciosilor usile Raiului!

Icosul 1:

Ingerul cel mai intai statator trimis a fost sa zica Nascatoarei de Dumnezeu, cand a cazut ei sortii slujirii apostolesti in pamantul Iviriei: ” De Ierusalim nu te indeparta si nu te desparti, iar sortul ce ti-a cazut tie, se va arata luminat in zilele cele mai de apoi, ca te vei osteni in pamantul intru care Dumnezeu va voi pentru tine, pentru aceea zicem:

Bucura-te, prin care lumii se va aduce mantuirea;
Bucura-te, prin care inselaciunea idoleasca se va surpa;
Bucura-te, prin care puterea stapanitorului intunericului se va rusina;
Bucura-te, prin care imparatia lui Hristos se va intari;
Bucura-te, chemarea la lumina Evanghelie a celor cazuti in intunericul slujirii idolesti;
Bucura-te, slobozirea fiilor lui Dumnezeu, din robia diavolului;
Bucura-te, slujitoare a Fiului tau si Dumnezeu;
Bucura-te, Ceea ce cu ascultarea ta, neascultarea Evei ai vindecat;
Bucura-te, inaltimea faptelor bune;
Bucura-te, adancimea smeritei cugetari;
Bucura-te, prin care credinciosii cunosc pe Facatorul;
Bucura-te, prin care credinciosii se fac fii Tatalui;
Bucura-te, Portarita buna, care deschizi credinciosilor usile Raiului!

Condacul 2:

Vazand Sfanta Fecioara minunata voie a lui Dumnezeu, pentru Sine, ca o roaba a Domnului pururi s-a supus sa fac voia lui, strigand: Aliluia!

Icosul 2:

Intelegerea cea neinteleasa a graiului ingerului, Domnul facand-o inteleasa tie, Preacurata, a indreptat mergerea ta catre muntele Athosului, unde s-a grait de tine celor ce se nevoiesc intru neamul duhovnicesc. Deci noi cu bucurie strigam catre tine:

Bucura-te, Ceea ce ai sfintit Athosul cu venirea ta;
Bucura-te, Ceea ce ai surpat idolii;
Bucura-te, Ceea ce ai sadit acolo credinta cea adevarata;
Bucura-te, Ceea ce ai izgonit de acolo pe cei necredinciosi;
Bucura-te, Ceea ce ti-ai ales gradina tie Muntele acesta;
Bucura-te, Ceea ce locului acestuia darul tau l-ai fagaduit;
Bucura-te, datatoarea bunatatilor pamantesti tuturor credinciosilor ce locuiesc pe el;
Bucura-te, chezasuitoare mantuirii celei vesnice;
Bucura-te, mijlocitoare calda celor ce locuiesc in gradina ta;
Bucura-te, infricosarea tuturor vrasmasilor;
Bucura-te, Ceea ce ai fagaduit mila Fiului tau locului acestuia, pana la sfarsitul veacurilor;
Bucura-te, Ceea ce ai prevestit cu darul Lui nu se va departa de la Sfantul Munte;
Bucura-te, Portarita buna, care deschizi credinciosilor usile Raiului!

Condacul 3:

Puterea Celui Preainalt cu apararea Maicii lui Dumnezeu a umbrit Sfantul Munte, surpaturile si vaile lui, ca un salas prea larg, l-a aratat tuturor celor ce in viata calugareasca doresc sa culeaga mantuire, si vor canta: Aliluia!

Icosul 3:

Avand purtare de grija pentru gradina ta si pentru poporul din pamantul Iriviei bine ai voit a se zidi, in locul unde insati ai statut cand ai venit la Athos, un locas al neamului lor ca un liman celor ce cauta mantuirea, si ai voit a le da icoana ta, ca toti sa zica tie:

Bucura-te, Ceea ce ai fost aleasa ocrotitoare pamantului Iviriei;
Bucura-te, ca tara aceasta s-a intors de la inselaciunea idoleasca la lumina lui Hristos;
Bucura-te, Odrasla mladitei celei nevestejite care ai odraslit acum viata luminata;
Bucura-te, Ceea ce ai crescut strugurii minunilor si ai bunei credinte;
Bucura-te, livada duhovniceasca pe Athlon sadita;
Bucura-te, Ceea ce ai izvorat curgere cu duhovniceasca luminare pentru pamntul Iviriei;
Bucura-te, gura lui Eftimie, cea cu cuvinte de aur;
Bucura-te, a lui Ioanichie cetate nebiruita;
Bucura-te, a calugarilor ingradire;
Bucura-te, liman lin celor ce cauta mantuire;
Bucura-te, Ceea ce fagaduiesti acelora odihna vesnica;
Bucura-te, Portarita buna, care deschizi credinciosilor usile Raiului!

Condacul 4:

Izvor de ganduri de nedumerire avand intru sine, cinstita vaduva, cea din Niceea, s-a tulburat vazand Sfanta si prea laudata icoana a Maicii lui Dumnezu, impusa cu sulita ostasului celui stricator de icoane, dintru care indata a curs sange si ea de frica fiind cuprinsa, ca sa nu fie batjocorita Sfanta Icoana, cu rugaciuni si lacrimi varsand-o mergand spre apus, cu veselie a strigat: Aliluia!

Icosul 4:

Vazand calugarii Sfantului Munte, flacara ce se arata pe mare ca un stalp de foc, a carui inaltime ajungea pana la cer si stralucea ca un soare, si venind noaptea la malul marii au vazut Sfanta Icoana a Maicii lui Dumnezeu purtandu-se pe mare cu putere dumnezeiasca si au strigat celei pline de dar

Bucura-te, Rug nears ce te-ai vazut de puitorul de lege;
Bucura-te, stalp de foc care povatiesti pe cei din intuneric;
Bucura-te, scara care ajungi pana la cer, pe care s-a pogorat Dumnezeu;
Bucura-te, pod care treci la cer pe cei de pe pamant;
Bucura-te, raza zilei celei de taina;
Bucura-te, Ceea ce ai nascut lumina cea neapusa;
Bucura-te, Ceea ce n-ai invatat pe nimeni in ce chip a fost;
Bucura-te, Ceea ce esti imbracata in soare, care stralucesti cu darul si cu slava in toata lumea;
Bucura-te, stea care arati soarele;
Bucura-te, fulger care lumninezi sufletele si stralucesti gandurile celor credinciosi;
Bucura-te, stralucire care luminezi pe cei din intuneric;
Bucura-te, ca din tine a rasarit stralucirea cea cu multa lumina;
Bucura-te, Portarita buna, care deschizi credinciosilor usile Raiului!

Condacul 5:

Icoana ta cea cu Dumnezeiasca mergere vrand sa o dai lacasului Manastirii Ivirii, zis-ai dumnezeiasca Maica Arhimandritului Gavriil: “mergi cu ceata calugarilor la malul marii si te pogoara in luciul ei si primeste Icoana mea”. Deci, el intraripat cu credinta si cu dragoste a mers pe apa ca pe uscat si au luat icoana in bratele sale si dobandind acea vistierie s-au bucurat zicand: Aliluia!

Icosul 5:

Vazut-au calugarii din Manastirea Ivirului de multe ori Icoana Maicii lui Dumnezeu din Biserica scoasa cu putere nevazuta stand deasupra portii, pe zidul curtii, si spaimantandu-se au zis unele ca acestea:

Bucura-te, Ceea ce bine ai voit a ne da Sfanta Icoana ta;
Bucura-te, Ceea ce ne-ai fagaduit-o acoperamant a fi noua;
Bucura-te, Ceea ce ai aratat dragostea ta catre lacasul nostru;
Bucura-te, Ceea ce ai aratat purtarea ta de grija pentru el;
Bucura-te, ajutorul nostru in tara straina;
Bucura-te, bunavointa lui Dumnezeu catre noi;
Bucura-te, indraznirea noastra catre Dumnezeu;
Bucura-te, izbavitoarea lacrimilor noastre;
Bucura-te, apararea noastra a celor sarmani;
Bucura-te, ingradirea noastra;
Bucura-te, Portarita buna, care deschizi credinciosilor usile Raiului!

Condacul 6:

Propovaduitor al voii tale facand pe Gavril, ai zis catre el, Stapana: ” N-am venit sa fiu pazita de voi, ci ca sa fiu Eu pazitoare voua, nu numai in veacul acesta de acum ci si in cel viitor. Iata, dau semn voua, pana cand veti vedea icoana mea in manastire nu va lipsi de la voi darul si mila Fiului meu, ca toti sa strige Lui: Aliluia”

Icosul 6:

Bucurie mare s-a facut la toti cei ce au auzit fagaduintele tale, Maica lui Dumnezeu, si tie, Portaritei ceresti, Biserica ti-au ridicat calugarii in poarta manastirii, strigand asa:

Bucura-te, statatoarea inainte pentru noi, in cele viitoare;
Bucura-te, Ceea ce frica Domnului ne inveti pe noi;
Bucura-te, Ceea ce ne indreptezi pe calea cea buna;
Bucura-te, indraznirea si nadejdea noastra;
Bucura-te, asteptarea noastra si acoperamantul;
Bucura-te, Ceea ce ce ai plecat catre noi milostivirea Fiului tau;
Bucura-te, Ceea ce ne vestesti ca darul Lui va fi cu noi;
Bucura-te, Ceea ce Icoana te cea sfanta ne-ai dat-o noua arvuna a milei Fiului tau;
Bucura-te, Ceea ce ai dat ei darul facerii de minuni;
Bucura-te, Ceea ce departezi de la noi tot raul;
Bucura-te, Ceea ce deschizi intrarea a tot binele;
Bucura-te, Portarita buna, care deschizi credinciosilor usile Raiului!

Condacul 7:

Vrand rau credinciosul Amira sa strice lacasul Manastirii Ivirului si obstea de calugari ce era adunata acolo sa o risipeasca, de graba au cunoscut apararea lacasului de catre Maica lui Dumnezeu, vazand corabiile sale in adancimea marii inecate si pe ostasii pierduti prin valurile marii. Deci infricosandu-se ei si venind cu smerenie au dat la manastire aur si argint, cerand iertare. Iar calugarii vazand acestea au cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 7:

Multe si nenumarate minuni ai aratat, Maica lui Dumnezeu, plinind in manastire lipsa de vin, de faina si de untdelemn, pe cei indraciti vindecand, schiopilor darund umblare, orbilor vedere si toata neputinta vindecand, ca vazand aceste minuni sa-ti cantam tie:

Bucura-te, Aparatoare Doamna, care biruiesti pe vrasmasi;
Bucura-te, cea grabnica spre ajutor celor ce te cheama pe tine;
Bucura-te, Ceea ce nu treci cu vederea rugaciunea noastra;
Bucura-te, Ceea ce de la fagaduinta nu te intorci;
Bucura-te, Ceea ce intristarea intru bucurie o prefaci;
Bucura-te, Ceea ce lipsa din manastire tu o acoperi cu indestulare;
Bucura-te, a orbilor vedere;
Bucura-te, a schiopilor umblare;
Bucura-te, a tuturor scarbitilor mangaietoare;
Bucura-te, ca nu incetezi a ne purta de grija si a ne mantui pe noi;
Bucura-te, ca dintru atatea rele ne izbavesti pe noi;
Bucura-te, Portarita buna, care deschizi credinciosilor usile Raiului!

Condacul 8:

Auzind Patriarhul Nicon de lacasul Manastirii Ivirului cel minunat, acoperit de Icoana Maicii Domnului, a dorit ca si tara lui sa aiba impartasire de darul ei. Pentru aceasta zidind locas in cinstea acestei preaslavite Icoane, cu osardie a cerut inchipuirea Sfintei Icoane cea facatoare de minuni a Maicii lui Dumnezu, ca prin acoperamantul ei, acoperiti fiind, sa cante lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8:

Cu totul intru cei de sus fiind si de cei de jos nedespartindu-te, bine ai voit, Maica lui Dumnezeu, sa daruiesti aceeasi binecuvantare a Athosului si peste lacasul Manastirii Pecersca, al robului tau Antonie, prin asemanarea cinstitului tau chip cu care ai binecuvantat Athosul. Pentru aceea strigam tie:

Bucura-te, acoperamantul cel mai lat decat norul;
Bucura-te, ingradirea si intarirea drept credinciosilor;
Bucura-te, stalp nemiscat al Bisericii dreptmaritoare;
Bucura-te, infruntarea eresurilor si a dezbinarilor;
Bucura-te, Ceea ce multimea credinciosilor o luminezi cu stralucitoarele raze ale Icoanei tale celei facatoare de minuni;
Bucura-te, Cea ce izvorasti de la ea darurile vindecarilor si ale minunilor tale;
Bucura-te, ingrozirea vrasmasilor;
Bucura-te, veselia arhiereilor si a preotilor;
Bucura-te, povatuitoarea calugarilor si mantuirea a tot neamul crestinesc;
Bucura-te, Portarita buna, care deschizi credinciosilor usile Raiului!

Condacul 9:

Toata osardia avand-o adunarea pustnicilor Manastirii Ivirul pentru zugravirea Preacinstitului chip al milostivei Portarite, savarsind cantari de rugaciune si cu apa de la minunata Icoana spaland scandura pe care voia sa zugraveasca cinstitul ei chip, au sfintit pe cuviosul Iamvlih, care nevoindu-se cu toata obstea parintilor, in post si rugaciuni, au zugravit inchipuirea Icoanei Maicii lui Dumnezeu, pentru care noi pururi strigam: Aliluia!

Icosul 9:

Pe ritorii cei mult vorbitori ii vedem, Nascatoare de Dumnezeu, a fi ca niste pesti fara de glas, ca nu se pricep dupa vrednicie sa laude toate minunile tale care le-ai aratat, neamului omenesc, de la Sfanta Icoana ta. Caci inca pe cale fiind spre tara ruseasca, s-au facut minuni, poruncind binecredinciosului Emanoil sa dea pretul rascumpararii celor necredinciosi care impiedicau mergerea Sfintei Icoane si indoit dupa aceea intorcandu-i lui. Iar noi pentru aceasta cu credinta strigam asa:

Bucura-te, izvorul minunilor cel nedesertat;
Bucura-te, ca totdeauna esti mijlocitoare catre Dumnezeu;
Bucura-te, scaparea celor din nevoi;
Bucura-te, mangaierea celor scarbiti;
Bucura-te, vindecarea bolnavilor;
Bucura-te, Maica milostiva a celor sarmani;
Bucura-te, intoarcerea la calea adevarului a celor robiti;
Bucura-te, chemarea pacatosilor la pocainta;
Bucura-te, Portarita buna, care deschizi credinciosilor usile Raiului!

Condacul 10:

Vrand sa mantuiesti multi oameni din nevoi si din tot felul de scarbe, izvor de mila neimputinata izvorasti, dumnezeiasca Maica, de la Icoana ta, neamului nostru. Ca iata esti grabnic ajutatoare in lacasul Ivirului celui nou, inmultind darurile tale si in alte orase si manastiri si sate, celor ce te cinstesc pe tine toate cererile le implinesti, pentru aceea slavim pe Dumnezeu, care ne-a dat noua un asa dar, si strigam: Aliluia!

Icosul 10:

Zid esti, Nascatoare de Dumnezeu, cinului calugaresc si tuturor celor ce alearga la tine, ca Facatorul cerului si al pamantului salasluindu-se in Feciorescul tau pantece, a invatat pe toti ravnitorii de curatie si de intreaga intelepciune sa strige catre tine:

Bucura-te, vas ales al curatiei;
Bucura-te, cununa fecioriei;
Bucura-te, camara nuntii celei fara de de samanta;
Bucura-te, Mireasa nenuntita;
Bucura-te, Ceea ce ai nascut pe semanatorul curatiei;
Bucura-te, Ceea ce ai impreunat Domnului pe cei credinciosi;
Bucura-te, grabnica ajutatoare in viforul ispitelor;
Bucura-te, Ceea ce izgonesti asupririle vrasmasilor;
Bucura-te, Cea ce risipesti intunecarea patimilor celor de suflet pierzatoare;
Bucura-te, Ceea ce curatesti gandurile;
Bucura-te, Ceea ce ne inveti a uri dulcetile cele pamantesti;
Bucura-te, Ceea ce indreptezi mintile si inimile catre cele de sus;
Bucura-te, Portarita buna, care deschizi credinciosilor usile Raiului!

Condacul 11:

Se biruieste toata cantarea care vrea sa tinda catre multimea milelor tale celor multe, ca de-ti vom aduce cantari la numar tocmai ca nisipul marii, Stapana noastra de Dumnezeu Nascatoare, nimic nu plinim cum se cade, pentru aceasta cantam tie: aliluia!

Icosul 11:

Faclie primitoare de lumina aratata celor ce sunt in multimea necazurilor, vedem pe Preasfanta icoana a Maicii lui Dumnezeu ca primind focul cel nematerialnic al darului, lumineaza pe toti cu razele minunilor, invatandu-i a canta asa celei prea binecuvantate:

Bucura-te, ca esti grabnica ajutatoare;
Bucura-te, Ceea ce ne aperi pe noi de foc, de sabie si de navalirea altor neamuri;
Bucura-te, Ceea ce ne izbavesti pe noi de foamete si de moarte naprasnica;
Bucura-te, Ceea ce ne pazesti pe noi de toate relele cele aducatoare de moarte;
Bucura-te, ajutatoarea pe cale, pe uscat si pe ape, a celor necajiti;
Bucura-te, vindecarea durerilor celor sufletesti si trupesti;
Bucura-te, milostiva mangaietoare a celor scarbiti si impovarati;
Bucura-te, Ceea ce pe cei deznadajduiti ii intorci din groapa pierzarii;
Bucura-te, Ceea ce nici pe mine nu ma lasi fara ajutorul si apararea ta;
Bucura-te, Portarita buna, care deschizi credinciosilor usile Raiului!

Condacul 12:

Vrand sa dea har datoriilor celor omenesti, datatorul de bine venit-a singur la cei ce se departasera de harul Lui, si rupand zapisul a daruit noua puternica mijlocire pe cea de dumnezeu cu dar daruita, pe Maica lui Dumnezeu, ca prin rugaciunile ei sa strigam pururi: Aliluia!

Icosul 12:

Cantand minunile tale cele aratate in viata aceasta, te laudam pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, ca pe un izvor nesfarsit al milei. Deci, cazand catre tine inaintea Icoanei tale celei facatoare de minuni, cu smerenie te rugam, fii noua acoperamant in ziua sfarsitului nostru, cand vom sta la infricosatul scaun de judecata al Fiului tau, ca sa cantam tie:

Bucura-te, ceea ce intru slava stai langa scaunul Fiului tau si acolo iti aduci aminte de noi;
Bucura-te, Cea ce dimpreuna cu Fiul tau si Dumnezeu imparatsesti in veci si pentru noi mijlocesti;
Bucura-te, ca celor ce nadajduiesc la tine le daruiesti sfarsit vietii fara durere si pasnic;
Bucura-te, Ceea ce ne izbavesti de ranile cele amare;
Bucura-te, Ceea ce ne izbavesti de duhurile cele din vazduh;
Bucura-te, stergerea pacatelor prin pocainta;
Bucura-te, dupa Domnul, nadejdea noastra a vietii celei fericite;
Bucura-te, ca celor ce nadajduiesc spre tine le randuiesti starea de-a dreapta a Fiului tau;
Bucura-te, ca fericitul glas care ne fagaduieste mostenirea imparatiei cerurilor, a-l auzi ne invredniceste;
Bucura-te, nadejdea cea tare a vesniciei mantuirii a tuturor crestinilor;
Bucura-te, Portarita buna, care deschizi credinciosilor usile Raiului!

Condacul 13 : (acest condac se zice de trei ori)

O, Maica prea laudata, Preasfanta Doamna, Fecioara Nascatoare de Dumnezeu, cauta spre noi, cei ce cu smerenie si cu lacrimi aducem aceste putine rugaciuni inaintea Preacuratei Icoanei tale, si toata asteptarea si nadejdea spre tine o punem. izbaveste-ne pe noi din toate nevoile si ispitele din viata aceasta, si ne scoate din munca ce va sa fie, ca prin tine sa fim mantuiti si sa cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

Apoi se zice iarasi Icosul 1 :

Ingerul cel mai intai statator trimis a fost sa zica Nascatoarei de Dumnezeu, cand a cazut ei sortii slujirii apostolesti in pamantul Iviriei: ” De Ierusalim nu te indeparta si nu te desparti, iar sortul ce ti-a cazut tie, se va arata luminat in zilele cele mai de apoi, ca te vei osteni in pamantul intru care Dumnezeu va voi pentru tine, pentru aceea zicem:

Bucura-te, prin care lumii se va aduce mantuirea;
Bucura-te, prin care inselaciunea idoleasca se va surpa;
Bucura-te, prin care puterea stapanitorului intunericului se va rusina;
Bucura-te, prin care imparatia lui Hristos se va intari;
Bucura-te, chemarea la lumina Evanghelie a celor cazuti in intunericul slujirii idolesti;
Bucura-te, slobozirea fiilor lui Dumnezeu, din robia diavolului;
Bucura-te, slujitoare a Fiului tau si Dumnezeu;
Bucura-te, Ceea ce cu ascultarea ta, neascultarea Evei ai vindecat;
Bucura-te, inaltimea faptelor bune;
Bucura-te, adancimea smeritei cugetari;
Bucura-te, prin care credinciosii cunosc pe Facatorul;
Bucura-te, prin care credinciosii se fac fii Tatalui;
Bucura-te, Portarita buna, care deschizi credinciosilor usile Raiului!

si Condacul 1 :

Aparatoare Doamna, Stapana noastra de Dumnezeu Nascatoare, cantarile cele de lauda aducem tie noi robii tai, ca cei ce cu venirea cinstitei icoanei tale ne-am igonisit arma tare, zid nebiruit si straja nebiruita. Acopera-ne si ne apara pe noi toti de vrasmasii cei vazuti si nevazuti si de toata vatamarea sufleteasca si trupeasca, ca sa strigam tie: Bucura-te, Portarita buna care deschizi credinciosilor usile Raiului!

Nota: Textul Acatistului este preluat de pe blogul Logos (Portalul tineretului ortodox din Republica Moldova), iar cele doua imagini insotitoare de pe CrestinOrtodox.ro . Mai multe despre Icoana Portarita gasiti in ziarul Toaca la acest link.