Manastirea Hilandar este una dintre cele mai mari manastiri aflate pe
Sfantul Munte Athos,
ea fiind asezata in partea cea mai nordica a peninsulei athonite, in
apropiere de Manastirea Esfigmenu. Din punct de vedere al importantei
monahale, manastirea sarbilor este a patra din
Sfantul Munte, dupa manastirile Marea Lavra, Vatoped si Iviron.
Manastirea Hilandar a fost infiintata
in anul 1198, de catre domnitorul sarb Stefan Nemanja, care a si intrat,
mai apoi, in obstea acesteia, cu numele de Simeon, impreuna cu fiul
sau, Sava. Peste ani, Biserica ii va canoniza pe cei doi parinti,
Sfantul Simeon si Sfantul Sava. Manastirea a fost din totdeauna a
sarbilor, care au sprijinit-o intru toate cele de trebuinta, pana in
zilele noastre.
In legatura cu numele manastirii, anume
"Hilandar", printre parinti circula doua istorii. Prima istorie
aminteste de ctitorul vechiului paraclis, aflat pe locul actualei
manastiri, numit "Helandari". Altii spun ca numele manastirii vine de la
cuvantul "chelandion", un tip de vapor bizantin.
A doua istorie aminteste de nenumaratii
pirati ce au incercat sa distruga si sa jefuiasca manastirea, in
repetate randuri neizbutind nimic, caci Maica Domnului acoperea
manastirea cu mai multe randuri de ceata densa. Nemaivazand nimic in
jurul lor, din pricina cetii, miile de pirati ce au incercat sa atace
manastirea, de-a lungul vremii, incepeau sa se omoare intre ei. Astfel,
"hilii" inseamna "mii", iar "andara" inseamna "ceata".
Manastirea Hilandar - Sfantul Munte Athos
Sfantul Munte Athos se afla in nordul
Greciei, in regiunea Macedonia. Muntele Athos este un munte cu inaltimea
maxima de 2.033 metri - Varful Athon - ce isi inalta culmea de piatra
pe o peninsula lunga de 60 de kilometri si lata de 8-12 kilometri, aria
totala a acestuia fiind de 360 de kilometri patrati.
Careia -
Karyes - este capitala Athosului, iar portul de acces catre aceasta se
numeste Dafne - Daphne. Din Careia se pleaca spre toate manastirile din
Sfantul Munte.
Sfantul Munte Athos este o republica
monastica cu regim administrativ autonom in cadrul Greciei, avand
capitala la Careia. Sfantul Munte gazduieste douazeci de manastiri mari,
zise imparatesti, cu drepturi egale, care conduc tot Muntele.
Cele douazeci de manastiri atonite sunt urmatoarele: Manastirea Marea Lavra,
Manastirea Vatoped,
Manastirea Iviron, Manastirea Hilandar,
Manastirea Dionisiu,
Manastirea Cutlumus, Manastirea Pantocrator, Manastirea Xiropotamu, Manastirea Zografu, Manastirea Dochiariu,
Manastirea Caracalu,
Manastirea Filoteu, Manastirea Simonos Petras,
Manastirea Sfantul Pavel,
Manastirea Stavronichita, Manastirea Xenofont, Manastirea Grigoriu,
Manastirea Esfigmenu, Manastirea Sfantul Pantelimon si Manastirea
Constamonitu. Pe langa marile manastiri mai functioneaza inca 12
schituri si o multime de chilii monahale ortodoxe, in care traiesc
multime de calugari ortodocsi.
Manastirea Hilandar - scurt istoric
Tanarul print Ratsko, fiul lui Stefan
Nemanja, a parasit slava omeneasca si a ales calea cea imparateasca a
monahismului. Astfel, el a fost tuns in monahism la Manastirea
Tesalonicheos, primind numele de Sava. De aici, el va ajunge in Sfantul
Munte, unde va intra in obstea de la Manastirea Vatoped.
In anul 1196, dupa infiintarea statului
sarb, domnitorul Serbiei, Stefan Nemanja, va stabili regulile noii
organizatii statale, in cadrul Consiliului de la Ras. La putina vreme
dupa aceasta, el va ceda conducerea unuia dintre fiii sai, el
adancindu-se intr-o viata duhovniceasca din ce in ce mai profunda.
La un moment dat, scriind tatalui sau
despre minunatia monahismului si desertaciunile acestei lumi, monahul
Sava il chema la sine, spre impreuna petrecere. Miscandu-i-se inima,
domnitorul Stefan Nemanja veni in Sfantul Munte, unde se calugari cu
numele de Simeon.
Domnitorul Serbiei va ajunge in Sfantul
Munte Athos, unde se va calugari cu numele de Simeon, alaturi de fiul
sau, Rastko, calugarit anterior cu numele de Sava. Fiul acestuia,
calugarit cu numele de Sava, va ajunge mai tarziu arhiepiscop al
Serbiei. Amandoi sunt cinstiti ca sfinti nationali ai Serbiei.
Dupa numai cativa ani, la rugamintea
domnitorului sarb Stefan al II-lea, cei doi monahi vor zidi manastirea
pe locul unor vechi ruine. Stefan Nemanja zideste manastire pe locul
unui schit mai vechi, aflat pe atunci in ruina, a carui bisericuta avea
hramul "
Intrarea in Biserica a Maicii Domnului", hram pastrat si de mareata manastire Hilandar.
In anul 1198, avand aprobarea
imparatului bizantin Alexie al III-lea Anghelos, data printr-o
chrisobula imperiala, Manastirea Hilandar este recunoscuta ca
independenta si apartinand calugarilor sarbi. Simeon si Sava incep
renovarea ruinelor si extinderea complexului monahal de la Hilandar.
Astfel ia nastere comunitatea monahala sarbeasca.
Dupa oarecare vreme, Sfantul Sava
(Ratsko) a fost chemat in Serbia, unde a fost hirotonit episcop, iar
Sfantul Simeon (Stefan Nemanja) a ramas in Manastirea Hilandar,
nevoindu-se in post si rugaciune pana la sfarsitul vietii.
Dupa adormirea sa in Domnul, Sfantul
Simeon a fost inmormantat in manastirea ctitorita de el insusi. Din
minunata lucrare a lui Dumnezeu si pentru vrednicia Sfantului Simeon,
din trupul sau a inceput sa curga mir binemirositor, multi bolnavi
capatand vindecare la mormantul sau.
Din lespedea de piatra a mormantului a
incoltit o vita de vie, care a crescut mare si a facut rod, ea existand
si astazi, dupa mai bine de 800 de ani. Strugurii acesteia sunt leac
pentru femeile ce nu pot avea copii, spre dezlegarea pantecelui.
Sfantul Sava, plecand intr-un pelerinaj in Tara Sfanta, el a ajuns si in manastirea ocrotitorului sau,
Lavra Sfantului Sava cel Sfintit.
El a fost primit cu multa caldura de calugarii cei ostenitori ai
manastirii. Cuviosul Sava cel Sfintit proorocise, mai inainte de
adormirea sa in Domnul, zicand: "Dupa trecerea mai multor ani, va veni
aici sa se inchine un episcop sarb, cu numele Sava; sa-i dati bastonul
meu si icoana Maicii Domnului care alapteaza Pruncul."
Cand s-a inchinat Sfintelor Moaste ale
Sfantului Sava, bastonul sfantului a cazut la picioarele sale, acesta
fiind semn aducator aminte pentru calugari. Parintii au luat bastonul
dimpreuna cu icoana si le-au dat vestitului arhiepiscop al Serbiei. Tot
atunci parintii manastirii i-au daruit Sfantului Sava, ca binecuvantare,
sfanta icoana a Maicii Domnului Tricherousa, adica "Maica Domnului cu
trei maini".
In secolul al XIV-lea Manastirea
Hilandar a fost restaurata cu ajutoare financiare oferite de imparatul
bizantin Andronic al II-lea Paleologul si de despotul Stefan Dusan al
Serbiei. In aceasta perioada manastirea a trait cea mai infloritoare
perioada din istoria sa. Printre marii satreti, obstea sarbilor din
Hilandar l-a avut cativa ani si pe
Sfantul Nicodim de la Tismana,
adormit in anul 1406. Datorita Sfantului Nicodim, numerosi monahi
romani s-au nevoit in obstea Manastirii Hilandar, intre secolele
XIV-XIX.
In anul 1430, Sfantul Munte intra sub
ocupatia otomana. Desi monahii sunt lasati cat de cat in pace,
manastirile athonite vor pierde foarte mult din veniturile exterioare
Sfantului Munte, nenumarate proprietati fiind confiscate de catre turci.
Cu toate acestea, manastirile au rezistat vitregiilor vremii. Poporul
si domnitorii sarbi binecredinciosi au sustinut manastirea neincetat,
atat cu rugaciunile lor, cat si cu ajutoare materiale.
Incepand cu secolul al XV-lea, cand
Serbia ajunge sub jugul otoman, la intretinerea si innoirea Manastirii
Hilandar au contribuit si domnii Tarilor Romane. Amintim aici pe
evlaviosul domn si sfant
Neagoe Basarab,
pe Vlad Vintila, pe Mihnea Turcitul si pe Matei Basarab. Fiecare, la
randul sau, a contribuit cu sume anuale intre 7.000 si 15.000 aspri,
intre anii 1517-1645.
In secolul al XVII-lea, numarul
calugarilor veniti din Serbia se afla in scadere dramatica, astfel incat
secolul al XVIII-lea a fost unul de decadere generala. In anul 1722, un
incendiu a cuprins mare parte din manastire. O perioada, manastirea a
fost ingrijita de calugari bulgari. In anul 1891, manastirea va mai
trece printr-un incendiu de mari proportii.
In data de 4 martie 2004, un puternic
incendiu a cuprins latura de nord a manastirii, distrugand si afectand
aproape jumatate dintre structurile manastirii. Incendiul a pornit de la
o soba veche, uitata aprinsa si nesupravegheata. Printre cele mai mari
pierderi se numara patru capele ce pastrau minunate fresce datand din
secolele XVII-XVIII. Din mila lui Dumnezeu, icoanele si Sfintele Moaste
nu au fost afectate.
Manastirea Hilandar - arhitectura
Manastirea nu este zidita pe malul
marii, precum majoritatea manastirilor athonite, ci mai spre centrul
peninsulei, in padurile dese. Complexul monahal pastreaza inca si astazi
biserica cea mare, o serie de capele mai mici, chiliile calugarilor,
camerele din arhondaric, biblioteca, trezoreria si o bolnita, toate
imprejmuite cu un imens si foarte puternic zid de aparare. In interiorul
zidurilor, manastirea pastreaza nu mai putin de 16 paraclise.
Manastirea detine 17 chilii, dintre care 15 sunt in Careia.
Biserica centrala a manastirii este o
mareata catedrala imparateasca cu o fresca nespus de frumoasa. Zece
stalpi de marmura sustin boltile, iar deasupra se inalta opt turle. In
aceasta manastire se afla o bogata colectie de icoane vechi, obiecte de
cult si o valoroasa biblioteca.
Biserica inchinata Intrarii in Biserica
a Maicii Domnului a fost construita pe la inceputul secolului al
XIV-lea, urmand intru toate planul bizantin athonit. Frescele acesteia
au fost lucrate intre anii 1319-1320. O parte dintre acestea au fost
repictate in anul 1803, rezultatele fiind si ele incantatoare.
Manastirea Hilandar - icoane, Sfinte Moaste si obiecte de valoare
Manastirea Hilandar are peste o mie de
icoane bizantine si sarbesti din secolele XIII-XVIII. Cea mai renumita
icoana pastrata, cu mare evlavie, in biserica mare a manastirii, este
icoana Maicii Domnului "Tricherousa", adica "Cea cu trei maini", datand din jurul anului 717. Pe aceasta icoana este infatisata si mana
Sfantului Ioan Damaschin. Icoana este praznuita de doua ori in an, anume pe 28 iunie (11 iulie) si pe 12 iulie (25 iulie).
Icoana dateaza din vremea Sfantului
Ioan, el rugandu-se adesea inaintea ei. La un moment dat, conducatorii
au taiat mana Sfantului Ioan, care indeplinea pe atunci misiunea de
secretar al stapanului din Damasc. Fie pentru o banuiala de tradare, fie
pentru ca a scris in apararea sfintelor icoane, sfantului i s-a taiat
mana dreapta, spre a nu mai putea scrie nimic. Cu puternice rugaciuni la
Maica Domnului, mana sfantului s-a pus la locul ei, vindecandu-se.
Icoana Maicii Domnului Tricherousa,
cand a fost adusa la Manastirea Hilandar, a fost asezata mai intai in
Sfantul Altar. Murind staretul manastirii, s-au iscat neintelegeri intre
frati, nestiind pe cine sa aleaga. Facandu-se dezbinare intre parinti,
Maica Domnului a savarsit minunata lucrare, spre impacare si intarire in
dragoste.
Astfel, icoana a aparut singura in
tronul staretului, in strana. Paraclisieul, crezand ca este lucrarea
vreunuia dintre parinti, lua icoana si o duse inapoi, in Sfantul
Altar.In noaptea urmatoare s-a repetat acelasi lucru.
Dupa mai multe zile de necredinta, un
pustnic batran, vietuitor in sfintenie, a venit in manastire si le-a
zis: "M-a trimis Maica Domnului sa va spun ca de acum inainte sa nu mai
puneti staret, ca ea voieste sa fie Stareta si ocrotitoarea manastirii."
Manastirea Hilandar nu are staret nici in ziua de astazi. Atunci cand
au vreo trebuinta, calugarii merg si iau binecuvantare de la icoana
Maicii Domnului.
Tot in legatura cu istoria manastirii sarbesti sta si
icoana Maicii Domnului Galactotrofusa,
adica "Maica Domnului care Alapteaza", aceasta fiind una dintre cele
mai vechi astfel de reprezentari cu Maica Domnului. Icoana se afla in
Careia, capitala administrativa a Sfantului Munte, intr-o chilie a
Manastirii Hilandar.
Icoana este asezata in partea dreapta a
iconostasului, acolo unde, dupa obicei, se aseaza icoana Mantuitorului
Iisus Hristos. Aceasta icoana, aflata initial in Lavra Sfantul Sava cel
Sfintit, de langa Ierusalim, a fost daruita Manastirii Hilandar in urma
testamentului lasat de Sfantul Sava, anume ca urmatorul calugar cu
numele de Sava, care va ajunge sa se inchine in manastire, sa o
mosteneasca.
In jurul secolului al XIII-lea,
Arhiepiscopul Sava al Serbiei a vizitat Lavra de langa Ierusalim. Facand
cercetare fratii in legatura cu inchinatorul, au identificat in acesta
pe cel caruia se adresase cu multi ani in urma staretul lor.
Arhiepiscopul a dus icoana imediat in Sfantul Munte Athos, in Manastirea
Hilandar. Aceasta a fost asezata insa intr-un metoc al manastirii,
inchinat chiar Sfantului Sava, in Careia.
Bastonul Sfantului Sava cel Sfintit se
afla in Chilia sarbeasca "Paterita", in apropiere de Schitul Sfantul
Andrei, iar icoana Maicii Domnului "Galaktotropofousa" se afla la Chilia
sarbeasca "Tipikario", in Careia.
In manastire se mai afla o icoana
minunata a Maicii Domnului numita "Popskaia", adica "a preotilor". Se
povesteste despre un om care a venit si a cerut sa fie primit in obste,
nefiind el ortodox, ci armean, insa nespunand aceasta nimanui.
Batjocorind mancarea fratilor, caci fusese randuit la trapeza, ea a
continuat obiceiurile sale vreme indelungata, netinand cont de dragostea
parintilor. A fost tuns calugar, iar mai apoi ieromonah. In vremea unei
procesiuni, pe malul marii, cu mai multe icoane, omul cu pricina care
si el o icoana a Maicii Domnului. Ajungand pe mal, o mana nevazuta in
arunca in valuri, iar el speriindu-se isi marturisi toate faradelegile,
dupa care muri, luandu-se plata faptelor sale.De atunci, procesiunea se
face numai cu aceasta icoana, numita "a preotilor".
Manastirea Hilandar mai pastreaza si
alte nenumarate comori duhovnicesti, printre care: o particica din
lemnul Sfintei Cruci a Domnului, Capul Sfantului Eftimie cel Mare si
piciorul Sfantului Simeon, ctitorul manastirii. In manastire se mai afla
si o icoana a Imnului Acatist, praznuita in data de 12 ianuarie (25
ianuarie).
Biblioteca manastirii ascunde mari
comori culturale si istorice. Dintre acestea, amintim Evanghelia scrisa
pe pergament, de mare valoare, carti si manuscrise slavone, 6 manuscrise
pe pergament din secolele XII-XVII, cuprinzand chestiuni bisericesti,
68 de manuscrise cuprinzand alte probleme bisericesti, datand din
secolele XVII-XVIII. Biblioteca cuprinde o colectie de carti si peste
1000 de manuscrise, alaturi de primele carti tiparite in limba sarba.
Teodor Danalache
Aceasta este icoana amintita in viata Sfantului Ioan Damaschin.
Ca aparator infocat al cinstirii sfintelor icoane, acesta a fost aspru
pedepsit de catre iconoclasti: i-au taiat mana dreapta, spre a nu mai
scrie in apararea sfintelor icoane. Punand in fata icoanei mana taiata,
acesta se ruga cu lacrimi Maicii Domnului sa nu-l treaca cu vederea, ci
sa-l ajute. Maica Domnului, cunoscand iubirea si credinta lui Ioan cel
din Damasc, i-a vindecat rana, mana cea taiata lipindu-se la locul ei si
luand din nou viata. In cinstea acestei minuni, icoana din Manastirea
Hilandar pastreaza o copie de argind a mainii Sfantului Ioan Damaschin.
