15 iulie 2010

Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Secu - Cipriota

Icoana Maicii Domnului numita "Cipriota", o icoana indeobste cunoscuta ca facatoare de minuni, este asezata in biserica cea mare din Manastirea Secu. Aflata la o distanta de numai 4 kilometri de soseaua Targu Neamt - Pipirig, la poalele Muntelui Vasan, avand infatisarea unei cetati medievale, cu ziduri groase si turnuri de aparare, Manastirea Secu este o vatra monahala de intensa traire duhovniceasca a carei vechime se ridica la aproape 500 de ani.
Primii sihastri de pe pamantul actual al manastirii apar in jurul anului 1500, ei asezandu-se pe valea pustie a parului Secu unde, in anul 1530 sau 1564, vor si infiinta Schitul Zosima. Abia in anul 1602, vornicul Nestor Ureche, tatal cronicarului Grigore Ureche, impreuna cu sotia sa, Mitrofana, ctitoresc manastirea de piatra, in forma de cetate, cu biserica cea mare, careia i-au pus drept hram Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul.
Manastirea Secu - Icoana Maicii
 Domnului Cipriota
"Unele icoane sunt vindecatoare de boli, izgonitoare de duhuri rele, iar altele sunt aducatoare de ploi binecuvantate si protectoare ale manastirilor si familiilor credincioase. Fara indoiala, toate icoanele sunt facatoare de minuni si ajutatoare credinciosilor. Dar unele poarta o harisma speciala, pe care o simte numai cel ce se roaga mult si cu lacrimi in fata sfintelor icoane" (Arhimandritul Ioanichie Balan).
Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Secu - Cipriota
Icoana Maicii Domnului Indrumatoarea - Hodighitira, cunoscuta si sub denumirea de "Cipriota" a fost daruita de catre domnitorul Vasile Lupu renumitului carturar al vremii, Sfantului mitropolit Varlaam al Moldovei, ca semn de pretuire deosebita, in anul 1647. Numele icoanei se trage de la faptul ca icoana este adusa de domnitor din Insula Cipru, unde este posibil sa fi fost pictata intre anii 1541-1546.
Manastirea Secu - Icoana Maicii
 Domnului Cipriota
Intre anii 1647-1718, icoana Maicii Domnului a stat in Biserica Sfantul Nicolae din Cetatea Neamtului, supusa canonic, din anul 1646, de catre acelasi domnitor, Manastirii Secu. Deoarece in anul 1718 Cetatea Neamtului a fost distrusa din ordinul turcilor, in vremea domnitorului Mihail Racovita, obiectele mai importante ale Bisericii Sfantul Nicolae au fost aduse la Manastirea Secu, printre ele aflandu-se si Icoana Maicii Domnului Cipriota.
Icoana Maicii Domnului a fost asezata in biserica Schitului Sfantul Nifon, unde a stat pana in anul 1758, cand aceasta este adusa in biserica cimitirului manastirii. Mult mai tarziu, abia in anul 1876, icoana va fi asezata in biserica cea mare, unde se afla si in prezent.
La data de 20 iulie 1879, icoana Maicii Domnului Cipriota a fost imbracata in argint de catre boierul Nicolae Albu si sotia sa Maria, din Piatra Neamt. Tot in aceasta perioada, icoana va primi si o strana de lemn, in care ea se afla asezata si astazi, lucrata din fier si lemn bogat ornamentat, in stil baroc.
Manastirea Secu - Icoana Maicii
 Domnului Cipriota
Cea mai importanta restaurare a icoanei a avut loc intre anii 2003-2005, cu binecuvantarea Preasfintitului Daniel, Mitropolit al Moldovei si Bucovinei. Lucrarile au fost savarsite de catre un colectiv de restauratori din Atelierele de Restaurare-Conservare Patrimoniu, de la Manastirile Sucevita si Putna. Comisia hotaraste indepartarea definitiva a imbracamintei din argint, pentru o mai buna punere in valoare a acestei opere de arta liturgica.
In data de 26 august 2005, Icoana Maicii Domnului Cipriota a fost adusa in procesiune, de la Atelierele de Restaurare, de la Manastirea Putna, si pana in marea biserica a Manastirii Secu. Pelerinajul a fost unul insotit de mare bucurie, nenumarati crestini inchinandu-i-se.
La praznicele Maicii Domnului de peste an, cat si la hramul manastirii, icoana era impodobita cu salbe pe care erau cusute monede din aur si argint daruite de binecredinciosii crestini in semn de multumire pentru vindecarile si minunile savarsite prin rugaciune inaintea ei. Cu timpul, aceasta traditie s-a pierdut, insa nu si rugaciunile si cantarile de multumire.
Manastirea Secu - Moastele 
Sfantului Varlaam al Moldovei
Credinciosii din zona pastreaza din generatie in generatie traditia conform careia, cu ani in urma, icoana Maicii Domnului de la Manastirea Secu se schimba la fata. Uneori avea chipul mai deschis, iar alteori o gaseau cu chipul mai intunecat.
In biserica cea mare a Manastirii Secu se afla si Moastele Sfantului Ierarh Varlaam al Moldovei.
Sursa: CrestinOrtodox.ro

POEZIOARE ,,,PRELUATE DIN..,, POPAS DUHOVNICESC"

Integrame

Timpul vieţii scurt fiind,
Cine are-nţelepciune,
Îl petrece doar făcând
Fel de fel de fapte bune.

Dar să vezi ispită mare:
Copilaşi, tătici şi mame
Timpiul liber şi-l omoară
Absorbiţi de integrame.

La birou, în tren vezi oameni
Concentraţi stând ziua-ntreagă
Şi dezleagă integrame,
Dar, pe ei cine-i... dezleagă ?
 
Desfrânata de pe masă

O proorocire spune
Că, la vremea de apus,
Desfrânata o să joace
La creştin pe masă, sus.

Desfrânata, din păcate,
Este, clar, televizorul
Care,-n filme desfrânate,
Întinează tot poporul.

Cei mai mulţi creştini, ia seama,
L-au fixat la răsărit
Să le fie şi icoană,
Căci alt loc n-au mai găsit.

 
Sacoşile de plastic

Azi sacoşile de plastic,
După cum băgăm de seamă,
Au un rol drăcesc fantastic:
Fac păcatelor reclamă.

Căci pe ele vezi pozate
Băuturi din Occident,
Domnişoare dezbrăcate
Sau ţigări Marlboro, Kent.

Mulţi le poartă, chiar cu fală;
Ca nişte bolnavi isterici;
Ba, mai mult, cu îndrăzneală
Vin cu ele şi-n biserici.

In loc de icoană

În maşini, autobuze,
Am văzut, nu doar odată,
Atârnat lângă icoană
Şi o poză "deocheată".

Iată câtă rătăcire
La creştinii de acum
Care-amestecă-n neştire
Ce e rău cu ce e bun.

Cui te-nchini iubite frate ?
Ori Măicuţii Preacurate,
Ori femeii necurate ?
La doi domni, ştii..., nu se poate.
   

O creştină postitoare

Dacă ajunezi, cumva,
Să n-o faci, nicicând, cu fală;
Fii voios, nu te-ntrista,
Unge-ţi faţa şi ţi-o spală !

Se întâmplă, (nu prea des),
La vecernie, spre seară,
Când e vineri, mai ales,
S-auzi câte-o surioară:

"N-ai anaforă părinte ?
Căci, eu, azi am ajunat !".
Iată cum astfel de "sfinte"
Plata lumii şi-au luat.


Horoscopul

Mulţi creştini citesc ziarul
Urmărind un singur scop:
Ca să-şi afle viitorul
Prevestit de horoscop.

Dar să vezi ce păcăleală
Pentru cei naivi de tot,
Căci nu sunt două ziare
Cu acelaşi horoscop.

Totuşi au ceva comun:
Nici un horoscop sfătos
Nu îndeamnă pe creştin
Să urmeze lui Hristos !

Potcoava salvatoare

Vezi la unii pe maşini,
Ori în faţă, ori în spate ,
Că îţi vine să suspini,
O potcoavă agăţată.

Scopul ei îl ştiţi prea bine:
Să le-aducă mult "noroc"
De-or intra-n coliziune
Sau de ia maşina foc.

Când doreşti ca o potcoavă
Să te scape de la moarte,
Asta e o boală gravă,
Căci de Domnul eşti departe !
 
Extremă

Unele creştine, frate,
Ca s-arate că-s smerite,
Umblă-n negru îmbrăcate,
Pân' la ochi îmbrobodite.

Prin biserici fac metanii
Chiar şi-n zilele oprite
Şi se gudură când unii
Le zic "maici" acestor "sfinte".

Nici la modă, nici aşa,
Nu ne mântuieşte portul,
Iar căinţa-n casa ta,
Dacă... ăsta-ţi este scopul.

   

Dezlegare

Dacă moare vreun creştin,
Babele au grijă mare
Să nu uite, precum ştim,
Ca să-l lege de picioare.

Cel mai mult pe mort ajută
Rugăciunea de iertare,
Ce de preot e făcută,
Şi-i numită dezlegare.

Dat mi-a fost s-aud cândva
Că aceea-i dezlegare
Când dezleagă cineva
Piedica de la picioare.

Inscripţii pe tricouri

Nu mai ştie tineretul,
Astăzi, cum să se îmbrace;
Că-i înşeală rău "şiretul"
Care are şi mijloace.

La mulţi tineri, pe tricouri,
Ai să vezi imagini triste:
Sigle, steaguri, stranii chipuri
Sau inscripţii sataniste.

Şi cum scrisu-i în engleză,
Ei, ce sunt creştini, ia seama,
Fac de fapt, în astă speţă,
Propagandă lui... satana.
   

Guma de mestecat

Vezi părinţi şi copilaşi
Mestecând absenţi o gumă,
Iar când scot vreun balonaş,
Îţi fac scârbă, zici că-i spumă.

Ambalajul unei gume
Are rol "educativ"
Căci, prin poze de renume,
Îl corupe pe naiv.

Mestecatul ăsta, frate,
Seamănă a rumegat
Şi, deşi, nu-i scris în Carte,
Nu-i departe de... fumat.

   

Ca lumea

Omul are trei vrăjmaşi:
Lumea, diavolul şi trupul,
Care-l luptă pe "ostaş"
Toată viaţa şi-n tot timpul.

Lumea - crâncenă ispită -
Fără de nici un temei,
E mereu nemulţumită
Că nu faci pe placul ei.

Pentru asta mulţi îţi spun,
C-a ieşit o vorb-acuma,
Că un lucru-i foarte bun
Dacă e făcut... "ca lumea".


Politeţe

După raţiuni ştiute
Drept ar fi, aşa-i lăsat,
Ca femeia să sărute
Mâna dreaptă, la bărbat.

Însă lumea s-a schimbat,
A-mbrăcat o nouă haină,
Căci l-auzi azi pe bărbat:
"Săru' mâna, scumpă doamnă !"

Dar când preotul zăresc
Spun un "Sărut mâna", greu,
Unii chiar îl ocolesc
Ca... să nu le meargă rău.
   

Handicap

Când se supără-ntre ei
Tinerii, nu ştiu de ce,
Zic aşa, fără temei:
"Măi, handicapatule !"

Când i-auzi te-apuci de cap
Şi te-ntrebi cu indignare:
Despre care handicap
Este vorba, frăţioare ?

Totuşi e adevărat,
Tinerii cam au dreptate;
S-au născut c-un handicap:
Educaţia, măi, frate !

   

Parastasul modern

Pentru unii, parastasul
E o slujbă de iertare,
Căci în viaţă răposatul
A greşit, ca fiecare.

Însă pentru mulţi din semeni
E comemorare doar
Şi-un prilej pentru rudenii
Să se întâlnească, iar.

De aceea uneori,
După ce se infierbântă,
O fac lată, până-n zori,
Şi pun muzica de cântă.

ARHIVA BLOG

BIBLIA ORTODOXĂ