Icoana a Maicii Domnului "Teodor"

. A fost descoperit în timpul unei Prinţul Vasili vanatoare Kostroma. Şi în absenţa ale locuitorilor din Kostroma identificate în război, care trece prin oras cu o pictogramă în mâinile sale, o imagine Mucenic.  Teodor (în onoarea lui aici fusese anterior ridicat la Catedrala).. Aceste două miracole şi-au dat numele de icoane a fost găsit. . În 1260 icoana a salvat orasul de la asediul tătarilor. Este de remarcat că această pictogramă special a fost binecuvântat să domnească în 1613, primul rege al unei dinastii noi - Mihail Romanov.

 Memorialul de zile: 14 (27) martie

Icoană a Maicii Domnului "Dorind Lost"

  "Căutând Lost" a fost comandat de către pictorul icoana de pe Obuhov jurământul ţăranul, care în mod miraculos nu îngheţe în frig extrem.

 transferate înapoi imagine miraculoase pentru a opri răspândirea bolii.

Înainte de icoana Maicii Domnului "Căutând din Lost"

 - Roagă-te pentru dureri de cap, durere de dinţi, febră, bolile de ochi, corectarea cazut de la credinta ortodoxa, copiii pierduti, a căsătoriei binecuvântat

  si dependenta sa de a băut vin.

Zilele de aducere-aminte:  5 (18) februarie

NU EXISTA SUFLET?

Într-o iarnă grea, un călugăr a plecat din mânăstire spre satul de la poalele muntelui, să vadă de sănătatea unui copil pe care boala îl ţintuise la pat. La marginea pădurii, a găsit, căzut în zăpadă, un cerb mort de foame şi frig, dar şi-a continuat drumul. Ajuns în casa băiatului, l-a chemat pe tatăl acestuia
- Am găsit, nu departe de aici, un cerb pe care frigul şi foamea l-au răpus. Haide să îl iei şi veţi avea hrană pentru o vreme !

Bucuros, omul i-a mulţumit călugărului şi l-a urmat la locul cu pricina. Lângă cerbul mort, însă, zăcea acum un lup, care, găsind între timp animalul, îl devorase. Neştiind să se oprească la timp, mânat doar de o lăcomie exagerată, lupul mâncase mult mai mult decât i-ar fi trebuit şi decât ar fi avut nevoie. Acum zăcea mort, ucis de propria lui lăcomie.

Văzând toate acestea, călugărul îi spuse ţăranului:

- Vezi tu, unii sunt asemenea cerbului, răpuşi de griji şi nevoi, de lipsuri şi greutăţi. Sufletul lor se întunecă şi “îngheaţă” în atâtea necazuri. Aceştia uită de Dumnezeu şi de cele sfinte, furaţi de viaţa grea pe care o trăiesc, când doar credinţa le-ar mai putea încălzi sufletul. Numai dragostea şi mila lui Dumnezeu îi pot întări; nu trebuie decât să le caute. Însă, alţii - vai de aceia! - sunt asemenea lupului. Au ce le trebuie, au chiar mai mult decât le-ar trebui şi, cu toate acestea, sunt şi ei morţi sufleteşte. Trăiesc doar pentru ei, când ar putea să dea şi altora. Sufletul lor este “îngheţat” de egoism, întunecat de lăcomie. Vai de ei, căci păcatul lor este cu atât mai mare! Să fii copleşit de greutăţi este o neputinţă, însă să fii doborât de plăceri este o ruşine ! La Judecata ce va veni curând, va fi rău de sufletul îngenunchiat de greutăţi, dar va fi vai şi amar de sufletul îngenunchiat de plăceri.