Manastirea Aninoasa - o mica cetate fortificata
http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/mitropolia-muntenie...
La aproximativ 18 km sud-vest de Campulung, pe o colina, la 460 de metri altitudine se afla manastirea Aninoasa, la marginea localitatii cu acelasi nume. Monument istoric si de arhitectura, manastirea este un ansamblu arhitectonic de traditie brancoveneasca, cu o incinta dreptunghiulara prevazuta cu un turn-clopotnita, chilii si paraclis. Tanara sora Ileana este ghidul manastirii Aninoasa si cunoaste foarte bine istoria acestor locuri:
“Numele manastirii Aninoasa vine de la padurile de anini sau arini, copaci inalti si drepti, specifici zonelor umede care, in trecut, imprejmuiau pe arii mult mai largi manastirea noastra. Astazi doar ici si colo pe valea raului Bratia, peste care ati trecut, se mai gasesc astfel de copaci. Manastirea dateaza din secolul al XVII-lea, din 1677, si este ctitoria unui boier din zona, Tudoran Vladescu. Boieri pamanteni, Vladestii au dat si numele unui sat din apropiere, Vladesti. Initial se dorea ca biserica mare sa fie biserica de curte pentru neamul boieresc. Însa, chiar in anul in care s-a pus temelia acesteia, sotia boierului, Alexandra Vladescu, a decedat. Puteti observa in pronaos doua pietre tombale, doua morminte. Unul dintre ele adaposteste osemintele Alexandrei, sotia ctitorului iar celalalt osemintele Saftei Vladescu, cumnata Alexandrei. Probabil este sotia fratelui lui Tudoran pentru ca el nu a avut surori. La moartea sotiei aga Tudoran al nostru, clucerul Vladescu, s-a calugarit, devenind monahul Teodosie. Probabil stiti ca, la calugarie, se schimba numele de botez. Iar functionalitatea presupusei biserici de cult s-a schimbat si ea in aceea de manastire de calugari. Deci asta a fost la origine. Initial a fost construita doar biserica, fara pridvor si exonartex, doar pronaosul, naosul si altarul si avea o singura turla. Pridvorul si zidurile imprejmuitoare si cladirile anexe cuprinse intre acestea s-au construit mai tarziu, intre 1722 si 1730, cu subventia Mitropolitului Ungro-Vlahiei de atunci, C
hir Daniil, care fusese calugarit aici la Aninoasa si care apoi a devenit Episcop de Buzau si ulterior Mitropolit al Ungro-Vlahiei. In paraclisul Mitropoliei bucurestene se pastreaza un portret al lui Chir Daniil, la fel inPalatul Patriarhal, unul dintre tablourile de acolo il reprezinta pe Daniil Aninosanul.”Biserica mare a fost pictata la origine de catre Parvu Mutu campulungeanul, fondator de scoala de pictura laica si religioasa, foarte renumit prin portretistica sa. Sora Ileana ne ofera detalii:
“Deasupra usii de la intrarea in biserica mare se poate vedea tabloul votiv reprezentand ctitorii impreuna cu 11 copii din neamul boieresc, tabloul fiind specific portretisticii lui Parvu Mutu. Interesant este de ce a pictat Parvu Mutu manastirea noastra. Pentru ca era finul de botez al unchiului ctitorului. Deci Tudoran Vladescu il avea ca unchi pe Parvu Vladescu, acesta fiind nasul lui Parvu Mutu, de unde i se trage si numele. Biserica de la Aninoasa a fost pictata pe cand Parvu Mutu era foarte tanar, a fost prima lui pictura dupa ce s-a intors de la studii, studii platite, subventionate, de catre ctitorul nostru Tudoran Vladescu. Abia dupa ce a pictat manastirea Aninoasa a devenit pictor de curte al Cantacuzinilor.”
Manastirea este fortificata, zidurile au o grosime maxima de 1,84 metri, este unica in zona. Sora Ileana a studiat multe documente si ne mai prezinta cateva file din istoria asezamantului monahal de la Aninoasa:
“ Desigur manastirea noastra este ca un pui pe langa cetatile fortificate sau bisericile de alta confesiune din Transilvania care ajung pana la grosimi de patru metri aproape constant. De ce a fost fortificata? Pentru ca era foarte des atacata. Pe vremuri era o manastire foarte bogata. In general manastirile medievale erau foarte bogate. Niste file de iconomat pe care le-am gasit in copie m-au uimit. Aveau mii de cai, sute de vaci, robi tigani folositi in administrarea averilor, aveau metocuri si mosii in vreo sapte judete. Ce s-a intamplat? In 1863-1864, prin vestita secularizare a lui Cuza, manastirea noastra a fost desfiintata, a ramas doar biserica mare, biserica de mir a satului iar cladirile anexa au devenit post de jandarmi si ulterior depozite ale CAP-ului. Abia in 1993 s-a redeschis ca manastire, de aceasta data ca manastire de maici, nu de calugari si in paralel, pana in 2001, a functionat aici si biserica satului pentru ca nu era alt lacas in zona. Abia in 2001 am pus mana de la mana, am dat si noi ce-am putut, au dat si satenii, am mai cautat sponsori si am construit o biserica pe care puteti s-o vedeti in dreapta cand iesiti pe poarta, este biserica satului tarnosita, sfintita la 1 octo
mbrie 2001 cu hramul ”Acoperamantul Maicii Domnului”. Din acel moment suntem exclusiv manastire de maici. In prezent suntem 10 vietuitoare, impreuna cu parintele slujitor si duhovnic, Parintele Clement Paunescu, fost iconom al manastirii Slanic.Ne reintoarcem la arhitectura manastirii. Pe holul de la paraclis in partea stanga sunt niste creneluri de aparare prin care erau observati dusmanii si se lansau contraatacuri deoarece erau des atacati fiind atat de bogati. Imi vine in minte o intamplare din primul razboi mondial: Nemtii au venit aici si au vrut sa ia un clopot de vreo 400 de kilograme, clopot care ne-a ramas chiar de la vladica Daniel, de pe la 1720-1730. Au incercat sa-l scoata si n-au putut efectiv sa-l scoata pe acele ferestre ale clopotnitei. Probabil mai intai a fost pus clopotul si abia apoi s-a zidit in completare clopotnita. Noi a trebuit sa-l spargem acum cand am vrut sa-l returnam. Desigur nemtii nu voiau sa oficieze cu el vreun ceremonial ortodox religios ci voiau sa-l topeasca si sa-si confectioneze armament. Hramul bisericii mari este “Sfantul Ierarh Nicolae”.
In partea stanga, in apropierea portii de la intrarea in manastire, se afla si un paraclis cu hramul ”Sfintii Mari Mucenici Gheorghe si Dimitrie”. Ne oprim cateva minute si in paraclis:
“Catapeteasma este din zid, la fel este si in biserica mare. In ortodoxia romaneasca sunt insa mai des intalnite catapetesmele din lemn. Noi am gasit aici paraclisul foarte devastat. Se urca in rampa. Datele scriptice pe care le-am gasit eu sunt foarte putine, practic: hramul, anul de constructie 1773 - deci a fost construit cu aproape 100 de ani mai tarziu decat biserica mare - iar restul sunt observatii cu ochiul liber. Se vede ca stilul picturii este postbrancovenesc si o presupunere personala este ca, pe aici, vor fi trecut jandarmii pentru ca locul a fost foarte devastat si pe pereti apar o multime de scrijelituri cu numele si gradul unor jandarmi, de exemplu: ”jandarm caporal Dinu Marin, liberat 1912”, deci sunt multe astfel de scrijelituri care, cred eu, se pastreaza din respectiva perioada. Mai avem niste gropnite, niste tunele, dar sunt impracticabile, erau tainite in perioada respectiva, satenii spun ca ar duce undeva spre Campulung poate chiar pana in oras, spunea cineva, dar nu stim sigur. Cert este ca acum, cand s-a facut nivelarea curtii, foarte aproape de nivelul de calcare, s-au descoperit niste bolti de caramida pe care le-am putut vedea. Undeva intr-o monografie mai veche din 1933 al carei autor a fost un preot din Campulung, Ioan Rautes
cu, scria ca sunt trei tunele. Eu nu stiam cum de sunt trei pentru ca este o singura gura de intrare, o singura tainita pe unde se patrunde in tunel. Dar cand s-a facut nivelarea curtii am vazut ca, intr-adevar, se ramifica undeva si pleaca in trei directii. Deci sunt trei tunele.”In urma devastarilor au ramas putine suprafete cu pictura in interiorul paraclisului. Te intristeaza sa vezi doar resturi de pictura si ziduri golase. Atata cata este pictura a fost restaurata dar maicilor le este cam greu sa le explice oamenilor simpli care vin la manastire de ce nu se poate reface pictura in intregime. Sora Ileana ii intelege pe oameni dar incearca sa le explice si argumentele restauratorilor:
“Problema este urmatoarea: Tehnicile de restaurare moderne impun sa nu se adauge nimic la pictura daca pictura se restaureaza. Aici in paraclis chiar s-a restaurat, se vad aceste foite japoneze lipite pe catapeteasma, s-au facut aceste injectari si pictura s-a curatat si a fost stopata degradarea. Vedeti, acolo avem o scena in care insa Mantuitorul nu are cap. Ei, nu e voie sa-i adauge cap. Se considera, conform tehnicilor moderne de restaurare, ca daca i-ar adauga un cap s-ar stirbi ceva din valoarea istorica. Personal eu nu sunt intrutotul de acord pentru ca vine, de pilda, o maicuta din sat sprijinita in baston si zice:”Maica eu ma inchin acolo la Domnul nostru dar n-are nici cap, Maica Domnului n-are o mana, eu ce sa sarut, mama?” Aceste scene pictate sunt in cult. In momentul in care le scoti si le pui in muzeu le lasi fara cap, le lasi fara maini, n-am nimic impotriva dar atata timp cat sunt in cult si omul vine si se inchina la ele... Poate ar fi bine sa le completezi... Si vin oameni simpli care nu stiu ca asta e tehnica de restaurare de nu stiu unde din lume... mai ales ca sunt tehnici foarte performante, sunt tehnici care au ajuns la o atare performanta incat, de la distanta, vezi pictura compacta iar cand te apropii ceea ce s-a adaugat se vede fie in dungulite (trateggio se numeste), fie in punctulete (ritocco). Deci sunt tehnici de performanta. Specialistul care vrea sa vada se apropie si vede ceea ce s-a adaugat. Si mai e ceva: la restaurare e obligatoriu ca aceasta sa fie reversibila, deci in momentul in care, maine de pilda, gasesti o fotografie a paraclisului care nu se cunoaste, trebuie sa poti sa dai jos ceea ce s-a adaugat si sa pui in conformitate cu respectiva descoperire. Dar costurile sunt colosale, fondurile nu depind de noi si nici aprobari nu se dau deci, deocamdata, asa stau lucrurile."
(Exonartex - In bisericile ortodoxe, pridvor deschis sau inchis)
Dorina Zdroba - realizator Radio Romania Actualitati
