O, iarta, Doamne ...

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

                                


O, iarta, Doamne, atata nepasare,
Ne iarta clipele de intristare,
Cand noi uitam ca Tu esti Cel ce fericeste.
Ne iarta, Doamne, atatea vorbe goale,

Si-atatea clipe-n care ne-am rusinat de Tine,
Acum venim la poala Crucii Tale,
Ca sa ne ierti de toate, Tu, Stapane!
Caci fara a Ta iertare Sfanta,

Nimic am fi pe-acest pamant,
Un fir de iarba si-o frunza vestejita,
N-ar fi nimic in noi, placut si Sfant.

Ne iarta, Doamne, a noastra fardelege,
Si pune-n noi puterea de-a iubi,
Ne modeleaza Tu cu mainile-Ti curate,
Pana ce noi doar legea Ta vom implini!

Paștile Blajinilor...

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

- Părinte, ce semnifică Paștile Blajinilor și de ce mergem la cimitire în această zi?

- HRISTOS A ÎNVIAT!
Paștele Blajinilor este o sărbătoare care continuă ziua biruinţei asupra morţii, o conexiune prin rugăciune cu cei ce au biruit moartea!
Cuvântul „blajin“ vine de la cuvântul slav Blajenyi, adica fericit.
Blajinii, sunt oamenii care ajung la Dumnezeu, deaceia îi numim fericiți!
Mergem la cimitire, acolo unde avem pe cei dragi, cu dorința de a împărtăși și cu ei bucuria Învierii Domnului, salutându-i cu vestea cea bună:
Hristos a înviat!
Astfel exprimând nădejdea mântuirii că prin Hristos Cel ce a biruit moartea, vom avea și noi viață veșnică.
Nu mergem acolo să-i bocim sau să plângem, ci să ne bucurăm împreună cu ei ca într-o familie!
- Cum se merge la cimitir, ce trebuie să avem cu noi?
- Avem o datorie nobilă, ca mergând la cimitir să facem exact, ce ne-ar plăcea nouă să ne facă!
Nu poți merge la cimitir îmbrăcat, ca atunci când mergi la restaurant sau la club. Decența!
O îmbrăcăminte de sărbătoare, pentru că ne întâlnim cu cei dragi plecați dintre noi, iar prin ei cu Hristos!
Din păcate la noi totul se face de-a-ndoaselea, pentru ca omul nu are măcar o cunoaştere elementară despre viaţa veşnică.
Dacă vrem să ducem o floare la mormânt, să fie naturală, care se plantează pe mormânt. Categoric nu flori sau coroane din plastic.
Iar în legătură cu ce trebuie să conțină coșul nostru sarbatoare, e simplu, și bine de știut!
Hristos este hrana, băutura, îmbrăcămintea și lumina lor.
Nu mănâncă morţii sarmale, pârjoale, sau să bea vin, nu au nevoie de îmbrăcăminte după ce trec din această viață, nu au nevoie de veselă, cratițe, căldări, lenjerie, coroane, flori, şervete, căniţe, lighenaşe, toate acestea e bine ca omul să le de-a cât trăiește în viață și anume omului care îi trebuie aceste obiecte, nu la neamuri cum se practică la noi!
Menirea pomenei este să-i ajuţi cu ceva pe cei se sunt în lipsuri, în caz contrar, tot ceea ce se face la cimitir devine o expoziție de bucate și tradiții, nefiind în duhul creștin!
La cimitir mergem cu tămâie naturală, lumânări din ceară naturală, adunate de albinuțe din cele mai alese flori, ca o ofrandă și un omagiu Domnului, din partea naturii, ouă înroșite, care simbolizează o nouă viaţă stropită și sfințită cu sângele lui Hristos, vărsat pentru viața lumii, pasca sau cozonacul ce închipuie trupul lui Hristos, colacul care reprezintă infinitatea, un bob de tămâie naturală, o jertfă bineplăcută lui Dumnezeu!
Așteptăm preotul să vină și să oficieze slujba de pomenire, să sfințească ofrandele și apoi frângem cozonacul sau pasca şi o împărţim fraţilor noştri, facem o cruce cu vinul sfințit pe mormânt, și gustăm și noi simbolic, ca o legătură cu cei ce nu mai sunt cu noi!
- Ce le transmiteți oamenilor de Paștele Blajinilor?
- Să păstrăm credința în nemurirea sufletului, și să nu facem nimic din ce nu ne place nouă să ne facă!
Decența în cimitir, comportament de creștin și expresia dragostei nu trebuie să fie arătată excesiv doar exterior ci în duhul liniștei și a demnității de creștin ortodox!
Sărbători luminate!
HRISTOS A ÎNVIAT!

Ion Marian

ADEVĂRATELE COMORI

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

                                         

de Preot Sorin Croitoru

Bine-ar fi ca omul să-nțeleagă
Că adevăratele comori
Nu se țin în bănci și-n portofele,
Nu se pierd, cum credem uneori,

Nu se-ascund, nu trebuie păzite,
Nu se fură, nu se prăpădesc,
Strălucesc, deși nu-s lustruite,
Nu se strică, nici nu ruginesc.

Ca să ai o astfel de comoară
Nu-i nevoie să transpiri săpând,
Să te cațări pe vreun vârf de munte,
Să cutreieri țările pe rând,

Să te-apuci cu sârg de alchimie
Sau în acțiuni să investești,
În terenuri, opere de artă,
Încercând averea să-ți sporești..

Ca să ai o astfel de comoară
Nu e necesar să riști nimic,
Să te lupți cu nu știu ce balaur
Sau din sânge să-ți jertfești vreun pic.

E nevoie de un singur lucru:
Să te uiți în jurul tău puțin,
Să-ți privești copiii și părinții,
Să privești spre frate și vecin,

Să te uiți mai bine la prieteni,
Să te uiți la omul de pe drum..
OMUL este, dragul meu, comoara,
Oamenii.. Ai înțeles acum?..

Ce n-ar da orfanul pentru-o mamă,
Văduva, să-și vadă soțul iar?..
Îi avem, dar nu-i băgăm în seamă,
Când s-au dus, e totul în zadar!

Așteptăm ca mai întâi să moară
Ca să-ncepem să ni-i prețuim,
Înțelegem că erau comoară
Când e prea târziu să-i mai iubim.

Trebuie ca mai întâi să-i pierdem,
Ca să vrem apoi să dăm oricât
Pentru-o clipă iarăși împreună?
Când erau, de ce-i tratam urât?..

Am ajuns să înțeleg valoarea
Unui OM, pierzând la nesfârșit
Oameni buni, persoane minunate
Care ani de zile m-au iubit..

Am ajuns să înțeleg valoarea
Chiar și-a unui simplu trecător:
Toți Îi suntem Domnului icoane,
Toți suntem iubiți de Creator!

Pentru fiecare Domnul nostru
Și-a purtat pe umeri Crucea grea,
A ajuns pe Dealul Căpățânii
Și smerit S-a răstignit pe ea!

Când mă uit la omul de pe stradă,
Că-i bogat, sărac, urât, frumos,
Ochii minții mele pot să vadă
Că-i un OM, e chipul lui Hristos!

De-aș trăi pe-o insulă pustie
Aș vrea, oare, aur sau argint?..
Mi-aș dori atâta, să mai fie
Doar un OM cu mine, nu vă mint.

De-mi citiți această poezie,
Cum ați mai făcut de-atâtea ori,
Vă îndemn să puneți preț în viață
Pe adevăratele comori,

Să-i priviți de astăzi înainte
Mai atent pe cei de lângă voi,
Să-i iubiți, să le-arătați respectul,
Să le fiți alături în nevoi

Și să nu uitați că omul este
Extraordinar de prețios:
E icona Domnului din ceruri,
E icoana Domnului Hristos!

LUMINA ÎNVIERII

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru

În lumina Învierii
Domnului Iisus Hristos
Cerul este mai albastru,
Câmpul este mai frumos,

Stelele-s mai sclipitoare,
Soarele mai arzător,
Păsările-s mai dibace
Făcând trilurile lor.

Parcă iarba e mai verde,
Macii sunt mai sângerii,
Parcă mieii sunt mai veseli
Când se joacă pe câmpii,

Parcă totul e mireasmă,
Parcă totul e parfum,
Parcă sunt mai plini de viață
Trecătorii de pe drum.

Totul este melodie,
Totul e strălucitor,
Totul este bucurie,
Totul e desfătător,

Toate par a fi cuprinse
De o pace ca în vis,
În lumina Învierii
Lumea e un paradis.

Viața este o poveste
Cu finalul fericit,
Căci Hristos Biruitorul
Înviind ne-a mântuit

Și ne-a dăruit arvuna
Unei vieți trăite-n Rai
Chiar lumina Învierii
Din aprilie sau mai!

Canon de rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu la Praznicul Izvorului Tămăduirii (fragment)

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Canon de rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu la Praznicul Izvorului Tămăduirii (fragment)

Cântarea 1

Irmosul

Izvorăşte-mi acum, Izvorule, Fecioară de Dumnezeu Născă­toare, dându-mi darul cuvântu­lui, ca să laud izvorul tău, care izvorăşte viaţă şi har credincioşilor; că tu ai izvorât pe Cuvântul Cel într-un ipostas.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Locaş de tămăduire mai presus de fire se arată tuturor biserica ta cea sfântă, Fecioară! Că din moarte vădită ridică lămurit pe credincioşii care aleargă la dânsa şi izvorăşte tuturor mângâierea cea din belşug.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Din ceruri reverşi nouă daruri fără împuţinare, ceea ce eşti cu adevărat una; căci pe cel orb îl faci să vadă lumina, prin tina cea nouă, strigând tu de sus către Leon, mai presus de gând.

Stih: Hristos a Înviat din morţi!

Bucură-te, Mărie, bucură-te, ceea ce eşti lauda de obşte şi cin­stită a neamului omenesc! Că Ziditorul tuturor peste tine S-a pogorât vădit, ca o picătură, arătându-te izvor nemuritor, dumnezeiască Mireasă

https://colajeortodoxe.blogspot.com/search/label/Colaje%20cu%20Izvorul%20T%C4%83m%C4%83duirii

EU RĂMÂN CU VOI

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru

O dată a murit Hristos,
O dată-a înviat,
O dată S-a jertfit, spălând
Tot neamul de păcat,

Dar noi în fiecare an
Sărbătorim mereu
Tot ce-a făcut Iisus, trimis
De Tatăl Dumnezeu,

Și Patima și Jertfa Sa
Pe Cruce pentru noi,
Și Învierea, început
Al vieții de apoi.

O dată Domnul Trupul Său
În mici bucăți Și-a frânt,
Apoi a dat la ucenici
Din Sângele Său Sfânt,

Dar ne-a lăsat ca testament
Și mie și oricui
Ca Cina să I-o repetăm,
Spre pomenirea Lui.

O dată S-a-înălțat pe nori
Hristos biruitor,
O dată L-a trimis din cer
Pe-al Său Mângâietor,

Dar nu există rugăciuni
Făcute pe pământ
Să nu Îl ceară mai întâi
Din nou pe Duhul Sfânt.

O dată a primit Botez
Stăpânul la Iordan,
O dată El a fost atins
De mâna lui Ioan,

Dar noi în fiecare an
În luna lui gerar
Îi cerem Domnului Hristos
Să Se boteze iar

Ca firea apelor din nou
Sfințind-o ca și-atunci,
S-avem cu ce să-i botezăm
Pe dragii noștri prunci.

"În vremea-aceea" pe bolnavi
Iisus îi vindeca
În clipa când pe capul lor
El mâinile-Și punea.

Noi azi îi ungem pe bolnavi
Cu untdelemn sfințit,
Iar harul cel vindecător
Coboară negreșit

Căci prin sfințitul slujitor
Lucrează chiar Hristos,
Iubind și astăzi ca atunci
Pe orice păcătos.

Iisus era înconjurat
De păcătoase mari
Și i-a iertat, precum citim,
Pe vameși și tâlhari.

Atâția oameni au venit,
Iertarea Lui primind,
Atâția s-au sculat din morți,
Ca Lazăr înviind..

Ca cei de-atunci și noi primim
Iertarea lui Hristos,
Și astăzi El îl iartă blând
Pe omul păcătos

Ce a venit la mila Lui,
Oftând sub patrafir
Precum femeia ce-i ungea
Picioarele cu mir..

Iisus Hristos, iubiții mei,
E pururea cu noi,
Așa cum Însuși promitea
Că "EU RĂMÂN CU VOI".

În timp ce îngerii Îl au
În slavă și deplin,
Noi Îl descoperim treptat,
Puțin câte puțin,

Dar va veni și vremea când
În slavă-L vom vedea
Și cei ce am crezut în El
Vom sta la masa Sa!
amin

Maica Domnului și pâinea celui flămând

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

România Ortodoxă

O întâmplare plină de har și milă

Se spune că, într-o zi, pe la o mănăstire din Sfântul Munte a trecut un om sărac, obosit și flămând. După multe zile de drum și lipsuri, foamea îl slăbise atât de tare încât abia mai putea merge.

Ajungând la poarta mănăstirii, s-a apropiat cu smerenie de portar și i-a spus:

– Frate, dă-mi, te rog, o bucată de pâine. Sunt foarte flămând.

Dar portarul, în loc să arate milă, i-a răspuns aspru:

– Dacă vrei pâine, adu bani și îți voi da. Altfel pleacă de aici!

Săracul nu a îndrăznit să mai spună nimic. Cu inima grea și cu lacrimi în ochi, a plecat pe cărarea care ducea spre Kareia.

Rugăciunea celui flămând

După ce a mers puțin, slăbit de foame și de oboseală, s-a așezat pe o piatră, la umbra unui copac. Acolo, cu sufletul zdrobit, a început să plângă.

Ridicând ochii spre cer, a spus cu glas tremurat:

„Maica Domnului, tu vezi că îmi este foame și nu mai pot.
Dă-mi, te rog, o bucată de pâine.”

Și a rămas acolo, plângând și rugându-se.

O femeie necunoscută

După puțin timp, a văzut apropiindu-se de el o femeie cu chip blând și luminat.

Ea l-a întrebat cu multă milă:

– De ce plângi, omule?

Săracul i-a răspuns:

– Mi-e foarte foame. Am cerut o bucată de pâine la mănăstire, dar portarul m-a alungat și mi-a spus că trebuie să aduc bani.

Atunci femeia a scos din mâna ei un ban de aur și i l-a întins.

– Nu mai fi necăjit. Ia acest ban și du-l portarului. Îți va da pâine.
Dar spune-i și asta: dacă vor continua să alunge pe cei săraci, le voi lua belșugul din mănăstire.

Săracul a luat banul, a mulțumit și s-a întors plin de bucurie la poarta mănăstirii.

Minunea banului de aur

Ajuns la portar, i-a spus:

– Dă-mi o bucată de pâine și îți voi da acest ban.

Portarul a luat banul și, văzând că este din aur curat, s-a mirat foarte tare.

– De unde ai acest galben? l-a întrebat.

Atunci săracul i-a povestit tot ce s-a întâmplat: cum s-a rugat și cum o femeie i-a dat banul.

Portarul a rămas uimit. În acel moment a înțeles că s-a întâmplat ceva neobișnuit, pentru că în Sfântul Munte nu intră femei.

Descoperirea minunii

Portarul l-a dus imediat pe sărac la stareț și i-au povestit totul.

După ce au ascultat întâmplarea, au mers cu toții în biserică, în fața icoanei Maicii Domnului.

Când au privit icoana, au rămas fără cuvinte.

Din salba de aur a icoanei lipsea un galben.

Era chiar banul pe care îl adusese săracul.

Atunci au înțeles cu toții că femeia care i-a dat banul fusese Maica Domnului, ocrotitoarea celor necăjiți și a celor flămânzi.

Săracul a căzut în genunchi și, privind icoana, a spus:

– Ea este! Ea este femeia care m-a ajutat!

Învățătura acestei minuni

Starețul l-a mustrat pe portar pentru lipsa lui de milă și i-a dat canon pentru asprimea arătată față de cel flămând.

Apoi a hotărât ceva care avea să rămână rânduială în mănăstire.

Pâinea pentru cei săraci

De atunci s-a pus la poarta mănăstirii un cufăr cu pâine, din care orice sărac sau călător flămând putea să ia.

Nimeni nu mai era alungat.

Pentru că monahii au înțeles că:

Maica Domnului vede lacrimile celor săraci
și nu lasă niciodată pe cel flămând fără ajutor.

Iar acest obicei de a pune pâine pentru cei nevoiași se păstrează până în ziua de astăzi.

Morala

Când un om bate la ușă flămând,
nu bate doar el.

Uneori bate chiar Hristos.

POSTUL NU E O DIETĂ!

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru

Postul nu e o dietă,
Cum cred unii când postesc,
Cugetând la siluetă,
Nu la spor duhovnicesc..

Dacă vrei dietă, frate,
Cin' te-împiedică s-o ții?..
Înfrânează-te la toate,
De-ți dorești fumos să fii..

Nu e o nelegiuire
Să-ți dorești să fii frumos,
Însă pentru mântuire,
Nu-ți aduce vreun folos..

Pentru "forme" n-ai nevoie
Să te uiți în calendar;
Te apuci de bunăvoie
De regim alimentar

Ușurându-ți greutatea,
Kilogramele pierzând,
Întărindu-ți sănătatea,
Multe din grăsimi arzând.

Posturile-adevărate
Au un scop religios:
Se renunță la bucate,
Pentru harul lui Hristos.

Se mai subțiază firea
Părții noastre pământești,
Aprinzându-se dorirea
Bunătăților cerești.

Ca baloanele ușoare
Ce se 'nalță în eter,
Mințile încep să zboare,
Cugetând mai mult la Cer..

După firea materială,
Nu suntem decât pământ.
După cea spirituală,
Suntem flăcări de Duh Sfânt.

Sufletul e praf de stele
Și din fire e ușor;
Trupurile noastre-s grele,
După firea maicii lor.

Nu mai poate să rămână
Sprinten sufletul din noi
Dacă-l trage spre țărână
Trupul, devenind greoi!

Deci ce face postul, oare?
Ușurează trupul greu,
Lăsând mintea ca să zboare
Sprintenă spre Dumnezeu

Și în timp ce prin postire
Se desprinde de pământ,
Peste omeneasca-i fire
Se coboară Duhul Sfânt.

Postul trebuie să fie
Ca al sfinților, sever,
Făcând carnea străvezie,
Numai bună pentru Cer..

Îmbuibarea cu bucate
Vegetale, nu e post;
Să pierzi kilograme, frate,
Altfel postul n-are rost!

Fața roșie și plină,
Chipul tău cel rotunjit
Mult mai palid să devină,
Arătând că ai slăbit.

Să se vadă înfrânarea,
Să postim cum Domnul vrea,
Nu schimbând puțin mâncarea
Și-mbuibându-ne din ea!

Însă pe de altă parte,
Devenind noi postitori,
Ne pretinde Sfânta Carte
Să fim buni și iertători,

Să mai trecem cu vederea,
Fiindcă omu-i păcătos,
Să răbdăm, tăcând, durerea,
Imitându-L pe Hristos.

Întrebând mereu Scriptura
Cum ar vrea Iisus să fim,
Nici cu gândul, nici cu gura
Fratelui să nu-i greșim

Căci degeaba la bucate
Suntem vegetarieni,
Dacă îl mușcăm pe frate,
Precum șerpii cei vicleni!

Postul, da, ne pregătește
Să fim îngeri pe pământ..
Să-l postim cum se postește,
În lumină de Duh Sfânt,

Așteptând cu bucurie
Zilele de post mereu,
Căci în ele-o să ne fie
Mai aproape Dumnezeu!

LA CEAS TÂRZIU, ÎN MIEZ DE NOAPTE..

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru
- dedicată femeilor care trăiesc în situații asemănătoare -

La ceas târziu în miez de noapte
Un plâns nemângâiat se-aude,
Cu lacrimi multe printre șoapte,
Ce fac batista să se ude..

E o femeie ostenită
După o-ntreagă zi de fugă,
De roboteală nesfârșită,
Și care-acum se-adună-n rugă..

E-ngrijitoare la o casă
De oameni spre apusul vieții..
De-acum puterile o lasă,
Iar mâine-n zorii dimineții

Le va lua la rând pe toate:
Și mic dejun și prânz și cină,
Și toate hainele curate,
Și oaspeții ce o să vină,

Și cârpe, mătură, cafele,
Apoi plimbare la bătrână,
Cumpărăturile și ele..
De unde forțe să-i rămână?..

Și-a așezat la somn bătrânii,
Ce nu-s mai răi ca-n altă parte,
- Puțin severi, ca toți stăpânii -
Și s-a retras și ea deoparte..

După atâta osteneală
Nu i-a mai trebuit mâncare..
Un duș făcut la repezeală
A pus-o, parcă, pe picioare,

Apoi, cu candela aprinsă,
S-a așezat la rugăciune,
De mult necaz fiind cuprinsă
Și plină de amărăciune..

O pârjolește-n suflet dorul
De puiul ei, lăsat cu mama..
Își vede parcă-n vis odorul
Și iată, o cuprinde teama..

Mămica e deja bolnavă,
Iar ea, femeie amărâtă,
Muncește-n case ca o sclavă,
Plângându-și soarta cea urâtă..

Și-ar fi luat cu ea feciorul,
Dar nu-i posibil. Ce să facă?..
În inimă o arde dorul,
Dar dacă s-a născut săracă..

Bărbatul ei a părăsit-o,
Vrăjit de nu știu ce muiere,
Nepăsător că a rănit-o,
Lăsându-i viața în durere..

N-a mai găsit bărbat de treabă,
Să îi accepte băiețelul:
Cereau doar trupul ei în grabă,
Apoi fugeau, c-așa li-i felul!

Se săturase să tot spere
În bunătatea masculină
Și acceptase în tăcere
Că viața-i uneori haină..

Iar anii ca un vis trecură..
Creștea băiatul lângă mamă,
Dar și nevoile crescură
Și ea-nțelese-atunci cu teamă

Că doar plecarea ei "afară"
Îi va scăpa de-o cruntă soartă..
Să-l lase cu măicuța-n țară..
Decât așa.. mai bine moartă!

Dar ce să faci când n-ai scăpare,
Atunci când fug de tine toți?..
Încerci și tu, chiar dacă doare,
Încerci să te ajuți cum poți..

Acum se roagă cu durere,
Căci în sfârșit e gata treaba..
E stoarsă toată de putere,
(Cer multe "moșul" și cu "baba")..

A dat un telefon acasă
Și s-a convins că-i totul bine.
Tristeți nespuse o apasă
Și-acum se roagă cu suspine..

CINSTIREA ICOANEI FĂCĂTOARE DE MINUNI A MAICII DOMNULUI „SIRIACA” de la Mănăstirea Ghighiu.

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

25 FEBRUARIE,

Pe 25 februarie 1958 Preasfinţitul Vasile Samaha, episcop de Serghiopolis din cadrul Patriarhiei Antiohiei, a fost condus la Mănăstirea Ghighiu. Cu prilejul acestei vizite, episcopul a dăruit mănăstirii o icoană a Maicii Domnului, veche de peste patru sute de ani. În Patriarhia Antiohiei, această icoană a Maicii Domnului era cunoscută sub numele de Maica Domnului din Bhamdoun – Muntele Libanului. Nu se cunosc împrejurările în care icoana a ajuns din Liban.

În sunet de clopote şi cântări duhovniceşti, icoana a fost purtată pe braţe de vlădicii Vasile şi Teoctist, urmaţi de toate vieţuitoarele chinoviei, şi aşezată cu mare cinste în paraclisul mănăstirii, unde s-a făcut şi întâia rugăciune de obşte înaintea preţiosului chip al Maicii Domnului. După ce au așezat icoana în paraclisul mănăstirii, Preasfinţitul Vasile Samaha s-a așezat în genunchi în fața acesteia, cerându-i Maicii Domnului iertare, crezând că a dorit să plece din Siria din pricina păcatelor săvârșite de către credincioșii de acolo. Cu greu s-a despărțit episcopul de icoana Maicii Domnului, plângând neâncetat.
În anul 2008, icoana Maicii Domnului „Siriaca” a împlinit 50 de ani de când se află în Mănăstirea Ghighiu și cu această ocazie a fost restaurată și împodobită cu o ramă din aur, iar Maicii Domnului și Mântuitorului s-au aplicat aureole din aur cu perle și rubine naturale.

Specialiștii au spus atunci că icoana datează din secolul al XVI-lea, este pictată pe lemn de santal și este de proveniență din Rusia. Cum a ajuns în Siria nu știm, se pare că Patriarhia Antiohiei avea legături strânse cu Rusia. Icoana este o reproducere a icoanei Maicii Domnului din Kazan.

În şedinţa din 15 februarie 2018, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat înscrierea în calendarul Bisericii Ortodoxe Române, începând cu anul 2019, a cinstirii Sfintei Icoane a Maicii Domnului „Siriaca” de la Mănăstirea Ghighiu în ziua praznicului Izvorului Tămăduirii.

Icoana Maicii Domnului Siriaca, aflată la Mănăstirea Ghighiu de 60 ani, este izvor de vindecări pentru cei care se roagă cu credinţă, a spus Patriarhul Daniel în omilia rostită vineri în Paraclisul Reşedinţei Patriarhale.

„La această icoană mulţi s-au tămăduit de boli care omeneşte nu se puteau vindeca, multe femei au fost binecuvântate cu prunci sănătoşi după ani în care nu puteau zămisli şi mulţi dintre cei care s-au rugat cu lacrimi în faţa icoanei au fost izbăviţi de primejdii ori au avut mari bucurii şi împliniri”.

ȘTII, TU, OMULE ?

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

        

de Eliana Popa

Știi tu, omule, de ce vin adesea peste tine
Boala grea și întristarea și pedepsele divine?
Pentru timpul care-l furi în duminicile sfinte
Când la Sfânta Liturghie toată firea ia aminte!

Numai tu nesocotești Jertfa cea fără de sânge
Când în jurul Sfintei Mese mult alai ceresc se strânge.
Sfinții Îngeri își acopăr cu-a lor aripi îngerești
Capetele...și se pleacă, Sfintei Jertfe Împărătești!

Știi tu, omule, ce pierzi când rămâi nepăsător
La chemarea cea mai sfântă pentru orice muritor?
Îngerii și heruvimii se coboară din Înalt
Ești poftit și tu la Nunta Fiului de Împărat!

Pierzi nădejdea Învierii, pierzi Ospățul Veșniciei
Unde heruvimi și îngeri cântă imnul bucuriei!
Unde Mirele Hristos te așteaptă și te cheamă
Ca pe cel mai bun prieten, ca pe-un oaspete de seamă!

Tu nesocotesti chemarea, n-auzi glasul Lui duios
Întorci spatele Iubirii, scuipi obrazul lui Hristos,
Te încrezi in slava lumii-n care mulți ca tine cad
Somnul necredinței voastre naște monștrii pentru iad!

CÂT DUMNEZEU MAI AI ÎN TINE?

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

                                              

de Preot Sorin Croitoru

 
Cât Dumnezeu mai ai în tine,
Ți-a mai rămas măcar puțin,
Ca să-ți justifici ție însuți
De ce porți numele “creștin”?..

Mai simți un dor de El în suflet,
Mai lăcrimezi din când în când,
Mai simți în suflet vreo căldură
Privind spre Chipul Său cel blând?..

Un foc al dragostei de Dânsul
Te mai apucă uneori,
Sau când Îl vezi rănit pe Cruce,
Te întristezi și te-nfiori?..

Ți-a mai rămas credință, frate,
Cât bobul de muștar cel mic?
“Creștin”.. un titlu ca oricare,
Dar mai suntem creștini vreun pic?..

Cu toții vrem în Rai, desigur,
Dar rai în noi.. pe când, pe când?..
De nu îl vom purta în suflet,
Nu vom intra în Rai nicicând!

O, biată lume rătăcită,
O, bieți creștini ai nimănui,
Căci dacă nu-L iubiți pe Domnul,
Cum ați putea să fiți ai Lui?..

Deschideți inimile voastre
Să intre Dragostea în voi!
Iubiți-vă până la jertfă,
Și Duhul va veni șuvoi

Și veți simți cât e de mare
Onoarea de a fi creștin,
Și-atunci vă va cuprinde jalea,
Știind c-ați fost, dar prea puțin..

(29 ianuarie 2025)

Icoana Maicii Domnului Peruanskaia

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Icoana Maicii Domnului Peruanskaia o icoana frumoasa si rara - Cântecul de leagan (purtând într-o eșarfă) a Maicii Domnului este o imagine foarte rară și minunată a Maicii Domnului. Această icoana ajută la somnul binecuvântat al bebelușilor și mamelor, calmează si aduce pace in suflete, ocroteste de boli si ajută la bolile existente.
Această icoană o arată pe Maica Domnului purtându-l pe Iisus într-un sal mare in spate care pare sa faca un intreg . Apropierea lui Dumnezeu o umple de lumină, libertate și bucurie. Merge acolo unde o aduce dragostea. Fiul ei se odihnește lângă ea și îi ascultă gingășia completă, care doarme și, judecând după zâmbetul său, este fericit. Hainele Maicii Domnului îi arată modestia, dar sunt umplute cu lumina stelelor, de parcă Creatorul însuși ar vrea să o împodobească.
Icoana nu se numește Cantecul de leagan degeaba, pentru că atunci când o mamă se roagă în fața acestei imagini, somnul ei și al bebelușului ei se îmbunătățește imediat. Și vă puteți ruga în fața acestei icoane si în boală.
Icoana originala se află acum pe Sfântul Munte Athos, în mănăstirea Xenofont. Icoana a fost creată de pictorul sârb de icoane Marija Cumic. Cu toate acestea, imaginea este considerată rară si este canonica in ortodoxie.

Ce aş putea să-Ţi dau Iisuse

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Ce aş putea să-Ţi dau Iisuse, când toată lumea e a Ta?
Cum pot să răsplătesc lucrarea ce ai făcut în viaţa mea?
Mi-ai pus picioarele pe stâncă când bâjbâiam în noaptea grea,
M-ai dus la ape de odihnă, precum păstorul oaia sa,

Din dragoste, mi-ai dat povaţă şi-ai pus în mine-nviorare,
Mi-ai dat puterea de-a învinge orice ispită pe cărare,
Atunci când încercarea vine şi trupul meu îngenunchează,
În duh sunt tare, căci Iisuse, prin Tine mintea mea e trează.

Cum să-mi arăt recunoştinţa, iubitul meu din veşnicie,
Şi ce-aş putea să fac mai bine, să-Ţi dăruiesc Iisuse Ţie?
Orice-aş gândi, în limitarea ce-o am ca om pe-această glie,
Nu aş putea sfârşi căci Doamne, numai prin Tine am tărie.

M-ai uns cu mirul sfânt pe creştet, mi-ai dat prin har a Ta iertare,
Ai revărsat Izvorul Vieţii şi-atâta binecuvântare,
Ce aş putea să-Ţi dau Iisuse, când toată lumea e a Ta?
Al Tău e cerul şi pământul, a Ta e însăşi viaţa mea.

De-aceea Doamne vreau ca astăzi şi mâine şi întotdeauna,
Să Îţi slujesc cu bucurie, să Te slăvesc căci numai una,
Este iubirea jertfitoare, ce ne-a lăsat-o Dumnezeu,
O dragoste ce n-are margini, căci ni l-a dat pe Fiul Său,

Înalţ spre cer o rugăciune: ”O, Doamne Sfânt, Îţi mulţumesc,
C-ai pus un strop de cer în mine, Îţi cânt Părinte, Te slăvesc,
Deşi-s nimic, un pumn de tină, prin Tine ştiu că am valoare,
Mă dăruiesc Iisuse Ţie, Tu-mi eşti deplina desfătare!"

23/02/13, Barcelona-Lucica Boltasu

DUMNEZEU STIE CAT POTI

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Bucuria mea, de foarte multe ori oamenii il uita pe Dumnezeu, dar Dumnezeu nu uita pe nici unul dintre noi, asa cum copilul o uita pe mama lui, dar mama nu-si uita niciodata copilul. Sfantul Parinte, Arsenie Boca ne spune asa: "Cine il uita pe Dumnezeu, pe acela si Dumnezeu il va uita cu mila Sa.” Imi place tare mult cuvantul de invatatura al Sfantului Parinte, Ignatie Teoforul: "Straduiti-va sa fiti in acelasi gand cu Dumnezeu.” Sfantul Parinte, Nicolae Velimirovici, ne invata asa: "Gradinarul taie din pomi ca sa creasca mai repede si mai drepti. Insa daca reteaza prea mult din crengi si din tulpina, pomul se va usca. Sa crezi ca patimirea ta, niciodata nu va putea sa-ti depaseasca masura! Dumnezeu vegheaza asupra fiecarui om cu mai multa grija si milosardie decat oricare gradinar asupra pomilor sai. Minunat spune Sfantul Parinte, Nil Athonitul: “Daca olarul stie cat trebuie sa tină oala in foc ca sa se arda fara sa crape, cum sa nu stie Dumnezeu masura patimirilor noastre?”

 Sa crezi ca mai multa judecata are Dumnezeu decat omul!"

 Evagrie Ponticul ne spune asa: "Mai intai roaga-te pentru dobandirea lacrimilor, ca prin plans sa inmoi salbaticia ce se afla in sufletul tau; si, dupa ce vei fi marturisit astfel impotriva ta faradelegile tale inaintea Domnului, sa primesti iertare de la El. MINTEA CARE HOINARESTE, o statorniceste citirea, privegherea si rugaciunea. POFTA APRINSA, o stinge foamea, osteneala si singuratatea. MANIA, o domoleste desavarsit cantarea de psalmi, indelunga rabdare si mila”.

 Cine a intrat in Rai fara ispite? 

Ispitele le ingaduie Dumnezeu ca sa sporim in smerenie, iar dupa fiecare ispita vine mangaierea Harului!

                                                                                               Amin si Aliluia!
                                                                                                Preot Ioan .

... FECIOARA si MAICA ...

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Bucuria mea, asa a hotarat Dumnezeu pentru Eva dupa ce pacatuise: “"Voi inmulti mereu necazurile tale, mai ales in vremea sarcinii tale; in dureri vei naste copii” (Facerea 3:16). Insa Maica Domnului L-a nascut pe Iisus Hristos, fara dureri, dupa cum a prezis proorocul Isaia: “Inainte de a se zvarcoli in dureri de nastere, ea a nascut; inainte de a simti chinul, ea a nascut un Fiu” (Isaia 66:7). Maica Domnului a fost FECIOARA inainte de a naste, a fost FECIOARA in timpul Nasterii si a ramas FECIOARA dupa Nastere. A fost, este si va fi singura femeie din lume care a nascut fara stricaciune, fara dureri, si fara sange, fara lauzie. Nimeni nu a inteles cum s-a petrecut aceasta Taina, nu au inteles nici macar Sfintii Ingeri: “Puterile Ingeresti nu au cunoscut cum s-a petrecut intruparea Ta, Iisuse Hristoase” (Paraclis, glasul al 5-lea). Nici macar Maica Domnului nu a priceput cum s-a petrecut o astfel de minune. Cantam in Sfanta Biserica Crestin Ortodoxa: “Ce te minunezi Marie? Ce minune s-a petrecut intru tine?” (Sedelnele Nasterii Domnului). Femeia care a nascut, poate intra in Sfanta Biserica doar dupa ce i se citeste “Rugaciunea la lauzie”: ... si curateste-o pe ea de toata intinaciunea trupului la implinirea acestor 40 de zile. Maica Domnului a nascut fara lauzie, intru curatie, si nu doar ca nu s-a intinat la nasterea Domnului Iisus Hristos, dar s-a si Sfintit prin ea: “Pantecele fecioresc s-a Sfintit prin nasterea ta” (din Condacul Întâmpinării Domnului). Prea Sfanta Fecioara Maria, a simtit aceasta si in clipa nasterii, Fiului ei si Dumnezeului ei si de aceea I-a si cazut in genunchi, inchinandu-se. Iata o mama inchinandu-se Fiului ei.

Miluieste-ne, Maica Luminii!

Rugăciuni pentru vindecarea de cancer, către icoana Maica Domnului „Pantanassa”

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Rugăciunea întâi către Maica Domnului

Atotbună Stăpână, Sfântă Maică a lui Dumnezeu, Pantanassa, Împărăteasă a toate, nu sunt vrednic să intri sub acoperământul sufletului meu. Ci, ca ceea ce ești milostivă, Maica Dumnezeului Celui Milostiv, spune numai un cuvânt și se va tămădui sufletul meu, și trupul meu slăbit se va întări. Căci tu ai tărie putincioasă, și cuvântul tău este plin de putere, o, Împărăteasă a toate. Adu-mi biruința, roagă-te pentru mine, ca să măresc numele tău cel minunat totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a doua

O, Preacurată Maică a lui Dumnezeu, Împărăteasă a toate, auzi suspinurile noastre cele pline de durere, înaintea icoanei tale celei făcătoare de minuni. Întoarce-ți privirea spre copiii tăi bolnavi de boli netămăduite, care cad cu credință înaintea sfintei tale icoane. Și precum pasărea își acoperă cuibul de pui cu aripile, așa acoperă-ne și tu, Fecioară, cu omoforul tău cel vindecător. În acest loc, în care nădejdea se subțiază, mila ta să fie nădejde neîndoielnică. Aici, unde grijile amare ne copleșesc, dă-ne răbdare și odihnă; unde chinul și deznădejdea se cuibăresc în suflet, fă să răsară lumina necreată a lui Dumnezeu. Mângâie-i pe cei fricoși, întărește-i pe cei slabi, varsă blândețe și lumină peste inimile amărâte. Vindecă poporul tău cel bolnav, atotmilostivă Stăpână, binecuvântează mințile și inimile doctorilor, ca să fie instrumentele Atotputernicului Doctor Iisus Hristos, Mântuitorul. Ne rugăm înaintea icoanei tale, ca puterea ta să trăiască în noi, Stăpână și Doamnă. Întinde mâinile tale pline de vindecări, bucuria celor întristați, mângâierea celor îndurerați, ca degrab primind ajutorul tău cel minunat, să lăudăm Treimea cea de viață Făcătoare și nedespărțită, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Rugaciune de iertare către Maica Domnului

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Plec genunchiul meu ţie, Stăpână, eu, ticălosul, şi cer acum dumnezeiescul tău ajutor. Dezleagă chinul sufletului, risipeşte norii deznădejdii cu rugăciunile tale, mângâierea celor întristaţi. Păstrând, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, strălucirea sufletului curată de întinăciunile patimilor, fă-mă pe mine, cel ce te slăvesc pe tine, luminat să privesc la lumina cea dumnezeiască, fără de prihană Fecioară.

Întorcând, cu puterea ta, Stăpână, atacurile, vrăjmaşilor cele asupra noastră, dăruieşte turmei tale pace adâncă, ceea ce eşti dătătoarea dumnezeieştii păci. Izbăveşte-ne pe noi de noroiul patimilor, cu rugăciunile tale către Fiul tău, Curată, dă să păşesc curat pe căile pocăinţei care duc, Mireasa lui Dumnezeu, la veşnica odihnă. Ca pe lumina ochilor păzeşte-mă cu acoperământul tău, rogu-mă Curată, şi la umbra aripilor tale ocroteşte-mă şi mă izbăveşte de răutatea demonilor şi mă mântuieşte. Cu băutura pocăinţei adapă-mă, Născătoare de Dumnezeu, Marie, şi învredniceşte-mă să aduc lacrimi din inimă stingătoare ale văpăii care mă aşteaptă. Frica judecăţii mă tiraniseşte şi hotărârea lui Dumnezeu, dar tu vino mai înainte şi stai lângă mine în ziua judecăţii şi mă izbăveşte, Marie, dumnezeiască Mireasă. Sufletul meu cel întinat de patimi, Preacurată, şi inima mea curăţeşte-le prin mila ta cea curăţitoare şi fă-le templu al dumnezeiescului Duh. Pe mine, cel neîndreptat şi cel singur mă osândesc, Hristoase al meu, mântuieşte-mă, cu rugăciunile Maicii Tale, ca să slăvesc multa şi nemăsurata Ta milă.

Risipeşte, Curată, norii întristărilor din sufletul meu şi luminează-mă cu razele bucuriei, ceea ce ai născut lumina cea dumnezeiească şi neînserată. Cel ce din ţărână m-ai zidit, Stăpâne, după chipul Tău, şi m-ai învrednicit de înfierea Ta, Iubitorule de oameni, păzeşte-mă ca un îndurat. Aruncat sunt, Curată, în nemăsurate păcate şi în necazurile celor răi, unul după altul, pentru aceea, dăruieşte-mi mie iertare şi izbăveşte-mă din supărări. Izbăveşte-mă pe mine de osânda cea veşnică, Stăpână curată, şi învredniceşte-mă de bucuria cea dumnezeiască şi de desfătarea Raiului cu rugăciunile tale. Pleacă-te la rugăciunile celor ce aleargă acum la tine şi du-le pe acestea la Atotmilostivul Dumnezeu şi plineşte cererile, Marie mult lăudată. Scutură somnul lenevirii mele şi luminează, rogu-mă, Cuvioasă, simţirile mele, dând priveghere şi vrednică pocăinţă. Roagă-te, Fecioară, ca milostiv să-mi fie mie Cel uşor de împăcat şi să mă mântuiască pe mine cel ce cânt cu inima zdrobită: Dumnezeule, bine eşti cuvântat. Mila ta nu este mărginită de timp, căci pururea miluieşti, cu totul fără prihană, şi pe robii tăi şi împarţi celor ce cer harul tău cel nesfârşit. Ceea ce singură ai fost strălucită cu dumnezeiască slavă, fiind Maică a Celui ce te-a slăvit pe tine, roagă-L, Fecioară, pe Cel singur pururea slăvit să dobândesc şi eu slava cea de sus.

Dă iertare, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, şi îndreptare vieţii celor ce aleargă la tine ca neîncetat să te lăudăm pe tine, şi să te preaînălţăm întru toţi vecii. Mai presus decât razele luminoase şi strălucitoare ale soarelui, Stăpână, ajutorul tău, tinzând tuturor razele minunilor, risipeşte negura patimilor şi a bolilor. Întăreşte-ne pe noi, cei bătuţi de necazuri şi de mulţimea supărărilor, cu dumnezeiescul tău ajutor, Marie, Mireasa lui Dumnezeu, pe tăria răbdării şi pe piatra nădejdii tale, ca să te slăvim pe tine. Povara întristărlor covârşeşte, Fecioară fără de prihană, puterea mea şi mă trage în prăpastia fără fund a deznădejdii, de care izbăveşte-mă, ca neîncetat să te măresc pe tine. Căruţă purtătoare de lumină a lui Emanuil te-ai arătat, luminând pe credincioşi, Stăpână curată, pentru aceea luminează sufletul meu cel acoperit acum de întunericul trândăviei şi nimicit de păcate. Tu ai fost ocrotitoarea sufletului meu, Preacuvioasă, Curată, căci întru tine zdrobesc puterea duşmanilor, de tine mi-am atârnat toate simţurile şi mintea, mântuieşte-mă, mântuieşte-mă, ca să te măresc pe tine cu dor. Potoleşte marea chinurilor care împotriva mea se sălbăticeşte, de Dumnezeu slăvită, scăparea preaputernică a tuturor credincioşilor şi călăuzeşte, Curată, către dumnezeiescul ţărm pe ticălosul si nenorocitul robul tău care de iadul pierzaniei deja s-a apropiat şi a ajuns în laţul deznădejdii, Stăpână, nu mă trece cu vederea pe mine, cel ce rău mă primejduiesc şi caut din tot sufletul grabnicul tău ajutor, căci întru tine mi-am pus toată nădejdea mea, de Dumnezeu fericită. Amin.

"ÎMPĂRĂTEASA NOPȚII ȘI A CERURILOR"

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

                        

Icoana Maicii Domnului Peruanskaia, o icoană frumoasă și rară. Cântecul de leagăn - Maica Domnului purtând Mântuitorul într-o eșarfă - este o imagine foarte rară și minunată a Maicii Domnului. Această icoană ajută la somnul binecuvântat al bebelușilor și mamelor, calmează și aduce pace în suflete, ocrotește de boli și ajută în vindecarea bolilor existente.
Această icoană o arată pe Maica Domnului purtându-l pe Iisus într-un șal mare în spate, care pare să arate ca un întreg. Apropierea Lui Dumnezeu o umple de lumină, libertate și bucurie. Merge acolo unde o duce dragostea. Fiul ei se odihnește lângă ea și îi ascultă gingășia completă, El doarme și, judecând după zâmbetul său, este fericit. Hainele Maicii Domnului îi arată modestia, dar sunt pline cu lumina stelelor, de parcă Creatorul însuși ar vrea să o împodobească.
Icoana nu se numește degeaba "Cântecul de leagăn", pentru că atunci când o mamă se roagă în fața acestei imagini, somnul ei și al bebelușului ei se îmbunătățesc imediat. Și vă puteți ruga în fața acestei icoane și în boală.
Icoana originală se află acum pe Sfântul Munte Athos, în mănăstirea Xenofont. Icoana a fost creată de pictorul sârb de icoane Marija Cumic. Cu toate acestea, imaginea este considerată rară și este canonică în Ortodoxie."

TOȚI SUNTEȚI AI NOȘTRI!

Se uitau ortodocșii la catolici cu un aer de superioritate și, plini de trufie, vorbeau între ei: "Ce, ăștia îndrăznesc să creadă că Maria este Maica lor?? A noastră este, a ortodocșilor, pentru că noi ne-am ocupat de vrednicia ei dumnezeiască în istorie! Dacă nu organizam NOI al treilea Sinod ecumenic de la Efes, cine ar mai fi știut azi că Fecioara Maria este "Născătoare de Dumnezeu", Theotokos?.. Noi am preacinstit-o încă din primele veacuri și ne-am îngrijit de dogmele cele adevărate, propovăduind întregii lumi că Maria este PURUREA FECIOARĂ, înainte de naștere, în timpul nașterii și după momentul nașterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu! Oare cine o mai zugrăvește pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu ca noi, ortodocșii, în minunatele noastre icoane?.. Noi i-am învățat pe toți să picteze cele trei steluțe pe veșmântul Maicii Domnului, ca simbol al întreitei sale feciorii! Noi i-am compus paraclise și acatiste pe care i le cântăm în biserici și i le citim acasă cu smerenie.. Fără îndoială, Maria este Maica noastră, a ortodocșilor, nu a catolicilor"!

În grupul celălalt, al catolicilor, se vorbea cu voci la fel de iritate: "Ce, ortodocșii aceștia primitivi cred că Fecioara Maria este Maica lor?? Nu merită cinstea aceasta nici în ruptul capului! Noi o numim pe Mama lui Cristos "Regina cerului", noi îi facem statui și îi punem rozariul în mâini! Ba chiar îi așezăm pe frunte coronițe cu steluțe colorate, care îi pun în evidență și mai mult chipul divin.. Noi i-am dedicat atâtea momente de sărbătoare în timpul anului și îi purtăm statuia în procesiuni lungi prin sate și prin orașe! Noi i-am închinat biserici minunate! Atât de mult o cinstim noi pe Maria, că i-am atribuit o concepere imaculată, lipsită de unirea trupească a părinților ei. Tot noi i-am atribuit o triumfală înălțare la cer, scutind-o de moarte! Cine o mai iubește pe Fecioara Maria ca noi?.. Este Maica noastră, nu a ortodocșilor"!

Din ceruri Fecioara Maria îi privea pe toți.. În ochii ei se puteau citi încântarea și tristețea, în același timp. Încântarea, pentru că vedea cât de mult era iubită de ortodocși și de catolici, în același timp.. Tristețea, pentru că vedea cum copiii săi iubiți se ceartă între ei la nesfârșit.. Și deodată, de pe tronul ei ceresc strigă atât de puternic, încât se clătinară cerurile și se zguduiră galaxiile Universului: "Opriți-vă din ceartă! Terminați cu ura! TOȚI SUNTEȚI AI MEI! Toți cei care mă cinstiți pe mine și Îl iubiți pe Fiul meu Cel dumnezeiesc"..

Dragii mei, bineînțeles că rândurile de mai sus nu sunt decât o simplă ficțiune născută din imaginația mea cea bogată.. M-am gândit că așa ar putea reacționa Fecioara Maria, Maica lui Dumnezeu, văzând acest dispreț perpetuu care dăinuie și astăzi între creștinii celor două emisfere ale credinței, cea apuseană și cea răsăriteană.. Ortodox convins fiind, dar trăind în contact direct cu creștinismul catolic occidental de șaisprezece ani, am descoperit cu surprindere în decursul acestui timp că și în Occident este iubit Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, că și în Occident este iubită și preacinstită Maica Domnului. Am descoperit un univers duhovnicesc într-adevăr, destul de diferit de cel ortodox, dar nu suficient de diferit de al nostru încât să îl considerăm noi ne-creștin, sau străin de duhul Evangheliei.. Am descoperit în Occident la catolicii cu adevărat practicanți - pentru că au și ei ne-practicanții lor, așa cum îi avem și noi pe ai noștri, din păcate - o luptă plină de tristețe pentru păstrarea credinței creștine.. Când vezi în jurul tău cum se răcește credința tuturor, cum scade în fiecare zi numărul celor care mai cred în Fiul lui Dumnezeu și în Maica Lui, oare cum te poți simți, decât trist și dezamăgit?.. Și totuși tu lupți mai departe, nu vrei să fii absorbit de acest vârtej al idolatriilor moderne! Tu vrei să Îl mărturisești în continuare pe Iisus Hristos, Mântuitorul tău!..

Cât de superficiali suntem noi, ortodocșii.. Nu știm altceva decât să condamnăm la veșnică repudiere de la fața Domnului Hristos pe cei care nu s-au născut în spațiul Ortodoxiei.. Dar nu știm nimic despre lupta săracului occidental CARE ÎNCĂ MAI CREDE de a-și menține această fărâmă de credință.. Și cât de mult mai prețuiește în ochii lui Dumnezeu firmitura de credință într-un ocean de necredință!..
Anul acesta eram în Săptămâna Patimilor Bisericii Catolice, cu o săptămâna înaintea celei ortodoxe.. Și vizitând eu un orășel italian, chiar în Vinerea Patimilor la ei ("Venerdi Santo"), mi s-a întâmplat să intru într-o biserică catolică. Așa facem noi pe-aici, intrăm în bisericile italiene, facem crucea ortodoxă și câteva închinăciuni înaintea Sfintelor lor Altare, privim iconografia lor bi sau tri-dimensională, iar atunci când recunoaștem pe pereți personajele biblice cunoscute sau sfinții perioadei creștine dinaintea Schismei, murmurăm câte o scurtă rugăciune. Apoi "cu pace ieșim", ca să parafrazez îndemnul Sfintei noastre Liturghii de dinaintea Rugăciunii amvonului. Așadar am intrat în ziua aceea în biserica despre care vă spuneam. Când colo, ce mi-e dat să văd?.. După tradiția catolică, crucifixul, adică Hristos mort pe Cruce, era așezat pe pardoseala bisericii, spre a fi plâns de credincioși. Acest ritual seamănă foarte mult cu sărutarea Sfântului Epitaf de la noi. Iar noaptea și ei la fel ca noi Îl îngroapă pe Domnul. Ei bine, ceea ce m-a mișcat foarte mult nu era faptul că Domnul era acolo, mort, ci faptul că Îl plângeau numai trei persoane!.. Trei creștini se aflau acolo, lângă El, și își spuneau rugăciunile lor cu inima frântă.. Mi-a venit atunci în minte întrebarea pe care Domnul a pus-o leprosului samarinean vindecat de El: "Dar CEILALȚI UNDE SUNT"?.. Pentru prima dată în viața mea am simțit un sentiment de jale, mă durea inima că Domnul nostru era părăsit în halul acela.. Aș fi vrut să fie mulți în biserică, să-L plângă sute de persoane, dar nu erau.. Și atunci am privit cu lacrimi în ochi spre cei trei creștini catolici care, iată, erau acolo, la datorie, și i-am iubit foarte mult în inima mea.. I-am iubit, pentru că în acel ocean de ne-iubire, ei Îl iubeau pe Fiul lui Dumnezeu! Și am înțeles că și aceasta este tot o ortodoxie, chiar dacă nu se exprimă în forme bizantine, este ortodoxia iubirii de Hristos în mijlocul celor care nu Îl iubesc! Ortodoxia celor care Îl mărturisesc pe Fiul lui Dumnezeu în fața celor care s-au lepădat de mult timp de El..

De aceea mi-au venit acele idei de la începutul acestei meditații. Noi nu ar trebui să prigonim credința cea slabă și puțină, ci ar trebui să o premiem, deoarece această palidă credință este o pâlpâire în mijlocul unei bezne adânci, o pâlpâire care le arată calea spre Dumnezeu celor care au pierdut-o cu totul. Sunt convins că dacă noi nu vrem să premiem această credință, Domnul Hristos și Maica Sa din ceruri o vor premia cu prisosință! Și sunt convins că din ceruri ei ne privesc cu blândețe pe toți cei care încă mai credem, murmurând în sinea lor: "TOȚI SUNTEȚI AI NOȘTRI"! 

(Preotul Sorin Croitoru de la Mantova - Italia)