După șapte sute de ani de la întruparea Domnului nostru Iisus Hristos, era un pustnic, atenian de neam, înțelept în scripturi și în faptă bună mai înțelept, cu numele Eghidie, care, după moartea părinților lui, împărțind săracilor averile sale, s-a depărtat de patria sa. Și închinându-se sfintelor locuri ale Ierusalimului, s-a dus în părțile cele mai dinăuntru ale pustiei, într-un loc neumblat foarte și ascuns, în care a găsit o peșteră cu un izvor limpede și cu vreo câțiva copaci. Deci, plăcându-i mult liniștea locului aceluia, a rămas acolo și petrecea pustnicește, de o cerboaică fiind hrănit, care cu dumnezeiasca voie se ducea la el de o mulgea și cu laptele ei și cu buruieni se hrănea.
Deci, prin apropierea acelui loc, într-o cetate oarecare se afla un dascăl, în a cărui minte diavolul cel ucigător de om semănase neghina îndoirii de fecioria Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, căci își zicea în mintea lui:
„Cum poate să fie Maică și Fecioară?”
Și se silea sărmanul dascăl să gonească această drăcească gândire din mintea sa, dar nu izbutea. Deci, auzind că pustnicul cel mai sus zis avea darul lui Dumnezeu și înțelepciune omenească, s-a dus la dânsul, pentru ca să vadă dacă nu l-ar putea izbăvi de hula aceea pe care o avea în mintea lui. Iar când era aproape de chilia avvei Eghidie ca la trei stadii, a ieșit cuviosul în întâmpinarea lui, pentru că din dumnezeiescul dar cunoscuse venirea dascălului și gândul inimii lui. Deci când s-au apropiat unul de altul, dascălul heretisindu-l pe sfântul, i-a făcut metanie până la pământ, însă cuviosul, drept răspuns, lovind cu toiagul într-o piatră, a zis cu mare glas:
„Fecioară mai înainte de naștere”. Și îndată — o! preaslăvită minune — a răsărit dintr-acea piatră un crin foarte frumos la vedere, iar la miros cu neasemănată bună mireasmă. Atunci, lovind a doua oară în piatră, a zis:
„Fecioară în naștere”. Și a răsărit alt crin asemenea celui mai dinainte. Apoi, lovind a treia oară în piatră și zicând:
„Și după naștere Fecioară a rămas”, îndată a răsărit alt crin asemenea preaminunat.
Atunci cuviosul s-a întors în chilia sa, nemaivorbind alt cuvânt. Iar dascălul, înspăimântându-se de o facere de minune ca aceasta, s-a izbăvit de ispită. Și a propovăduit tuturor minunea, pentru ca să se proslăvească Preacurata Maica lui Dumnezeu. Pentru ale cărei rugăciuni, o, de am dobândi împărăția cerurilor!
.jpeg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu