.IUBIREA LUI HRISTOS ...

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE..

Bucuria mea, iata ce ne indeamna Sfantul Parinte, Iosif Isihastul: "Daca vrei sa vezi, sa gusti si tu IUBIREA LUI HRISTOS, indura ceea ce vine asupra ta, dar nu in ceea ce-ti place tie, ci, in ceea ce vrea Domnul sa te incerce. Nimic din ceea ce facem noi de buna voie, nu este atat de folositor, cat este ceea ce ne trimite Domnul fara incuviintarea noastra. Dumnezeu vrea ca vrajmasul diavol sa lupte pe om, lupta crancena, os peste os, sange peste sange. Atat incat sa se topeasca precum ceara la fata focului. Dupa ce trece incercarea, vine atata mangaiere, ca si cand ai fi in Rai, fara trup. Te iubeste Hristos, te iubeste Maica Domnului, te lauda Sfintii, Ingerii se minuneaza de tine."

 Dar pentru a gusta iubirea lui Hristos (prin Taina Sfintei Spovedanii si prin Taina Sfintei Impartasanii), avem neaparat nevoie sa avem un preot duhovnic, dupa cum ne invata si Sfantul Parinte, Ilie Cleopa: "Fara preot crestin ortodox, nu este mantuire, fara preot nu este iertare si dezlegare! Numai prin Biserica se poate face iertarea pacatelor; numai Biserica are putere, prin preotii si arhiereii sai, sa lege si sa dezlege pacatele lumii. Nu va lasati inselati de nebunii aceia, care va invata ca pot ei ierta pacatele afara de preot si de episcop! Niciodata sa nu credeti minciunile lor”. 

Fara harul preotiei si al arhieriei nu este Biserica, fiindca, zice Sfantul Parinte, Ciprian al Cartaginei: „Fara arhierei, Biserica nu este Biserica, si fara preot, crestinul nu se poate numi crestin”. Asadar, sa ne fie foarte clar: In Taina Sfintei Spovedanii, pacatele le iarta Iisus Hristos Dumnezeu, prin preot, in Duhul Sfant. Cum putem numi aceasta iertare a pacatelor??? O putem numi tot: IUBIREA LUI HRISTOS! 

                                                                                                                Amin si Aliluia!

                                                                                                                Preot Ioan .

LA DUMNEZEU NIMIC NU SE PIERDE!

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

https://babylenuta.blogspot.ro/

Bucuria mea, Harului Duhului Sfant, sa te acopere si sa-ti dea putere sa poti infrunta EGOISMUL cel rau, care este radacina tuturor patimilor. Sa nu te temi de stramtorarile care vin din partea diavolului, fiindca, puterea lui Dumnezeu este nebiruita si-i ajuta pe cei care vor sa lupte. Diavolul are o putere care nu trebuie dispretuita, dar, Dumnezeul Duhul Sfant, acopere in chip minunat pe crestinul ortodox, care se nevoieste spre mantuirea sufletului sau. Indrazneste, lupta-te cu vitejie, dupa putere fiindca, la Dumnezeu nimic nu se pierde! Striveste egoismul (sinele tau), fiindca, strugurele zdrobit scoate vin bun, care veseleste inima omului. Plineste poruncile lui Dumnezeu. Spune cat mai des posibil mantuitoarea si sfintitoarea rugaciune "IISUSE, IISUSE, IARTA-MA, IISUSE!", si Dumnezeu iti va rasplati si te va binecuvanta in aceasta lupta. Toate sunt desertaciuni, sunt trecatoare si de aceea sa privesti mereu in sus. Viata in curatie, s-o doresti cu ardoare, fiindca, Imparatia Cerurilor se ia prin straduinta si cei ce se silesc, pun mana pe ea. De aceea, roaga-te asa: "Doamne, invata-ma sa ma rog, sa nadajduiesc, sa iubesc, sa rabd si sa iert". 

                                                                                         Amin si Aliluia!
                                                                                            Preot Ioan

Rugăciune la Înălțarea Domnului la cer

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Doamne, lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, pogorându-Te din înălţimile cereşti pentru a noastră mântuire şi hrănindu-ne cu bucurie duhovnicească în sfintele şi prealuminoasele zile ale învierii Tale şi, iarăşi, după săvârşirea slujirii Tale pământeşti, Te-ai înălţat cu slavă de la noi la ceruri şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatălui! În această senină şi atotluminoasă zi a Dumnezeieştii Tale Înălţări la ceruri, pământul prăznuieşte şi saltă, cerul se bucură astăzi de Înălţarea Ziditorului făpturii, oamenii slavoslovesc neîncetat văzând firea noastră cea rătăcită şi căzută, pe umerii Tăi, acum, Mântuitorule, luată şi înălţată la ceruri. Îngerii se veselesc zicând: Cine este acesta, care a venit cu slavă puternic în lupte şi tare în războaie? Acesta este cu adevărat Împăratul Slavei?

Învredniceşte-ne şi pe noi, neputincioşii, care gândim încă la cele pământesti şi săvârşim neîncetat cele plăcute trupului, să cugetăm la înfricoşătoarea Ta înălţare la cer, grijile cele trupeşti şi cele lumeşti să le lepădăm şi împreună cu Apostolii Tăi să privim acum la cer şi, cu toată inima şi cu tot cugetul nostru, să ne amintim că acolo sus, în ceruri, este sălaşul nostru, iar aici pe pământ suntem doar străini şi călători, plecaţi din casa Părintească în ţara îndepărtată a păcatului.

Pentru aceasta Te rugăm cu osârdie Doamne, ca prin preaslăvită înălţarea Ta, să însufleţeşti conştiinţa noastră, să ne scoţi din robia acestui trup şi a acestei lumi păcătoase şi să ne învredniceşti să cugetăm la cele înalte, nu la cele pământeşti; că nu se cuvine să ne fie nouă pe plac, ci Ţie, Domnului şi Dumnezeului nostru, să-Ţi slujim şi să lucrăm, până când dezlegându-ne de legăturile trupului şi trecând vămile văzduhului, să dobândim cereştile Tale locaşuri, unde stând de-a dreapta Slavei Tale, împreună cu Arhanghelii şi Îngerii şi cu toţi Sfinţii, vom proslăvi Preasfânt Numele Tău, împreună cu Părintele Tău Cel fără de început şi cu Preasfântul şi Bunul şi de Viaţa Făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

FEMEIA, INSTRUMENTUL LUI DUMNEZEU

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Femeia este soție. Femeia este mamă. Femeia este contabilă. Femeia este responsabilă cu imaginea în societate a soțului și a copiilor ei. Femeia este "locomotiva" duhovniciei în familie, adică de la ea pleacă evlavia și credința în Dumnezeu a tuturor celor din casă. Cine-i învață pe "pui" să facă cruciță?.. Cine-i trimite pe micuți la închinare seara?.. Cine-i ridică din paturi duminica dimineața, luptând cu somnolența lor: "Hai, că-s preoții în slujbă"! Cine impune în familie rânduiala posturilor? "Am spus să mâncați ASTA, altceva nu vă dau"!

Femeia, spuneam, este responsabilă de imagine. Dacă bărbatul "nu-i călcat", "se vede ce femeie are"!.. Dacă are cămașa murdară la guler: "Bietul om, cu așa femeie".. Dacă îi ies din casă copiii cu haine mototolite sau murdare.. " eh.. femeile din ziua de azi"..

Femeia este contabila casei. Soțul "aduce în casă", ea distribuie. Intrări (venituri) și ieșiri (cheltuieli).. Nu are voie să greșească nimic. Dacă acordă prea mult buget organizării spațiului locativ, adică împodobirii casei, copiii ei vor suferi de mari întristări.. "Colegul meu are PlayStation".. "Colegii mei au fost la mare cu părinții".. "Colegul meu a primit cutare lucru de Moș Crăciun".. O frustrare continuă, în timpurile acestea în care multe familii trăiesc în abundență materială.. Când vezi la alții, îți dorești și tu, e normal. Deci dacă femeia trăiește prea mult cu mintea spre viitor, făcând sacrificii mari în încercarea ei de a-l înfrumuseța, copiii vor suferi continuu în prezent. Dar dacă, dimpotrivă, va îndeplini toate dorințele și toate mofturile de moment ale familiei, va deveni prea risipitoare în acest prezent, și s-ar putea ca familia ei să sufere mai târziu..

Trebuie să fie deșteaptă, ageră la minte, sclipitoare.. Uneori se oferă oportunități în viață care nu se vor mai repeta. Ea, femeia, soție și mamă, trebuie să aibă acea intuiție dublată de curaj, care să o ajute să ia decizia cea mântuitoare. Femeia decide: "Plecăm în străinătate. Aici în țară s-au stricat treburile și ne îndreptăm spre sărăcie".. Dar tot ea va zice într-o bună zi: "Gata, ne întoarcem! Țara noastră merge în direcția cea bună".. Ea, femeia-mamă, își va sfătui băiatul sau fata spre ce sectoare de activitate să-și îndrepte studiile, căci intuiția ei va "ghici" "ce mai merge și ce nu mai merge în țara asta".. Câți tineri nu s-au îmbulzit după căderea comunismului în România la facultățile de Drept, sau la cele de Științe Economice.. Câți dintre ei au reușit să practice mai târziu ceea ce au studiat?.. Mama trebuie să aibă acel realism rece prin care să vadă clar posibilitățile REALE ale propriilor săi copii. Dacă "e făcut" pentru meserie, să-l trimită la meserie, însă dacă "are cap pentru învățătură", să-l îndrume către studiu. Îmi amintesc și acum ce mi-a spus mama într-o bună zi: "ori înveți meserie și îți câștigi o pâine muncind cu mâinile, ori înveți "rupând cartea" și faci parte dintre fruntașii școlii"! Nu există loc pentru fantezii și pentru pierderi de vreme în visări nerealiste în această societate crudă și egoistă..
Dacă își ascultă soția, soțul va avea pace și bucurie în suflet. Casa lui va fi mereu curată, familia lui va fi un model pentru toți. Dacă își ascultă mama, copiii vor deveni "oameni" în viață. Oameni cu studii, oameni de bază, educați, respectuoși, credincioși și cu principii.. Dar dacă nu o vor asculta, toți vor suferi!

Nu aș greși dacă aș afirma că CEEA CE ESTE DUHOVNICUL PENTRU CREDINCIOS, ACEEA ESTE FEMEIA PENTRU FAMILIA EI! Femeia este glasul lui Dumnezeu, instrumentul prin care Cel Preaînalt conduce întreaga familie, împlinindu-Și planurile sfinte.
Dumnezeu să binecuvânteze femeia, amin!

Preotul Sorin Croitoru de la Mantova (Italia)

Sunt atâtea guri flămânde

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

                    

Sunt atâtea guri flămânde care așteaptă un colț de pâine
Și atâtea suflete ce trăiesc de azi pe mâine..
Sunt atâția care așteaptă doar o vorbă să audă...
Sunt bătrâni bolnavi în case părăsiți de fii și rude.

Sunt atâția care n-au unde să își plece capul..
Alții ,,scapă " și se aduc ...mâine le urmează altul..
Rugi se înalță către ceruri...lacrime cad pe pământ...
Nimeni nu le-aude glasul și al sufletului plâns.

 
Cât de-aproape-i mântuirea...omule dacă ai știi..
Împrejurul tău o clipă te-ai opri și ai privi..
Dumnezeu nu cere jertfă ...cele milă și iubire...
Iar răsplata este raiul și veșnica fericire..

Maria Pintican....
Hristos a Înviat!

Oriunde mergi ia-L pe Dumnezeu cu tine si atunci cu siguranță vei vedea și orbul și șchiopul si flămândul si intristatul....si pe cel care poate are nevoie doar de un cuvânt de mângâiere ...
Binecuvântată să ne fie și această zi primită în dar cu liniște si pace sufletească...cu iubire față de aproapele nostru.

Izvorul Tămăduirii - praznic închinat Maicii Domnului.

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

În fiecare an, în prima vineri după Paști, Biserica Ortodoxă sărbătorește Izvorul Tămăduirii. Este un praznic închinat Maicii Domnului, menit să arate rolul Fecioarei Maria în lucrarea mântuirii oamenilor. Numele de Izvorul Tămăduirii amintește de o serie de minuni săvârșite la un izvor aflat în apropierea Constantinopolului. Peste acel izvor, s-a construit o biserică numită „Izvorul Tămăduirii” şi multe minuni s-au săvârşit acolo spre bucuria celor bolnavi şi îndureraţi.

Potrivit Tradiției, un orb a primit vederea după ce s-a spălat cu apa unui izvor din jurul acestui loc. Orbul ajunge la izvor datorită împăratului Leon (457- 474), pe atunci neîncoronat, care împlinește descoperirea făcută de Maica Domnului: "Nu este nevoie să te ostenești, căci apa este aproape. Pătrunde, Leone, mai adânc în pădure și luând cu mâini apa tulbure, potolește cu ea setea orbului și unge cu ea ochii lui cei întunecați".

Mai târziu, când Leon ajunge împarat, ridică pe locul unde s-a petrecut minunea o biserică cu hramul "Izvorul Tamaduirii". Aici primește vindecare de o boală grea și împăratul Justinian (526-575), care ridică drept multumire o biserică și mai mare. În secolul 9, împăratul Vasile Macedoneanul şi fiul său adoptiv au rezidit biserica Maicii Domnului care a durat până în 1453 când otomanii au distrus lăcaşul de cult. Actuala Biserică de la Constantinopol a fost zidită pe locul unde era izvorul şi datează din secolul 19, în demisolul ei se află izvorul propriu zis şi un paraclis din secolul 5. Ziua sfințirii acestui sfânt locaș a devenit sărbătoare pentru întreaga Ortodoxie.

Dacă în Vinerea cea Mare Maica Domnului a vărsat sau a izvorât lacrimi de durere pentru suferințele Preaiubitului Său Fiu, iată că în această săptămână luminată de bucuria adusă de biruința lui Hristos asupra morții și iadului în lume, Maica Domnului ne dăruiește izvor de binecuvântare și de vindecare: apa sfințită prin lucrarea și prin coborârea Duhului Sfânt. Așadar, lacrimile vărsate de Maica Domnului în Vinerea Mare devin după Înviere Izvorul Tămăduirii serbat în Vinerea Paștilor.

În această zi, după Sfânta Liturghie, în biserici, şi uneori la fântâni şi izvoare, se săvârşeşte slujba sfinţirii apei, cunoscută şi sub numele de Aghiasma Mică, după o rânduială specială.

Agheasma Mică se foloseşte când oamenii sunt bolnavi sau se află în necazuri, dar ea trebuie folosită nu ca un element magic care vindecă de la sine, ci ea ne vindecă dacă este însoţită de rugăciuni către Mântuitorul Hristos Cel Înviat din morţi, către Maica Domnului şi către sfinţii lui Dumnezeu.

Maica Domnului este „izvor de vindecare sufletească și trupească” și de aceea se bucură de o mare cinstire în Biserica Ortodoxă. Să ne bucurăm și noi de această binecuvântată zi... și să rugăm pe Maica Domnului să ne dea nouă tuturor duhul înţelepciunii, al milostivirii, al răbdării, al blândeţii, al smereniei, al iubirii sfinte, al curăţiei și al dreptăţii.

Preasfântă Fecioară pe cei rătăciţi adu-i pe calea cea bună, pe bătrâni ajută-i, pe prunci păzeşte-i şi pe noi pe toţi apără-ne şi ne ocroteşte cu milostivirea Ta. Amin!
HRISTOS A ÎNVIAT!!!

Când boala te doboară...

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Când boala te doboară
Mâhnirea s-o alungi..
În post ...tăcere. ..rugă...
Să iti petreci atunci.

Cheamă în rugăciune.. .
Pe-a cerului Crăiasă. .
Ea poate să alunge. .
Boala nemiloasă. ..

Îngenunchează și în tăcere. .
Asteapta a Maicii mângâiere. ..
Iti va turna balsam pe rană. ..
Te va îngriji precum o mamă.

Când boala te doboară...
Să nu îți fie teamă. ..
Măicuța iti va pune..
Balsam pe orice rană. .

Maria Pintican. ..

MĂRTURII

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

                                  


de Eliana Popa

Un ateu, la Înviere, mi-a răspuns infatuat,
(Când l-am salutat frumos cu ,,HRISTOS A ÎNVIAT")
,, - Fugi de-aici cu vorba asta! Voi visați așa frumos...
Cine îmi dă mărturie că a Înviat Hristos? "
Mărturie vrei ca Toma? Tu o ceri din răutate.
Toma n-a tăgăduit! Domnul a-nviat din moarte.
Dintre toți aceia care călcau urma lui Hristos,
( Ucenici cât și apostoli) era cel mai credincios!
A cerut să se convingă dacă Fiul cel ceresc
A-nviat și e acolo ȘI CU TRUPUL OMENESC!
Iată, el e mărturie! L-a văzut cu ochii lui
Și-a pus degetul în rană și pe urmele de cui!

Mărturia Învierii, Celui ce ne e Lumina,
Ne-o arată Cartea Sfântă prin Maria Magdalina.
L-a văzut în fața sa, a fost martoră minunii,
A vestit și-ncă vestește că a Înviat Rabuni .
Mărturie-ți dau martirii ce-n iubirea Lui au ars,
Toți acei ce i-au urmat precum Saul cel din Tars,
Care-n temniță și-n chinuri pe Hristos n-a lepădat,
Nici când sabia lui Nero pe grumazul lui a stat.
Și de vei citi Scriptura, unde-i mărturia Lui,
Vei vedea cum L-a-ntâlnit pe drumul Damascului!

Mărturia Învierii o dau peste veacuri sfinții
Ce s-au lepădat de lume dându-și la săraci argintii,
Mărturia stă-n Altare, în Potir, în Liturghie
Când din nou s-aduce Jertfă, Hrană Sfântă să ne fie!
Stropul de cuminecătură este veșnica dovadă
Că-n Potir e Învierea ce spre Veșnicii ne poartă!
Eu pot da o mărturie fiindcă-n beznă mult am stat,
Însă sufletu-mi, cu Domnul, spre Lumina a săltat!
Și-n pământul țării noastre, mărturii -ngropate zac
Sfinte moaște ce arată Învierea noastră-n Veac!

TÂNGUIREA

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Eliana Popa

În cetatea zisă sfântă, de proroci ucigătoare,
Cine strigă cu durere? Cine n-are alinare?
Cine pașii își îndreaptă spre Golgota-nsângerată
Unde Fiul ei, pe umeri, tot păcatul lumii poartă?

E Fecioara, Maica Vieții, Porumbița cea Aleasă!
Și cu lacrima durerii, chipul ei se-nrourează...
Când privind, îndurerată, Fiul ce povara-Și duce,
Îl văzu lovit cu pietre...Îl vazu căzut sub Cruce...

Îi văzu înalta-i frunte ce era ca albii crini,
Înroșită, sfâșiată de cununa cea de spini!
Ochii Lui ce altădată blând priveau cu-nduioșare,
Iata-i stinși să nu mai vadă ura tuturor cea mare!

Istovit Îl vede Maica și căzut sub greul Crucii,
Câte mame mai pot astăzi ca să-și vadă astfel pruncii?
Care mamă-n lumea asta, chiar de fiul i-a murit,
L-a văzut întins pe cruce, l-a văzut batjocorit?

Care pictor poate prinde cu penelul său ușor,
Sfânta lacrimă ce-i curge, plânsul ei sfâșietor?
Ce poet ar fi în stare ca să scrie-n a sa carte
Suferința Sfintei Mame? Drumul Fiului spre moarte?

Cine poate să socoată lacrimile care-au curs?
Cine poate să asculte hohotele ei de plâns?
Numai Fiu' al cărui suflet, jalea ei o simte-ntruna,
Și-a lor inimi se-mpreună... și-amândouă bat în una!

,, - Fiul meu!... Îl strigă Maica.. cât de mult azi pătimești!
Pentru marea Ta iubire, ce osânda grea primești!
Pentru mila Ta cea mare cu spini Te-au încununat,
Tu le-ai dat din Apa Vieții, ei cu-oțet Te-au îmbiat!

Și durerea ei tot crește și în brațe vrea a-L strânge...
Și ar vrea sa fie acolo, lânga Fiul ei, pe Cruce
Dar cunoaște Preacurata, vrerea Domnului de Sus,
Ca s-aducă împăcarea moare Fiul ei, Iisus!

Dă-ne, Doamne, minte!

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Agheasmă nu, Sfânta Liturghie nu, Sfânta Împărtășanie nu, Taina Sfântului Maslu nu, Sfânta Taină a Spovedaniei nu. Da, într-adevăr, lumea aceasta s-a învățat să trăiască fără Dumnezeu…

Bei o gură de apă și primești pe Duhul Sfânt, sorbi o picătură dintr-o linguriță și primești pe Fiul lui Dumnezeu, te ungi cu puțin ulei și te învăluie iubirea Tatălui ceresc, și tot nu-i bine! Doamne, Doamne, mare Ți-e răbdarea cu oamenii de astăzi.

S-au mântuit Sfinții Vechiului Testament prin dorință, căci nici frații Tăi nu erau, nici fiii Tatălui nu erau, nici pe Duhul nu-L aveau, nici pe Tine jertfă ni te aveau, nu Te mâncau, și tot s-au mântuit, pentru că pe toate acestea le doreau!

Iar lumea de azi țopăie prin biserici înaintea Ta, și nici nu Te dorește! Au de toate, nu mai pot de bine, dar fac mofturi, pentru că nu darurile Tale le doresc ei, ci materia cea stricăcioasă și pieritoare. De aceea vei face cu noi ceea ce ai făcut cu Ierusalimul. Mai întâi l-ai avertizat: „Iată, se lasă casa ta pustie…”, apoi ai împlinit amenințarea.

Dă-ne, Doamne, minte! Trezește-ne din somnul cel de moarte! Înviază-ne din moartea sufletească! Nu Te scârbi de prostia noastră! Tu pe toate le poți, de aceea Te numești „Mântuitor”. Mântuiește-ne pe noi, păcătoșii, Fiule lui Dumnezeu, pe noi cei ce-Ți cântăm, Aliluia!

Părintele Sorin Croitoru

AU UITAT CREȘTINII!

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru

Au uitat, Iisuse, azi,
Au uitat creștinii,
Crucea Ta de lemn cea grea,
Cuiele și spinii,

Trestia din mâna Ta
Și acel burete
Care buzele-Ți ardea
Când ai zis: "Mi-e sete!"..

Azi creștinii nu mai știu
Ca odinioară
Că Preabunul Dumnezeu
Trebuia să moară

Pe o Cruce pe un deal,
Dealul Căpățânii,
Ca să scoată din blestem
Lumea și păgânii..

Au uitat, Iisuse, azi,
Au uitat creștinii
Să trăiască săvârșind
Faptele luminii,

Ajutându-se-ntre ei
Plini de bucurie,
Cum spuneai la Cina Ta
Că ai vrea să fie

Ucenicii Tăi iubiți
Care Sfântu-Ți Nume
O să-l poarte fericiți
Peste tot în lume.

Au uitat porunca Ta,
Au uitat creștinii..
Astăzi nu se mai iubesc
Frații și vecinii,

Ce să mai pretinzi acum
Să iubim dușmanii,
Când în sufletele mici
Noi iubim doar banii?..

Au uitat, Iisuse azi,
Au uitat creștinii
Că vrei sufletele lor
Albe precum crinii,

Haina Sfântului Botez
Pură s-o păstreze
Cei ce spun că-n viața lor
Vor să Te urmeze.

Au uitat, Iisuse, azi,
Au uitat creștinii
Să trăiască respectând
Regula rușinii..

Fecioria fata azi
Nu și-o mai păzește,
Mama știe, dar deloc
N-o mai dojenește..

S-au răcit, Iisuse, azi,
S-au răcit creștinii,
Căci în sufletele lor
Au crescut ciulinii.

Peste minți le-a coborât
Pâcla neștiinței,
Omul a căzut ușor
Pradă necredinței..

Nu mai strălucesc în noi
Razele iubirii,
Fără ele am pierdut
Frumusețea firii.

Numai Tu mai poți să-i dai
Inimii căldură,
Numai Tu, Iisuse, poți
Să ne scapi de ură,

Numai Tu mai poți să schimbi
Negura-n lumină,
Viața noastră numai Tu
Poți s-o faci senină..

Dacă vrei, Tu poți din nou
Să-Ți sfințești poporul,
Căci Tu, bunul meu Iisus,
Ești Mântuitorul! 

FLORIILE INIMII

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru

De vei deschide ușa ta
Când Domnul bate-'ncet în ea,
El va intra ca la Florii,
Umplându-te de bucurii!

Așterne foi de palmier,
Căci Domnul vine-acum din cer
Pe măgărușul Său cel mic,
Să Îl întâmpini cu finic!

Să-I pui mătăsuri moi pe tron,
Căci Domnul vine din Sion:
Cu sânge El te-a cumpărat,
Și vrea să-Ți fie Împărat!

El vine să-ți aducă har
Și pace să îți dea în dar,
Să-ți fie-'n inimă Izvor
Al Duhului Mângâietor.

Tristeți tu nu o să mai ai,
Căci inima-ți va fi un Rai.
Cânta-vor îngerii în cor,
Slăvind pe Împăratul lor.

Tu vei simți miros de mir
Și de parfum de trandafir:
Parfumul Raiului de sus,
Mireasma Domnului Iisus!

Tu vei vedea lumini de vis,
Și în culori de Paradis
Cu mintea vei pleca spre zări,
Pe ale inimii cărări..

Prietene, eu știu ce spun,
Eu L-am primit pe Domnul bun
Și m-a umplut de bucurii
În ale inimii Florii!
amin

ICOANĂ FOARTE RARĂ

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

Maica Domnului țese cămașă pentru Fiul ei cel iubit, Iisus Hristos, Mântuitorul nostru!

❤️<<< CĂMAȘA LUI IISUS...>>>❤️

Haina Mântuitorului, era o singură cămașă necusută, adica lucrată dintr-o singură bucată de pânză...
Știați despre cămașa, în care era îmbrăcat Iisus, când a fost răstignit și s-a tras la sorți pentru ea la poalele Sfintei Cruci ? Ea a fost țesută de însuși mâinile Maicii Domnului dintr-o bucată sau Cămașă necusută, dintr-o singură bucată, care si închipuie unitatea Bisericii și a mântuirii aduse în dar oamenilor.

Se spune că:... "Era seară târzie și Sfânta Maria privea îngândurată frumoasa cămașă terminată.

-Oare voi mai țese altă cămașă Fiului meu ?"... gândea Sfânta Maria ...

Iisus s-a apropiat pe neobservate de mama Lui și privirea minunată a ochilor Săi Dumnezeiești au căzut pe cămașă iar inima Lui Sfântă a început să bată cu putere parcă prevestea ceva.

-Cămașa aceasta va fi înroșită cu Sangele Meu de Răscumpărător, și la poalele Crucii, călăii Mei vor trage sorți pentru ea, gândea în sinea Sa Iisus... Profeția este aceasta: „Împărțit-au hainele mele loruși și pentru cămașa mea au aruncat sorți." (Psalm 21,20) iar Sfantul Evanghelist Matei vorbește foarte clar despre împlinirea acestei profeții. Iar dupa ce L-au răstignit, au împărțit hainele Lui, aruncând sorți, ca să se împlinească ceea ce s-a zis de proorocul: Împărțit-au hainele Mele între ei, iar pentru camasa Mea au aruncat sorți." (Matei 27,35)

- Dar nu Și-a descoperit aceste ganduri mamei Sale .

-Maria s-a intors cutremurată, văzându-L pe Iisus la spatele ei.
Ea îl îmbrățișă și lăsându-și capul pe pieptul Lui începu să plângă încetișor. El sărută fruntea Sfintei Sale Mame .

"Iata roaba Domnului, Fie mie după cuvântul Tău, zise Fecioara cu deplină resemnare "

Sfânta Elena, este cea care a descoperit-o, aprinsă de dumnezeiasca râvnă, merge la Locurile Sfinte spre a gasi Crucea lui Hristos. Minunat a rânduit Domnul pentru a se găsi Crucea. Însă, mai minunat lucru este că nu s-a gasit doar Crucea, ci încă multe alte Sfinte Moaște și Obiecte Sfinte. Ea este cea care a gasit și Cămașa lui Hristos, veșmânt sfânt pe care l-a dăruit mai apoi orașului ei natal, Trier (Germania de azi).

"Din viata Maicii Domnului"

CĂMAȘA LUI IISUS

Se povestește într-o carte veche a bisericii, cum că Sfânta Fecioară Maria a făcut Fiului său Iisus, o cămașă foarte frumoasă dintr-o bucată, cum era obiceiul să poarte oamenii la nuntă.

Și Pruncul Iisus fiind îmbrăcat cu acea cămașă, Îi ședea foarte bine, căci nu era nici largă, nici strâmtă, nici nu se învechea, nici nu se rupea și lucru de mirare era că pe măsură ce creștea Pruncul Iisus, creștea și cămașa împreună cu El, până a ajuns la timpul Răstignirii. În acea vreme, când L-au răstignit pe Cruce, soldații au aruncat la sorți care să câștige cămașa Lui.

Fecioara Maria a povestit sfintelor femei multe minuni pe care le-a făcut Iisus pe când era copil. Ea a spus cum Pruncul a mers în picioare de prima dată, neținându-se de nimic, și a început a vorbi fără vreo împiedicare de prima dată.

Odată, sfătuindu-L Fecioara să Se joace cu alți copii, Iisus a ascultat-o și S-a dus și El între copii, arătându-le niște jocuri minunate, căci toți Îl iubeau și L-au ales de Împărat. Așternând o haină lungă sub un pom, L-au pus pe Iisus să șadă pe dânsa și mergeau copiii pe rând de i se închinau și ziceau: „Acesta este Împăratul nostru și Sfântul nostru!”

Într-o altă zi, jucându-Se cu mai mulți copii, unul a căzut și și-a rupt piciorul. Iisus văzându-l a alergat la el, i S-a făcut milă, l-a luat de mână și i-a zis: „Scoală-te și fii sănătos și hai să ne jucăm cu toții!” Iar copilul s-a sculat îndată sănătos. Oamenii care au văzut, s-au mirat și au zis: „Cu adevărat Acesta este Fiul lui Dumnezeu!”

(Sursa citată: Povestiri din Muntele Athos)

AI ISTOVIT, MĂICUȚĂ!

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

                      

Eliana Popa

Ai istovit, Măicuță, de-atâta rugăciune
Făcută către Domnul pentru pierduta lume,
Ce-şi duce-n nepăsare şi-n lăcomie traiul
Și nu primește harul ce îi aduce Raiul.

Ai istovit, Măicuță, să tot privești la noi
Cei care-ți cerem milă și pază în nevoi,
Noi, care-n bucurie, uităm să-Ți mulțumim
Şi-n clipa de durere doar vorba grea rostim...

Iar lacrima Ta sfântă pentru Iisus tot curge,
Când fapta mea murdară Îl pune iar pe cruce
Și iarăși Prea Înaltul coboară printre noi
Să urce iar Golgota, să-mbrace pe cei goi...

Să poarte neputința acestui neam stricat,
Să își mai frângă Trupul sub crucea de păcat,
Să mai învingă iadul, să scoată la lumină
Făptura-ncătuşată ce vrea spre El să vină.

Nici Tu n-ai fost cruțată, Tu, Maică, ai suferit
Cu Fiul pe Golgota, durerea Ți-ai sfințit!
Căci știi Măicuță bine că orice suferință
E treapta ce ne urcă mai sus, spre biruință.

Ai istovit, Măicuță, genunchiul să Ți-l pleci
Ca mila să pătrundă şi-n sufletele reci
Să rogi Desăvârsirea, Pământul să nu-l piardă
Și iată, a câta oară, Prea Bunul ne mai iartă?

...DE CE ARE ICOANA MAICII DOMNULUI "PORTARIȚA" O TĂIETURĂ SUB BĂRBIE ???

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

...Una dintre minunile pe care Maica Domnului le-a făcut prin această icoană este şi aceasta:

 Icoana prezintă o rană uscată la bărbie, prove­nită dintr-o lovitură vrăjmaşă dată de un pirat în urmă cu câteva veacuri. Acesta, după ce a năvălit împreună cu alţii în mănăstire, a lovit icoana cu un cuţit şi îndată a curs sânge, sange care se vede până astăzi înicoană. 

Acest lucru l-a cutremurat, a crezut şi apoi s-a botezat, după care a trăit în mănăstire o viaţă mo­­nahală aspră, rămânând acolo până la moarte.

Ne­vrând să pri­meas­că nume că­lu­gă­resc, a ce­rut ca pen­tru fapta sa să fie numit Var­var - Bar­barul.

 După aceea a dus o viaţă sfântă, lucru pentru care a fost re­cu­noscut ca sfânt. În biserică este pictat pe zid Sfântul Var­var cu îm­bră­­că­min­te de pirat.

S-a prorocit ca la sfarsitul lumii aceasta icoana va pleca pe mare asa cum a venit.

Si uleiul de la candela acestei icoane este leac pentru otrava.

Bucura-te, Portarita buna care deschizi credinciosilor usile Raiului!

(Sursa: Sfântul Munte Athos)

Povestea omului care se ruga Maicii Domnului in fiecare zi.

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...


         

Un păcătos şi-a rânduit ca pravilă, în fiecare zi să se roage de câteva ori către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, repetând cuvintele Arhanghelului Gavriil: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har!”
Odată, pregătindu-se să meargă la lucrul său lumesc, s-a îndreptat către icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu ca, mai înainte, să se roage după obiceiul său, iar apoi să meargă la lucrul său.
Şi iată, când a început să se roage după obicei, deodată l-a cuprins frica – mai presus de firea sa, vede cum chipul de pe icoană se mişcă şi Preasfânta Născătoare de Dumnezeu i se arată vie împreună cu Fiul Său, pe Care Îl ţine în preacuratele ei mâini.

Pruncului dumnezeiesc i se deschiseseră răni pe mâini, pe picioare şi pe coastă şi din răni curgea sângele în şiroaie, exact ca pe cruce.

Văzând acest lucru, păcătosul s-a îngrozit şi a strigat: „O, Doamne! Cine a făcut aceasta?”
Maica Domnului i-a răspuns: „Tu şi ceilalţi păcătoşi; voi îl răstigniţi din nou pe Fiul Meu cu păcatele voastre, ca iudeii”.

Atunci păcătosul a izbucnit în plâns şi a spus: „Miluieşte-mă, o, Maica milostivirii!”.

Iar Ea a răspuns: „Voi mă numiţi pe mine Maica milostivirii, dar prin faptele voastre mă batjocoriţi şi mă supăraţi”.

„Nu, Stăpână! – a strigat păcătosul. Să nu fie aceasta! Să nu biruiască răutatea mea, bunătatea ta nespusă şi milostivirea ta! Tu Singură eşti nădejdea şi mijlocitoarea tuturor păcătoşilor! Fie-ţi milă, Maică Bună! Roagă-L pentru mine pe Fiul tău şi Făcătorul meu!”

Atunci Preamilostiva Maică a început să îl roage pe Fiul Său, zicând: „Fiul Meu cel Bun! Pentru iubirea mea, miluieşte-l pe acest păcătos!”

Iar Fiul a răspuns: „Să nu te superi, Maica Mea, că nu te voi asculta. Şi Eu L-am rugat pe Tatăl să ia de la Mine paharul suferinţelor şi El nu M-a ascultat”.

Maica Domnului a spus: „Adu-ţi aminte, Fiule, de sânii cu care Te-am hrănit şi iartă-l!”

Însă Fiul a răspuns: „Şi a doua oară L-am rugat pe Tatăl să-mi ia paharul şi El nu M-a ascultat”.
Maica Domnului iarăşi a spus: „Adu-ţi aminte de durerile mele, pe care le-am îndurat alături de Tine când Tu erai pe cruce cu trupul, iar Eu eram sub cruce şi inima mi-era rănită, căci trecuse sabia prin sufletul meu!”

Iar Fiul a răspuns: „A treia oară L-am rugat pe Tatăl să ia paharul, însă El nu a binevoit să Mă asculte”.
Maica Domnului s-a ridicat, L-a aşezat alături pe Fiul ei şi a vrut să se arunce la picioarele Lui… „Ce vrei să faci, o, Maica Mea?” – a strigat Fiul.

„Voi sta – a răspuns Ea – la picioarele Tale împreună cu acest păcătos până când îi vei ierta păcatele!”
Atunci Fiul a spus: „Legea îi porunceşte oricărui fiu să îşi cinstească mama, iar dreptatea cere ca dătătorul legii să fie şi împlinitorul legii. Eu sunt Fiul Tău.

Tu eşti Maica Mea şi Eu trebuie să te cinstesc, împlinind ceea ce Mă rogi: fie după dorinţa Ta! Acum i se iartă acestui om păcatele de dragul tău! Iar ca semn al iertării, se vor închide rănile Mele!”
Păcătosul s-a ridicat tremurând, s-a atins bucuros cu buzele de preacuratele răni ale Mântuitorului şi abia atunci şi-a venit în fire.

Când vedenia s-a terminat, el a simţit în inima sa şi frică şi bucurie. Apropiindu-se de icoana Maicii Domnului, el i-a mulţumit şi a rugat-o ca, aşa cum a văzut în vedenie bunătatea Domnului că l-a iertat, tot aşa şi în veacul viitor să nu fie lipsit de această milă.

Şi de atunci el şi-a îndreptat viaţa sa şi a început să trăiască în chip plăcut lui Dumnezeu.
„Ia aminte – încheie această povestire Sfântul Dimitrie de Rostov – la grija, pe care o are Ocrotitoarea noastră pentru iertarea păcatelor noastre!”

Slavă milostivirii ei, slavă bunătăţii ei nespuse, slavă bogăţiei binefacerilor ei, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin

Sfântul Dimitrie al Rostovului

NU E DUMNEZEU DE VINĂ!

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...





Arde cerul și pământul, lungi puhoaie varsă norii,
Munții crapă, marea urlă, plânge lumea, plâng și zorii.
Toate-și schimbă rostul, starea, curg durerile șuvoi;
Universu-ntreg se miră cum ne batem joc de noi.

Cine, oare, e de vină pentru nebunia noastră?
Cine strică Adevărul și-această Planetă-albastră?
Cine otrăvește marea? Cine dezvelește munții?
Cine blastămă și râde? Cine este-n noaptea minții?

Cine a trădat Iubirea? Cine a-nșelat știința?
Cine-a pervertit gândirea și onoarea și credința?
Cine strică armonia ordinii lui Dumnezeu?
Cine laudă minciuna? Cine-s robii celui Rău?

Cine-s farisei și iude? cine-aruncă la gunoi
Sfintele Porunci și pruncii și-Adevărul vieții noi?
Cine este vinovat pentru crime și dezastre?
Pentru falsa închinare? pentru chinurile noastre?

Este Dumnezeu de vină că batjocorim natura?
Că iubim destrăbălarea? că legalizăm avortul? 

Că nu mai trăim Scriptura?
Nu e Dumnezeu de vină! 

Noi suntem cei vinovați!

Noi uităm de Dumnezeu și de cei apropiați.
Lăcomia pentru-avere, viața noastră de păcate
Ne coboară-n foc și lacrimi, în durere și în moarte.

Câte suflete sărmane să înoate în durere
Să-nțelegem că păcatul ne îndreaptă spre cădere?
Când vom ști că viața-n lume fără Bunul Dumnezeu
Este doar deșertăciune, sub puterea celui Rău?
***
Doamne, te rugăm, ai milă, ia durerea omenirii,
Fă-ne să-nțelegem, astăzi, rostul vieții și-al iubirii!
Iartă-ne, din nou, Părinte, prin Iisus, prin Fiul Tău,
Dă-ne duh de pocăință, să fugim de orice rău!

Dă-ne sfânta-nțelepciune să-nțelegem Adevărul,
Să purtăm mereu în suflet Dragostea, Lumina, Cerul!
S-alergăm, smeriți, la Tine, cât vom fi pe-acest pământ
Și de-ar fi să vină moartea, să murim cu Ceru-n gând!

Autor Gelu Ciobanu

ROABA DOMNULUI

DOAMNE AJUTA ! DUMNEZEU SA ITI ASCULTE RUGACIUNILE...DRAGA VIZITATOR AL BLOGULUI MEU , SI SA TE BINECUVANTEZE...

de Preot Sorin Croitoru

L-a trimis din ceruri Tatăl
Pe Cuvântul Său Cel veșnic
Ca să lumineze lumea
Precum flacăra din sfeșnic.

Trebuia pentru aceasta
Să Îl nască, o, minune,
O fecioară ce trăise
Doar în post și rugăciune.

Și a fost aleasă, iată,
O adolescentă care
Era puritatea însăși,
Cea mai sfântă-ntre fecioare.

Trebuia să i se ceară,
Fiindcă Tatăl nu impune,
Și a fost ales momentul
Când era la rugăciune.

Nu a fost trimis un înger,
Ci Arhanghelul cel mare,
Curierul Trinității,
Gabriel cu chip de soare.

Și s-a arătat în slavă
Salutând cu gentilețe,
Iar Maria cea smerită
S-a mirat de-așa binețe

Fiindcă îl știa prea bine
Pe Gavriil, căci o hrănise
În altarul („Sfânta”) unde
Zaharia o primise,

Dar așa închinăciune
Nu primise niciodată,
Din acest motiv Fecioara
A rămas foarte mirată.

Îngerul nu pierde vremea,
Ci îi spune-n două fraze
Că dintr-însa Se va naște
Cel ce Se îmbracă-n raze,

Fiul Tatălui din ceruri,
Fără soț și-mbrățișare,
Ci cu-a Tatălui putere
Prin a Duhului lucrare.

La auzul ăstor vorbe,
Ea, o tânără smerită,
Supunându-se plecată
Acceptă într-o clipită.

Mântuirea omenirii,
Așadar și prin urmare,
E născută dintr-o dublă,
Minunată ascultare:

Mai întâi a Maicii Sfinte,
Care „roabă” se numise,
Iar apoi a Celui veșnic,
Ce din ceruri Se trimise.

N-am vedea noi astăzi Raiul
De-ar fi ezitat Maria;
Fără Sfânta Răstignire
Nu primeam noi veșnicia.

Rodul ascultării este
Mântuirea dată nouă:
Doi au încălcat porunca,
Și-ascultările sunt două.

Nu ați înțeles mesajul?
Este foarte simplu, iată-l:
Doi l-au ascultat pe șarpe,
Doi L-au ascultat pe Tatăl!

Au mâncat Adam și Eva
Rod din pomul cunoștinței,
Au băut Hristos și Maica
Din paharul suferinței.

Ascultarea pân’ la moarte
A rodit o poamă dulce:
Pom al vieții fără moarte
Este astăzi Sfânta Cruce.

Îl slăvim pe Tatăl nostru
Pentru planul mântuirii,
Îl slăvim pe Domnul nostru
Pentru lacrima iubirii,

O slăvim pe Maica noastră
Pentru dulcea ei „robie”:
Fericită fii, Marie,
Și cinstită-n veșnicie!

(Buna Vestire, 25 martie 2025)