de Ion Minulescu
Bine-ai venit, An nou!..
Bine-ai venit.
De când te-aştept aproape-am şi albit.
Dar fiindcă-mi intri-n casă-ntâia oară,
Te rog să nu-mi faci casa de ocară..
Nu te grăbi să-mi intri pe furiş,
C-abia sosişi.
Noroc că te-aşteptam deştept
Să te previu la timp, să fii atent,
Şi-n clipa marelui eveniment
Să-mi calci în casă cu piciorul drept.
Şi nu uita
Să-ţi laşi ciubotele afară,.
Aşa te vreau!
Te vreau la trup curat. neprihănit..
Şi tot aşa la suflet şi la minte -
Te vreau sub chipul celui arvunit
Pe treizeci de arginţi
Şi-un blid de linte!..
Şi-acum, că te-nduraşi să-mi intri-n casă,
Poftim la masă.
Dar mai nainte de-a gusta
Din vinul şi din pâinea mea,
Deschide-ţi ochii bine, ca să-nveţi
Povestea Coliviei cu sticleţi.
Şi-n urmă, dacă poţi să te-ntregeşti
Cu sfinţii din icoanele de pe pereţi,
Te rog - de pe parchete si sofa -
Să-mi schimbi covoarele de Buhara,
Şi-n locul lor tu să-mi întinzi
Numai velinţe olteneşti.
Ca să-mi rasfrâng cu ele, în oglinzi,
Podoabele mândriei strămoşeşti..
În locul florilor de crin, fanate,
Să-mi pui în strachine de lut
Crăiţe sângerii culese
În cinstea viitoarei florărese
Care, probabil, nici nu s-a născut!
An nou..
Ai auzit ce-ţi cer?
Nu-ţi cer să faci nimic în casa mea,
Mai mult decât ai face tu-ntr-a ta!
Iar eu, un biet român ursit
Să fiu scuipat şi pălmuit,
Deşi n-am casă cu calorifer,
Te-adăpostesc de viscol şi de ger
Şi te cinstesc aşa cum se cuvine
Să fiu cinstit şi eu - măcar de tine!
Te-ntâmpin ca pe-un frate-adevărat -
Un frate ce-mi va da napoi
Sticletele ce mi-a furat
Alt frate, mult mai mare decât noi!
Te-ntâmpin numai cu atât -
Ce mi-a rămas -
Un "Ah" în gât,
Şi-un gest cu care te primesc
Ca pe-un "Specific românesc"!..
An nou!
Fii nou de sus şi până jos!..
Copil al nimănui şi-al tuturor,
Copil din flori,
Copil gălăgios..
Desfăşură-te-ncet de pe mosor..
Încet.. cât mai încet.. şi liniştit..
Şi fii atent ca nu care cumva
Să ţi se rupă firu-n casa mea!..
Bine-ai venit, An nou..
Bine-ai venit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu